UNIVERSITATEA DIN CRAIOVAFACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

CUNOSTINTE DE SPECIALITATE PENTRUEXAMENUL DE LICENTA

PROGRAMUL DE STUDIU:MANAGEMENT

CRAIOVA2012

Volumul a fost elaborat de un colectiv de autori, coordonat de:Conf.univ.dr. Craciun LiviuLect.univ.dr. Ogarca Radu

Contributia autorilor pe capitole:

Capitolul 1.Managementulproduciei Conf. univ.dr.CraciunLiviuCapitolul 2.Managementulcalitaii Conf.univ.dr.SitnikovCatalinaCapitolul 3.Managementulvnzarilor Prof.univ.dr.StancuIonCapitolul 4.Managementulcumpararilor Conf.univ.dr.ScrioteanuAdrianaCapitolul 5.ManagementulIMMurilorLect.univ.dr.OgarcaRaduCapitolul 6.Managementpublic Prof.univ.dr.BurleachiopoiuAdrianaCapitolul 7.Managementulresurselorumane Prof.univ.dr.DragomirGheorgheCapitolul 8.Comunicareinegocierenafaceri Conf.univ.dr.GrboveanuSorinaCapitolul 9.Strategiimanageriale Prof.univ.dr.NistorescuTudorCapitolul 10.Analizaactivitaiieconomico-financiare Prof.univ.dr.BuseLucian

Lect.univ.dr.CrciumaruDaniel

CUPRINSCapitolul1. Managementulproduciei.. 5Capitolul2. Managementulcalitaii. 26Capitolul3. Managementulvnzarilor 46Capitolul4. Managementulcumpararilor 64Capitolul5. ManagementulIMMurilor. 80Capitolul6. Managementpublic. 101Capitolul7. Managementulresurselorumane. 121Capitolul8. Comunicareinegocierenafaceri 140Capitolul9.Strategiimanageriale. 161Capitolul10. Analizaeconomico-financiaraafirmei.... 182

Pachetul 1.MANAGEMENTUL PRODUCTIEI SI CALITATII

CAPITOLUL 1.MANAGEMENTUL PRODUCTIEI

1.1. TIPURILE PRODUCTIEI INDUSTRIALE

Tipul productiei industriale se defineste ca fiind ansamblul elementelor sau trasaturilorcare caracterizeaza modul specific de organizare a activitatii productive n ntreprinderearespectiva.Exista trei tipuri ale productiei industriale:productia n masaproductia de serie;productia de unicate.

1.1.1.Productia n masa - caracteristici, forme de organizare

Acest tip al productiei este specific combinatelor siderurgice si chimice, ntreprinderilorcare produc materiale de constructii (ciment, sticla de geam),ntreprinderilor de rulmenti, deulei comestibil si zahar, celor care fabrica srma si cabluri etc.Productia n masa se caracterizeaza printr-o nomenclatura a productiei limitata la ctevasortimente de produse, o nomenclatura stabila n timp sau chiar permanenta. Fiecare produs seexecuta anual n cantitati mari (n proportii de masa).Gradul de ritmicitate al fabricatiei - nsensul constantei cantitatii de produse obtinuta n fiecare unitate de timp - este foarte ridicat.Capacitatile de productie ale sectiilor, atelierelor si instalatiilor sunt corelate, nctprobabilitatea aparitiei locurilor nguste este exclusa sau foarte redusa. Aceste caracteristicidenota un nalt grad de specializare a productiei n ntreprinderile respective.Stabilitatea nomenclaturii si proportiile de masa ale productiei permit o specializareinterna riguroasa, pe sectii, pe ateliere, mergnd pna la nivelul locurilor de munca. La fiecareloc de munca se executa permanent aceeasi operatie, asupra aceluiasi obiect. n aceste conditiieste posibila si eficienta folosirea de utilaje si SDV-uri speciale, de mare productivitate,proiectate anume pentru executarea obiectelor respective.Caracteristica organizatorica esentiala a productiei n masa o constituie fabricatia n fluxpe linii tehnologice, respectiv organizarea productiei pe principiul fluxului tehnologic.Organizarea n flux a productiei necesita ndeplinirea concomitenta a doua conditiiesentiale, pe care le ntlnim cu deosebire la productia n masa: proportiile de masa ale productiei;fiecare produs sa se execute n cantitati anualemari, nct sa se justifice folosirea unor utilaje speciale pentru fabricarea lui, adica sase asigure o ncarcare la capacitate, pe tot parcursul anului, a acestor utilaje; stabilitatea n timp a nomenclaturii de fabricatie, a acelorasi sortimente deproduse; stabilitatea produselor n nomenclatura de fabricatie nseamna, implicit, ostabilitate a fluxului tehnologic, respectiv a itinerariului pe care l parcurg materiileprime n procesul de prelucrare pentru obtinerea de produse finite.Existnd cele doua conditii, devine posibila fabricarea produsului respectiv pe o linietehnologica (linie de fabricatie) constituita dintr-un sir de utilaje sau, dupa caz, locuri demunca la care se executa operatii manuale, amplasate n ordinea n care se succed operatiiletehnologice.Fabricatia n flux, pe linii tehnologice, reprezinta forma clasica superioara de organizarea productiei. Ea ofera importante avantaje economice:

o productivitate superioara a muncii, datorita specializarii pe obiect (pe produs) aliniei tehnologice si pe operatii a locurilor de munca componente; un flux tehnologic minim, si, n consecinta, o folosire mai economica (rationala) asuprafetelor de productie; un nalt grad de ritmicitate a fabricatiei;5 ntarirea disciplinei n munca si folosirea ntregului timp de lucru, datorita legaturilorstricte de interdependenta care se creeaza ntre locurile de munca (fiecare loc demunca din linie fiind furnizor si beneficiar n raport cu locurile de munca vecine).Fluxul tehnologic va fi n acest caz cel mai simplu posibil.Forma superioara a organizarii productiei n flux este aceea a liniilor tehnologice cuflux continuu.Linia tehnologica cu flux continuu se caracterizeaza prin continuitatea fluxuluitehnologic, adica printr-o transmitere ritmica uniforma a obiectelor de la o operatie la alta.Transmiterea obiectelor se poate face fie individual (bucata cu bucata), fie n cantitatimici, egale, denumite loturi de transport. Aceasta din urma modalitate de transmitere (carese practica, mai ales n cazul pieselor marunte) prezinta avantajul ca eventualele abateri ()ale duratelor efective ale operatiilor fata de cele alocate se compenseaza n cadrul lotului detransport, fara a afecta ritmicitatea functionarii liniei.Liniile cu flux continuu pot functiona cu tact (cadente) impus (reglementat) si cu tactliber.Tactul de lucru al liniei () reprezinta cadenta de lucru a acesteia si se defineste caintervalul de timp (de regula n minute) la care linia livreaza doua piese consecutiv sau doualoturi consecutive de piese, trecute prin toate operatiile.Tactul de lucru al liniei se stabileste potrivit relatiei:TdPftPkNs1480

n care:Td reprezinta fondul de timp disponibil zilnic al liniei,n minute;P- programul de fabricatie zilnic al liniei, n bucati;Ns - numarul de schimburi pe zi n care lucreaza linia;k - coeficientul ntreruperilor reglementatefn functionarea liniei.Daca transmiterea pieselor de la o operatie la alta de pe linie se face sub forma loturilorde transport de marime l, atunci se va calcula un tact pe lot (TdPf), cu formula:lPe baza determinarii tactului de lucru se pot stabili _i al_i parametri ai liniilor n fluxcontinuu dupa cum urmeaza: Ritmul fabricatiei sau cadenta orara (R):60R

Se exprima n bucati / ora. Numarul locurilor de munca (masini) la fiecare operatie (M)Acestea se calculeaza n functie de natura liniei tehnologice.n cazul liniilor tehnologice monovalente:tjM

iar n cazul liniilor tehnologice polivalente:Mjtijiij

j Pasul conveiorului (d)Reprezinta distanta, n metri, dintre doua obiecte consecutive de pe conveior. Marimeaacestui parametru depinde de gabaritul obiectelor ce se executa pe linie si de distantele dintremasini, aceste distante fiind impuse de normele de securitatea muncii.

6 Viteza conveiorului (v)La liniile deservite de conveioare cu mers continuu, viteza acestora trebuie stabilitaastfel nct sa serveasca drept mijloc de mentinere a tactului de lucru stabilit, adica:dvmetri/minutn cazul n care conveiorul are o miscare periodica cu opriri pe durata executariioperatiilor, viteza acestuia, la repunerea n miscare, va depinde exclusiv de posibilitatiletehnice de actionare, urmarindu-se ca transferul obiectelor de la o operatie la alta sa se faca ntimpul cel mai scurt. n acest caz, la stimularea mentinerii tactului de lucru contribuie diferitemijloace de semnalizare, care avertizeaza cu putin nainte de pornirea conveiorului. Zona de lucru a muncitorului sau echipei (Zl)La conveioarele de lucru cu miscare continua, la care operatiile au loc chiar pejconveior, concomitent cu miscarea obiectului, din mers, trebuie stabilita, la fiecare operatie,zona de lucru a muncitorului (echipei) care executa acea operatie.Zona de lucru reprezinta portiunea, de-a lungul conveiorului, n metri, n limitele careiamuncitorul, deplasndu-se odata cu obiectul, executa operatia, dupa care revine la punctulinitial (de la intrarea n zona).Marimea zonei de lucru la operatia j, n metri (ZldjjtZlsaujtvjj), se determina dupa formula:Zl

Stabilirea zonei de lucru are un dublu scop: stimularea mentinerii tactului la fiecareoperatie si evitarea patrunderii muncitorului n zona n care se executa o alta operatie, ceea cear putea provoca accidente ori perturbari ale procesului de munca.Liniile tehnologice att monovalente, ct si polivalente, se pot organiza cu tact impusdaca n afara conditiei de ncarcare a liniei se realizeaza si conditiile urmatoare: pentru liniile monovalente:

ktj pentru liniile polivalente:

kt iijn care:j = 1,m reprezinta operatiile care se executa pe linie;i =N,A nomenclatura liniei;;t tactul de lucru (minute);k un numar ntreg;Aceasta nseamna ca duratele operatiilor sunt egale cu tactul sau reprezinta unmultiplu al acestuia.n acest caz, sincronizarea transferului pieselor de la o operatie la alta se va asigura prinrepartizarea pieselor la operatiile cu duratele multiple de tact, pe un numar de masini nacelasi multiplu, adica:tkM jj

unde:reprezinta numarul de masini necesare executarii operatiei j.Aceasta nseamna ca liniile tehnologice cu flux continuu si tact impus se caracterizeazaprin urmatoarea proportionalitate:MjM1t1M2t2t

Mmm7

Realizarea acestor conditii de sincronizare a lucrului poate impune cumularea unoroperatii concepute initial ca operatii distincte ntr-o singura operatie care sa poata fi executatape un anumit loc de munca.Dimpotriva, s-ar putea sa fie necesar ca anumite operatii sa fie descompuse n faze, iarunui loc de munca sa-i fie atribuite numai una sau unele operatii fazele respective vordeveni operatii de sine statatoare.Se impune, n acest caz, modernizarea masinilor, proiectarea de noi S.D.V.uri care sascurteze duratele operatiilor.

1.1.2.Productia de serie - caracteristici,forme de organizare

Comparativ cu productia n masa, productia de serie este mai putin specializata. Lantreprinderile cu productie de acest tip produsele se fabrica ntr-o nomenclatura mai larga sirelativ mai putin stabila n timp.Nomenclatura de fabricatie este mai putin stabila deoarece ea este supusannoirii(modernizarii),sub influenta progresului tehnic, care impune nlocuirea produselornvechite - uzate moral - cu produse avnd performante superioare.Astfel, daca ntreprinderile care produc ulei comestibil, zahar, ciment, sticla de geametc. sunt unitati cu productie n masa si cu o nomenclatura de fabricatie stabila - produselerespective, prin natura lor, nefiind supuse uzarii morale -, ntreprinderile constructoare demasini sunt, prin excelenta, unitati cu productie de serie.Tot unitati cu productie de serie sunt si ntreprinderile de mobila, de confectii, detricotaje, n cazul carora necesitatea nnoirii sortimentale a productiei este determinata deaparitia unor materiale noi, a unor noi modele, de modificarea preferintelor cumparatorilor.Seria de fabricatie (de unde si denumirea tipului productiei) este o notiune cu douasemnificatii:cantitatea totala n care se executa produsul, pna la scoaterea lui definitiva dinfabricatie sau pna la nlocuirea cu un alt produs avnd aceeasi destinatie n consum, darcaracteristici superioare mai frecvent: cantitatea anuala n care se executa produsul.n aceasta a doua acceptie a notiunii de serie de fabricatie, seriile pot fi : mari, mijlociisau mici. Aceasta diferentiere dupa marimea seriilor are ntructva un caracter conventional,deoarece, n afara de cantitatea anuala a productiei, trebuie sa se tina seama de felulproduselor (complexitatea lor) si de traditia n fabricarea acestora.Nu trebuie nteles ca, ntoate cazurile, una si aceeasi ntreprindere fabrica produse numai n serii mari sau numai nserii mijlocii ori n serii mici.O caracteristica importanta a productiei de serie o constituie fabricatia n loturi adiferitelor sortimente de produse.Lotul de fabricatie reprezinta o parte din cantitatea anuala n care se executa produsulrespectiv si anume, cantitatea care se lanseaza n fabricatie dintr-o data, cu un singur consumde timp de pregatire-ncheiere a lucrului si fara intercalarea pe flux a altor produse.Timpul de pregatire-ncheiere este timpul afectat unor lucrari care preced si, respectiv,cu care se ncheie executia unui lot: emiterea documentelor de lansare (bonuri de materiale n baza carora se scot de la depozit materialele necesare; bonuri de lucru; fise de nsotire peflux a lotului de produse); aprovizionarea locurilor de munca cu cele necesare (materiale,scule); reglarea masinilor si montarea pe acestea a dispozitivelor; instruirea muncitorilorasupra operatiilor ce trebuie efectuate; iar dupa executarea lotului: predarea obiectelorexecutate, demontarea de pe masini a dispozitivelor, restituirea sculelor care nu mai suntnecesare etc.Fragmentarea pe loturi a cantitatii anuale n care se fabrica un anumit produs esteimpusa, ntre altele, de cerintele beneficiarilor, care nu au nevoie dintr-o data de ntreagacantitate contractata, ci de cantitati mai mici, livrate la anumite termene n cursul anului.Asadar, cantitatea prevazuta n programul de productie anual, se va executa sub formaunui numar de loturi, deci, prin lansari n fabricatie repetate ale acelui produs.

8n functie de duratele ciclului de fabricatie ale produselor si de marimile lotului, putemafla n fabricatie, la un moment dat fie: un singur lot de produse; mai multe loturi de produsede acelasi fel (dar care, evident, se gasesc n stadii diferite ale fabricatiei); mai multe loturi deproduse diferite.Marimea lotului de fabricatie este determinata de mai multi factori unii dintre acestiaexercitnd o influenta contradictorie n acest sens. Acesti factori se grupeaza astfel:Factori care impun maximizarea lotului: cerinta asigurarii conditiilor pentru o productivitate superioara (un lot mare asigura o maimare continuitate n munca a muncitorilor, n executarea acelorasi sarcini ndemnaresporita); cerinta reducerii costului produsului pe seama cheltuielilor de pregatire-ncheiere.Factori care impun minimizarea lotului: necesitatea folosirii eficiente a activelor circulante; un lot mic nseamna o masa mairedusa de active circulante imobilizate sub forma productiei neterminate; un lot mic odurata mai redusa a ciclului de fabricatie, deci, imobilizarea pe o perioada mai scurta aactivelor circulante (rezulta deci, ca prin micsorarea lotului se mareste viteza de rotatie aactivelor circulante); limitarea spatiilor intermediare de depozitare a semifabricatelor.Exista nsa si factori care nu impun minimizarea sau maximizarea lotului, ci actioneazan sensul determinarii unei anumite marimi de lot: cerintele beneficiarilor (cele doua parti vor conveni cantitatile si perioadele din an cnd sevor livra produsele); folosirea integrala a capacitatii mijloacelor de transport (lotul trebuie astfel dimensionat,nct la expedierea catre beneficiar, sa se utilizeze integral capacitatea de transport amijloacelor folosite); durabilitatea unor S.D.V.-uri utilizate n prelucrarea produselor ce compun lotul respectiv.n fapt, la determinarea marimii lotului de fabricatie nu se poate tine seama de ntregulcomplex de factori, ci, n functie de conditiile specifice, vor fi luati n considerare factorii cuinfluenta cea mai importanta.Astfel, pentru ntreprinderile constructoare de masini este recomandata urmatoareaformula, care tine seama de doi factori cu actiune contrara:cerinta reducerii cheltuielilor de pregatire-ncheiere pe unitatea de produs (maximizarealotului);cerinta reducerii pierderilor care s-ar datora unei imobilizari nerationale de activecirculante sub forma productiei neterminate (minimizarea lotului).Q*bL*ccmn care:b reprezinta cheltuieli de pregatire-ncheiere (lei/lot);Q cantitatea anuala n care se fabrica produsul (buc/an);c cheltuieli materiale directe (lei/buc);cmpp2 cheltuieli de prelucrare (salarii, energie electrica etc., lei/buc);

dobnda la creditul bancar pentru completarea nevoilor de active circulante.Fiind stabilita marimea lotului de fabricatie pentru un anumit produs, se poate calculanumarul de loturi (numarul de lansari) n anul respectiv (n

nl9QLl):

Pornind de la marimea lotului se va stabili perioada de repetare a lansarilor (R) n zilecalendaristice, (intervalul mediu ntre doua lansari n fabricatie din produsul respectiv):R n360

Acest indicator este indispensabil n legatura cu esalonarea calendaristica a programuluilanual de productie al ntreprinderii.Numarul loturilor de produse sau piese de acelasi fel care se afla concomitent nfabricatie depinde direct proportional de durata ciclului de fabricatie a unui lot (Dcf) si inversproportional de periodicitatea lansarilor (R).Raportul dintre cele doua marimi (Dcfsi R) reprezinta indicele densitatii fabricatiei:DIcfd

Acest indice este specific fiecarui fel de produse, avnd n vedere ca, n general, DRsiR sunt diferite de la un sortiment de produse la altul.Cunoasterea I, adica a numarului normal de loturi identice care trebuie sa se afleconcomitent n fabricatie, este foarte importanta n legatura cu asigurarea ritmicitatiifabricatiei.Se poate spune ca pe masura ce densitatea (normala) a productiei este mai mare(aceasta n general, la ntreprinderile care fabrica produse complexe, cu ciclul lung), cu attmecanismul desfasurarii productiei este mai complex, impunnd un grad mai nalt decoordonare calendaristica a fabricatiei n cadrul sectiilor si atelierelor ntreprinderii si ntreacestea.

1.1.3.Productia de unicate caracteristici , forme de organizared

Este o productie la comanda , comanda venind din partea unui beneficiar din tara saua unui partener extern.ntreprinderea cu un asemenea tip de productie are un anumit profil de fabricatie - esteorientata spre un anumit gen de produse: masini-unelte speciale, utilaj petrolier, utilaj minier,chimic, nave etc., dar nomenclatura concreta a productiei pentru un an (sortimentele, precumsi cantitatile), se vor preciza doar la contractarea cu diversii beneficiari.Desi tipul productiei la care ne referim se numeste productie de unicate, aceastadenumire nu trebuie nteleasa ad-litteram: un anumit produs poate fi executat, ntr-adevar, caunicat (ntr-un singur exemplar), dar poate fi fabricat si n cteva exemplare. n practica seconsidera, de regula, productie de unicate fabricarea a pna la 10 produse identice.Principalele caracteristici ale productiei de unicate sunt urmatoarele: nomenclatura productiei este diversa, iar fiecare produs se executa ntr-o cantitate redusa,sau ca unicat; produsul nu se repeta sau daca se repeta, aceasta are loc neperiodic, atunci cnd seprimeste o noua comanda, iar repetarea nu va fi identica, pentru ca produsul se va fabricantr-o conceptie constructiva schimbata fata de prima comanda; fiind vorba de produse complexe din punct de vedere tehnic, ciclurile de fabricatie aleacestora sunt lungi (putnd chiar depasi 12 luni); ca si la productia de serie mica si mijlocie, sectiile ntreprinderii sunt specializatetehnologic, iar utilajul este amplasat pe grupe, datorita marii diversitati a fluxurilortehnologice; frecventa opririlor masinilor pentru noi reglari este mare, iar gradul de ncarcare alacestora pe parcursul anului variaza sensibil datorita trecerii de la o comanda la alta -fiind vorba de produse care difera din punct de vedere constructiv si tehnologic; calificarea muncitorilor este mai ridicata dect a celor care lucreaza n productia de serie,att datorita complexitatii operatiilor, ct si faptului ca acestea nu au un caracter repetitiv(nu se executa identic de la un produs la altul).

10cfn productia de unicate, unitatea de programare, lansare n fabricatie si urmarire aproductiei este comanda interna - pe care o emite compartimentul de programare catre sectiilede fabricatie.O comanda interna poate cuprinde comanda unui singur beneficiar (n totalitate saunumai o parte a ei - potrivit prevederilor contractelor privind esalonarea livrarilor) saucomenzile mai multor beneficiari - daca se refera la produse identice;Deci, daca n productia de serie produsele se lanseaza n fabricatie pe loturi (n cantitatimari sau relativ mari si cu o anumita periodicitate), n productia de unicate, lansarea se facepe comenzi, n cantitati reduse si neperiodic.Lansarea n fabricatie pe comenzi imprima productiei de unicate o particularitate care nuse ntlneste la productia de serie, aceea a unui paralelism ntre pregatirea tehnologica afabricatiei si fabricatia propriu-zisa a unei ntreprinderi. n conditiile productiei de serie,deoarece produsul se executa n cantitati mari sau relativ mari si mai multi ani la rnd,pregatirea fabricatiei constituie o etapa distincta, n ntregime premergatoare fabricatieipropriu-zise. Cu alte cuvinte, produsul este introdus n fabricatie curenta, de serie, numaidupa ncheierea, n toate detaliile, a lucrarilor de pregatire tehnologica. Efectuarea de lanceput a pregatirii n toate amanuntele, se justifica, asadar, prin continuitatea fabricariiulterioare a produsului. Dar, n conditiile productiei de unicate aceasta separare n timp,aceasta delimitare a pregatirii fabricatiei si a fabricatiei nu s-ar justifica. Fiecare comandanecesita o pregatire specifica, iar aceasta priveste o cantitate redusa de produse sau un unicat;or, a astepta, n cazul fiecarei comenzi, efectuarea n ntregime a pregatirii, nainte de lansarean fabricatie, nseamna a prelungi nepermis durata de executie a comenzii. Mai adaugam sifaptul ca pregatirea - care se realizeaza n cadrul atelierului de proiectare tehnologica alntreprinderii - continua si n sectiile de fabricatie, n cursul executiei comenzii, n sensul camodul de efectuare a operatiilor se stabileste chiar la locurile de munca, de catre tehnologi simaistri, mpreuna cu muncitorii respectivi, dupa care se trece la executarea lor.Exista, prin urmare, o ntrepatrundere, o suprapunere n timp a pregatirii fabricatiei si afabricatiei comenzii.O astfel de mbinare a lucrarilor de pregatire si a fabricatiei, ridica probleme foartecomplexe pentru organizarea si programarea productiei: n primul rnd, se cere o asemenea esalonare calendaristica a diferitelor comenzi dinprogramul anual de productie care sa tina seama de capacitatea atelierului de proiectaretehnologica si de capacitatile de productie ale sectiilor de fabricatie, nct sa se realizezeo ncarcare ct mai uniforma a acestora pe tot parcursul anului; apoi, pentru fiecare comanda de produse trebuie stabilite termene intermediare de executie- pe subansamble si pe faze ale procesului tehnologic - corelate cu termenul de livrarecontractual, care sa permita un control al mersului comenzii si sa avertizeze n cazuleventualelor perturbari (termenele pe grafic de la dreapta la stnga); n cazul sectiilor, lucrarile trebuie repartizate pe locurile de munca tinnd seama decerintele tehnologice ale fiecarei comenzi - o repartizare care deci, nu va fi de fiecare dataaceeasi; totodata, va trebui sa se tina seama de posibilitatile de ncarcare a locurilor demunca n respectiva perioada calendaristica - de disponibilitatile de fond de timp alemasinilor.Rezulta, din cele aratate, ca productia de unicate este, sub aspect organizatoric, mult maicomplexa comparativ cu aceea de serie - unde exista o anumita repetabilitate n fabricareadiferitelor produse.Totodata, productia de unicate este si mai putin eficienta dect productia de serie,tocmai datorita lansarii n fabricatie pe comenzi, n cantitati reduse. Din aceasta cauza: productivitatea muncii este mai scazuta, muncitorii neavnd continuitate n munca, nexecutarea aceleiasi sarcini de productie;

11 la aceasta contribuie si opririle frecvente ale masinilor pentru noi reglari, necesitate detrecerea de la unele componente ale comenzii la altele; cheltuielile de pregatire a fabricatiei care, n general sunt aceleasi ca marime, indiferentde volumul productiei - revin ntr-o cota parte ridicata pe unitatea de produs.Totusi, productia de unicate are o justificare obiectiva - aceea ca, n ceea ce privesteanumite produse (nave, masini-unelte speciale etc.) nevoile interne ale unei economiinationale, ca si posibilitatile de export sunt limitate, fabricarea unor asemenea produseneputnd lua un caracter de serie.

1.2.CICLUL DE FABRICATIE AL PRODUSELOR

1.2.1.Ciclul de fabricatie-notiune, componenta

n procesul de productie, materiile prime suporta o serie de transformari la diferite locuride munca, n diferite sectii, ntr-o anumita ordine tehnologica.Succesiunea acestor transformari, de la introducerea n fabricatie a materiei prime pnala receptionarea produsului reprezinta ciclul de fabricatie al acestui produs.Pentru diferite necesitati ale organizarii si programarii productiei, durata ciclului defabricatie se poate determina n ore, zile lucratoare (efective) sau zile calendaristice.n afara de durata ciclului de fabricatie al produsului finit (si tocmai pentru a se ajunge laaceasta) este necesar sa se determine duratele ciclului de fabricatie ale diferitelor piese sisubansamble ale produsului, n diferite faze ale procesului de fabricatie (de exemplu, durataciclului de fabricatie al reperului de la prelucrari mecanice).Durata ciclului de fabricatie este un indicator tehnico-economic important. Acesta estefolosit la : determinarea activelor circulante pentru productia neterminata; n lucrarile de programare a productiei; cunoscndu-se durata ciclului de fabricatie aprodusului si termenul de livrare prevazut n contract se poate stabili exact termenul delansare n fabricatie, astfel nct sa se respecte termenul de livrare solicitat debeneficiar; reducerea duratei ciclului de fabricatie este semnificativa n aprecierea cresteriieficientei economice (avnd n vedere ca aceasta este ntotdeauna rezultatulmbunatatirii utilizarii fortei de munca si al capacitatilor de productie existente n ultimaanaliza rezultatul cresterii productivitatii muncii); prin calcularea unei durate programate (standard) a ciclului de fabricatie (n conditiilespecifice ntreprinderii respective) si prin compararea cu aceasta a duratei efective aciclului de fabricatie al produsului se pot stabili si localizarea cauzelor eventualelordepasiri, lundu-se masurile tehnico-organizatorice corespunzatoare.Determinarea duratei standard a ciclului de fabricatie (stabilirea duratei sale normale),ca si analiza posibilitatilor de reducere fac necesara cunoasterea structurii (componentei)ciclului. Evident, structura ciclului de fabricatie prezinta particularitati de la o ramuraindustriala la alta.

n general, aceasta se prezinta ca n figura 1.1.

12

OperatiitehnologicePrelucrariProcese de muncaProcese naturaleMontaj -finisajOperat iiauxiliareControlulcalitatii(fermentare, uscare,uscare, dospire)TransportinternCiclul de fabricat ientreruperiinteroperatiintreruperi normaleale ciclului tehnologicntreruperi n cadrulschimburilor de lucru(nu se ntlnesc laproductia n fluxcontinuu)ntreruperi pentruodihna muncitorilor(nu se ntlnesc laproductia n fluxcontinuu)Fig.1.1. Structura ciclului de fabricatientreruperi n cursulzilei care nu afecteazas chimbul de lucruPauzapentrumas aSchimburineprogramate*

Succesiunea operatiilor tehnologice prin care se obtine produsul reprezinta ciclultehnologic.Cu unele exceptii (n special n industria alimentara, n industria farmaceutica-unde ponderea proceselor naturale, la unele produse, este importanta), ciclul tehnologic deinecea mai mare pondere, care determina hotartor ntreaga durata a ciclului de fabricatie.Operatiile auxiliare sunt operatii netehnologice prin care nu se intervine direct ntransformarea obiectelor muncii n produse, dar prin care se creeaza conditii pentru aceasta (de reparare a utilajului de productie, de transport intern etc).ntreruperile normale sunt ntreruperi necesare sau unele ntreruperi inevitabile aleciclului tehnologic.ntreruperile interoperatii sunt asteptari ale semifabricatelor naintea operatiilor careurmeaza, atunci cnd masinile respective nu sunt disponibile (sunt ncarcate cu alte lucrari).Sunt inerente la productia n serii mici si mijlocii si n productia de unicate, unde , n cursulsaptamnii, decadei sau cel al lunii, pe aceleasi masini se executa diferite repere. Sunt exclusela productia de serie mare si masa, organizata pe linii tehnologice cu flux continuu, avnd nvedere specializarea pe obiecte a liniilor tehnologice si transferul ritmic al obiectelor de la ooperatie la alta.n conditiile organizarii productiei n flux continuu, pe linii tehnologice, n cadrulschimburilor de lucru apar nsa, ca o componenta distincta a ciclului de fabricatie,ntreruperile pentru odihna muncitorilor (n celelalte forme de organizare a productiei,timpul pentru odihna se afla cuprins, sub forma de cote-parti n duratele operatiilor).Schimburile neprogramate sau schimburi nelucratoare sunt acelea care apar datoritanefolosirii complete a celor trei schimburi de lucru pe zi din diverse motive. Pot aparea ncazul neconcordantelor dintre capacitatile de productie ale sectiilor. Pentru un program deproductie dat al ntreprinderii, unele sectii trebuie sa lucreze n trei schimburi, iar altele sa fiesuficient sa functioneze (sa spunem) n doua schimburi. La acestea din urma sectii, schimbulal 3-lea este un schimb neprogramat (nelucrator) care constituie o ntrerupere a cicluluitehnologic, ceea ce determina o prelungire a duratei ciclului de fabricatie.Stabilirea duratelor componentelor structurale ale ciclului de fabricatie se face-nfunctie de natura acestora- prin calcul analitic sau prin determinari experimentale la fatalocului, n sectii si ateliere.

13)ntreruperi dezile ntregi

Zile de repaussi sarbatorilegale*)1.2.2. Determinarea duratei ciclului tehnologic

Aceasta se face pe cale analitica - att n fazele de prelucrare, ct si n faza de montajlundu-sen considerare urmatoriifactorideterminanti:

cantitatea de obiecte identice lansate n fabricatie (lot, comanda) ; duratele de executie ale operatiilor ; posibilitatile de suprapunere n timp (executare n paralel) a operatiilor prevazute deprocesul tehnologic.

1.2.2.1.Calculul duratei ciclului tehnologic n fazele de prelucrare

Calculul se face diferentiat, n functie de tipurile si formele de organizare a productiei,care impun anumite modalitati de mbinare (nlantuire) a operatiilor.Aceste modalitati sunt: mbinarea succesiva; mbinarea paralela; mbinarea paralela-succesiva (mixta)n conditiile mbinarii succesive a operatiilor, nu exista nici un paralelism, nici oconcomitenta n executarea diferitelor operatii prin care trece produsul, deoarece operatia careurmeaza nu ncepe dect dupa ce ntreaga cantitate de obiecte identice lansata n fabricatie atrecut prin operatia precedenta. Aceasta determina o durata maxima a ciclului tehnologic.mbinarea succesiva a operatiilor este specifica productiei de unicate, n care lansarean fabricatie se face pe comenzi n cantitati reduse, comenzi care au un caracter repetitiv. Sa presupunem ca pentru o comanda de produse finite destinata unui anumitbeneficiar, trebuie executate 6 piese de acelasi fel (P). Piesele necesita 4 operatii, cuurmatoarele durate:op.1 : t1= 20 minute/piesa;op.2 : t2= 40 minute/piesa;op.3 : t= 10minute/piesaop.4 : t= 10 minute/piesa.Relatia de calcul a duratei ciclului tehnologic ,conform mbinarii succesive, este4urmatoarea:n care:P reprezinta marimea comenzii, n bucati;j=m,1- operatiile tehnologice;tjmsDct

1j

jtP- durata de executie a operatiei j, n minute.Masinile, pe masura ce executa cele sase piese sunt reglate si ncarcate cu alte repere-fie pentru aceeasi comanda de produse finite, fie pentru o alta comanda.Pentru scurtarea duratei ciclului tehnologic este posibil ca, la operatiile cu durate maimari, piesele sa fie repartizate pe mai multe masini, de exemplu, la operatia 2, pe doua masini.Relatia de calcul devine :unde:MjmtPMjsDct

1jjreprezinta numarul de masini pe care se executa operatia j.La productia n masa si n serii mari - la care forma specifica de organizare aproductiei o constituie fabricatia n flux pe linii tehnologice -, date fiind volumul mare alproductiei si, deci, marea repetabilitate (marea frecventa) a unora si acelorasi operatii, formade mbinare a operatiilor de prelucrare este cea paralela. Ea se caracterizeaza printr-o maxima

143concomitenta n executia operatiilor si, din aceasta cauza, printr-o durata minima a cicluluitehnologic.Fiecare piesa, trecuta printr-o operatie, este transmisa imediat la operatia urmatoare,fluxul tehnologic fiind continuu si ritmicitatea productiei maxima, durata ciclului tehnologicva fi hotarta de cantitatea pieselor si de tact, si n mai mica masura de duratele operatiilor,jpentru ca asa cum vom vedea este acelasi oricare ar fi volumul productiei.tVom presupune ca cele 6 piese se prelucreaza pe o linie tehnologica cu = 10minute.t1= 20; t2= 40; t3= 10 si t= 10.Se observa ca se ndeplineste conditiatj= K . , ceea ce permite10204tM

jj40;2101010;1MopMopMopMop

Deci:110n care:;4104321Relatia de calcul a duratei ciclului tehnologic este urmatoarea:mjtDctp

reprezinta tactul de lucru al liniei, n minute.1j1pDaca P = 6000 buc. (mai aproape de realitate), Dctp = 80 + 10.5999 = 60.070 minute -hotarta de tact si de cantitate si n mai mica masura de duratele operatiilor.n cazul n care piesele nu se transmit individual de la o operatie la alta, ci pe loturi detransport, formula trebuie adaptata astfel:mlP1j1ljtlDctp

unde:l reprezinta marimea lotului de transport, n bucati;- tactul de lucru al liniei, n minute.Formulele de mai sus, care nu iau n calcul si durata transportului piesei de la ooperatie la alta, pot fi utilizate, ca atare, la conveioarele de lucru cu miscare continua, undeoperatiile se executa din mers, fara luarea obiectului de pe transportor. n cazul acesta, deci,loperatiaj si transportul obiectului catre operatia j+1 au loc concomitent, transportulneinfluentnd durata ciclului tehnologic.n ceea ce priveste, nsa, liniile tehnologice deservite de transportoare distribuitoare(cu miscare continua), - trebuie avuta n vedere si durata transportului primei piese la toateoperatiile, adica:L

Durata ciclului tehnologic va fi:vmtDctpjj1vL1

PCu exceptia primei piese, piesele urmatoare vor iesi de pe linie conform tactului,deoarece executia operatiilor si transferul pieselor se suprapun n timp - unele piese se afla nlucru, iar altele pe transportor n curs de deplasare la operatiile urmatoare.Si n cazul transmiterii pieselor pe loturi de transport, durata transferului primului lot,la toate operatiile, este tot

Lv, iar durata ciclului tehnologic va fi:15

nLjtl)l(1jvPlpDct

n care:l reprezinta marimea lotului de transport, n bucati;l1l- tactul liniei, n minute/lot (pachet);L - lungimea conveiorului, n metri;v - viteza conveiorului, n metri/minut.Suma primilor doi termeni arata timpul necesar obtinerii primului pachet de piese.Toate celelalte loturi de transport (pachete)P1lvor fi livrate la intervale de minute.n conditiile productiei de serie mica si mijlocie, masinile fiind amplasate pe grupe,posibilitatile de paralelism n executarea operatiilor sunt mai reduse dect la productia n flux.Forma specifica de mbinare a operatiilor este mbinarea paralel-succesiva, care se realizeazadupa urmatoarele reguli:a) daca operatia care urmeaza este mai lunga sau egala ca durata cu operatiaprecedenta, ea poate ncepe imediat ce prima piesa a trecut prin operatia precedenta;b) daca, nsa, operatia urmatoare este mai scurta, ea nu ncepe imediat, ci cu o anumitantrziere (decalaj) fata de operatia precedenta,

j/1jD1jt daca ,jt

Aceasta ntrziere este necesara obtinerii de la operatia precedenta a unei cantitatisuficiente de piese, nct la operatia urmatoare, odata aceasta nceputa, sa se asigurecontinuitatea lucrului, sa se evite intermitentele n functionarea locului de munca.Durata ciclului tehnologic, n acest caz, se va determina cu formula:unde:Dj+1/jmspDct

1j)1P(jtj/1jDmtreprezinta decalajul operatiei j+1 fata de operatia j, n minute;tm- durata ultimei operatii.Calculul decalajelor se realizeaza potrivit relatiei:1P1jj/1jD tjt

Prezinta importanta stabilirea acestor decalaje pentru programarea ncarcariimasinilor.

1.2.2.2. Calculul duratei ciclului tehnologic n faza de montajn cazul produselor complexe (masini, aparate etc.) care se obtin printr-o asamblare(prin montaj), durata ciclului tehnologic al produsului finit (Dct) cuprinde durata cicluluitehnologic al componentei principale (Dctcpr) n fazele de prelucrare (calculata cu una dintreformulele prezentate), la care se adauga durata ciclului de montaj (Dcm):DcmDctDctcprPFPF

Vom considera ca se lanseaza n fabricatie un lot de produse A. Produsul se lanseaza.Dintre acestea, componenta principala este an fabricatie n loturi de cte P bucati si cuprinde urmatoarele repere: a21, a2, acare necesita cel mai mare volum deprelucrari si, deci, are ciclul tehnologic cel mai lung.Montajul se poate realizastationar sau pe conveior. Montajul stationar sepoate face nespecializat sau specializat pe operatii. n primul caz, montajul se executa deechipe nespecializate, n sensul ca toate lucrarile, la unul si acelasi exemplar de produs, seefectueaza de aceeasi echipa. n cazul montajului stationar specializat, montajul se executa de

163si al4catre echipe specializate pe operatii - echipe care se succed de la un produs la altul potrivitunui tact de lucru.n ceea ce priveste montajul pe conveior, acesta este ntotdeauna un montaj specializatcu tact de lucru.Tinnd seama de aceste precizari, rezulta doua modalitati de determinare a durateiciclului de montaj:iar1)Montaj stationar nespecializatPDcmm1jj

trsSr

unde:P reprezinta marimea lotului sau comenzii de produse;r - numarul produselor care se pot asambla concomitent, n functie de suprafata halei demontaj (s) si de suprafata necesara pentru montarea unui produs (s);t- durata operatiei de montajmj ,1, n minute.Se ntlneste de regula, la productia de serie mica si unicate.j2.Montajul specializat fie stationar, fie pe conveior este un montaj executat n flux.Se va folosi, formula cunoscuta:m1PtDcm1jj

Se ntlneste la productia n masa si serie mare si se caracterizeaza prin mbinareaparalela a operatiilor.

1.3.CAPACITATEA DE PRODUCTIE

1.3.1.Capacitatea de productie-notiune, importanta si factorii determinanti

Prin capacitate de product ie se nt elege product ia maxima ce poate fiobt inuta ntr-o perioada data, de regula un an, de o anumita structura si calitate,n condit iile folosirii depline intensive si extensive a capitalului fix productiv,potrivit celui mai eficient regim de lucru si de organizare a product iei si amuncii.Din definit ie rezulta ca la determinarea capacitatilor de product ie nu trebuieluate n considerat ie situat iile nefavorabile conjuncturale ce pot exista nntreprindere, cauzate de existent a unor deficient e n organizarea product iei si amuncii, lipsa temporara a resurselor materiale si de forta de munca, existent a unorlocuri nguste n unele verigi structurale etc.Spre deosebire de product ia realizata, care se bazeaza pe condit iile realeexistente n perioada respectiva si care nglobeaza situat ii mai put in favorabile,capacitatea de product ie reflecta, deci, posibilitatile maxime de product ie, ncondit iile folosirii depline a tuturor resurselor ntreprinderii.Datorita modificarilor permanente ale procesului de product ie, modificaricauzate de influent a progresului tehnic si stiint ific, capacitatea de product ie are uncaracter dinamic, ceea ce implica recalcularea ei periodica n raport cu schimbarileintervenite n cont inutul material, tehnic si organizatoric al fabricat iei.

17Capacitatea de product ie se exprima, de regula, sub forma unui volum fizic deproduse finite, folosindu-se n acest scop unitatile de masura din planul de product ieal ntreprinderii: bucati, tone, metri patrat i etc.n cazul ntreprinderilor cu product ie de serie mica si unicate, datoritadiversitatii nomenclaturii product iei si a instabilitatii acesteia n timp se ntmpinagreutati n evaluarea unor factori care influent eaza marimea capacitatii de product ie,aceasta se va exprima n unitati valorice.Sunt nsa si cazuri n care este mai concludenta determinarea capacitatii deproduct ie nu n produse finite, ci sub forma cantitatii maxime de materie prima cepoate fi prelucrata n perioada considerata. Este cazul acelor ntreprinderi careprelucreaza materii prime similare dar care pot avea un cont inut n substanta utilavariabil.Important a cunoasterii marimii capacitatii de product ie este necesara pentruanumite considerente, printre care cele mai semnificative sunt: identificarearezervelor de crestere a product iei; adoptarea celor mai bune solut ii de specializare sicooperare n product ie; stabilirea product iei ce poate fi vnduta si, n consecinta,concretizarea relat iilor cu furnizorii si client ii etc.Capacitatea de product ie este determinata de un complex de factori, dintre carenumai unii sunt cuantificabili si, deci, pot fi luat i nemijlocit n calculul capacitatii deproduct ie. Acesti factori, denumit i convent ional, factori direct i sau cantitativi sunt:numarul utilajelor si marimea suprafet elor de product ie; indicatorul de utilizareextensiva a utilajului sau, respectiv, a suprafet elor de product ie; indicatorul deutilizare intensiva a utilajului sau, respectiv, a suprafet elor de product ie.n cealalta categorie, a factorilor indirect i sau calitativi, se ncadreaza:calitatea proceselor tehnologice folosite, fiabilitatea utilajului de product ie, formelede organizare a product iei si a muncii, caracteristicile materiilor prime utilizate etc.Influent a unor asemenea factori asupra marimii capacitatii de product ie nu poate ficuantificata ca atare, ci ea se exprima prin intermediul factorilor direct i.n principiu, la determinarea capacitatii de product ie a ntreprinderii trebuieluat ntregul parc de utilaje de product ie existent, inclusiv masinile si instalat iileaflate n reparat ii sau n curs de modernizare, chiar daca ele sunt scoase temporar depe fundat ie.Fac except ie de la aceasta regula: utilajul sect iilor mecano-energetice, descularie si a celorlalte sect ii auxiliare, ntruct acesta nu serveste la fabricarea deproduse sau la executarea de lucrari prevazute n planul de product ie al nntreprinderii (n aceeasi categorie se nserie si acel utilaj care, desi instalat nsect iile de product ie, este folosit n mod permanent la executarea de lucrari despecificul sect iilor auxiliare, destinate nevoilor interne ale ntreprinderii); utilajele acarui casare a fost aprobata, datorita starii avansata de uzura; utilajele de rezerva(existent la unele ntreprinderi pentru nlocuirea temporara a celui care intra nreparat ii sau este supus modernizarii); utilajele t inute n conservare datoritaschimbarilor n nomenclatura sau structura product iei, ori faptului ca nu maicorespunde noilor procese tehnologice aplicate n ntreprindere.n sect iile unde specificul muncii nu l constituie lucrul la utilaje, cum estecazul formarii-turnarii manuale a pieselor sau montajului manual, capacitatea deproduct ie este determinata de marimeasuprafet ei tehnologice de product ie, adicasuprafat a afectata executarii operat iilor tehnologice.Indicatorul de utilizare extensiva reprezinta fondul de timp de funct ionare alutilajului sau de folosire a suprafet elor de product ie. Marimea acestui fond depindede durata perioadei de timp considerata (an, trimestru, luna), de pierderile anticipatedatorate regimului de lucru si reparat iilor utilajului.

18n funct ie de gradul de cuprindere al indicatorului de utilizare extensiva sedeosebesc mai multe categorii de fond de timp.Cel care se ia n calculul capacitatii deproduct ie poarta denumirea de fond de timp disponibil. Acesta se obt ine prindiminuarea fondului de timp nominal (egal cu fondul de timp calendaristic mai put intimpul aferent smbetelor, duminicilor si sarbatorilor legale) cu timpul aferentreparat iilor si reviziilor tehnice planificate si timpul de ntreruperi tehnologicenormale.Indicatorul de utilizare intensiva exprima product ia maxim-posibila pe unutilaj sau pe o unitate a dimensiunii sale caracteristice, ntr-o unitate de timp.Indicatorul se poate calcula, fie pe baza caracteristicilor tehnico-economice stabilitede constructorul utilajului si nscrise n fisa tehnica a acestuia, fie n funct ie derealizarile de vrf din anul precedent, consemnate n evident ele proprii alentreprinderii.Calculul capacitatii de product ie se face pe verigi de product ie, prin verigade product ie nt elegndu-se utilajele individuale (unicate) sau grupele de utilaje deaceleasi tipuri si dimensiuni, atelierele si sect iile de product ie ale ntreprinderii.Capacitatea de product ie a sect iei este determinata de capacitatea verigii(atelierului, utilajului) conducatoare pe sect ie; capacitatea de product ie antreprinderii n ansamblu este determinata de capacitatea sect iei conducatoare pentreprindere.n general, ca veriga conducatoare trebuie ales acel utilaj sau atelier din sect iesi acea sect ie care constituie un loccheie, hotartor n procesul de fabricat ie, decare depinde n cea mai mare masura potent ialul productiv al ntreprinderii.

1.3.2. Balant a capacitatilor de product ie

Rezultatele calculelor de determinare a capacitatilor de product ie se nscriu nbalant ele de capacitate.De obicei se ntocmeste o balanta pe ntreprindere n care se nscriucapacitatile de product ie ale sect iilor de fabricat ie. Este util sa se ntocmeascabalant a pe sect ii n care se compara capacitatile verigilor componente: ateliere, grupede masini.Cu ajutorul balant elor se verifica concordant a dintre capacitati si seevident iaza eventualele locuri nguste si locuri largi n vederea adoptariimasurilor tehnice si organizatorice care se impun.Pentru a fi posibila compararea capacitatilor diferitelor verigi de product ie alentreprinderii, toate aceste capacitati, indiferent de fazele procesului tehnologic carese realizeaza n cadrul lor, trebuie sa fie exprimate n unitati de produse finite,potrivit nomenclaturii planului de product ie.n general, balant a capacitatilor de product ie cuprinde urmatorii indicatori: Capacitatea de product ie la 1.01. (init iala), ( );Qi Cresterea capacitatii n cursul anului (Q), totala, din care prin: crestereaparcului de utilaje si a suprafetelor de productie;modernizarea utilajelor existente;aplicarea de noi tehnologii;perfect ionarea organizarii product iei si a muncii etc. Reducerea capacitatii n cursul anului (Q),totala,din care prin: casari

sitransferuri de utilaje;demolari de suprafet e de product ie.

Capacitatea de product ie la 31.12. (finala), ( );QQQiF Capacitatea de product ie medie anuala (Q);19QF

n care:QQQi12TT reprezinta numarul de luni pna la sfrsitul anului de cnd s-a produsmodificarea.unde:

Plan de product ie (q); Indicele planificat de utilizare a capacitatii de product ie ( ):qI

Q100Q Excedent (E) sau deficit (D)de capacitate de product ie:fata de planul de productie:qQDE/,

fata de capacitatea sect iei conducatoare:plani/,

Product ia posibila ( ):qposQq

)min(iposIQQQDE condcondin1i , reprezinta verigile organizatorice ale caror capacitati de productie secompara n cadrul balantei.1.4.MANAGEMENTUL CALITATII PRODUSELOR1.4.1. Calitatea produselor-not iune, indicatori de apreciere

Calitatea produselor este o prioritate majora , o condit ie a ridicarii eficient eimuncii sociale, a satisfacerii la un nivel superior a nevoilor societatii. Totodata,calitatea produselor este implicata direct n asigurarea si cresterea calitatii viet ii.n definirea calitatii, punctul de pornire l reprezinta valoarea de ntrebuint arecare diferent iaza produsele ntre ele dupa utilitatea pe care o satisface. Se poatentmpla nsa ca unele produse sa satisfaca diferit aceeasi necesitate. Masura n careprodusul satisface o anumita/aceeasi necesitate sociala determina calitatea acestuia.Calitatea produselor este data de totalitatea proprietatilor acestora, masura ncare acestea satisfac necesitatile sociale ca urmare a performant elor tehnice,economice, ergonomice si estetice, gradul de utilitate si de eficienta pe care acesteale asigura.Calitatea product iei este o not iune mai complexa incluznd pe lnga calitateaproduselor si calitatea utilajului de produsului, a proceselor tehnologice, a fort ei demunca, calitatea organizarii product iei si a muncii, calitatea activitatii de concept ie.n aprecierea tehnica a calitatii produselor se utilizeaza o mare varietate decaracteristici de calitate prevazute n standarde, norme interne ale ntreprinderilor, ncaietele de sarcini sau n contractele ncheiate cu beneficiarii.Aceste caracteristici de calitate sunt indicatori part iali ai calitatii. Exemple: lamotoarele cu combustie interna- puterea motorului, n CP; consumul de combustibilpe 1CP/h; greutatea ce revine pe 1 CP etc.Exista si un set de indicatori sintetici de apreciere.Cei mai relevant i sunt:fiabilitatea.mentenabilitatea si disponibilitatea.

1.4.2.Fiabilitatea-concept,caracteristici si modalitati de determinare

Conform recomandarii Comisiei Electrotehnice Internat ionale,Fiabilitateaeste o caracteristica a unui dispozitiv exprimata prin probabilitatea cu care elndeplineste o funct ie necesara, n condit ii date , pe o durata de timp data.

20Altfel spus, fiabilitatea se exprima prin funct ia care reda probabilitatea catimpul T de funct ionare fara defect iuni sa depaseasca timpul t prescris (dinaintestabilit), adica:)()( tTPtR fiind o probabilitate cu valoarea cuprinsa ntre 0 si 1Funct ia de fiabilitate este o funct ie descrescatoare, pozitiva si continua pe totintervalul sau de definit ie ,0Funct ia de nonfiabilitatet; cnd t=0, R(t)=1, iar cnd , .tF0tR )(, denumita si probabilitatea de defectare aprodusului pna la momentul t este data de relat ia:tTPtR1tF

Funct ia de nonfiabilitate este o funct ie crescatoare, pozitiva si continua pe totintervalul sau de definit ie1tFtR )()( ,0tF; cnd t=0,=0, iar cnd , . Rezulta ca,si exprima faptul ca cele doua evenimente (supraviet uirea si defectarea)sunt complementare, se exclud reciproc si nu se produc simultan.Evaluarea fiabilitatii se poate face n trei stadii:t1tF )( n faza de proiectare, aceasta fiind o fiabilitate proiectata sau anticipata; seface pe baza datelor de fiabilitate ale produselor similare cu cele proiectate, aflatedeja n fabricat ie; n faza de fabricat ie, respectiv, se calculeaza o fiabilitate experimentala pebaza datelor obt inute prin experimentarea produsului n laborator ; n faza de exploatare, se calculeaza o fiabilitate efectiva sau operat ionala pebaza datelor furnizate de utilizatori.Se mai poate vorbi si despre o fiabilitate nominala, care reprezinta fiabilitateaunui produs prescrisa n specificat ii (standarde, norme tehnice, contracte).Indicatorii de apreciere a fiabilitatii produselor industriale sunt: durata medie de viata a produsului (DMV); se calculeaza pentru produselecare nu se mai pot repara, pe baza experimentarii unui esantion de produse (n):n1i ,tin1iitDMVn

n care:

- numarul de exemplare (de produse) din esantion;

- timpul individual de funct ionare al fiecarui exemplar, n ore. media timpului de buna funct ionare (); se calculeaza pentruprodusele care se pot repara, cu ajutorul relat iei:MTBFunde:tin1iint

tsauMTBFreprezinta timpul de buna funct ionare pna la prima cadere (defectare). abaterea medie patratica a timpilor de buna funct ionare fata de medieTBFn1i2ittn

Acest indicator exprima gradul de omogenitate sub aspectul fiabilitatii. rata medie a caderilor)(, evident iaza numarul de defectari pe ora si se poatedetermina astfel:

MTBF1

21TBF:Din experienta a rezultat ca, de-a lungul existent ei produsului, variazapotrivit unei curbe denumita curba cada de baieAceasta evolut ie permite distingerea a trei etape n viat a produsului, etape cese deosebesc att prin frecvent a caderilor ct si prin cauzele ce provoaca defectele.Prima etapa este denumitaperioada caderilor precoce (timpurii) sau perioadainfantila a viet ii produsului. Se caracterizeaza printr-un nivel ridicat al ratei caderilor(produsul se defecteaza frecvent). Cauzele pot fi: erori de proiectare a produsului;erori n elaborarea procesului tehnologic, de execut ie sau exploatarea incorecta aprodusului de catre utilizator. Erorile de proiectare pot fi eliminate prinexperimentarea prototipului; erorile de tehnologie sau execut ie pot fi depistate prinexperimentarea seriei zero, iar erorile de exploatare la utilizator pot fi eliminate prininstruct iunile de exploatare stabilite de producator si precizate n cartea tehnica censot este produsul.A doua perioada, denumitaperioada de funct ionare normala a produsului, esteperioada cea mai lunga si se caracterizeaza prin aceea ca se ment ine la un nivelscazut si aproximativ constant; defectarile produsului n acest interval se datoreazaunor factori aleatori, nesemnificativi; este perioada cea mai importanta din viat aprodusului pentru care, de regula, se fac studiile de fiabilitate operat ionala.A treia perioada este cea de mbatrnire a produsului, cnd rata caderilortinde sa creasca din nou, iar repararea produsului devine ineficienta, motiv pentrucare acesta se caseaza.Funct ia fiabilitatii (R(t)) este indicatorul care raspunde direct not iunii defiabilitate, dar necesita calcularea prealabila a indicatorilor prezentat i anterior sireprezinta probabilitatea ca produsul sa funct ioneze fara caderi o perioada de timp t,dinainte stabilit, adica:R(t)=P(T>t)Pe aceasta probabilitate, se ntemeiaza termenul de garant ie pe carentreprinderea producatoare l acorda utilizatorilor.Daca distribut ia timpilor de buna funct ionare (sau a cazurilor de bunafunct ionare) se face dupa o funct ie exponent iala, deci experimentul priveste perioadade funct ionare nominala cu aproximativ constant, atunci:)(etRtsau)(etRMTBFt

Fiabilitatea produselor complexe (masini, aparate, instalat ii etc.) estedeterminata, n cea mai mare masura, de fiabilitatea unor componente de baza aleacestora, piese si subansamble vitale.Pe baza datelor experimentale s-a constatat ca fiabilitatea unui asemeneaprodus complex poate fi determinata ca produs al fiabilitatilor individuale alecomponentelor vitale:ntRtR )()(1iippsauttttteeeeetR .......)(n321

unde:R(t)in1iireprezinta probabilitatea funct ionarii fara caderi a componentei i, pe operioada de timp data.Aceasta relat ie de calcul are la baza doua supozit ii: defectarea oricareicomponente determina caderea ansamblului (a produsului) _i fiabilitatea uneicomponente nu depinde de fiabilitatea altor componente.

22Ambele supozit ii, desi nu sunt n ntregime corecte, sunt admise tocmai pentruca permit caracterizarea cu o aproximat ie convenabila a fiabilitatii produsului prinfiabilitatea unor componente ale sale.Fiabilitatea produselor complexe poate fi ridicata cu ajutorul redundant eiacestora. Un produs este redundant cnd pe lnga o oarecare piesa de baza carendeplineste o anumita funct ie, acesta este echipat cu una sau mai multe piesesimilare de rezerva ndeplinnd sau purtnd aceeasi funct ie.Dupa modul cum se realizeaza, redundant a poate fipasiva sau activa.Se vorbeste despre o redundanta pasiva cnd piesa de rezerva intra nfunct iune numai n momentul n care se defecteaza piesa de baza.Redundant a activa se realizeaza n cazul n care piesa de rezerva funct ioneazaconcomitent cu piesa de baza, fiind supusa acelorasi solicitari.Estimarea fiabilitatii produselor n faza de fabricat ie se face utiliznd diferiteplanuri de ncercari de fiabilitate. Ipoteza statistica care se testeaza cnd seefectueaza controlul fiabilitatii este ipoteza ca fiecare element supus verificarii a fostrealizat n conformitate cu specificat iile.Pentru a testa ipoteza facuta se utilizeaza metodele de ncercari prin sondaj.n funct ie de parametrul care sta la baza deciziei, se folosesc doua tipuri dencercari: ncercari cenzurate (K), la care experimentul se opreste n momentul cnd dincele n produse care alcatuiesc esantionul au cazut K produse, unde K este unnumar dinainte stabilit; ncercari limitate sau trunchiate (T), la care experimentul se opreste dupa ce atrecut de o anumita perioada de timp T, stabilita n prealabil.Ambele tipuri de ncercari se pot efectua: cu nlocuirea componentelor cazute (C); fara nlocuirea componentelor cazute (F).Avnd n vedere aceste tipuri de ncercari se pot identifica urmatoarele planuride ncercari de fiabilitate: planuri cenzurate de ncercari fara nlocuirea componentelor cazute: ; planuri cenzurate de ncercari cu nlocuirea componentelor cazute: ; planuri trunchiate de ncercari fara nlocuirea componentelor cazute: planuri trunchiate de ncercari cu nlocuirea componentelor cazute:Scopul utilizarii acestor planuri de ncercari de fiabilitate este acela de estimatimpul mediu de buna funct ionare (MTBF) pentru un lot de produse fabricate si pebaza acestuia, fiabilitatea lor.KFn ,,KCn ,,Planurile de ncercari cenzurate se utilizeaza, n general, pentru produsele cu ofiabilitate mica (care se defecteaza frecvent), cale trunchiate se folosesc pentruprodusele cu o fiabilitate mai mare.Utiliznd unplan de ncercari de tipulKFn ,,n vederea estimarii fiabilitatii an produse identice, stabilite pe baza metodelor de esantionare, dintr-un lot defabricat, cele n produse vor fi puse n funct iune simultan, experimentul se va opri nmomentul n care se nregistreaza caderea a K produse, dinainte stabilit, atunci:tKnttttMTBF)(........KK1K21nunde:t1,t2,.......,tfiecarui produs.KTFn ,,;TCn ,,reprezinta timpii de buna funct ionare, n ore, pna la defectare an situat ia folosirii unui plan de ncercari de tipulKCn ,,, experimentul vancepe prin punerea simultana n funct iune a celor n produse, iar n momentuldefectarii unuia se nlocuieste cu altul nou; experimentul se opreste cnd s-aunregistrat cele K caderi stabilite init ial, astfel:

23.MTBF1KntnK

n cazul planurilor de ncercari de tipulTFn ,,, marimile n si T se fixeazadinainte, iar numarul caderilor K aparute n intervalul de timp stabilit T, constituievariabila aleatoare.MTBF)(........ nTKnttttK1K21

Daca se utilizeaza un plan de ncercari de tipulKnTnMTBF

TCn ,,, atunci:1.4.3. Mentenabilitatea si disponibilitatea produselor industriale- not iune,indicatori de apreciere

Mentenabilitatea este acea caracteristica a calitatii ce se refera la usurint antret inerii produsului si la posibilitatea ca atunci cnd acesta s-a defectat sa si poatafi reparat si pus n funct iune ntr-un timp minim, dinainte stabilit.Asigurarea mentenabilitatii presupune trei cerint e: accesibilitatea, adica posibilitatea de a ajunge cu usurinta la subansamblul saupiesa uzata si a demontarii acestora (accesibilitatea trebuie asigurata nca din fazade proiectare a produsului, acordndu-se atent ie asezarii diferitelor sale elementeconstructive, nct demontarea unuia dintre acestea sa se poata face farademontarea altora sau cu demontarea a ct mai put ine dintre ele); existent a service-lui (echipele de ntret inere si reparat ii ale producatorului sau aleunei unitati specializate n service, trebuie sa asigure ntret inerea corecta aprodusului si repararea ntr-un timp minim); asigurarea pieselor de schimb (ntreprinderile producatoare au obligat ia ca pelnga produsele finite ca atare, sa asigure n cantitati corespunzatoare si pieselede schimb pentru ntret inerea lor).n faza de proiectare a noului produs, mentenabilitatea poate fi anticipata, prinstudierea datelor privind ntret inerea si repararea unor produse asemanatoare. Se maipoate stabili si prin testarea prototipului, caruia i se provoaca intent ionat anumitedefect iuni, n vederea determinarii unor parametri de mentenanta.n faza de exploatare, mentenabilitatea poate fi calculata pe baza datelor dinevident ele unitatilor specializate n service sau a atelierului de service alntreprinderii producatoare.Mentenabilitatea produsului poate fi caracterizata (dimensionala) cu ajutorul a doiindicatori: media timpului de reparat ie (MTR):n1iitMTRrn care:t - durata unui caz de reparat ie, ore;r - numarul reparat iilor efectuate la produsul sau la produsele de acelasi tipsupuse deservirii.Aceasta formula de calcul poate fi utilizata, cu rezultate acceptabile, numai ncazul unor produse mai simple din punct de vedere constructiv.n cazul produselor complexe trebuie sa avem n vedere ca diferitele salecomponente nu au, toate, aceeasi fiabilitate, deci, nu au toate aceeasi rata a caderilor.De aceea, n toate cazurile n care se cunoaste- pe cale experimentala- ratacaderilor componentelor constructive ale produsului, media timpului de reparat ie a

24unui produs de tipul respectiv trebuie calculata ca o medie aritmetica ponderata, dupaformula:rtMTR

n care:i=1,n - componentele produsului;tii1iiir1ii- durata medie a unei reparat ii pentru componenta de tipul i, ore;- rata caderilor componentei i (frecvent a orara a defectarilor). rata medie a reparat iilor () reprezinta frecvent a medie a reparat iilor laprodusele de acelasi fel n unitatea de timp (numarul mediu de deserviri nunitatea de timp), adica:MTR1

Caracterizarea cea mai complexa a calitatii produsului care t ine seama, att defiabilitatea, ct si de mentenabilitatea acestuia, se face prin indicatoruldisponibilitatea produsului (D).Disponibilitatea produsului arata, n marime relativa, masura n care acesta seafla la dispozit ia utilizatorului- deci n stare de funct ionare- pe ntreaga sa durata deviata, adica:MTBFDMTRMTBF

Pentru produsele nereparabile, disponibilitatea se confunda cu fiabilitateaacestora.

BIBLIOGRAFIE

Badea,F., Managementul product iei, Curs format digitalhttp://www.bibliotecadigitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=80&idb=

Craciun,L.,Managementulproductiei, Ed.Printxpert, Craiova, 2011

Everett, E.A.Jr., Ebert,R.J., Managementul product iei si al operat iunilor, Ed.TEORA,Bucuresti,Militaru, Ghe., Managementul product iei si al operat iunilor,Editura ALL,Bucuresti, 200825

CAPITOLUL 2. MANAGEMENTUL CALITATIIn cadrul economiei globale a acestor ani, consumatorii pot alege produse si serviciioferite de diferiti producatori. Ceea ce va distinge ntotdeauna un producator de concurentiisai este raportul calitate/pret. Cu ajutorul calitatii firma producatoare cstiga reputatie pepiata, n lipsa ei, sansele desfasurarii unor activitati pe termen lung sunt limitate.n epoca noastra totul se schimba, chiar si semnificatia cuvintelor. Acesta este si cazulspecial al cuvntului calitate.Dintre numeroasele sensuri ale cuvntului calitate, doua capata o importanta deosebitaatt din punct de vedere economic, ct si al managementului.ntr-o prima viziune, calitatea reprezinta acele caracteristici ale produsului carecorespund cerintelor clientului, asigurnd satisfacerea acestuia.Privita din acest punct de vedere, calitatea este orientata spre venit, scopul unei calitatisuperioare fiind asigurarea unei satisfactii ridicate a clientului, rezultatul reprezentndu-lcresterea venitului.Pe de alta parte, nsa, asigurarea unor caracteristici superioare si numeroase ale calitatiinecesita de obicei o investitie si implica astfel o crestere a costurilor. De aceea, o calitatesuperioara "costa mai mult".Din punctul de vedere al celei de-a doua viziuni, calitatea reprezinta eliberarea dedeficiente, constnd n eliminarea erorilor care necesita reluarea unor parti ale proceselor deproductie sau care au ca rezultat esecul produsului, nemultumirea sau reclamatii din parteaclientului. Pe aceasta baza, calitatea este orientata catre costuri.Scopul unei calitati superioare este lipsa defectelor iar, n aceasta situatie, o calitatesuperioara "costa, de obicei, mai putin".Pe baza celor doua viziuni ale calitatii, se poate observa orientarea acesteia catre diferiteelemente ale procesului economic: produs, proces de productie, costuri sau utilizator.Astfel, din punctul de vedere al produsului, calitatea reprezinta ansamblulcaracteristicilor de calitate ale acestuia. Diferentele de ordin calitativ dintre produse sereflecta n diferentele care apar ntre caracteristicile acestora.n cazul procesului de productie, calitatea este privita din punctul de vedere alproducatorului. Pentru fiecare produs exista cerinte specificate, care trebuie ndeplinite.Produsul este considerat "de calitate" atunci cnd corespunde specificatiilor.Orice abatere de la specificatii nseamna o diminuare a calitatii. Dar, pentru unutilizator, este posibil ca un produs realizat potrivit specificatiilor sa nu fie un produs decalitate.Calitatea produselor poate fi definita prin intermediul costurilor si, implicit, alpreturilor la care sunt comercializate. Un produs este considerat "de calitate" atunci cndofera anumite performante (caracteristici de calitate) la un nivel acceptabil al pretului.Potrivit orientarii spre utilizator, calitatea reprezinta aptitudinea produsului de a ficorespunzator pentru utilizare. Fiecare client are preferinte individuale, care pot fi satisfacuteprin caracteristici de calitate, diferite ale produselor.Caracteristicile de calitate prin intermediul carora se asigura operationalizarea calitatiiproduselor si la care se face adesea referire n literatura de specialitate sunt reprezentate de:caracteristici de baza; caracteristici complementare; fiabilitatea (siguranta n exploatare);conformitatea cu prototipul; durabilitatea (utilizarea un timp ct mai ndelungat fara a finevoie de reparatii); mentenabilitatea (usurinta ntretinerii); caracteristici estetice; calitateaperceputa de client;n evaluarea calitatii produselor pot fi luate n considerare fie oricare dintre acestedimensiuni, sau pot fi intercorelate n functie de situatia data.

262.1. Managementul calitatii si procesele specifice

Managementul calitatii este partea componenta a managementului unei organizatiin care planificarea strategica, alocarea resurselor si alte activitati sistematice(planificarea, activitatile operationale, evaluarea si controlul calitatii) sunt ndreptatecatre atingerea calitatii.Juran a definit managementul calitatii pornind de la procesele sale care alcatuiesc, nviziunea proprie, trilogia calitatii (figura 2.1.). Aceasta este alcatuita din: planificareacalitatii, controlul calitatii si mbunatatirea calitatii. Caracteristica de baza a acestor treiprocese este reprezentata de interdependenta lor.PlanificareaCalitatii

40 -20 -0Controlul Calitatii (n timpul operatiilor)Vrf sporadic

Figura 2. 1. Trilogia calitatiimbunatatirea calitatiiCostul Calitatii ReduseZona initiala acontrolului calitatiiCalitatiiNoul spatiu alControluluiPierderea cronica(oportunitate pentrumbunatatire)

InitiereaoperatiilorTimp

Fiecare dintre cele trei procese urmareste totodata o secventa inamovabila si invariabilade pasi, aplicabila n aria corespunzatoare, indiferent de ramura industriala, functiune, culturasau orice alt element.I. Diagrama trilogiei lui Juran este un grafic care pozitioneaza timpul pe axa X si costulcalitatii inferioare pe axa Y.II. Activitatea initiala este planificarea calitatii. Proiectantii determina clientii sicerintele acestora, crend apoi proiecte ale proceselor si produselor care sa corespundacerintelor clientilor. n final, ei prezinta proiectele executantilor. Executati procesul,creati caracteristicile produselor si ndepliniti cerintele clientilor.III. Operatiile sunt declansate.IV. Curnd, dupa momentul declansarii operatiilor, se observa ca procesul desfasurat nueste realizat n proportie de 100% asa cum fusese planificat. Adesea, mai mult de 20%din activitatile realizate trebuie reluate datorita deficientelor nregistrate la nivelulcalitatii.V. Pierderea nregistrata este cronica (repetitiva). Motivul aparitiei acestei pierderi sedatoreaza procesului de productie care a fost planificat si proiectat n acest mod(prevaznd o anumita marja de pierdere).27VI. Daca se respecta pas cu pas toate conventiile prestabilite n proiect, atunci executantiinu vor putea elimina pierderea repetata. De aceea, ei trebuie sa initieze controlulcalitatii pentru a preveni nrautatirea situatiei.VII. De asemenea, de-a lungul cursului pierderii cronice se observa un vrf sporadic carecreste nivelul pierderilor la peste 40%. Aparitia acestuia se datoreaza unor evenimenteneprevazute cum ar fi esecuri sau ntreruperi ale proceselor sau erori umane. Ca parteintegranta a controlului calitatii vor fi luate masuri, actiuni corective, pentru a sereveni la starea initiala a nivelului erorilor (nivelul cronic planificat) de aproape 20%.VIII. Totodata, de-a lungul noului curs de la vrful sporadic, pierderea cronica a fost adusala un nivel mult inferior celui original. Acest rezultat pozitiv se datoreaza celui de-altreilea proces al trilogiei, mbunatatirea calitatii.De fapt, din grafic se poate observa ca pierderea cronica a reprezentat o oportunitatepentru mbunatatire, iar pasii descrisi au fost parcursi pentru realizarea mbunatatirii calitatii.Cnd graficul trilogiei lui Juran esteutilizat pentru a determina deficientele produselor,pe axa verticala sunt reprezentate elemente cum ar fi costul calitatii inferioare; rata erorilor;procentul defectelor.Pe aceasta axa valoarea superioara este 0, iar intervalul (0, +N) cuprinde valoriinferioare din punctulde vedere al calitatii. Rezultatele reducerii deficientelor sunt reducereacostului calitatii inferioare, reducerea nemultumirii clientilor s.a.Cnd graficul trilogiei lui Juran este utilizat pentru a determina caracteristicileproduselor, scala verticala se modifica. n acest caz, pe aceasta pot fi prezentate elemente cumar fi procentul aprovizionarii la timp; nr. produse vndute la 1000 produse fabricate etc.Pentru acest tip de grafic, intervalul (0, +N) indica valori superioare, n timp ce, privitageneric, axa Y reprezinta de fapt capacitatea produsului de a se vinde.n plus, etapele managementului calitatii sunt nsotite de costurile calitatii, pe careJuran le-a grupat n patru categorii: Costurile interne ale defectelor/erorilor costurile aparute ca urmare aidentificarii unor defecte naintea livrarii produsului catre client; Costurile externe ale defectelor/erorilor costurile aparute ca urmare aidentificarii unor defecte dupa livrarea produsului catre client; Costurile de evaluare costurile activitatilor de evaluare a gradului deconformitate a produsului cu cerintele stabilite; Costurile de prevenire costurile datorate activitatilor de prevenire sau reducere adefectelor.De subliniat este faptul ca toate cele patru categorii de costuri ale calitatii sunt legateatt de mediul productiei ct si de cel al serviciilor.

2.1.1 Planificarea calitatii

2.1.1.1.Definitia si caracteristicile planificarii calitatiiPlanificarea calitatii reprezinta un proces structurat care, urmarind fazele creariiproduselor sau serviciilor, stabileste obiectivele intreprinderii in domeniul calitatii, resurselenecesare pentru realizarea lor si garanteaza faptul ca cerintele clientilor vor reprezentarezultatul final.Instrumentele si metodele planificarii calitatii vor fi intotdeauna insotite de elementeletehnice specifice produsului realizat si livrat, garantand astfel faptul ca produsul finitindeplineste conditiile tehnice si cerintele clientilor care il cumpara si il utilizeaza.Procesul planificarii calitatii si metodele, instrumentele si tehnicile specifice au fostcreate si aplicate cu scopul eliminarii sau diminuarii lipsurilor (lacunelor, golurilor = GAP)calitatii. Lacunele calitatii pot rezulta din diferite situatii, in functie de care au si fostclasificate. De asemenea, s-a realizat corespondenta intre fiecare tip de lacuna si etapaplanificarii calitatii pe baza careia se elimina sau se diminueaza lacuna.28Prima componenta a lacunei calitatii este lacuna intelegerii, adica neintelegereacerintelor clientului. Uneori acesta lacuna apare deoarece producatorul pur si simplu nu tineseama de clienti (cine sunt si care le sunt cerintele). Mult mai adesea, lacuna apare deoarecefirma producatoare are o incredere eronata in capacitatea sa de a intelege cu exactitate ce vreaclientul.De asemenea, un alt tip de lacuna, cea a perceptiei, este generata de esecul intelegeriiclientului si a cerintelor sale.Al treilea tip este reprezentat de lacuna proiectarii. Chiar daca exista o cunoastere

perfecta a cerintelor si perceptiilor clientului, numeroase firme vor da gres in ceea ce privestecrearea unor proiecte pentru bunurile si serviciile produse care sa corespunda in intregimecunoasterii clientilor si a cerintelor acestora. O parte a esecului este generata de faptul caoamenii care intr-adevar inteleg clientii, cerintele si perceptiile acestora, sunt izolati de ceicare proiecteaza sau produc. In plus, proiectantilor le lipsesc adesea instrumentele simple cuajutorul carora sa combine propria experienta tehnica cu o intelegere a cerintelor clientilorpentru a crea un produs cu adevarat superior.Lacuna procesului reprezinta tipul pe baza caruia numeroase proiecte reusite vor fisupuse esecului deoarece procesul prin care sunt create produsele sau livrate serviciile nu estecapabil sa se conformeze proiectului.Ultimul tip este cel al lacunei operatiilor. Mijloacele prin care procesul este aplicat sicontrolat pot crea deficiente suplimentare in cadrul livrarii produsului sau serviciului finit.Asa cum s-a mentionat, intre fiecare tip de lacuna si pasii planificarii calitatii, existalegaturi stranse, pe baza carora sunt eliminate sau diminuate lipsurile.Primul pas, stabilirea proiectului, furnizeaza obiectivele clare, directia si infrastructuranecesare pentru eliminarea lacunelor calitatii. Urmatorul pas prevede identificareasistematica a tuturor clientilor. Este imposibil sa se elimine lacuna intelegerii daca maipersista incertitudinea sau ignoranta in ceea ce priveste identitatea clientilor.Descoperirea cerintelor clientilor furnizeaza intelegerea completa necesara pentru aproiecta un produs care sa satisfaca toate aceste cerinte. De asemenea, perceptiile clientilorsunt evaluate in mod explicit astfel incat lacuna perceptiei sa fie evitata.Pasul crearii produsului utilizeaza atat instrumentele planificarii calitatii cat sitehnologia ramurii pentru a crea un proiect care sa indeplineasca cerintele clientilor,eliminand astfel lacuna proiectarii. Lacuna procesului este eliminata prin crearea procesului.Tehnicile planificarii calitatii asigura faptul ca procesul este capabil sa furnizeze produsul asacum a fost proiectat.In sfarsit, lacuna operatiilor este eliminata prin intermediul elementelor de control aleprocesului care il mentin operand la intreaga sa capacitate. De asemenea, eliminarea cusucces a lacunei operatiilor depinde de transferul eficient al proiectelor catre fortele deproductie.

2.1.1.2.Metode utilizate in planificarea calitatiiDezvoltarea Functiei Calitate - Quality Function Deployment (QFD)Reprezinta o metoda utilizata in domeniul planificarii calitatii, in scopul realizarii unorproduse ale caror caracteristici de calitate sa corespunda cerintelor exprimate si implicite aleclientilor.Principiul de baza al metodei il reprezinta satisfacerea asteptarilor si a dorintelorclientilor sau utilizatorilor in fiecare dintre etapele traiectoriei produsului. Toate activitatile dedezvoltare a produselor sunt privite din perspectiva clientului si nu a producatorului.Punctul de plecare in realizarea unor produse noi sauimbunatatirea celor existentetrebuie sa-l constituie identificarea si evaluarea cerintelor clientilor. Acestea sunt transpuseapoi in specificatii, pe baza carora se vor desfasura activitatile de realizare a produselor.Grafic, QFD poate fi prezentata cu ajutorul unei diagrame speciale, numita CasaCalitatii.29Zona centrala a diagramei este un tabel cu doua intrari: pe linie sunt mentionatecerintele clientilor, iar pe coloana, caracteristicile de calitate care raspund cerintelor.La intersectia liniilor cu coloanele este pusa in evidenta corespondenta dintre asteptarileclientilor si caracteristicile de calitate ale produsului. Cu ajutorul aceastei matrici a relatiilorse pot stabili deficientele privind caracteristicile specificate, acestea putand fi eliminateinaintea utilizarii specificatiilor in procesul realizarii produselor.Metoda QFD este aplicata in patru faze:1. se stabilesc caracteristicile de calitate ale produsului, pe baza cerintelor clientilor;2. pornind de la aceste caracteristici, se stabilesc caracteristicile componentelor produsului;3. rezultatul specificatiilor componentelor este reprezentat de cerintele procesului deprelucrare;4. pe baza acestor cerinte sunt stabilite mijloacele de realizare si verificare a produsului.

Stare Eroare si Analiza Efectelor - Failure Mode and Effects Analysis (FMEA)FMEA este o metoda de analiza a defectarilor potentiale ale unui produs sau proces, inscopul planificarii masurilor necesare pentru prevenirea aparitiei acestora. Prin aplicareaacestei metode se diminueaza riscul aparitiei defectelor in proiectarea si realizarea produselor,reducandu-se de asemenea costurile aferente etapelor mentionate.Aplicarea metodei presupune parcurgerea urmatoarelor etape:1. Identificarea functiilor produsului (procesului) analizat, evidentierea defectelorpotentiale, evaluarea gravitatii lor si stabilirea cauzelor si a masurilor care trebuie luatepentru a preveni aparitia defectelor;2. Analiza defectelor, inventariind toate defectele potentiale si stabilind modul dedefectare;3. Evaluarea efectelor si a importantei defectelor, prin prisma a doua criterii: probabilitateade aparitie "A" si probabilitatea de detectare "D". In ceea ce priveste evaluareaimportantei "I" a defectelor se tine seama de anumite reguli si scari de notatie.Pe baza lui A si D si a lui I se determina coeficientul de risc CR:IDACR

Acest coeficient ia valori intre 0 si 1000. Se considera ca sunt necesare masuri pentruprevenirea defectelor potentiale atunci cand CR este mai mare decat 100.

2.1.2. Controlul calitatii

Controlul calitatii reprezinta un proces utilizat pentru a conduce operatiile si activitatileastfel nct sa asigure stabilitatea acestora (sa previna schimbarile nefavorabile si samentina "starea de fapt" planificata si proiectata).Pentru asigurarea stabilitatii, procesul controlului calitatii evalueaza performanta actuala; compara performanta cu obiectivele stabilite; actioneaza asupra diferentelor.De-a lungul ctorva decade, cuvntul "control" a avut un nteles larg, care a inclusconceptul de "planificare a calitatii". Apoi, au avut loc modificari, att teoretice ct sipractice, care au restrns ntelesul "controlului calitatii".n prezent, n Europa si USA, termenul "controlul calitatii" capata un sens restrns, asacum a fost definit anterior, n timp ce, completitudinea din punctul de vedere al proceselorcalitatii este exprimata prin intermediul termenului "managementul calitatii totale" (totalquality management = TQM). Pna n 1997, n Japonia "controlul calitatii" avea un nteleslarg, fiind privit ca un Control al Calitatii la Nivelul ntregii Companii (concept creat deIshikawa) care implica participarea la controlul calitatii a tuturor membrilor firmei (de la topmanagement pna la angajatii de pe nivelurile inferioare). Corelnd organizarea firmei cucontrolul calitatii, Ishikawa a grupat metodele statistice specifice (Diagramele Pareto,30Diagramele Cauza-Efect, Stratificarea, Histogramele, Graficele si diagramele de controlShewhart, Diagramele de dispersie si listele de verificare) n trei categorii, afirmnd cametodele intermediare si avansate sunt destinate specialistilor, iar metodele elementare trebuiensusite de ntregul personal al firmei. n plus, Diagramele Pareto si Diagramele CauzaEfect(Ishikawasau Fishbone),erauutilizateca instrumentesistematicepentru descoperirea,sortareasidocumentareacauzelorvariatieicalitatiila nivelul proceselor de productie.

ncepnd cu 1997, japonezii au nlocuit "controlul calitatii totale" cu "managementulcalitatii totale" pentru a se alinia terminologiei universal folosite. n plus, de cele mai multeori, controlul si asigurarea calitatii sunt privite ca un tandem. Cele doua concepte au ncomun urmatoarele elemente: ambele evalueaza performanta; ambele compara performanta cu obiectivele; ambele actioneaza asupra diferentelor;Oricum, ele difera unul de altul prin:Controlul calitatii:1. scopul fundamental este mentinerea controlului;2. performanta este evaluata si comparata cu obiectivele de-a lungul operatiilor;3. informatiile rezultate sunt obtinute si utilizate de catre executanti.Asigurarea calitatii:1. scopul fundamental este verificarea mentinerii controlului;2. performanta este evaluata dupa ncheierea operatiilor;3. informatiile rezultate sunt furnizate att executantilor ct si altor entitati care le solicita(managementul functional sau de la nivelul superior, clientii, organismele de control,guvernamentale, legale etc.)Caracteristic procesului controlului calitatii este faptul ca acesta include "curbafeedback-ului" (feedback loop). Aceasta curba este un element universal, fundamental pentruorice problema aparuta la nivelul controlului calitatii. Se aplica tuturor tipurilor de operatii dinindustria bunurilor sau serviciilor, care genereaza sau nu profit, tuturor nivelurilor ierarhice,de la directorul executiv la angajatii de pe nivelurile inferioare ale organizatiei.

n figura urmatoare, sunt prezentate etapele controlului calitatii si curba feedback-ului.

Alegerea subiectuluicontrolului calitatiiStabilirea mijloacelor utilizate pentrumasura si controlStabilirea standardelorde performantaMasurareaperformantei actualeComparareacu standardeleNecorespAplicarea actiunilor corectiveasupra diferentelorCorespFeedback loopFigura 2.2.Controlul calitatii si feedback loop31

2.1.3. mbunatatirea calitatii

mbunatatirea calitatii cuprinde activitatile desfasurate n cadrul fiecarei etape arealizarii unui produs, urmarind mbunatatirea performantelor proceselor si a rezultateloracestor procese cu scopul satisfacerii cerintelor clientilor n conditii de eficienta.Finalitatea activitatilor de mbunatatire o formeaza obtinerea unui nivel al calitatiisuperior celui planificat (prevazut prin standarde sau specificatii).Prima forma a mbunatatirii a fost reprezentata de reactia n lant (creata de Deming nanii 50), care sublinia ca mbunatatirea calitatii nu este o optiune costisitoare, ci unimperativ strategic, esential pentru supravietuirea oricarei activitati.Odata cu mbunatatirea calitatii,se va mbunatati si productivitatea, deoarece un numarredus de erori implica o pierdere redusa. n schimb, cresterea productivitatii, conduce lareducerea preturilor. Cuplata cu o calitate superioara, reducerea preturilor poate conduce laobtinerea unei parti de piata mai mari, care va avea ca rezultat att mentinerea n activitatilespecifice, precum si crearea de noi locuri de munca. Desi n prezent, logica este clara sinormala, n anii 50 mesajul era unul revolutionar, mai ce seama pentru managerii orientaticatre limitarea costurilor de dragul sporirii performantelor financiare pe termen scurt.Alatur

i de teoria reactiei n lant, Deming a fost creatorul Ciclului P-D-C-A,reprezentnd cea mai utilizata metoda prin care se urmareste mbunatatirea continua.Constituit ca un grup de pasi ce trebuie repetati pe calea catre mbunatatirea continua, acestciclu include: Plan (planificarea mbunatatirii); Do (testarea planului prin aplicarea sa); Check (verificarea conformitatii dintre rezultatele planificate si cele obtinute); Act (im

plementarea planului).Odata im

plementat, planul/produsul/serviciul va fi mbunatatit trecndu-l printr-un nouciclu P-D-C-A.Considerata cea mai importanta functie a managementului calitatii, mbunatatireacalitatii este orientata catre cresterea venitului si catre reducerea deficientelor, fiecareorientare avnd specifice anumite tipuri de activitati.mbunatatirea calitatii orientata catre cresterea venitului are activitati specifice cum ar fi: dezvoltarea produselor prin crearea de noi caracteristici care satisfac cerinteleclientilor si duc la cresterea veniturilor; m

bunatatirea proceselor pentru a reduce ciclul furnizarii unor servicii mai buneclientilor.mbunatatirea calitatii orientata catre reducerea deficientelor care duc la aparitiapierderii cronice este caracterizata de desfasurarea unor activitati ca: cresterea eficientei proceselor de productie; reduce

rea ratelor erorilor.n ambele situatii, rezultatul final este reprezentat de mbunatatirea calitatii, chiar dacaprocesele prin care aceasta este obtinuta se diferentiaza unele de celelalte.mbunatatirea calitatii orientata catre cresterea venitului este initiata prin stabilireaunor noi obiective (noi caracteristici ale produselor, reducerea ciclului furnizarii unor serviciietc). Atingerea acestor obiective necesita diferite tipuri de planificare, printre care siplanificarea calitatii.n acelasi timp, n cazul mbunatatirii calitatii orientata catre reducerea deficientelorcare duc la aparitia pierderii cronice, obiectivele si procesele specifice sunt deja stabilitensa nu toate produsele realizate sunt conforme cu obiectivele. n aceasta situatie, pentru areduce pierderea cronica nu se va mai aplica procesul planificarii calitatii, ci se determinacauzele care au dus la aparitia neconformitatii cu obiectivele si se aplica remediilepentru a ndeparta cauzele, aplicndu-se controlul calitatii.32Chiar daca n trecut, mbunatatirea continua specifica celor doua tipuri de calitate a avutniveluri diferite de dezvoltare (multi manageri au acordat si nca acorda o importanta maimare cresterii vnzarilor dect reducerii costurilor), acest proces este necesar ambelor tipuride calitate avnd n vedere faptul ca acestea sunt supuse presiunii competitivitatii.

2.2. Standardele ISO 9000

Rapida adoptare si implementare a standardelor ISO 9000 precum si dezvoltareainfrastructurii organismelor de certificare/nregistrare, a organismelor de acreditare, aparitiaconsultantilor, auditorilor, a studiilor cu privire la standarde este fara precedent. Ceea cetrebuie remarcat este faptul ca standardizarea, ca baza a standardelor ISO 9000, cuprindeactivitatile a doua arii intercorelate: conceperea, planificarea,realizarea, promovarea si comercializarea standardelor; conceperea,planificarea, promovarea, aplicarea, controlul, si ntretinereaimplementarii standardelor.n 1946, institutele nationale de normalizare si standardizare au fondat la Genevafederatia proprie, Organizatia Internationala de Standardizare, ISO. National StandardsPolicy Advisory Committee (USA) defineste standardele astfel:Standardele sunt un ansamblu de reguli, conditii si cerinte privind definirea,clasificarea componentelor, specificarea materialelor si a performantei operatiilor, definireaprocedurilor, masurarea calitatii produselor, sistemelor, serviciilor si practicilor.Standardele ISO 9000 au fost create mai ales pentru a facilita comertul international. nera ante-ISO 9000, existau numeroase standarde, att la nivel national ct si international.Acestea erau create pentru a raspunde cerintelor exprimate de industriile militara si nuclearasi, ntr-o masura mai redusa, pentru utilizarea comerciala si industriala. Cu toate ca aveaunumeroase elemente comune, aceste standarde nu au fost suficient de consistente n ceea cepriveste terminologia sau continutul pentru a fi utilizate n comertul international.

2.2.1. Evolutia standardelor ISO 9000

Primele standarde ISO 9000 (create, revizuite si mbunatatite de Comitetul Tehnic 176 alISO) au aparut n 1987 si erau alcatuite din ISO 9000, 9001, 9002, 9003 si 9004. ISO 9000 definea si prezenta conceptele fundamentale ale calitatii, furniznd liniiorientative n ceea ce priveste selectarea si aplicarea fiecarui standard; ISO 9001 prezenta un model al asigurarii calitatii produsului/serviciului n fazele deproiectare, dezvoltare, productie, instalare si service; ISO 9002 prezenta un model al asigurarii calitatii n fazele de productie si instalare asistemelor fabricate; ISO 9003 prezenta cerintele asigurarii calitatii n fazele de control si testare finala; ISO 9004 prevedea linii orientative n aplicarea standardelor pentru managementul sisistemele calitatii.ISO 9000 si ISO 9004 reprezentau standarde de baza si cu un caracter orientativ,descriind elementele necesare pentru ndeplinirea cerintelor subliniate de standardele ISO9001, 9002 si 9003.Datorita m

odificarilor ample care au loc n cadrul economiilor n continua schimbare, saprevazutca standardele ISO 9000 safierevazutesimodificatedin cinci n cinci ani.Dupa 1987 au fost publicate numeroase standarde suplimentare astfel nct, n prezent,intervalul de numerotare al acestora a depasit 10000 (ISO 10000).n anii 1994, 2000, 2005 si 2008 au avut loc verificarea si mbunatatirea standardelor.Dupa verificarea din 1994, standardele s-au aflat ntr-o faza tranzitorie. Viziunea 2000 a33propus 4 obiective prin care standardele ISO 9000 sunt mentinute la un nivel ce le permitesatisfacerea continua a cerintelor pietei: universalitatea: adoptarea si utilizarea standardelor la nivel mondial; compatibilitatea curenta: utilizarea n paralel fara sa duca la aparitia de conflicte ntrecerintele specifice; compatibilitatea viitoare: revizuiri de perspectiva realizate cu acceptul utilizatorilor; flexibilitatea viitoare: utilizarea unei arhitecturi care permite ncorporarea c