Urină – sedimentul urinarDamian Alice LC II

1. Introducere

Sedimentul urinar este obţinut din proba de urină proaspăt recoltată (la cel mult 3-4 ore de la emisie). Acesta, de obicei, se face după examenul sumar de urină, fiind o metodă de comparare şi de observare a elementelor din urină (eritrocite, leucocite, celule epiteliale, cristale, cilindri, spermatozoizi, filamente de mucus, paraziţi). Examenele de urină se efectuează când se suspectează o afecţiune a tractului urinar, o afecţiune renală, pentru monitorizarea acestora, urmărirea tratamentelor, cât şi pentru screening în cazul bolilor hepatice şi metabolice, făcând parte din analizele de laborator de rutină.

2. Principiul metodei

Pentru a se putea analiza sedimentul urinar, este nevoie de 10-15 ml. de urină transpusă într-un recipient de plastic de unică folosinţă, folosit pentru sumarul de urină. Recipientul este agitat şi pus la centrifugat la 2000 rmp timp de 5 minute. După acest proces, supernatantul se aruncă, lăsând în eprubetă sedimentul (circa 1 ml.), acesta fiind vizibil cu ochiul liber. Sedimentul se analizează ca preparat nativ între lamă şi lamelă, umed, fară coloraţie. Se analizează iniţial la microscop cu obiectiv mare pentru a se observa ansamblul de sediment, după care se va observa cu un obiectiv mai mic pentru a se examina detaliile morfologice ale elementelor.

3. Substaţe şi materiale

Pentru acest examen, este nevoie de: - eprubete de plastic de unica folosinţă curate, cu dop, în care se va introduce urina- lame şi lamele curate- o centrifugă obişnuită - un microscop optic cu obiectiv de 40-20-10 x - un suport de lame- un recipient cu apă cu dezinfectant pe bază de clor pentru aruncarea lamelor folosite,

înainte ca acestea să fie aruncate în recipientul cu deşeuri înţepătoare sau înainte să fie sterilizate la autoclav în vederea refolosirii lor.

4. Aparatură

Principalul aparat care face examinarea posibilă este microscopul optic, care se foloseşte iniţial la un câmp mare de 40 x pentru observarea ansamblului sedimentar, după care se “scanează” lama la un obiectiv de 20 x la care se pot vedea elementele iar la 10 x se poate analiza morfologia acestora.

Pentru a se realiza sedimenatea uriniei, se foloseşte centrifuga obişnuită, la 2000 rpm, timp de 5 minute.

Pentru a se analiza în detaliu, se confruntă cu rezultatele obţinute din examenul sumar de urină care foloseşte stripuri speciale şi care are sau nu are capacitatea de a detecta cilindrii, cristale amorfe sau alte elemente.

5. Mod de lucru

În primul rând, se explică pacientului importanţa pregătirii înaintea recoltării: acesta işi face o toaletă riguroasă în zona urogenitală cu săpun, apă fiartă şi racită, după care se şterge cu un prosop curat. Pacientul este instruit în a lucra cu mâinile curate când atinge urocultorul, fară a atinge interiorul dopului acestuia.

Urina ce urmează a fi recoltată este de preferat a fi prelevată dimineaţa, din jetul mijlociu, dar în caz de urgenţă, aceasta poate fi recoltată în orice moment al zilei.

Se asigură identitatea probei cu cod de bare, nume şi fişă de trimitere. Urina este transportată la laborator, fiind necesară analizarea ei în primele 3-4 ore după ce a

fost recoltată. Se asigură securitatea microbiologica pe timpul transportului. În laborator, proba este prima dată analizată din punct de vedere al sumarului urinar, pusă în

maşina de sumar, sau pusă pe stripuri. După aceea, urina este transferată de către asistentul medical de laborator în eprubete de

plastic, dacă aceasta nu este deja în recipientul în formă de eprubetă, pentru ca aceasta să poată fi centrifugată.

Se aranjează eprubetele în centrifugă, în aşa fel încât recipientele să fie aşezate în mod echilibrat în aparat, după care se setează la 2000 rpm timp de 5 minute.

După ce aparatul a terminat de centrifugat eprubetele, acestea se decantează, aruncând supernatantul, fară a agita recipientul, lăsând în recipient aproximativ 1 ml. de urină.

Picătura cu sedimentul se va vărsa prin lovire uşoară pe lama curată şi se acoperă cu o lamelă.

Preparatul nativ se analizează la microscop. Se notează observaţiile în legatură elementele analizate din probă şi se înregistrează în baza

de date.

6. Rezultate şi discuţii.

Examenul macroscopic al probei:

Culoare: Urina normală are culoare galben-pai. Aceasta este roşie în hematurie, neagră în melanurie, albastră/verde după uz de albastru de metilen, portocalie după uz de antipiretice şi cenuşie în methemoglobinemie.

Urina, în condiţii nepatologice este transparentă iar în codiţii patologice date de bacterii, leucocite, hematii, filamente de mucus sau a fosfaţilor, aceasta devine tulbure.

Mirosul: În mod normal, urina are un miros slab fad, dar se poate schimba şi deveni accentuat în condiţii cum ar fi: cetoacidoza – miros de acetonă, miros aromat, dulce – diabet, amoniac – infecţie urinară, litiază renală şi miros alcoolic în patologia alcoolică. Mirosul mai poate fi influenţat şi de tratamentul medicamentos, stil de alimentaţie şi de starea de hidratare.

Examenul microscopic al probei:

La examenul microscopic se pot observa urmatoarele elemente:

Leucocitele: au formă de globulă sferică, granulară (fiind de obicei neutrofile), mai mari decat hematiile, care apar izolate sau grupate; în urina pacientului sănătos se găsesc un număr mic de leucocite.Dacă acestea sunt în numar mare, denotă o inflamaţie ale căilor urinare care pot fi datorate bacteriilor, paraziţilor sau a levurilor. În număr mare, pot fi prezente şi datorită pielonefritei cronice, acidoză tubulară renală, deshidratare, iritări datorită leziunilor şi stresului căilor urinare, uretrelor, vezicii urinare sau cistită.

Hematiile: au formă de disc biconcav, bine conturate, în număr foarte mic în urina nepatologică. Hemoglobinuria apare în infecţii urinare, leziuni ale rinichilor, căilor urinare şi în calcuri dar şi în neoplazia arborelui urinar.

Celule epiteliale: pot fi din orice porţiune a tractului urinar şi/sau genital şi pot fi clasificate în epitelii tubulare renale (ovale, mai mari decât leucocitele, cu nucleu mare şi rotund şi citoplasma granulară), epitelialii tranzitionale (rotunde, piriforme sau columnare cu 1 sau 2 nuclei), epitelii scuamoase (mari, plate cu formă neregulată cu nucleu central şi de dimensiuni mici). Determinarea exactă a provenienţei celulelor epiteliale nu este uşoara; prezenţa în urină a unor celule epiteliale nu are nici o semnificaţie patologică, abundenţa lor exprimă o descuamare considerabilă şi semnalează o inflamatie a tractului urinar. Dacă forma celulelor este bine pastrată şi caracteristică, se poate presupune cu destulă probabilitate sediul procesului inflamator.

Cristalele: nu sunt prezente în urină, dar se pot forma dacă urina a fost lasată prea mult la temperatura camerei. Când acestea sunt prezente în sedimentul urinar, acestea deonotă formarea calculilor renali sau nu au neăparat o semnificaţie patologică, ci prevestesc mai degrabă dezechilibre metabolice, microlitiază, calculi sau apar ca urmare a unui tratament. Cristalele se identifică după aspectului lor şi apariţia lor depinde de pH-ul urinar şi de concentraţia urinei.

- cristale de acid uric : sunt cristale polimorfe de forma hexagonală, în rozetă, cubică, în butoi, lance, stea, halteră, fus, rombică; sunt cel mai des întâlnite în urina normală, dar apar şi în gută, metabolism purinic accelerat, febră, nefrite cronice.

- cristale de uraţi : macroscopic se văd de culoare roz, în cantităţi mici sunt granulatii mici, fine, amorfe.

- cristale de oxalati de calciu : au formă de clepsidră, de plicuri de scrisoare; apar în condiţii nepatologice după consum de legume şi fructe, ingestie de doză mare de vitamina C, apar în hiperoxalurie, efect toxic al polietilenglicolului, denotă risc de nefrocalcinoză, intoxicatie cu etilen glicol, diabet zaharat, boli cronice de ficat sau boli cronice renale.

- cristale de sulfat de calciu : formă de ace fine, prisme, grupate în rozetă, incolore; apar în urini acide- cristale de fosfati amoniaco-magnezian : cristale cu formă de capac de sicriu; se găsesc în principal la

pacienţii care urmează o dietă vegetariană, când urina nu este depozitată corespunzător şi în infecţii urinare

- cristale de fosfat bicalcic : sunt cristale sub formă de ace, în cruce sau în stea; denotă formare de calculi renali

- cristale de fosfat tricalcic : precipită, granulaţie amorfă; denotă formare de calculi renali- cristale de carbonat de calciu : mici sfere, granulaţii amorfe- uratul de calciu : mici sfere, granulaţii amorfe- uratul de amoniu : sfere cu prelungiri ca niște spini- cristale de colesterol : apar în nefrite şi nefroză, disfuncţii tisulare

Cilindri: sunt formaţiuni alungite, cilindrice sau rotunde ce se formează prin gelificarea proteinelor, substanţelor mucoase şi albuminoide, înglobând în ei elemente figurate sanguine, bacterii, detritusuri din tubii renali distali. Aceștia au dimensiuni variate, dar sunt mai mari decât celelalte elemente din sediment. Semnificaţia cilindrilor diferă în funcţie de abundenţa lor şi de compoziţia lor în urină.

- cilindri hialini : au structură fină, rotunjiţi la capete, sunt translucizi şi apar în mod fiziologic după efort fizic, ortostatism, deshidratare, în patologii renale

- cilindri granuloşi şi ceroşi : au granulaţii inegale, sunt opaci şi gălbui, pot fi rezultatul degradării cilindrilor celulari; sunt prezenţi în nefritele difuze cronice sau acute, se gasesc trazitoriu în efort fizic şi stres

- cilindri epiteliali : conţin epitelii tubulare morfologice normale; apar împreună cu cilindrii granuloşi în nefritele acute sau necroză tubulară acută

- cilindri leucocitari : apar în pielonefrite, indicând procese inflamatorii ale parenchimului renal- cilindri hematici : conţin hematii intacte sau lezate, indică leziune glomerulară- cilindri grăsoși : au granulaţii mari în care se găsec picături de grăsime şi apar în proteinurii severe

sau în sindroame nefrotice, lupus, glomeruloscleroză diabetică- cilindri pigmentari: (hemoglobinici, bilitubinici, mioglobinici) apar în efort, sindromul de strivire

- pseudocilindri : nu au semnificaţie patologică şi sunt alcatuiţi din mucusul precipitat de la tubii renali, săruri minerale, germeni, fosfaţi şi uraţi.

- cilindroizi : au aspect de panglică cu dungi, cu unul din capete despicat

Levurile: apar de obicei la pacientii diabetici. Candida Albicans este cel mai frecvent întalnită şi este confundată microscopic cu hematiile.

Filamente de mucus: apar în cantitate mică, nepatologic în urina normală, dar numărul filamentelor este crescut în cazul inflmaţiilor sau a iritaţiei tractului urinar. Microscopic, pot fi confundate cu eritrocitele.

Grasime: se găsește sub formă de picături libere, corpusculi graşi ovalari sau încorporată în cilindri. Grăsimea se întâlneşte în urină în sindromul nefrotic, diabetul zaharat, embolie gazoasă.

Paraziţi: ocazional, aceştia pot apărea în urină, paraziţii au ca loc de origine tractul urinar, dar, în principal, apar în urma contaminării cu fecale sau din vagin. Se găsesc de obicei: Trichomonas vaginalis, ouă şi femele adulte de Enterobius vermicularis, oua de Schistosoma haematobium. În acest caz, pacientul este rugat să facă ulterior un examen parazitologic.

Bacterii, floră bacteriană: se pot găsi coci sau bacili imobili. Dacă proba este corect recoltată şi este însoţită de un număr mare de leucocite se recomandă efectuarea uroculturii, putând fi vorba de o infecţie urinară.

Spermatozoizi: pot apărea în mod normal, în urina bărbaţilor ca urmare a emisiilor nocturne, spematoreei sau a bolilor aparatului genital.

Celule neoplazice: sunt celule atipice care sunt izolate sau conglomerate. Acestea sunt deseori celule epiteliale atipice, patologice.

7. Valori normale

Când se vorbește de microscopie, elementele găsite în urină se masoară în unităţi de elemente pe câmp şi se notează elementele: rare 1-4/câmp, relativ frecvente 5-15/câmp, frecvente 15-50/câmp, foarte frecvente >50/câmp.

În medie, valorile sedimentului urinar (la adult) sunt:

Leucocite: apar în mod normal 10/câmp iar ce este peste se clasifică drept leucociturie patologică. Hematii: 3-4/câmp, iar ceea ce depăşeste această valoare este clasificată drept hematurie microscopică.Celule epiteliale: doar celulele epiteliale renale sunt patologice, restul sunt urmarea descuamării tractului urinar 1-15/câmp.Când câmpul este acoperit de leucocite şi de hematii se vorbeşte de piurie/hematurie masivă.Cilindri: cilindri hialini şi granuloşi sunt absenţi sau în număr de 0-2/câmpSemnificația celorlalte elemente urinare: levuri, floră bacteriană, cristale, celule neoplazice trebuiesc notate şi adâncită semnificaţia lor patologică după necesitate şi după nevoia pacientului.

8. Surse de erori

De cele mai multe ori urina recoltată, depozitată şi tratată incorect poate să aducă rezultate greşite sau fals pozitive:

- dacă urina este recoltată fară a se face o toaletă riguroasă în zona urogenitală cu apă caldă şi racită, săpun şi uscarea cu un prosop curat, aceasta poate prezenta un număr mărit de leucocite, celule epiteliale şi bacterii din flora genitală

- dacă urina este colectată din primul jet şi nu din jetul mijlociu, aceasta va prezenta mai multe filamente, mai multe celule epiteliale şi leucocite

- dacă femeia este la menstră, urina poate prezenta hematurie dacă este contaminata cu sângele menstrual

- dacă proba de analizat este lăsată la temperatura camerei timp îndelungat, aceasta tinde să formeze cristale

- un alt mod de a avea rezultate incorecte este contaminarea probei cu polen, cu păr, cu materii textile, cu fecale, cu bacteriile şi celule epiteliale de pe mâinile pacientului

- dacă proba de analizat este într-o cantitate mică, insuficientă pentru analizarea sa, se refuză proba şi se cere repetarea recoltei

- dacă proba a fost recoltată într-un recipient murdar, se respinge proba şi se reface recolta într-un recipient de unică folosinţa nou, curat.

9. Aplicaţiile metodei

În primul rând, sedimentul urinar este util în scopul de a descoperi sursa bolilor renale şi urinare, urmat de patologiile metabolice şi hepatice. Examenul microscopic al sedimentului se face pentru confirmare sau infirmare a diagnosticului, de susţinere a diagnosticului, pentru urmărirea tratamentelor, pentru screeningul pacienţilor.

Sedimentul urinar este o analiză rapidă, ieftină şi accesibilă care face parte din analizele de rutină.

10.Bibliografie

1. https://www.synevo.ro/urina-sediment/ 2. http://www.dornamedical.ro/docum/detaliianalize/Examen%20sumar%20urina&sediment.pdf 3. http://www.medfam.ro/mf/mf/mf13/holo13.html 4. http://www.mymed.ro/sumarul-de-urin.html 5. http://library.med.utah.edu/WebPath/TUTORIAL/URINE/URINE.html 6. L.Rogozea, T.Oglindă, Tehnici şi manopere pentru asistenţii medicali, Romprint, Braşov, 2005,

Ghid de colectare şi recoltare a produselor primare, pg. 34,35,36