1

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE

ȘCOALA DOCTORALĂ

REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT

Conducător Ştiinţific,

Prof. Univ. Dr. Adrian GORUN

Doctorand,

Drd. Mihai-Alexandru CATRINA

CRAIOVA

2019

2

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE

ȘCOALA DOCTORALĂ

GESTIONAREA SITUAȚIILOR DE CRIZĂ ÎN MEDIUL

PENITENCIAR

Conducător Ştiinţific,

Prof. Univ. Dr. Adrian GORUN

Doctorand,

Drd. Mihai-Alexandru CATRINA

CRAIOVA

2019

3

4

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………...6

Capitolul 1. Sistemul penitenciar din România……………………………………………………………………15

1.1 Istoricul sistemului penitenciar românesc………………………………………………….…………………….17

1.2 Organizarea sistemului penitenciar din România………………………………………………………………..23

1.3 Mediul penitenciar: aspecte comparative………………………………………………………………………...26

Capitolul 2. Mediul de detenție……………………………………………………………………………………..31

2.1 Conceptualizări…………………………………………………………………………………………………...31

2.2 Probleme și deficiențe întâmpinate de către deținuți …………………………………………………………….36

2.3 Metode și tehnici de soluționare a problemelor din mediul penitenciar…………………………………………85

2.3.1 Evaluări ale situațiilor generatoare de conflicte……………………………………………………………….87

2.3.2 Importanța informațiilor în gestionarea și contracararea situațiilor de criză………………………………...91

2.3.3 Cauzele apariției situațiilor conflictuale în unitățile penitenciare……………………………………………..96

2.3.4 Prevenirea evenimentelor negative……………………………………………………………………………..99

Capitolul 3. Locuri şi momente vulnerabile în activităţile cu persoanele private de libertate……………….101

3.1 Locuri vulnerabile în activităţile cu deținuții………………………………………………..………………….103

3.1.1 Momente vulnerabile ce pot să apară pe timpul desfăşurării activităţilor cu deținuți………………………105

3.1.2 Măsurile întreprinse în vederea gestionării și contracarării vulnerabilităţilor……………………………..107

3.2 Gestionarea incidentelor referitoare la crizele determinate de luările de ostatici în unitățile penitenciare….113

3.2.1 Factorii principali care generează luările de ostatici………………………………………………………..115

3.2.2 Modalități prin care se gestionează incidentul critic. Metode și tehnici care pot fi adoptate de ostatici…...117

3.3 Evadarea înțeleasă ca aspirația socială din subconștientul tuturor deținuților……………………………….124

3.3.1 Premisele care stau la baza acțiunii de evadare a deținuților………………………………………………..126

3.3.2 Modul în care deținuții elaborează și execută planul de evadare propriu-zisă……………………………...130

3.3.3 Metode și tehnici specifice utilizate în prevenirea acțiunii de evadare………………………………………134

3.3.4 Operațiunea de urmărire și capturare a evadaților. Colaborarea cu celelalte structuri din domeniul siguranței

și ordinii publice…………………………………………………………………………………………………….138

5

Capitolul 4. Radicalizarea in mediul penitenciar………………………………………………………………..142

4.1 Definirea conceptelor…………………………………………………………………………………………...147

4.2 Terorismul în mediul penitenciar……………………………………………………………………………….149

4.3 Metode de recrutare a deținuților………………………………………………………………………………152

4.4 Mijloace și surse ale radicalizării din mediul penitenciar……………………………………………………..157

4.5 Amenințările și procesul de radicalizare……………………………………………………………………….159

4.6 Activități desfășurate de către radicalizații extremiști în penitenciare………………………………………...163

4.7 Impactul radicalizării din mediul penitenciar asupra societății românești……………………………………169

4.8 Consecințe………………………………………………………………………………………………………173

Capitolul 5. Studiu de caz: Diferențe între raporturile sociale și comportamentele deținuților din

penitenciarele Giurgiu și Târgu-Jiu……………………………………………………………………………...176

Capitolul 6. Traume psihosociale și dezumanizarea lucrătorilor de penitenciare…………………………….189

6.1 Impasibilitatea funcționarilor în fața unor probleme sociale, psihologice, medicale și familiale extrem de

grave………………………………………………………………………………………………………………...192

6.2 Influențe comportamentale, preluarea carențelor delincvente și a deprinderilor infracționale……………..…196

6.3 Incidente marcante din punct de vedere psihosocial care afectează la nivel mental și emoțional lucrătorii de

penitenciare…………………………………………………………………………………………………………198

6.4 Sinuciderile în rândul funcționarilor publici cu statut special de penitenciare………………………………...210

CONCLUZII............................................................................................................................................................222

BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................................................230

ANEXE.....................................................................................................................................................................243

6

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte principalele aspecte teoretice şi practice în

legătură cu acțiunile întreprinse de către personalul aflat la conducerea unităților penitenciare

privind gestionarea și contracararea situațiilor de criză din mediul carceral.

Conţinutul lucrării prezintă o analiză generală a activităților întreprinse în mediul

penitenciar, respectiv a impactului pe care acestea îl au pentru persoanele condamnate. Astfel,

am încercat să realizez o teoretizare a conceptelor specifice instituțiilor corecționale în care își

ispășesc pedeapsa persoanele condamnate. De asemenea, am încercat să evidențiez tipologiile

acestora și metodele prin care se încearcă implementarea unor strategii specifice cu scopul de a

ajuta deținuții să se adapteze mai ușor la particularitățile vieții carcerale.

Am ales această temă deoarece o consider una de actualitate, domeniul penitenciar fiind

privit cu reticență când vine vorba de o înțelegere exactă a fenomenologiei penitenciare.

Problema protestelor care cu ușurință pot deveni revolte, concretizate ulterior în luări de ostatici

a devenit vizibilă și în țara noastră în luna iulie 2016. Valul protestelor început la unul din

penitenciarele din România s-a extins cu ușurință la alte 20 de penitenciare. O caracteristică

specifică acestui gen de acțiuni o reprezintă faptul că persoanele încarcerate în aceste unități sunt

extrem de solidare. Deţinuţii au intrat în refuz colectiv de hrană, au rupt plasele de sârmă de la

ferestrele celulelor, au dat foc saltelelor și altor materiale textile. Nu în ultimul rând aceștia au

reușit să escaladeze diferite clădiri din incinta penitenciarelor și au agresat cadre. Conducerea

profesională a cerut ajutorul trupelor speciale de la Jandarmerie pentru ca situația să nu

degenereze.

Prin urmare toate aceste acte de rezistență care foarte abrupt pot genera revolte / luări de

ostatici precum și radicalizarea din mediul penitenciar sunt probleme care, cu ușurință pot pune

în pericol siguranța cetățenilor și securitatea națională.

Având în vedere că îmi desfășor activitatea într-un penitenciar, consider acest lucru un

factor favorabil în demersul meu științific prin prisma faptului că îmi facilitează aplicarea

7

diferitelor metode și tehnici de cercetare asupra populației care urmează a fi investigate, adică

populația penitenciară. Prin urmare, printre metodele pe care le-am utilizat se regăsesc studiul

de caz, observația și analiza documentelor sociale, întrebuințând în același timp și tehnici de

cercetare: ancheta sociologică - interviul și chestionarul.

Ancheta sociologică reprezintă o tehnică de cercetare specifică sociologiei iar printre

procedeele pe care le voi folosi se regăsesc chestionarul sociologic și interviul. Scopul vizat

este acela de a înțelege realitățile factuale din mediul penitenciar precum și cunoașterea

opiniilor și atitudinilor deținuților în raport cu diferite probleme cu care se confruntă (condiţiile

de cazare, hrană şi asistenţa medicală necorespunzătoare; nerespectarea drepturilor, abuzuri

frecvente, rigiditatea exagerată în aplicarea regulilor; management defectuos și alte cauze care

ţin de cadrul legislativ), probleme care conduc la apariția situațiilor de criză: evadări, luări de

ostatici, radicalizări (terorism) etc. Pe baza cunoașterii acestor două elemente, ancheta

sociologică poate previziona asupra comportamentului viitor al grupului menționat anterior.

Dezvoltând cele afirmate mai sus, putem susține că nu există o definiție unanim acceptată

a chestionarul ca instrument și tehnică de cercetare în științele socio-umane. Referitor la

chestionarele de cercetare P. Pichot în lucrarea Les Tests mentaux susținea: „Chestionarele sunt

teste compuse dintr-un număr mai mare sau mai mic de întrebări prezentate în scris subiecţilor şi

se referă la opiniile, preferinţele, sentimentele, interesele şi comportamentele lor în circumstanţe

precise“. Sociologul român, Septimiu Chelcea apreciază chestionarul de cercetare ca fiind o

tehnică și implicit un instrument de investigare compus din întrebări scrise, iar uneori din

imagini grafice, ordonate într-o anumită serie logică, care generează răspunsuri specifice.

Principalul criteriu după care se ordonează întrebările îl reprezintă factorul temporal; subiecții

răspunzând cronologic despre fapte / evenimente din trecut, prezent și / sau care vor urma să se

întâmple. De asemenea, întrebările pot fi organizate și în funcție de gradul de importanță,

primordiale fiind cele concrete, iar în plan secund clasându-se cele abstracte sau interpretabile.

Nu este exclus faptul ca ancheta să se deruleze și într-o manieră psihologică, mai ales în

cazul în care cei chestionați nu au o experiență de viață suficientă sau prezintă anumite carențe

educaționale, sociale, comportamentale, etc. Un exemplu în acest sens fiind chiar subiecții

acestei teze, mai exact deținuții din Penitenciarul Târgu-Jiu.

8

În ceea ce privește înțelegerea noțiunii sociologice a interviului, conform Metodologiei

cercetării sociologice a profesorului universitar Septimiu Chelcea, conceptul reprezintă o tehnică

de obținere (prin întrebări și răspunsuri) a unor informații de la anumite persoane, scopul

principal constând în creionarea tabloului și înțelegerea contextului fenomenului sociouman

studiat.

Michel Quinn Patton afirma în 1980, că elementul de bază al interviurilor calitative,

rezidă în capacitatea celui intervievat de a oferi răspunsuri neîngrădite, conforme propriilor

convingeri. Celui care aplică interviul, îi este interzis să ofere sau să sugereze răspunsuri, pentru

autenticitatea cercetării fiind necesare cuvintele nealterate ale intervievaților.

Margaret Stacey susținea în 1970, că în momentul în care trebuie studiate anumite

comportamente care pun în dificultate cercetătorul din cauza faptului că se derulează în spații

speciale, greu accesibile (în cazul acesta penitenciarul), cea mai bună soluție de a intra în contact

cu gândurile, trăirile, sentimentele și experiențele de viață ale persoanelor izolate, o constituie

utilizarea interviului.

De asemenea voi încerca să folosesc și metoda observației sociologice. Aceasta

presupune contactul nemijlocit în realitatea investigată prin perceperea sistematică a atitudinilor,

comportamentelor și interacțiunilor actorilor sociali (în situația prezentă deținuții), în momentul

manifestării lor în diferite contexte. Prin natura serviciului pot să folosesc drept procedură

observația participativă care necesită prezența activă a cercetătorului în grupul studiat, cu sau

fără a-i anunța pe membrii grupului în privința intențiilor sale de cercetare.

Există anumite cutume și reguli nescrise ale deținuților, care poate niciodată nu vor fi

abordate / expuse de către aceștia în contact cu alte categorii sociale. Doar prezența în mijlocul

lor și intuirea anumitor comportamente pot explica variatele fenomene psihosociale care au loc

în spatele gratiilor și a ușilor închise.

Nu în ultimul rând voi utiliza în demersul meu ca metodă analiza documentelor sociale.

Acest tip de metodă îmi permite să investighez atât prezentul cât și procesele și fenomenele

trecute, realizând în același timp proiecții asupra evoluției factorilor proveniți din mediul

penitenciar care pun în pericol siguranța publică și securitatea națională. Printre documentele

sociale de care voi uzita se regăsesc atât documente publice (emisiuni TV, radio, cărți, reportaje,

9

articole din ziar, din reviste, filme documentare și artistice, etc.) cât și înscrisuri oficiale: dosare

de penitenciar, activități cultural-educative, evaluări psihologice, mandate de executare a

pedepselor, rechizitorii etc.1

Am ales pentru cercetarea mea ca și studiu de caz tema ”Diferențe între raporturile

sociale și comportamentele deținuților din Penitenciarele Giurgiu și Târgu-Jiu” deoarece am avut

posibilitatea de a lucra în două închisori diferite din numeroase puncte de vedere: relații sociale

dezvoltate într-un mediu restricționat, amplasament / circumstanțe geografice, categorii speciale

de persoane încarcerate, mentalități infracționale variate, tipologii distincte de funcționari publici

cu statut special de penitenciare și altele.

Munca într-un penitenciar presupune foarte multe riscuri și presiuni psihice venite atât

din partea deținuților cât uneori și din partea cadrelor. Prin urmare, un lucrător de penitenciare

trebuie să fie o persoană foarte bine pregătită din toate punctele de vedere: fizic, psihic,

emoțional, iar de asemenea, este imperios ca acesta să prezinte calități morale viguroase.

De precizat faptul că și apăsarea / încordarea mentală indusă de mediul din penitenciar

(un mediu artificial, controlat) este mult mai vizibilă într-un penitenciar de maximă siguranță

cum este Penitenciarul Giurgiu decât într-un penitenciar mai ”relaxat”, cum este catalogat

neprotocolar Penitenciarul Târgu-Jiu. Într-un climat extrem de încărcat din punct de vedere

psiho-emoțional, atât deținuții cât și cadrele sunt afectați la nivel senzitiv, moment în care se

creează tensiuni socio-profesionale și stări de irascibilitate.

Sunt convins că foarte multe persoane se gândesc la penitenciar ca la un spațiu, o locație

în care sunt închiși infractorii pentru ilegalitățile săvârșite, însă, într-un penitenciar funcționează

de altfel și o mică ”comunitate” de angajați în slujba legii, despre care se poate afirma că timp de

cel puțin 8 ore pe zi, este ruptă de realitate, de lumea din afara zidurilor înalte și a ușilor de fier.

Lucrătorii de penitenciar își derulează efectiv activitățile în spații îngrădite (birouri, secții de

deținere, etc.) ajungând în anumite momente să se identifice în mod recreativ, umoristic cu

deținuții de care răspund și pe care îi custodiază.

1 Dumitru Otovescu, Sociologie generală, Craiova, Editura Beladi, 2004; ediția a V-a, 2009, p. 482

10

În acest sens, primul capitol conturează o prezentare generală a sistemului penitenciar

din România, atenția fiind concentrată pe istoricul acestuia, precum și pe organizarea / structura

după care aparatul central și unitățile subordonate funcționează. De asemenea, sunt tratate și

aspecte comparative ale acestui mediu carceral în raport cu celelalte sisteme din Europa și din

lume.

Capitolul II analizează și definește termenii ”cheie” în jurul cărora gravitează această

cercetare, dat fiind faptul că mediul penitenciar este un subiect nu foarte teoretizat și dezvoltat

din punct de vedere conceptual. Tot în acest capitol sunt abordate caracteristicile universului

carceral, consecințele psiho-sociale ale privării de libertate asupra individului, precum și

dificultățile și neajunsurile cu care se confruntă deținuții în spatele gratiilor, și modul în care

viața socială a acestora este afectată. Experiența directă în acest domeniu poate confirma

autenticitatea acestor probleme, iar autorului tezei în soluționarea deficiențelor înregistrate în

rândul persoanelor condamnate poate susține, subiectiv, faptul că din punct de vedere social și

moral această categorie de persoane este cea mai afectată din țara noastră.

Tot în acest capitol am decis să utilizez ancheta sociologică concretizată prin aplicarea

unui chestionar mai multor deținuți încarcerați în Penitenciarul Târgu-Jiu. Rezultatele

înregistrate au fost interpretate cu scopul de a înțelege și cunoaște cauzele care au condus la

săvârșirea infracțiunii, precum și observarea gradului de transformare / modificare a raporturilor

sociale în noul mediu de coabitare.

În capitolul al III-lea realizez o prezentare generală a locurilor vulnerabile în activităţile

cu persoanele private de libertate, prezentând în același timp și momentele critice care pot să

apară pe timpul desfăşurării misiunilor cu persoane private de libertate. Am precizat și ce măsuri

trebuie întreprinse pentru prevenirea evenimentelor negative din partea deținuților.

Subcapitolul intitulat ”Gestionarea incidentelor referitoare la crizele determinate de

luările de ostatici în unitățile penitenciare”, explică acțiunea propriu-zisă de luare de ostatici în

mediul penitenciar, sunt abordate cauzele care îi determină pe deținuți să recurgă la o astfel de

acțiune, iar pe final am prezentat metodele și tehnicile de gestionare a situației menționate

anterior.

11

Nu în ultimul rând am detaliat și contextul referitor la evadarea persoanelor condamnate

din locurile de deţinere. Am prezentat în acest capitol mobilurile şi circumstanţele care conduc la

apariţia intenţiei de evadare, cauzele şi împrejurările care favorizează producerea evadărilor,

precum și metodele şi procedeele folosite pentru săvârşirea infracţiunii de evadare;

De altfel, am menționat și demersurile specifice utilizate în operaţiunea de urmărire şi

prindere a deținuților care au evadat (cercetare, blocare a zonei etc.) precum și modul de acţiune

a personalului privind urmărirea şi capturarea delincvenților evadați din locurile de deţinere din

subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. De precizat, faptul că este esențial pentru

unitățile penitenciare să coopereze cu organele abilitate ale Ministerului Afacerilor Interne

(Poliţia, Jandarmeria) şi alte structuri de ordine publică şi siguranţă naţională pentru capturarea

infractorilor evadaţi.

Capitolul IV descrie procesul radicalizării desfășurat în mediul penitenciar. Deși în

România acest fenomen nu este unul la fel de evident ca în alte țări din Europa de Vest și Statele

Unite ale Americii, trebuie reținut că oricând securitatea națională și chiar securitatea mondială,

poate fi afectată dacă nu sunt întreprinse măsurile necesare în vederea îngrădirii și izolării

efectelor negative ale ideologiilor și convingerilor extremiste.

Nu vrem să fim o țară adnotată pe harta atentatelor teroriste și trebuie să mobilizăm toate

forțele și eforturile pentru ca lucrurile să rămână în continuare imperturbabile. Momentan

România nu este pregătită să facă față unui atac terorist, așa că fiecare structură din sistemul

național de apărare trebuie să fie extrem de bine pregătită, iar activitatea acesteia este obligatoriu

să fie îndreptată spre prevenirea unei astfel de tragedii.

Esența acestei lucrări o reprezintă capitolul V, respectiv studiul de caz aferent:

”Diferențe între raporturile sociale și comportamentele deținuților din penitenciarele Giurgiu și

Târgu-Jiu”. Consider acest capitol o reală contribuție în domeniul sociologiei, având în vedere

faptul că domeniul carceral este unul extrem de dificil de pătruns, atât din punct de vedere fizic

cât și din punct de vedere al cercetării științifice. Există anumite bariere comunicaționale între

deținut și specialist care doar după o anumită perioadă specifică de timp pot fi depășite sau dacă

cercetătorul are un ascendent asupra persoanei condamnate.

12

Din cauza regulilor stricte care nu trebuie neglijate și încălcate într-un penitenciar, nici

deținutul nici sociologul nu au îndeajuns timp la dispoziție ca să discute toate aspectele de interes

psihosocial. Mai mult, reticența pe care o dezvoltă unul față de celălalt îngreunează ancheta

socială, doar în anumite momente ”cheie” deținutul oferind detalii valoroase.

În final, capitolul VI prezintă traumele psihosociale cu care se confruntă polițiștii de

penitenciare și dezumanizarea treptată a acestora în urma complicațiilor întâlnite pe tot parcursul

carierei, odată cu executarea atribuțiunilor de serviciu într-un mediu atipic.

De asemenea, tot în acest capitol se va detalia modul în care angajații penitenciarului sunt

influențați comportamental de către deținuți, și maniera în care aceștia preiau carențele

delincvente și deprinderile infracționale de la cei pe care îi custodiază.

A fost dezbătut și subiectul sinuciderii lucrătorilor de penitenciare, precum și soluțiile

necesare de a preîntâmpina aceste situații, respectiv măsurile întreprinse de a diminua impactul

dezastruos pe care îl poate avea un asemenea act suicidal.

Capitolul se va încheia cu aplicarea a două interviuri sociologice unor ofițeri din

penitenciarul Târgu-Jiu, interviuri în care putem studia direct amprentele psihosociale

impregnate de sistemul penitenciar lucrătorilor din acest domeniu. Aceste interviuri vor fi

analizate din punct de vedere sociologic, reprezentând contribuția personală în zona de expertiză

a cercetării sociologice privind relațiile sociale dezvoltate într-un mediu foarte greu accesibil,

aproape inabordabil cum este penitenciarul.

Însă cea mai importantă parte a dezvoltării unei comunități precum și a siguranței

cetățenilor o reprezintă dezvoltarea socială a acestora. Din aceste considerente în finalul acestei

lucrări am dezvoltat și am argumentat indispensabilitatea educației în domeniul penitenciar,

aceasta fiind cea care stă la baza prevenției infracționalității din rândul cetățenilor unui stat.

Unitățile de învățământ ar trebui să fie principalele instituții care luptă în vederea prevenirii și

reducerii fenomenului infracțional. Majoritatea comportamentelor deviante se datorează unor

deficiențe regăsite în consolidarea procesului educațional.

Devianța socială poate fi controlată prin atât prin metode formale (legi, pedepse

legislative) cât și prin metode informale (promovarea unor valori sociale, sancțiuni, recompense,

13

critici, ridiculizări, etc.) Astfel, este important ca tinerii să învețe din metodele informale cum să-

și construiască viitorul, decât să sufere consecințele unor pedepse legislative care nu de puține

ori accentuează fenomenul infracționalității și al recidivei. Dacă într-un stat instituțiile

educaționale își îndeplinesc cu stăruință atribuțiile, atunci și obiectivele lor sunt îndreptate către

scopuri societale; prin urmare, generațiile tinere vor deveni membrii productivi ai comunității,

promovând în acest mod o dezvoltare economică generală a societății și în același timp

prezervând valorile culturale. 2

2 Adrian Gorun, Horaţiu Tiberiu Gorun, Mirela Alexandra Popescu, Informal and Formal Control of Social Deviance

Through Education, 4th SGEM GeoConference on Ecology, Economics, Education And Legislation, Vol. 3, No. SGEM2014 Conference Proceedings

14

CONCLUZII

Experiențele trăite în mijlocul deținuților, precum și modul de gândire al acestora, de

socializare, de raportare la diferite valori morale solicită intens și intrigă în același timp psihicul

uman. Cu toate că te străduiești să tratezi fiecare situație cu obiectivitate, încercând să te detașezi

de tot ce înseamnă subiectivism, ajungi la un moment dat să judeci sau să justifici maniera în

care persoanele condamnate își gestionează problemele și raporturile sociale.

Trăim într-o lume care se află în continuă schimbare și modernizarea, iar odată cu ea și

infracțiunile au devenit complexe și inovative, fapt ceea ce determină și starea de recidivă în

rândul foștilor deținuți, care preferă să mintă, să fure și să înșele prin diferite metode decât să

muncească zilnic pentru o masă binemeritată.

Mirajul îmbogățirii rapide, în special în rândul foștilor condamnați, i-a determinat pe

aceștia să găsească noi modalități ilicite de progres infracțional precum criminalitatea

informatică sau îmbunătățirea mecanismului care stă la baza traficului de persoane prin metoda

”loverboy”. Aceasta din urmă implică o relație aparent de iubire dintre doi tineri, însă femeia

este doar amăgită, scopul traficantului fiind acela de a o face să se îndrăgostească pentru a o

determina să facă tot ce îi cere. Manipulând psihic și emoțional agresorul pozează de fapt în

victimă, și solicită ajutor financiar din partea tinerei motivând că vrea să se însoare cu ea, dar că

trebuie să facă rost de bani pentru cheltuielile aferente unei căsătorii și eventual pentru

cumpărarea unei locuințe. Îi propune să practice prostituția pentru o perioadă scurtă de timp într-

o țară străină, iar când vor avea suficienți bani tânăra se va opri și își vor clădi un viitor

împreună.

În profunzimea ei, situația descrisă este mult mai tulburătoare, deoarece pentru a-și atinge

scopul, traficantul, treptat reușește să izoleze victima de familie, controlând atât de bine relațiile

sociale ale acesteia cu cei din jur încât o convinge că este singurul care o iubește și îi pasă de ea.

Într-o lume în care s-a ajuns să se exploateze fenomene care nu mai sunt de natură

materială, precum date cibernetice sau sufletul unei persoane, devine extrem de dificil pentru un

fost deținut ca după liberarea condiționată din penitenciar acesta să își dorească să devină un

cetățean model și să se reintegreze social.

15

Majoritatea celor care ajung în penitenciare au un nivel de cultură redus, mare parte

provin din familii dezorganizate sau sărace, nu dețin o locuință și suferă de anumite boli,

respectiv dependențe (alcool, droguri, etc.). Astfel, dacă deținuții pe parcursul perioadei carcerale

nu sunt ajutați să devină membrii utili ai societății, pedeapsa pe care o ispășesc devine lipsită de

conținut și însemnătate, neavând o justificare morală completă. ”Psihologia devianţei nu ar trebui

să se limiteze numai la studiul schizofreniei, ea ar trebui să includă şi cinismul, autoritarismul,

pierderea valorilor, prejudecăţile, lăcomia, egoismul împreună cu fenomenele şi caracteristicile

acestora. Din punctul de vedere al sistemului de valori, acestea sunt cele mai serioase maladii."3

Ajunși în închisori condamnații se confruntă pe lângă limitarea / îngrădirea anumitor

drepturi și libertăți și cu aspecte ce sunt conexate la starea lor psihică. Mai exact, monotonia,

rutina și plictiseala sunt dominante în toate penitenciarele. În fiecare zi deținuții au parte de

același program: dimineața micul dejun, plimbarea la curțile special amenajate în interiorul

penitenciarului, discuții interminabile cu colegii de cameră sau cu ceilalți deținuți, masa de

prânz, masa de seară și privitul la televizor. Acest tratament zilnic, după câțiva ani, reprezintă

una dintre cele mai importante probleme de adaptare privind reinserția socială. Măsurile impuse

în penitenciar, opiniile dezvoltate, tratamentul de care beneficiază deținuții atât din partea

colegilor cât și din partea cadrelor devin obstacole pentru modul în care concep viața lor viitoare.

Din această cauză sistemele penitenciare din majoritatea țărilor dezvoltate urmăresc să

amelioreze condiția umană a persoanelor condamnate, oferindu-le cunoștințe și competențe utile

pentru o viață cinstită după liberare. Programele oferite de administrația unei închisori sunt

clasificate în programe educaționale, de formare profesională și de terapie. Scopul acestora este

comun, să-i determine pe deținuți să se comporte, să acționeze și să gândească într-un mod

acceptat social astfel încât să fie evitat fenomenul de recidivă.4

Pentru a preveni conflictele din mediul penitenciar, stările de încordare și acumularea de

tensiuni care mereu vor mocni între deținuți, cea mai adecvată soluție o reprezintă incluziunea

tuturor celor încarcerați (dacă este cu putință), în programe de asistență psihosocială, activități

educative, artistice, sportive, culturale, terapeutice, etc.

3 Maslow, 1876 citat de Dragon Petrovec în Psychotogy and Criminal Justice, Berlin, 1998,

4 Gheorghe Florian, Dezvoltarea umană în penitenciare, București, 2016

16

De asemenea este foarte important faptul ca asistenții sociali din penitenciare să sprijine

în permanență deţinuţii, cu scopul ca cei din urmă să mențină legătura cu mediul de suport și cu

societatea din afara penitenciarului în care au trăit şi în care se vor reintegra, mai mult sau mai

puțin, după ispăşirea pedepsei. Trebuie să se țină cont de faptul că în derularea acestor programe

de asistență socială există abordări specifice pentru fiecare categorie de deținuți: vârstnici,

bolnavi (fizic / mental), minori, agresivi, depresivi, tineri, femei, vulnerabili, etc.

Deși publicul larg consideră penitenciarele ca fiind centre în care se aplică pedepse în

urma săvârșirii anumitor infracțiuni, trebuie adus la cunoștință faptul că Ministerul Justiției, prin

administrația penitenciară asigură accesul la educație tuturor deținuților care vor să fie implicați

în astfel de activități și care vor să își continue studiile sau să învețe o meserie. Prin parteneriate

dezvoltate cu mai multe instituții ale statului, în special din Ministerul Educației Naționale,

Administrația Națională a Penitenciarelor oferă deținuților posibilitatea de a beneficia de o

educație de bază foarte bine pusă la punct, de a obține anumite competențe în diferite domenii de

activitate prin cursuri de calificări sau pregătire / formare profesională.

Mai mult, cu ajutorul Ministerului Culturii și Identității Naționale se pot organiza diferite

manifestări culturale, artistice și de creație, iar prin intermediul Ministerului Tineretului și

Sportului deținuții pot participa în competiții sportive atât în interiorul penitenciarului cât și în

afara acestuia, educația fizică fiind una din principalele îndeletniciri ale deținuților. Trebuie

amintit și faptul că persoanelor condamnate li se pune la dispoziție o bibliotecă, pe care o pot

frecventa oricând doresc în timpul programului de lucru.

Un accent deosebit ar trebui pus pe dezvoltarea raporturilor sociale și relațiilor

interpersonale între cadre și deținuți, astfel menținerea siguranței penitenciarului poate fi

realizată într-o manieră degajată. Este mult mai facil pentru cei aflați în funcții de conducere ca

prin discuții cu deținuții și prin implicare directă să asigure securitatea unității, acordând celor

custodiați anumite recompense în funcție de gradul lor de participare în cadrul activităților

enumerate anterior. În acest fel se va preveni acumularea de tensiuni, pe fondul căreia există

posibilitatea să degenereze evenimente grave care pot să pună în pericol sau să vulnerabilizeze

spațiul de deținere sau integritatea fizică a personalului.

17

Nu trebuie neglijat faptul că lucrătorii din cadrul compartimentului Reintegrare Socială,

în special psihologii și asistenții sociali pot oricând să intre în contact cu date extrem de

importante care pot fi valorificate (în condițiile respectării secretului profesional) atât de

managementul unității penitenciare (informații care stau la baza unor revolte, evadări, luări de

ostatici, etc.) cât și de alte instituții din sectorul de apărare și siguranță națională (atentate

teroriste, criminalitate organizată, criminalitate transfrontalieră, trafic de persoane și altele). 5

Activitățile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială implicate de

procedurile amintite se organizează în toate penitenciarele din România și finalitatea acestora o

reprezintă reintegrarea socială a deținuților. Printre cei care desfășoară aceste activități se

regăsesc educatori, psihologi, asistenți sociali, monitori sportivi, agenți tehnici și un preot. De

asemenea acești specialiști sunt pregătiți să răspundă inclusiv problemelor întâmpinate în rândul

anumitor categorii de deținuți cu nevoi speciale cum ar fi vârstnicii, cei cu dizabilități,

dependenții de alcool sau substanțe interzise și persoanele violente.

Referitor la formarea profesională a persoanelor condamnate aceasta se realizează în

funcţie de opţiunile şi aptitudinile deținuților, prin programe de iniţiere, calificare, recalificare,

perfecţionare şi specializare. Aceste activități sunt stabilite de conducerea penitenciarului în

funcție de parteneriatele pe care reușesc să le încheie cu instituțiile pentru ocuparea forţei de

muncă, precum şi cu alţi furnizori de formare profesională acreditaţi. La fel ca și în cazul

cursurilor de școlarizare pentru a se evita eventualele preconcepții și stigmatizare a societății

asupra proaspeților liberați care își caută un loc de muncă în conţinutul certificatului de absolvire

nu se fac menţiuni cu privire la desfăşurarea cursurilor în perioada executării pedepsei privative

de libertate.

În majoritatea penitenciarelor se află o capelă unde se oficiază slujbe religioase și în

funcție de specificul fiecărei unități se pot organiza ieșiri în comunitate finalizate cu vizite la

biserici sau mănăstiri, astfel fiind asigurată și educația moral-creștină, respectiv asistența

religioasă.

5 Gheorghe Florian, Dinamica penitenciară, Ed Oscar Print, 2006

18

Reiterând cele afirmate anterior, și anume faptul că în cadrul fiecărui penitenciar

funcționează și o bibliotecă pentru deținuți, care raportată la gradul de implicare al administrației

penitenciarului poate să asigure o diversitate a cărților și a publicațiilor științifice. Fondul de

carte este asigurat de Administrația Națională a Penitenciarelor însă se pot face și donații sau

sponsorizări. Mai mult, penitenciarele pot colabora cu bibliotecile locale în vederea

împrumutului de cărţi şi organizării unor acţiuni cultural-artistice şi literare, iar dacă deținuții

consideră că nu le este asigurat un fond cultural substanțial pot să îşi procure, din resurse

proprii, ziare, cărţi, publicaţii, reviste şi chiar să participe la editarea de reviste.

Nu este neglijată nici condiția fizică a deținuților, astfel că în locuri special destinate

practicării activităților sportive se derulează jocuri și activități, individuale sau de grup în raport

cu starea de sănătate, vârsta, etc. a persoanelor încarcerate.6

Pentru a asigura buna desfășurare și în condiții de siguranță a activităților dintr-un

penitenciar nu este necesară doar prevenirea evenimentelor negative sau a situațiilor critice. În

același timp lucrătorii din mediul carceral trebuie să ofere o educație socială adecvată

condamnaților, să adopte un comportament ireproșabil atât în timpul serviciului cât și în

societate, să afișeze un interes sporit pentru a menține un climat uman între polițiștii de

penitenciare și condamnați care să elimine orice intenție agresivă, să comunice în permanență cu

cei pe care îi custodiază (comunicarea în penitenciar fiind clasificată drept o componentă a

securității fizice a individului), precum și să fie preocupați de rezolvarea unor probleme aparent

minore cu care se confruntă deţinuţii (respectarea programului de cumpărături, a programelor

sportive, alegerea corectă a reprezentanților de cameră, etc.).

În același timp este necesară discutarea şi analizarea deschisă a diferitelor situaţii

problematice care apar la nivelul legislativ al Administrației Naționale a Penitenciarelor, situații

care nu de puține ori au pus într-o lumină nefavorabilă această instituție.

6 www.anp.gov.ro, STRATEGIA NAŢIONALĂ DE RENTEGRARE SOCIALĂ A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE

19

BIBLIOGRAFIE:

1. Adrian Gorun (Coordonator), Horaţiu Gorun, Petre Mareş, Elemente de

administraţie publică –Studii comparative, Editura Bibliotheca, 2009;

2. Adrian Gorun, Norms and Values. The Action in Time, Space, and, on the

Persons of Informal Norms, Analele Universităţii „Constantin Brâncuşi" din Tg-

Jiu, Supliment nr.112015;

3. Adrian Gorun, SOCIAL DEVELOPMENT AND GLOBALIZATION-Human

Development and Current Global Problems, Editura Didactică și Pedagogică,

București 2012;

4. Adrian Gorun, Horaţiu Tiberiu Gorun, O istorie recentă a capitalului

social. Marea ruptură și noua matrice existențială, Ed. Didactică și Pedagogică,

București 2012;

5. Adrian Gorun, Horaţiu Tiberiu Gorun, Une vision sociologique sur le

phenomene administratif. Les Editions Didactiques et Pedagogiques, București,

2011;

6. Adrian Gorun, Horaţiu Tiberiu Gorun, Mirela Alexandra Popescu, Informal

and Formal Control of Social Deviance Through Education, 4th SGEM

GeoConference on Ecology, Economics, Education And Legislation, Vol. 3, No.

SGEM2014 Conference Proceedings;

7. Adrian Iacob, Constantin-Victor Drăghici și Gheorghiţă Călinescu,

Organizarea executarii pedepsei cu închisoarea, Editura Sitech, 2008;

20

8. Al-Lami M. Studies of radicalization: State of the field report, London,

England: University of London; 2008;

9. Ana Bălan, Management penitenciar, Editura Tritonic, 2005;

10. Andres Lehtmets, Jörg Pont, Îngrijirea sănătății și etica medicală în

penitenciare : Manual pentru personalul medical și alți angajați ai

penitenciarelor, responsabili de bunăstarea deținuților, Chișinău, 2016. Pg.9,

Etica medicală în penitenciare;

11. Aura Preda, Repere istorice privind sistemul penitenciar din România,

București, 2018;

12. Beam Christopher, The Great Escapes, Slate, April 2011;

13. Bruce A. Arrigo, Milovanovic Dragan, Revolution in Penology: Rethinking

the Society of Captives, Rowman & Littlefield, 2009;

14. Burns J. Mcgregor, Leadership. New York: Harper and Row, 1978;

15. Carlson, Peter M; Garrett, Judith Simon, Prison and Jail Administration:

Practice and Theory, Jones and Bartlett Publishers, 1999;

16. Cilluffo F, Cardash S, Whitehead S, Radicalization: Beyond bars and

beyond borders. Washington, DC, USA: Homeland Security Policy Institute. The

George Washington University; 2006;

17. Cristina Otovescu, Capitolul XII: MINORITĂŢILE NAŢIONALE ŞI

DREPTURILE OMULUI în Tratat de sociologie generală - Dumitru Otovescu

(Coordonator), Editura Beladi, Craiova, 2010;

21

18. Cristina Pripp, Repere psihosociale ale autorănirilor în mediul penitenciar,

în vol. Universul Carceral, Editura Oscar Print, 2004;

19. D.L. Mackenzie, Criminal Justice and crime prevention. Preventing Crime:

What Works, what doesn`t, what`s promising, Washington DC, Office Of Justice,

1997;

20. Dearey M. Radicalization: The life writings of political prisoners, New

York, NY, USA: Routledge; 2010;

21. Dirk van Zyl Smit, Taking life imprisonment seriously in national and

international law, Library of Congress, 2002;

22. Dumitru Cristea, Tratat de psihologie socială, Editura Trei, București,

2011;

23. Dumitru Cristea, Tratat de psihologie socială, vol II, Editura Trei,

București, 2015;

24. Dumitru Otovescu, Sociologie generală, Craiova, Editura Beladi, ediția a

V-a, 2009;

25. Dumitru Otovescu, coordonator și coautor Tratat de sociologie generală,

Editura Beladi, Craiova, 2010;

26. Dumitru Otovescu, Sociologia Culturii Românești, Ediţia a II-a, revăzută şi

adăugită, Editura Scrisul Românesc, Craiova 2017;

27. Edwin I. Megargee, Joyce L. Carbonell, Martin J. Bohn Jr., Greta L. Sliger,

Classifying Criminal Offenders, Sage Library of Social Research, 2001;

22

28. Emilian Stănișor, Penitenciarele din România la timpul prezent, Editura

Oscar Print, 2005;

29. Federal Bureau of Investigation Counterterrorism Division. The

radicalization process: From conversion to Jihad, 2006;

30. Gabriel Tudor, Goana după libertate, Revista Magazin, septembrie 2009;

31. Gary Johns, Comportament organizaţional, Editura Economică, 1998.

32. Gerwehr S, Daley S, Al-Qaida: Terrorist selection and recruitment

(chapter 5). In The homeland security handbook. New York, USA; McGraw-Hill,

2006;

33. Gheorghe Florian, Dezvoltarea umană în penitenciare, București, 2016;

34. Gheorghe Florian, Fenomenologie penitenciară, Editura OSCAR PRINT,

București 2003;

35. Gheorghe Florian, Dinamica penitenciară, Editura Oscar Print, 2006;

36. Gheorghe Florian, Psihologie penitenciară. Studii și cercetări, Editura,

Oscar Print, București, 2001;

37. Grigore I. Dianu, Istoria închisorilor din România. Studiu comparativ. Legi

şi obiceiuri, Bucureşti, Editura Tipografia Curţii Regale, 1901

38. Hames-Garcia, Michael Roy, Towards a Critical Theory of Justice.

Fugitive Thought: Prison Movements, Race, and the Meaning of Justice,

University of Minnesota Press, 2004;

23

39. Hamm M, Terrorist recruitment in American correctional institutions: An

exploratory study of nontraditional faith groups final report, National Institute of

Justice, 2007;

40. Ioan Chiş și Bogdan Alexandru Chiş, Executarea Pedepselor Privative de

Libertate, Editura Danilex Press, 2008;

41. Ioan Durnescu, Asistența socială în penitenciar, Editura POLIROM, 2009;

42. J. Maisonneuve, Procesul de interacţiune în dinamica grupurilor, coord.

Pierre de Vischer și Adrian Neculau, Editura Polirom, 2001;

43. Jack Sweetman, A Floating Prison Break, Naval History, 2005;

44. James Toon, Prison Security in Perspectives on prison. A collection of

views on prison life and running prison, LONDON,1992;

45. K.F. Janda, Toward the Explication of the Concept of Leadership in Terms

of the Concept of Power, Sage Journals, 1960;

46. Maslow, 1876 citat de Dragon Petrovec în Psychotogy and Criminal

Justice, Berlin, 1998;

47. Mass Imprisonment: Social Causes and Consequences Edited by David

Garland, Sage Publications 2001;

48. Michael P. Roth, Prisons and Prison Systems: A Global Encyclopedia

Greenwood Publishing, 2006;

49. Mihai Burcea, Marius Stan, Dicționarul ofițerilor și angajaților civili ai

Direcției Generale a Penitenciarelor Editura POLIROM, 2009;

24

50. Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor: Manual de

Proceduri, Bucureşti 2008;

51. Ministry of the Interior and Kingdom Relations, From dawa to jihad: The

various threats from radical Islam to the democratic legal order. Report by the

Algemene Inlichten-en Veiligheidsdienst (AIVD). Netherlands General Security

Service, 2004;

52. Natasha A. Frost, The Punitive State Crime, Punishment, and

Imprisonment, LFB Scholarly Publishing LLC, New York 2006;

53. Noel M. Tichy, Eli Cohen, Liderul sau arta de a conduce, Editura: Teora,

2000;

54. Ongering, L, Homegrown Terrorism and Radicalisation in the Netherlands:

Experiences, Explanations and Approaches. Testimony to the U.S. Senate

Homeland Security and Governmental Affairs Committee; 2007;

55. Roger Matthews, Doing Time: Introduction to the Sociology of

Imprisonment, MACMILLAN PRESS LTD, 1999;

56. Septimiu Chelcea, Metodologia cercetării sociologice: metode cantitative

și calitative, ediția a III-a, Ed. Economică, 2007

57. Shalev Sharon, Supermax: Controlling Risk Through Solitary Confinement,

Routledge, 2013;

58. Sheridan Francis, Security and Control, Encyclopedia of American Prisons,

1996;

25

59. Silber M, Bhatt A, Radicalization in the West: The homegrown threat. New

York, New York City Police Department; 2009;

60. Ștefan Bruno, Istoria şi reforma închisorilor româneşti, Revista Română de

Sociologie, anul XVII, nr. 5-6, București, 2006;

61. Ștefan Bruno, Mediul penitenciar românesc: Cultură și Civilizație

carcerală, Ed. Institutul European, 2006;

62. Thailand Institute of Justice (TIJ), Global Prison Trends 2019, Penal

Reform International - 5th edition, 2019

63. The Oxford English Dictionary (OED). OED. Oxford, UK: Oxford

University Press; 2012;

64. Thomas J, Zaitzow B, Conning or conversion? The role of religion in

prison coping, The Prison Journal, 2004;

65. Todd R. Clear, Imprisoning Communities, Oxford University Press, 2007;

66. Turliuc Maria-Nicoleta, Psihosociologia comportamentului deviant,

Editura: Institutul European, 2007;

67. US Department of Justice, Office of the Inspector General, A review of the

Federal Bureau of Prisons' selection of Muslim religious services providers. p.6,

2004;

68. Vanessa Barker, The Politics of Imprisonment, Oxford University Press,

2009;

69. Woolford Andrew, The Politics of Restorative Justice: A Critical

Introduction, Fernwood Publishing, 2009;

26

70. Counter-Extremism Strategy presented to Parliament by the Secretary of

State for the Home Department by Command of Her Majesty published on 19

October 2015;

71. Crime, Disorder and Community Safety A new agenda? Edited by Roger

Matthews and John Pitts, Routledge 2001;

72. Protocolul de Cooperare cu Inspectoratul General al Poliţiei Române între

Ministerul Administraţiei şi Internelor – Inspectoratul General al Poliţiei Române

şi Ministerul Justiţiei – Administraţia Naţională a Penitenciarelor, 2005;

73. Radicalisation Awareness Network – RAN a fost lansat în anul 2012 de

către Comisia Europeană, pentru o perioadă de patru ani, cu scopul de a crea o

reţea-umbrelă, un forum de discuţii şi schimb de bune practici pentru un număr cât

mai mare de autorităţi ale statelor membre UE implicate în prevenirea şi

combaterea radicalizării violente;

74. The Future of Imprisonment, Edited by Michael Tonry, Oxford University

Press, 2004;

75. Recomandările Consiliului Europei cu privire la tratamentul deţinuţilor,

2014-2019;

76. Cadrul de realizare a asistenței medicale, a tratamentului și îngrijirilor din

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a

măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului

penal din 10.03.2016;

77. Codul Penal al României;

27

78. Combaterea Radicalizării Deținuților Număr proiect: 763538 — CRD —

JUST-AG-2016/JUST-AG-2016-03 Indicatorii de risc ai radicalizării în

penitenciare;

79. Comunicat de presă emis de Comisia Europeană, Bruxelles, 15.01.2014:

Consolidarea reacţiei Uniunii Europene la radicalizare şi la extremismul violent;

80. Constituţia României;

81. Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor

fundamentale;

82. Decizia nr. 452 din 04.07.2008 a Directorului General al Administrației

Naționale a Penitenciarelor, care aprobă Manualul de Proceduri;

83. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului;

84. HOTĂRÂRE Nr. 157/2016 din 10 martie 2016 pentru aprobarea

Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi

a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului

penal;

85. Hotărârea Guvernului nr. 1.849/2004 privind organizarea, funcţionarea şi

atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cu modificările ulterioare,

precum şi de prevederile Regulamentului de organizare şi funcţionare al

Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, aprobat prin Ordinul ministrului

justiţiei;

28

86. Hotărârea nr. 1.897 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea

Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/ 2006 privind executarea pedepselor şi

a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;

87. Legea nr. 145 din 22 iulie 2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare;

88. Legea 535/25 noiembrie 2004 privind prevenirea şi combaterea

terorismului;

89. LEGEA nr. 254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor și a

măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului

penal;

90. Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de

organele judiciare în cursul procesului penal şi a actelor normative date în

aplicarea acestei legi;

91. Legea nr. 293/2004 privind statutul funcţionarilor publici cu statut special

din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, cu modificările şi completările

ulterioare;

92. Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României;

93. Legea nr.83/2010 privind modificarea si completarea Legii nr. 275/2006

privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în

cursul procesului penal;

94. Manual pentru gestionarea incidentelor în mediul penitenciar (vol. 2 -

Gestionarea incidentelor critice);

29

95. Manualul de proceduri al sistemului penitenciar, București 2008; Decizia

Nr. 452 din 04.07.2008 a Directorului General al Administraţiei Naţionale a

Penitenciarelor privind aprobarea”Manualului de proceduri al sistemului

penitenciar”;

96. OMJ nr. 1540/C/2006 privind organizarea şi atribuţiile Direcţiei pentru

prevenirea criminalităţii în mediul penitenciar;

97. ORDIN nr. 160/C din 8 ianuarie 2018 pentru aprobarea Regulamentului de

organizare și funcționare a Administrației Naționale a Penitenciarelor;

98. ORDIN Nr. 1676/C din 24 iunie 2010 pentru aprobarea Regulamentului

privind siguranța locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a

Penitenciarelor;

99. ORDIN Nr. 2794 / C din 8 octombrie 2004 pentru aprobarea Codului

deontologic al personalului din sistemul administrației penitenciare;

100. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice;

101. Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea

pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în

cursul procesului penal din 10.03.2016;

102. Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea

pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

aprobat prin HG nr. 1897/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

103. Regulamentului privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea

Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, aprobat prin OMJ nr. 1676/C /2010;

30

104. Revista penitenciarelor – Administrația Națională a Penitenciarelor., 2011;

105. Studiu privind prevalenţa comportamentelor agresive în rândul

persoanelor private de libertate, 2010;

106. ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-

do/networks/radicalisation_awareness_network/index/_en.htm

107. ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-

do/networks/radicalisation_awareness_network/index/_en.htm

108. http://anp.gov.ro/penitenciarul-timisoara/wp-

content/uploads/sites/41/2017/04/Manual-utilizarea-tehnicilor-si-mijloacelor-de-

imobilizare.pdf

109. http://icsr.info (ICSR – Centrul Internaţional pentru Studiul Radicalizării şi

Violenţei Politice), Terorismul în sistemele penitenciare. Despre radicalizare şi de-

radicalizare în 15 ţări, raport publicat de ICSR în parteneriat cu Consorţiul

Naţional pentru Studiul Terorismului şi al Reacţiei la Terorism - START

110. https://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/psihiatru-psiholog-

1_5346acef0d133766a8aa9058/index.html

111. https://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/policies/crisis-and-

terrorism/radicalisation_en

112. https://legeaz.net/dictionar-juridic/activitati-penitenciar-reintegrare-sociala-

condamnati

113. https://legeaz.net/dictionar-juridic/fenomene-sociopsihologice-privare-

libertate

31

114. https://legeaz.net/dictionar-juridic/istorie-sistem-penitenciar-romanesc

115. https://legeaz.net/dictionar-juridic/scop-sarcini-sistem-penitenciar

116. https://worldview.stratfor.com/article/prison-training-ground-terrorists

117. https://www.bbc.com/news/uk-45911160

118. https://www.filbuc-caa.ro/ro/istorie/securitatea-sociala-pe-plan-

international

119. https://www.licitatie-publica.ro/licitatii/sistem-de-protectie-valori-umane-

?uuid=6324e8c2-32da-11e6-aee8-002655ffd6c8

120. https://www.mediafax.ro/social/dizgratiatii-povestea-copiilor-care-s-au-

nascut-dupa-gratii-cand-au-vazut-prima-data-lumea-libera-16205091

121. https://www.wikihow.com/Survive-an-Abduction-or-Hostage-Situation

122. https://www.csmonitor.com/World/Americas/2018/0313/Serving-time-

with-Mom-in-prison-cruel-sentence-or-a-child-s-right

123. www. amnesty.org/en/latest/news/2018/10/south-sudan-juba-prisonrevolt-

underscores-deep-problems-injustice-system

124. www.anp.gov.ro

125. www.anp.gov.ro, STRATEGIA NAŢIONALĂ DE RENTEGRARE SOCIALĂ

A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE

126. www.rferl.org/a/prisonguards-in-russia-suffer-from-moral-fatigueofficial-

says/29695438.html