UsturoiulAllium sativumCa şi grecii, dacii erau mari mâncători de usturoi sub toate formele. Se pare, de asemenea, că dacii au fost cei care au inventat mujdeiul.

Istoricul roman Dioscorides indică în mod clar că usturoiul era folosit de daci sub formă de mujdei (adică pisat şi amestecat cu apă, oţet sau vin), ca leac pentru indigestii, dureri de cap şi stări gripale. De atunci datează obiceiul de a păstra usturoiul în funii împletite, atârnate de tavan sau pereţi.

Plaut pomeneşte de „aleatum”, o mâncare dacică, probabil mujdei cu un fel de pâine, sau coptură din făină de grâu.

Dacii mâncau usturoi nu doar în tocane, dar şi în salate (în special cele pe bază de frunzoase, ca măcriş, spanac, lobodă) şi alături de peşte.

Tot cu mujdei ungeau dacii vârfurile

gardurilor, porţile, ferestrele şi pragurile uşilor, şi chiar pe ei înşişi, în speranţa de a ţine lupii departe. Se poate bănui importanţa lupului dacă ne gândim că steagul dacilor avea înfăţişarea unui şarpe cu cap de lup. Putem, la fel, bănui că sucul de usturoi era şi el important, caci oferea protecţie, mai ales pe timp de iarnă, când haite de lupi flamânzi asediau, probabil, satele.