UN ZAMBET DULCE-AMAR...UN ZÂMBET DULCE-AMAR 9 Cel mai bun mic dejun pe care l-am avut de mul]i ani,...

$: UN ZAMBET DULCE-AMAR...UN ZÂMBET DULCE-AMAR 9 Cel mai bun mic dejun pe care l-am avut de mul]i ani, sor` drag`, \i mul]umi el, \n timp ce ea strângea farfuriile [i, ca pentru a se$

HAZEL FISHER

Un zâmbet

dulce-amarTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

IOANA PATRICHI

ALCRISM-94

angelo

Formato

giannijollys

Capitolul 1

Anna Curtis, \n primul an la cursurile pentru asistentemedicale ale {colii Sanitare, ezit` pu]in \n fa]a u[ii camerei degard`. Prin u[a \ntredeschis`, auzi râsul unei femei, apoinumele "Ricky". B`tu u[or, cu mâna tremurând`, apoi intr`.Probabil c` se asculta bârfa asistentei din tura de noapte, dar,\n definitiv, n-avea nici un motiv s` fie atât de timorat`,indiferent cine era \n`untru.

Cum intr`, dou` perechi de ochi \[i \ndreptar` privirilecurioase spre ea, f`când-o s`-[i doreasc`, nu pentru primaoar`, s` nu fi fost atât de \nalt`, cu p`rul acela ca o cascad` debucle ro[cat-ar`mii, ochii verzi [i tenul alb delicat.

– Bun`! o \ntâmpin` asistenta-[ef`, f`cându-i semn s` sea[eze pe un scaun. Tu trebuie s` fii cea din anul \ntâi, nu-i a[a?Te-am v`zut s`pt`mâna trecut`.

angelo

Formato

giannijollys

– Da, doamn`, r`spunse Anna \ncet, a[ezându-se \ntr-un

col] [i \ncercând s` treac` neobservat`.

{tia, din trista ei experien]`, c` felul cum ar`ta \i atr`gea

invidia celor din jur, pân` când ace[tia \[i d`deau seama c`

era o persoan` lini[tit` [i modest` [i c` pu]in o interesa cât

era de frumoas`. A[adar, \nv`]ase c` era mai bine s` \ncerce s`

par` cât mai [tears`. Oricum, asistentelor \n situa]ia ei – eleve

\n primul an de pratic` – nu li se d`dea nici o importan]` la

spitalul St. Aidan's, un a[ez`mânt nou, de m`rime medie, aflat

la mic` distan]` de mers pe jos de casa ei.

– Asistent`-elev` A. Curtis, spuse sora-[ef` Powell privind

ecusonul Annei. Vom fi \n total patru; trebuie s` mai soseasc`

Pauline Wilson, elev` \n anul al treilea [i doamna Barratt, o

infirmier` cu mult` experien]`.

Cum mai era ceva timp pân` la ora [apte [i jum`tate, Anna

rug` s` i se dea lista pacien]ilor, l`sându-le pe celelalte dou`

s`-[i continue conversa]ia. {tia c`-i va fi greu \n primele zile s`

asocieze numele cu figurile [i bolile pacien]ilor. Era vorba

despre un salon pentru b`rba]i, cu dou`zeci [i opt de paturi

[i o rezerv` de patru paturi.

Cel mai grav caz era al unui pacient cu afec]iune cardiac`,

dar mai erau [i doi diabetici [i unul cu hepatit` cu un

carcinom neoperabil.

Dup` aceast` scurt` trecere \n revist`, se trezi ascultând,

f`r` s`-[i dea seama, conversa]ia celor dou` colege.

6 HAZEL FISHER

angelo

Formato

giannijollys

La \nceput mi s-a p`rut c` are ochii albastru-\nchis, dar, de

fapt, sunt alba[tri-cenu[ii, spuse asistenta care lucrase \n tura

de noapte.

– Dar chiar sunt, confirm` asistenta-[ef`. Are o privire

trist`, melancolic`, dar fermec`toare ca a unui cocher, [i asta

mai ales când i se spune c` nu poate ob]ine ceva ce-[i dore[te

... Uite, de exemplu, când asistenta i-a spus c` nu o poate l`sa

pe infirmier` s`-l ajute la nu [tiu ce treab`. P`rea jignit, iar

ochii lui, umezi [i \nduio[`tori, sem`nau cu ai c`]elului meu

când uit c` e ora s`-l scot la plimbare.

Pesemne c` acest individ, descris ca fiind atât de fascinant,

era medicul de salon, se gândi Anna.

Se auzir` voci [i zgomote de pa[i [i schimbul de diminea]`

se \ntregi imediat cu celelalte dou` componente: Pauline

Wilson, pe care Anna o cuno[tea din vedere, o brunet`

pl`cut` de aceea[i vârst` cu ea, adic` dou`zeci [i unu de ani

[i doamna Barratt, o femeie cu mult` experien]`, de

aproximativ patruzeci [i cinci de ani.

– Cam asta este tot, spuse \n \ncheiere asistenta din

schimbul de noapte, dup` citirea raportului. Singura

problem` grav` e domnul Graham. Va veni doctorul Smith

s`-l viziteze mai târziu. Sau, poate omul din Jersey, ad`ug` ea

spre amuzamentul general.

– S-ar putea s` vin`. Ricky din Jersey, având \n vedere c`

doctorul Tester e bolnav, confirm` asistenta-[ef`,

UN ZÂMBET DULCE-AMAR 7

\ntorcându-se spre Anna ca s`-i explice: Ricky din Jersey este

doctorul Alexandre, medicul specialist. Doctorul Tester,

consultantul lui, e bolnav [i-l \nlocuie[te doctorul Smith, dar

doctorul Alexandre face cea mai mare parte a muncii.

– {i de ce-i spune]i a[a? Parc-a]i vorbi despre o varietate de

cartofi.

– Pentru c` este din Jersey, presupun, r`spunse

asistenta-[ef`, v`dit nemul]umit` de râsul provocat de

remarca Annei.

Cu aceasta, intrar` \n salon – aripa Park [i afl` imediat de

la doamna Barratt, acea min` de informa]ii, c` acolo, munca

era totu[i mai u[oar` decât la salonul destinat femeilor – aripa

Coppice.

Cum intr`, câteva observa]ii admirative din parte

pacien]ilor o f`cur` pe Anna s`-[i doreasc` s` intre \n p`mânt

de ru[ine.

– Ie[i mai mult \n eviden]` fiindc` e[ti ro[cat`, coment`

infirmiera. Nu-]i face griji, \ns`; sunt foarte cumsecade. Vei

vedea, ai s` te sim]i ca-ntr-o familie, iar atmosfera este foarte

relaxat`.

Deocamdat`, Anna \[i concentr` aten]ia asupra

familiariz`rii cu locul respectiv, cu numele pacien]ilor, cu

atribu]iile ce-i reveneau.

Servirea micului dejun se dovedi a fi o sarcin` nea[teptat

de grea, \n condi]iile \n care asistenta-[ef` nu f`cea decât un

8 HAZEL FISHER

gest vag spre pacien]i, iar Anna trebuia s` aib` grij` s` nu

cumva s` \ncurce farfuriile, dând mâncarea destinat` unuia

dintre ei, altuia.

Doi dintre pacien]i aveau nevoie de ajutor pentru a mânca

[i Anna \l prelu` pe unul din ei, domnul Cumming – un

b`rbat scund [i robust, cu musta]` [i un zâmbet optimist, de[i

tocmai suferise un accident de munc` \n urma c`ruia orbise.

– Aha, o voce nou`, se ar`t` acesta interesat, dup` ce Anna

se prezent` [i-l inform` \n ce consta micul dejun. Cum ar`]i,

scumpo?

E[ti o ro[cat` superb`, sau o blond` frumoas`?

– Nici, nici. Am \nc`rcat furculi]a, domnule Cumming; o

pute]i duce spre gur`.

}inea s` fac` el \nsu[i gestul acesta.

– Doar nu e[ti cheal`! spuse el râzând, dup` ce mestec`

pe[tele \ndelung, procupat.

– |ncet, domnule Cumming, nu v` agita]i. Sunt ro[cat` –

ro[cat`-\nchis.

Tonul ei, de[i blând, sugera abandonarea subiectului, tot

a[a cum sugera [i privirea p`trunz`toare a asistentei-[efe,

\ndreptate semnificativ spre ea, dar pacientul insista s` afle ce

culoare au ochii ei [i, r`spunse, dându-[i seama cât de mult

trebuie s` \nsemne astfel de detalii pentru un om aflat la

mijlocul vie]ii, care era brusc nevoit s` se resemneze cu

situa]ia de a nu mai vedea.


Cel mai bun mic dejun pe care l-am avut de mul]i ani, sor`

drag`, \i mul]umi el, \n timp ce ea strângea farfuriile [i, ca

pentru a se asigura c` mai e acolo, lâng` el, \[i \ntinse mâna

mare, asprit` de munc`, spre ea.

|nainte ca Anna s` poat` reac]iona \n vreun fel, inevitabilul

se produse: tava cu farfurii c`zu cu un zgomot asurzitor.

Pentru o clip`, Anna \[i acoperi fa]a cu mâinile, \ngrozit`,

apoi se gr`bi s`-l lini[teasc` pe domnul Cumming, care nu

mai contenea cu scuzele. {i, cum imediat \n spatele ei auzi

zgomotul unor pantofi cu talp` de crep, se f`cu stacojie,

anticipând repro[urile asistentei-[efe.

|ntorcându-se repede, se ciocni de posesorul pantofilor cu

talp` de crep – nu asistenta-[ef`, ci un b`rbat \nalt, brunet,

\mbr`cat \n alb, cu o expresie furioas` [i ochi mari

alba[tri-cenu[ii.

Acesta ignor` scuzele ei [i se adres` pacientului.

– Sunt doctorul Alexandre, domnule Cumming. Welfare

v-a g`sit un loc lâng` Southampton, nu departe de fiul

dumneavoastr`, v` convine?

Vocea lui blând` o f`cu pe Anna s`-[i mai revin` din

spaim`; cur`]` repede cioburile [i disp`ru cu ele, observând

\n trecere pantofii mari din piele de c`prioar` ai doctorului.

– Cum ai putut fi atât de neatent`? o admonest`

asistenta-[ef` dup` ce o chem` la biroul ei. {tii bine c` mul]i

pacien]i au probleme cu inima [i au nevoie de lini[te.

10 HAZEL FISHER

Faptul c` e[ti \n anul \ntâi nu scuz` neglijen]a.

– Nu, doamn`. |mi pare foarte r`u.

Era cât se poate de adev`rat, de[i nu fusese vina ei.

Zgomotul acela deranjase nu numai bolnavii din salon, dar [i

pe doctorul Alexandre, cel cu privirea melancolic` de cocher,

de[i Anna nu avusese timp s`-[i dea seama dac` era sau nu

a[a.

Mai târziu, asistenta-[ef` se oferi s` parcurg` \mpreun` cu

ea lista pacien]ilor, dându-i informa]iile necesare.

– Sec]ia Park este un salon cu dou`zeci [i opt de paturi [i

o rezerv`, \ncepu ea. Momentan, \ns`, rezerva e folosit` de

sec]ia pentru femei, care este supraaglomerat`. Doctorul

Smith, consultantul care-l \nlocuie[te pe Paul Tester, este un

om foarte diferit. Câ]iva pacien]i sunt ai doctorului Carter,

care vine s`-i viziteze miercurea. Domnul Cumming ]i-a spus

ceva despre boala lui? Este adev`rat, e orb, dar nu pentru asta

a fost adus la noi.

– Nu mi-a spus, dar citisem \nainte \n fi[a lui: a avut

hipertensiune, dar acum e aproape vindecat.

– N-a[ spune vindecat, ci doar c` se simte mult mai bine!

Sigur, dac` e precaut, totul va fi bine [i Rick, adic` doctorul

Alexandre, i-a facilitat internarea \ntr-un azil. Acas` nu are

cine s`-l \ngrijeasc`.

– Pare un om atât de bun. Cât [i-a mai cerut scuze pentru

incidentul cu farfuriile ...


– Incident?! Adic` a fost vina lui?

– S-a \ntâmplat, bietul de el. Sper s` nu i se cear` s`

pl`teasc` farfuriile sparte.

– De ce n-ai spus? Nu te-a[ mai fi certat. Nu lua niciodat`

asupra ta o vin`. {i-a[a, elevele din primul an sunt mereu

certate pentru câte ceva ... Apoi, este domnul Graham; \n

aceast` diminea]` nu s-a sim]it deloc bine. Personal, cred c` e

vorba de autosugestie. Pân` acum ai vreo nel`murire?

– Nu; din câte \mi dau seama, cei mai mul]i pacien]i sunt

cardiaci, doar trei au alte afec]iuni.

– Bolile cardio-vasculare acoper` un spectru larg. |n

general, avem \n cea mai mare parte cazuri de atacuri

coronariene. Ei, sper s` se obi[nuie[ti [i s` munce[ti cu

pl`cere aici. Presupun c` locuie[ti \n cadrul spitalului.

– Nu; sunt din localitate.

– {i eu. Acum am apartamentul meu, dar p`rin]ii locuiesc

pe Strada Green. Unde locuie[ti?

Anna ezit` pu]in, dar [tia c` nu are de ales.

– Ceva mai aproape decât dumneavoastr`. |n zona

Brightling Hill.

– Adev`rat?! \ntreb` asistenta-[ef`, cu ochii mari de mirare.

Acolo sunt case mari ... s` nu-mi spui c` e[ti proprietara unuia

din acele conace.

– Nu chiar ...

– |nseamn` c` ai un apartament, r`sufl` ea u[urat`.

12 HAZEL FISHER

Dac` m` gândesc bine, a[a e, unele din ele sunt \mp`r]ite

mai multor chiria[i. Tocmai voiam s` spun c`, dac` ai avea o

astfel de cas`, n-ar mai trebui s` munce[ti.

Anna zâmbi trist. "Chiar am toat` casa [i n-am nevoie s`

muncesc!" ar fi vrut s` strige. "Vin la serviciu ca s` scap câteva

ore de-acas`."

Dac-ar [ti asistenta-[ef`! S` stai \nchis` \ntr-o cas` veche,

\mpreun` cu o mam` suferind` [i câteva femei de vârst`

mijlocie ... Nu se plângea c` avea grij` de mama ei, mai ales

c` meseria pe care [i-o alesese o ajuta foarte mult. Probabil

acesta fusese motivul pentru care nici mama ei nu protestase,

aflându-i inten]ia de a urma acest curs.

Restul dimine]ii trecu repede, f`r` vreun alt incident sau

vreo gaf` \ngrozitoare, ceea ce-i redase Annei \ncrederea \n ea

\ns`[i. Celor din jur li s-ar fi putut p`rea ciudat c` era atât de

timid` [i nesigur` pe ea, dar acesta era rezultatul educa]iei

primite de la o mam` autoritar` [i sever` care o ]inuse sub

control strict cu mult \nainte de-a avea acel atac coronarian

care o transformase aproape \ntr-o invalid`.

– Bun`, Anna!

Cum ]i se pare aici?

Era Bryan Harris, unul din cei doi b`ie]i din clasa ei, care

se a[ezase lâng` ea la rând la cantin`.

– Interesant; cred c`-mi va pl`cea. Deocamdat`, e foarte

greu s` ]ii minte atâtea nume.


B`iatul \ncuviin]` din cap, apoi f`cu semn cu mâna unei

alte colege, o blond` mignon`, spre care o porni imediat.

Anna era mai mare doar cu doi sau trei ani decât

majoritatea celorlal]i colegi de clas`, dar uneori, se sim]ea cu

mult mai b`trân`. |i venea greu s` se \mprieteneasc`, de[i una

dintre colege avea dou`zeci [i trei de ani, cu doi ani mai mult

decât ea.

{i-acum, se a[ez` singur` la o mas` \ntr-un col] \n timp ce

peste tot erau grupuri de tineri care discutau [i râdeau. Abia

mai târziu veni [i se a[ez` lâng` ea Suzie Almazan, o filipinez`

din anul al doilea [i imediat, Anna se lumin` la fa]` de parc`

brusc, ar fi sc`pat de toate grijile.

|nc` mai fredona \ncet când se \ntoarse \n salon, hot`rât`

s` \ncerce s` se poarte cu mai mult` dezinvoltur`. Din p`cate,

uniforma ei alb`, cam strâmt`, \i accentua formele pline care

nu treceau neobservate, dup` cum \[i d`dea seama, f`când-o

s` se simt` [i mai stingher`.

Venise de acum [i schimbul de dup`-amiaz` din care f`cea

parte [i Albert Grainger, un infirmier prietenos [i simpatic de

origine indian`. Acesta \i zâmbi larg Annei [i fluier` admirativ,

m`surând-o din priviri.

Anna r`mase \n pragul u[ii camerei de gard`, vrând de fapt

s`-ntrebe unde era asistenta-[ef`, când auzi \n spatele ei o

voce pe un ton destul de rece:

– Chiar trebuie s` blochezi trecerea, sor`?

14 HAZEL FISHER

Doctorul Alexandre \i cuprinse talia cu mâinile [i, f`r` prea

mult` delicate]e, o mut` \ntr-o parte.

– Ia te uit`, o asistent` care ro[e[te! S` nu-]i vin` s` crezi!

coment` el apoi, v`zându-i fa]a stacojie. D`-mi fi[ele

domnului Gabriel.

– Poftim?!

Anna nu auzise niciodat` de acel domn Gabriel; nu credea

s` existe un pacient cu un astfel de nume.

– Fi[ele domnului Gabriel, repet` doctorul foarte rar [i

Anna ro[i mai tare. Vreau fi[a lui, sor`!

Sim]ind ochii aceia alba[tri-cenu[ii fixa]i asupra ei, Anna

\ncepu s` caute cu \nfrigurare \n fi[ier, mai mult r`v`[ind

dosarele. Din fericire, veni Albert \n ajutor.

– Aici sunt, domnule doctor, spuse el \ntinzându-i dosarul.

Era pe birou, scumpo, se adres` el Annei, care \ntorcându-se,

\l privea complet z`p`cit`. Vine mâine.

– A[a este, Albert. Mul]umesc, spuse medicul aruncând

spre Anna o privire iritat`. Dac` nu vrei s`-nve]i nimic, sor`,

]i-a[ sugera s` cau]i un alt serviciu. Presupun c`, pentru c` e[ti

frumoas`, \]i petreci tot timpul \n fa]a oglinzii \n loc s` ai grij`

de pacien]i. {i-acum, pentru numele lui Dumnezeu, pleac`

de-aici [i g`se[te-]i ceva de f`cut!

– Vino, \]i dau eu ceva de f`cut! spuse Albert [i Anna se l`s`

condus` afar` din \nc`pere tocmai când asistenta-[ef` Powell

se-ntorcea.


|l auzi \ns` pe medic comentând:

– Trebuie s`-]i faci rost de-o camer` de gard` mai mare,

sau de o elev` mai mic`. Aceasta \ncurc` pe toat` lumea.

Anna auzi râsul asistentei [i \[i st`pâni cu greu lacrimile.

Cum de puteau fi atât de r`i? Din fericire, o chem` un pacient

[i, concentrându-[i aten]ia asupra lui, Anna uit` pentru

moment de propriile necazuri. Un lucru era \ns` clar:

doctorul Alexandre nu era deloc un cocher blând [i trist, cu

ochi melancolici [i rug`tori, ci un câine lup fioros cu col]i

ascu]i]i, gata \n orice moment de atac. Veni, \n sfâr[it, ora la

care programul ei se termina [i Anna merse la camera de

gard` s` \ntrebe dac` mai trebuia s` r`mân`, sau poate pleca.

Fusese o zi lung`, obositoare [i nepl`cut`.

– Pentru ast`zi, ai terminat, dar nu uita c` mâine vine [efa

– doamna Noakes.

– {i ... cum e?

– S` spunem c` dac` a avut un weekend nu prea reu[it,

vom avea cu to]ii de suferit.

Mai bine nu-ntreba! Avusese [i a[a o zi proast` [i se gândea

deja cu groaz` cum avea s` fie urm`toarea. |n orice caz, dac`

mai continua s` aib` astfel de ciocniri cu medicul de salon,

zilele ei acolo \i erau num`rate. Din fericire, nu va avea

acelea[i probleme cu medicii consultan]i, pentru c` ace[tia nu

d`deau nici o importan]` infirmierelor [i asistentelor, ca [i

cum ar fi constituit o form` inferioar` de via]`.

16 HAZEL FISHER

Lucrase, cu câteva scurte ocazii, cu consultantul loc]iitor,

doctorul Smith – vroia s` par` mai r`u decât era \n realitate.

Despre doctorul Carter nu [tia nimic. Pe doctorul Paul Tester

\l [tia din auzite: cam libertin, dar bun din punct de vedere

profesional, de asemenea dinamic, cu o personalitate

puternic`, determinându-i pe ceilal]i s` ac]ioneze dup` cum

dicta el. Asem`n`tor doctorului Alexandre, \n aceast` privin]`.

Ah, individul acela! Refuza s` se gândeasc` la el, dar nu [i-l

putea scoate din minte. Era nepoliticos, arogant, \ngrozitor

de grosolan. Nu avea nici un drept s` spun` despre ea c` e

prea mare pentru acea \nc`pere. De fapt, era mult mai \nalt [i,

cu umerii lui la]i umplea cu adev`rat cadrul u[ii. Anna nu

\n]elegea ce g`sea asistenta-[ef` Powell de admirat la el, c`ci

nu avea nimic atr`g`tor nici ca fizic, nici ca personalitate.

Casa era la o distan]` de dou`zeci de minute de mers pe

jos, iar drumul trecea printr-un teren de joac`, [i apoi

continua de-a lungul unei alei slab luminate.

"Oare cum s-o sim]i mama?" se gândi ea.

Aceasta era \ngrozitor de singur` [i-i era \ntotdeauna greu

când Anna revenea la munc` dup` câteva zile libere. Dup`

atacul coronarian de care suferise, ducea o via]` ca de

invalid`, iar Anna avea mult de luptat ca s-o fac` s`-[i schimbe

aceast` mentalitate [i s-o conving` de faptul c` o via]` mai

activ` i-ar face bine.

Deodat`, o mi[care dincolo de gardul viu o f`cu s` tresar`.


S` fie Jasper, pisica? Din \ntuneric se materializ` o form`.

– Sunt eu, Anna! [opti o voce r`gu[it`.

– Ah, Mike!

|n clipa urm`toare era \n bra]ele lui [i toate nepl`cerile

acelei zile disp`rur` ca prin farmec.

– Credeam c` nu mai vii. Parc` te-a[ fi a[teptat de ore

\ntregi, spuse Mike Forster râzând [i, luând-o de mân`, f`cur`

câ]iva pa[i \n direc]ia din care ea tocmai venise.

– Nu pot s` \ntârzii. Mama \[i va face griji [i va telefona la

spital dac` nu sunt acas` la cinci.

– Mama asta a ta este prea autoritar`! izbucni el, iar când

Anna vru s` protesteze, \i acoperi buzele cu un s`rut.

Era un s`rut care o cople[ea cu o dorin]` mai puternic`

decât \ngrijorarea pentru mama ei. |l iubea! Era nedrept c`

trebuia s` se \ntâlneasc` a[a, de parc` s-ar fi ascuns de un so]

sau de o so]ie. Se iubeau [i nu exista nici un motiv s` nu se

c`s`toreasc`.

Asta, \n cazul \n care Mike inten]iona acest lucru. {i-apoi,

asta putea s-o omoare pe mama ei. Ce s-ar \ntâmpla dac-ar

b`nui? Bine\n]eles, ar face o scen` ... ceea ce i-ar fi fatal.

Gândul acesta o \ngrozi. Instinctiv, privi spre Mike,

sperând la o consolare din partea lui. Fiind deja aproape

\ntuneric, nu-i mai distingea bine fa]a. Era doar pu]in mai

\nalt decât ea [i, ca \ntotdeauna, netuns, ceea ce-o f`cea s`

simt` [i mai mult` tandre]e [i dragoste pentru el. Cu toate

18 HAZEL FISHER


acestea, când vru s-o cuprind` din nou \n bra]e, Anna seopuse.

– Trebuie s` plec, Mike, m` a[teapt` la ceai.– Oh, bine! Dar, ascult`, am o veste bun` pentru tine.Inima ei se umplu de speran]`. Poate avea s`-i spun` c` nu

mai era necesar s` se ascund`, c` g`sise o modalitate de a-[ideclara dragostea f`r` s-o supere pe mama ei. A[tepta, cur`suflarea t`iat`.

Capitolul 2

– Am g`sit un apartament nou pe strada Shipley, anun]` elplin de sine.

– Minunat, spuse Anna, \ncercând s`-[i ascund`dezam`girea. Vei sta \n continuare cu ceilal]i b`ie]i?

– Nu, tocmai asta e grozav. Voi sta singur – [i e aproape despital, a[a c` vei putea veni acolo la prânz.

|nainte ca Anna s` aib` timp s` protesteze, o lu` \n bra]e [i,de data aceasta, gestul lor avea ceva din dramatismul uneidisper`ri.

– Trebuie s` plec, Mike. |]i doresc mult succes cu noul t`uapartament.

Anna rosti aceste cuvinte \ncet [i, smulgându-se dinstrânsoarea lui, o porni spre cas`.

– A[teapt`, Anna! Credeam c` ai s` te bucuri.

20 HAZEL FISHER

Am putea petrece momente foarte pl`cute acolo ... Ai

preg`ti ceva de mâncare ... ar fi ca [i când am fi c`s`tori]i.

– Da, poate ... Voi trece pe la tine dup` ce te instalezi [i ...

mai vedem atunci.

– Bravo! A[a te vreau.

Anna r`mase pe loc, ascultându-i pa[ii \ndep`rtându-se.

Ochii i se umplur` de lacrimi de frustrare [i, pentru a-[i

\nfrâna hohotele de plâns gata s` izbucneasc`, atinse ca pe un

talisman micul medalion care, ag`]at pe un lan] sub]ire de

aur, \nchidea \n el o minuscul` fotografie a lui Mike. O

fotografie [i un medalion de care mama ei nu [tia nimic.

O a[teptaser` la ceai, ca \ntotdeauna, [i acum Anna se

sim]ea jenat`: ele, toate trei, erau atât de bune cu ea, iar ea, o

fat` egoist` care vroia mereu mai mult de la via]`.

Mama ei, Jennifer, o femeie \nalt` [i plin`, \nc` nu

\mplinise cincizeci de ani. Anna mo[tenise de la ea culoarea

p`rului, ro[cat-\nchis, [i formele generoase. Doar ochii verzi

[i mari erau ca ai tat`lui ei – profesor universitar, mort cu [ase

ani \n urm`.

Jennifer \nc` nu se obi[nuise cu absen]a lui [i uneori

spunea c`-l vede stând pe scaunul lui preferat, la birou.

Celelalte dou` persoane care locuiau \mpreun` cu ele erau

Mary Dixon, asistenta medical` a mamei ei [i doamna

Jenkins, buc`t`reas` [i menajer`. |n plus, \i mai aveau angaja]i

pe doamna Walker, care venea pentru muncile mai grele din


gospod`rie [i un gr`dinar care venea de dou` ori pe

s`pt`mân` [i care, \n timpul iernii, f`cea tot felul de alte

munci.

– Anna, draga mea, ai \ntârziat, spuse mama ei \ngrijorat`.

Ce s-a \ntâmplat? Ai avut o zi grea? Mergi s` te speli [i s`-]i

schimbi uniforma asta strâmt` [i poveste[te-mi ce mai e la

spital.

Doamna Curtis era \ntotdeauna interesat` de ceea ce

se-ntâmpla la spital; dac` mai \ntâi fusese [ocat` de hot`rârea

Annei de-a lucra ca asistent` medical`, acum p`rea chiar

mul]umit`. |n general, mama [i fiica se-n]elegeau bine [i Anna

se obi[nuise cu firea posesiv` a mamei. Dar povestea cu Mike...

Singur` \n camera ei, \n timp ce-[i schimba hainele, mai

deschise o dat` medalionul [i-l privi pe Mike Forster. Brunet,

cu p`rul cre], sârmos care, parc` \ntotdeauna prindea via]`

sub mângâierile ei, p`rea s-o priveasc` [i el din fotografie, cu

ochii aceia mari alba[tri plini de iubire; sau era doar privirea

pozna[`, ca [i cum Mike era gata s` izbucneasc` \n râs?

Degetele ei \nchiser` medalionul cu un gest convulsiv.

Mike Forster era singurul secret fa]` de mama sa. Se

cunoscuser` vara trecut`, \n Bournemouth. Ea [i Mary o

convinseser` pe Jennifer s` mearg` acolo \n vacan]`. Era

destul de aproape de cas` [i un loc lini[tit, unde multe

doamne \n vârst` veneau \n mod regulat s` se recreeze, iar

Anna reu[ise s` g`seasc` pu]in` libertate.

22 HAZEL FISHER

|n timpul uneia din plimb`rile ei singur`, Mike venise

direct la ea [i o \ntrebase dac` are brichet`, de[i, mai târziu,

recunoscuse c` fusese doar un pretext.

Anna se sim]ise flatat` c` un tân`r atât de frumos ca Mike

era atras de ea [i \ntre ei \ncepuse, \n modul cel mai firesc, o

idil`. |ntâmpl`tor, Mike locuia tot \n Middleborough, \ntr-un

apartament pe care-l \mp`r]ea cu al]i cinci tineri.

Rela]ia lor era pur platonic` – deocamdat`, de[i Anna era

ner`bd`toare s` i se d`ruiasc`, deoarece \l iubea [i era sigur`

c` [i el o iube[te. Era convins` c` erau f`cu]i unul pentru

cel`lalt [i c` nu ar fi fost vorba doar de o rela]ie trec`toare de

o noapte. Ar fi vrut s` spun` lumii \ntregi c`-l iube[te pe Mike

[i c` nu i-ar refuza nimic.

Vroia s` se c`s`toreasc` [i s`-[i petreac` tot destul vie]ii

\mpreun` cu el. Uneori se-ntreba, \ns`, dac` [i el o iube[te

atât de mult ca s`-[i asume o astfel de responsabilitate, mai

ales c` b`ie]ii se maturizau mei greu, iar el avea doar dou`zeci

[i trei de ani.

Deocamdat`, spera c`, \ntr-o bun` zi, va ajunge [i el s`

gândeasc` la fel ca ea. Toate la timpul lor ...

***


– Hei, sor`!

Anna se-ntoarse brusc, aproape pierzându-[i boneta

apretat`, caraghioas`, care niciodat` nu-i st`tea fix pe cap.

– Da, domnule doctor, r`spunse ea destul de lini[tit`, de[i

prezen]a doctorului Alexandre acolo era ultimul lucru pe care

[i-l dorea.

Un zâmbet vag ridic` col]ul buzelor acestuia apoi disp`ru

atât de repede, \ncât Anna \ncepu s` se \ntrebe dac` nu cumva

i se p`ruse.

– Las`-m` pe mine ...

Cum Anna \nc` se mai str`duia s`-[i prind` boneta, \i d`du

la o parte degetele reci de emo]ie [i fix` bine clamele \n p`r,

dup` care f`cu un pas \napoi [i-o privi plin de admira]ie.

– Cred c` a[a mai merge ... Am f`cut o treab` bun`, pot

spune.

– Mul]umesc, domnule doctor.

Anna r`mase pe loc, presupunând c` urma s` primeasc` o

sarcin`. Desigur, \i displ`cea stilul lui arogant, dar recuno[tea

c` ochii s`i erau \ntr-adev`r minuna]i. Cum doctorul continua

s` tac`, privind-o de parc` ar fi vrut s`-[i \ntip`reasc` \n minte

figura ei, \ncepu s` se nelini[teasc`. {i-a[a, statura [i p`rul ei

ro[u o f`ceau s` ias` destul \n eviden]`!

– Trebuie s`-mi cer scuze, \ncepu el, \n timp ce Anna,

uluit`, deschise gura ca pentru a rosti ceva, apoi o-nchise din

nou. |mi cer scuze pentru c` te-am certat fiindc` nu ai [tiut c`

24 HAZEL FISHER

domnul Gabriel urma s` fie internat ast`zi. Nu mi-am dat

seama c` era prima ta zi de practic` \n salon.

– Nu-i nimic, domnule doctor, spuse ea r`spunzând cu un

zâmbet larg zâmbetului acestuia, acum cât se poate de

evident.

Dar, pesemne c` o astfel de reac]ie din partea ei era cam

\ndr`znea]`, c`ci zâmbetul lui se [terse imediat, l`sând locul

obi[nuitelor tr`s`turi severe.

– Mul]umesc \nc` o dat`, domnule doctor, spuse ea [i

plec` mâhnit`.

Indiferent ce va face ea, acel individ tot nu va fi mul]umit.

|n ziua aceea lucra pân` târziu, a[a c`, m`car avea s` fie

scutit` de prezen]a [efei, \ncepând de pe la aproximativ ora

cinci dup`-amiaz`.

Era \nc` devreme când ajunse la camera de gard`, dar [efa

era deja acolo. Era mult mai tân`r` decât [i-o imaginase ea,

probabil spre treizeci de ani, cu p`rul negru aranjat \ntr-o

coafur` sofisticat` [i ochi c`prui, farda]i foarte pronun]at –

ochi reci, remarc` Anna.

– Sunt eleva-asistent` Anna Curtis, spuse ea \ncercând nici

m`car s` nu zâmbeasc`, pentru ca nu cumva s-o supere.

Asistenta-[ef` superioar`, doamna Noakes, se \ncrunt`

u[or.

– Da, asistenta-[ef` mi-a spus de tine. Zicea c` domnul

doctor Alexandre s-a \mpiedicat tot timpul de tine.


– Doar o singur` dat` s-a \ntâmplat; a venit atât de \ncet,

\ncât nici nu l-am auzit.

– Ai grij` s` nu se mai repete. Sunt [i a[a destule probleme

\n salonul acesta [i nu e cazul s`-l mai enerv`m [i pe doctorul

Alexandre. {i el este nou aici [i \nc` nu cunoa[te bine cum

func]ioneaz` totul \n detaliu. Va trebui s`-l instruiesc eu ...

Annei nu-i pl`cea aceast` individ`, dar, cum

asistentele-[efe, [i cu atât mai mult, asistentele-[efe

superioare, c`rora li se subordonau chiar [i primele, f`ceau

legea \n fiecare salon, era hot`rât` s` se str`duiasc` s` nu-i

dea nici un motiv de nemul]umire. Numai de nu i-ar pl`cea de

doctorul Alexandre, se gândi ea, \ngrijorat`, c`ci asta ar

complica lucrurile f`când-o mai pu]in obiectiv`. Cu toate c`

observase pe mâna ei o verighet`, când, cu un semn, o

trimisese s-o caute pe asistenta Hatcher.

Aceasta, originar` din Insulele Mauritius, discuta cu un

pacient [i Anna ezit` pu]in. Pacientul o v`zu primul – domnul

Pearson, un omule] care se plângea tot timpul [i pentru care

nimic nu era bine. Deja Anna \i c`zuse \n dizgra]ie, c`ci nu

reu[ise s`-i aduc` suficient de repede ap` rece.

– Tu e[ti noua elev` \n primul an? o \ntreb` asistenta,

zâmbindu-i. |n sfâr[it, o fa]` prietenoas`, se gândi Anna,

luminându-se la fa]`.

– A fost aici [i ieri, sor`, interveni pacientul. Este foarte

\nceat`.

26 HAZEL FISHER

Asistenta se mul]umi doar s`-l mângâie pe mân`,

adresându-se apoi Annei:

– S` mergem. Cum te nume[ti?

– Anna Curtis, doamn` asistent` Hatcher.

– Spune-mi Reshma. Toat` povestea asta cu doamn`

asistent` X [i doamn` asistent` Y este mult prea oficial`.

Ajut`-m` te rog, s`-l ridic`m pe domnul Wendlesham; are

nevoie s` stea o or` pe marginea patului. Dup` aceea, voi

merge s` m`nânc, fiindc` sunt venit` de la [apte [i jum`tate.

Anna avu o strângere de inim`: acela era pacientul \n

leg`tur` cu obiceiul c`ruia de-a ciupi asistentele o avertizase

Ruth Barratt.

– Am venit s` te ajut`m s` te ridici, domnule Wendlesham

anun]` Reshma ferm, pre\ntâmpinând astfel inten]ia acestuia

de a protesta.

|l ajutar` amândou` s`-[i pun` halatul, apoi s` se a[eze \n

fotoliul de lâng` pat.

– Nu e mai bine a[a? \ntreb` Reshma \nvelindu-l cu o

p`tur`.

Domnul Wendlesham morm`i nemul]umit, fixând-o \ns`

cu o privire \ndr`znea]` pe Anna. Aceasta \ncerc` s` se bucure

pentru el, v`zând \n gestul lui dovada sigur` a apropiatei

\ns`n`to[iri. |l l`sar` acolo, f`r` s` mai insiste s`-l duc` \n sala

de zi, al`turi de al]i pacien]i.

– Este un solitar, explic` Reshma.


Trebuie \ns` supravegheat. E \n stare s`-ncerce s` se ridice

\n picioare [i [efa a spus c` nu are voie decât s` stea o or`

lini[tit pe scaun. {i ... cuvântul ei e lege.

– Mi-am dat [i eu seama, \ncuviin]` Anna, \ndreptându-se

spre camera de gard`.

V`zu imediat cum o asistent` \i face semn s` vin`. Se gr`bi,

\nchipuindu-[i c` e o urgen]`; o g`si pe asistenta-[ef`

superioar`, a[teptând-o, enervat` de \ntârzierea ei, pentru a

putea citi raportul schimbului de dup`-amiaz`.

– Timpul este esen]ial! o admonest` ea. |nc` n-ai \nv`]at c`

trebuie s` te gr`be[ti?

Anna \[i ceru scuze, de[i nu era de vin` [i [efa \ncepu s`

citeasc` raportul.

– Dumneata, sor` Lulu! se adres` ea Elizei Lulu, de origine

african`, elev` \n anul al doilea. Pacientul care vine mâine,

somnul Snowden, face tratament cu citostatice. Ce sunt astea?

Anna asculta cu interes, bucuroas` c` [efa era dispus` s` le

\nve]e, chiar dac` o f`cea \ntr-o manier` dur`.

– Sunt \n leg`tur` cu cancerul, r`spunse aceasta dup` o

lung` ezitare.

– Sigur c` da, din moment ce-am spus c` are aceast` boal`.

Dar cum ac]ioneaz`? Cum o alt` elev` trebui s` dea r`spunsul \n

locul ei, [efa nu \ntârzie s` taxeze aceast` lacun` cu o pedeaps`.

– Pân` joi, vreau un referat cu toate medicamentele

citostatice [i cu ac]iunea lor.

28 HAZEL FISHER

– Dar mai am de f`cut [i un raport despre pacien]i,

protest` Eliza cu o \ndr`zneal` care o mir` pe Anna. {i-apoi,

nu mai am decât patru s`pt`mâni de stagiu aici.

– |n acest caz, te sf`tuiesc s` le folose[ti mai bine decât pe

primele opt. {i, ca s` nu se mai ajung` \n aceast` situa]ie,

continu` ea adresându-se Annei, am s` te rog, sor` Curtis, s`

cite[ti cât po]i de mult despre bolile de inim`, \n special

afec]iunile coronariene [i s`-mi prezin]i un referat. |]i dau trei

s`pt`mâni pentru aceasta.

Dup` raport, Anna ie[i imediat dup` Eliza – la timp ca s`-l

opreasc` pe domnul Wendlesham de a se ridica.

– Vroiam doar s` v`d dac` \mi mai func]ioneaz` picioarele,

sor`.

– V` cred, dar nici nu v` imagina]i ce moarte \n chinuri \mi

va preg`ti [efa dac` vede c` v-am l`sat s` risca]i. Eliza, vrei s`

te ajut la ceva?

– Eu nu prea fac mare lucru.

Voi sta eu [i voi discuta cu domnul Wendlesham \n timp ce

faci tu paturile.

|n curând, Anna \[i d`du seama c` Eliza avusese dreptate;

\ntr-adev`r, nu f`cea nimic, a[a c` ea [i Ruth trebuir` s`

munceasc` toat` dup`-amiaza.

Reshma plec` la patru [i jum`tate [i [efa la cinci, \n locul

ei r`mânând asistenta-[ef` Powell, care f`cea dou` ture \n

acea zi, fapt ce o nemul]umea profund.


Anna [tia c` elevelor nu li se cerea s` fac` astfel de

schimburi – [i diminea]a, [i dup`-amiaza, \n aceea[i zi, cu o

pauz` de câteva ore \ntre ele – decât când ajungeau \n anul

al treilea, [i chiar [i atunci, foarte rar. A[adar, cu atât mai mare

i-a fost surprinderea când asistenta-[ef` Noakes i-a spus c` va

trebui s` lucreze astfel \n ziua urm`toare.

– Doctorul Carter \[i va face vizita diminea]`, \i explic`

[efa, apoi doctorul Tester \l va \nso]i pe medicul de salon la

vizita de dup`-amiaz`, a[a c` am nevoie de personalul cu mai

mult` experien]` atunci.

Sigur, Anna \n]elegea situa]ia, dar nu [tia cum avea s`

primeasc` mama ei aceast` veste, din moment ce o irita [i

simpla idee c` ajungea acas` la ora zece seara din schimbul

obi[nuit de dup`-amiaz`. Ar fi putut s`-i citeasc` \n cele câteva

ore ale pauzei de prânz – \ntotdeauna o binedispunea

lectura. Asta \nsemna, \ns`, s` piard` vizita doctorului

Alexandre. Ei, cu atât mai bine, [i-a[a \i displ`cea individul

acela.

Iritat` [i trist` f`r` s` [tie de ce, merse la cantin` \n pauza

de ceai. De obicei, se serveau sandvi[uri [i fursecuri la ceai,

dar atmosfera era pl`cut`. Se a[ez` la o mas` lâng` fereastr`,

de unde putea s` vad` pic`turile de ploaie care b`teau u[or \n

geam, prelingându-se apoi pe pervaz. Se gândi c` nu va fi

deloc pl`cut s` mearg` pe jos pân` acas`, pe acea ploaie.

Când tat`l ei tr`ia, aveau ma[in`. P`cat \ns` c` ea nu [tia s`

30 HAZEL FISHER

conduc`. Mama sa [i-ar fi permis [i acum s` cumpere ma[in`,

iar ei i-ar fi fost mai u[or decât s` traverseze singur`, noaptea,

terenul de joc, \n drum spre cas`. Dar, dac` f`cea m`car aluzie

la a[a ceva, mama ei [i-ar fi f`cut atâtea griji, \ncât nici n-ar mai

fi l`sat-o s` vin` la spital. Oft`, privind trist ceaiul din can`,

unde probabil c` se sp`rsese din nou plicule]ul.

– Nu-]i place ceaiul, se auzi o voce amuzat`.

Imediat, doctorul Alexandre \[i trase un scaun vizavi de ea

[i se a[ez`. Avea nevoie de un spa]iu destul de mare pentru

picioarele lui lungi, lucru de altfel valabil [i pentru Anna, a[a

c` genunchii lor se atinser`, dar el p`ru c` nici nu observase.

Anna, \ns`, sim]i din plin c`ldura acelei scurte atingeri [i

un fior o str`b`tu tot trupul.

|[i retrase u[or picioarele sub scaun, cu un gest cât mai

firesc posibil, dar privirea u[or amuzat` a ochilor lui

alba[tri-cenu[ii o f`cu s` ro[easc`. {i, cum medicul continua

s-o examineze, Anna se-mbujor` [i mai mult, sim]indu-se un

exemplar studiat sub lup`.

– M` scuza]i, dar trebuie s` plec, spuse ea, \ncercând f`r`

prea mult succes s` nu se-mpiedice nici de picioarele

scaunului, nici de ale doctorului.

Era pe punctul de a c`dea când acesta o prinse de bra],

sprijinind-o de el.

– |ntotdeauna e[ti atât de ne\ndemânatic`, sau e din cauza

mea? \ntreb` el \n glum`.


– Cred c` e din cauza vremii; doar o ra]` s-ar sim]i \n

elementul ei, zilele acestea.

Doctorul râse, dând la iveal` din]i de un alb str`lucitor,

contrastând puternic cu tenul bronzat. F`r` s` vrea, Anna

se-ntreb` de unde putea avea acel bronz \n decembrie.

– Trebuie s` mergi mult pe jos pân` acas`?

– Nu ... Se opri de-a spune "Brighthing Hill" [i \ncerc` s`

dea un reper mai vag: pân` \n spate la Park Ward.

– Unde-ai spus c` locuie[ti?

|i r`spunse; ce-ar fi putut face altceva?! Acum se a[tepta s`

i se repro[eze c` este una din acele persoane bogate care

locuiesc acolo. Spre u[urarea ei, remarca lui a fost de cu totul

alt` natur`.

– Cunosc zona. Sunt case vechi ... [i o alee \ntunecoas`

duce acolo.

– Scurtez drumul prin terenul de agrement. Astfel, nu mai

r`mâne decât o mic` por]iune din alee de parcurs.

– Pe \ntuneric? Nu ]i-e team` c` s-ar putea s` fii violat`?

|ntrebarea lui veni pe un ton atât de firesc, \ncât, pentru

câteva clipe, Annei i se p`ru c` nu-n]elege bine.

– Ah, nu ... Nu m-am gândit niciodat`. Râse, \ncercând s`

par` nep`s`toare; sigur c` se gândise, dar se lini[tea

[tiindu-se suficient de \nalt` [i de puternic` pentru a face fa]`

oric`rui atacator. Sunt destul de mare pentru a avea singur`

grij` de mine.

32 HAZEL FISHER

– {i dac` sunt doi? Sau o band` \ntreag`? \ntreb` el rece,

\n timp ce Anna scutur` din cap, ca pentru a pune cap`t acelei

discu]ii. Uite: dac` po]i s` r`mâi pân` la zece, te duc eu acas`

cu ma[ina.

– Pentru ce Dumnezeu a]i face-o? se trezi ea spunând,

\nainte de a-[i da bine seama ce face. Ah, desigur, este foarte

amabil din partea dumneavoastr`, \ncerc` ea s`-[i repare gafa,

dar trebuie s` fiu acas` \nainte de ora zece.

– Nu mai conteaz` zece – cincisprezece minute \n plus. S`

nu-mi spui c` te-a[tept` tata la u[` cu ceasul \n mân`.

Anna fugi, neputând s` mai suporte glumele lui. Nu, nu

tat`l o a[tepta cu ochii la ceas, ci mama. Dac` accepta oferta

plin` de amabilitate a doctorului Alexandre, mama ei ar fi

\ngrozitor de \ngrijorat` de \ntârziere; dac` i-ar telefona s`-i

explice de ce \ntârzie, ar deveni foarte suspicioas` [i i-ar pune

tot felul de \ntreb`ri, iar diminea]a, asistenta care avea grij` de

ea i-ar repro[a noaptea agitat` pe care i-o cauzase pacientei ei.

Oricum nu era bine, oricât \ncerca s` g`seasc` o solu]ie dac`

n-ar fi fost vorba despre medicul-[ef, nu [i-ar fi f`cut deloc

griji. Dar [i-a[a \l enervase destul ...

Se-ntâmpl` s` mai \ntârzie pu]in cu diferite treburi \n

salon, a[a c` se f`cu zece f`r` un sfert când se gr`bi spre

ie[ire. Ploua [i era frig, dar trebuia s` ias`.

– Hei! Sor` Curtis!

Se-ntoarse, \ngrozit` c` trebuie s` mai r`mân`.


Doctorul Alexandre venea gr`bit spre ea.

– Am reu[it s` termin pu]in mai devreme. Mi-era team` s`

nu fi plecat cumva.

Când zâmbetul i se oglindi de pe buze \n priviri, Anna \[i

d`du seama pentru prima dat` cât de atr`g`tor era. Privirea

aceea direct` \i f`cea inima s`-i bat` mai tare [i, pentru a se

lini[ti, se str`dui s` se gândeasc` la Mike.

– A[teapt` pu]in, s` aduc ma[ina. Cel pu]in, n-o s` te

plou`, sor` Curtis. Sor` Curtis ... e obositor s` tot spui a[a ...

Anna parc` te cheam`, nu-i a[a? Din moment ce suntem \n

afara orelor de serviciu, putem s` ne spunem Rick [i Anna. Vin

imediat.

Lu` umbrela din mâna ei [i porni repede prin ploaie spre

ma[in`, l`sând-o s` recapituleze \n gând, bulversat`,

evenimentele care se precipitaser` ame]itor: avea s`-i spun`

Rick, o va duce acas` cu ma[ina, a[a c` nu va \ntârzia, [i-l va

ruga s` opreasc` la mic` distan]` de cas`, ca s` evite orice

\ntreb`ri din partea mamei. Era prea frumos pentru a fi

adev`rat.

– Anna! Te-a[tept de ore \n [ir!

{i vocea [i cuvintele rostite sunau atât de cunoscute \ncât

Anna nu trebuia s` se mai uite \n direc]ia de unde veneau.

|nchise ochii dorindu-[i din toat` inima ca Mike s` nu fi venit

s-o conduc` acas`. Aproape c` avu senza]ia c` era vorba de-o

iluzie optic`.

34 HAZEL FISHER


– Anna, pentru Dumnezeu, n-am la dispozi]ie toat`noaptea! spuse el exasperat, cuprinzând-o pe dup` umeri.

Tocmai atunci, parc` \n trans`, Anna \l v`zu pe doctorulAlexandre coborând din ma[in`, privind \ncurcat [i furioscum buzele lui Mike le atingeau u[or pe ale ei.

Capitolul 3

Dup` un schimb de priviri cu Mike, doctorul Alexandre seuit` la Anna plin de dispre]. Un mu[chi \i zvâcni \n col]ul gurii[i ochii lui c`p`taser` o nuan]` cenu[ie.

– |mi pare foarte r`u domnule doctor, se scuz` Anna cuvoce slab`, umezindu-[i buzele uscate, \n timp ce Mike \[imut` privirea, suspicios, de la unul la cel`lalt. Prietenul meua venit s` m` ia cu ma[ina, reu[i ea s` rosteasc` pân` la cap`t,\mbujorându-se din ce \n ce mai mult.

– M` bucur c` te duce totu[i cineva cu ma[ina, spusedoctorul, aruncând o ultim` privire dezaprobatoare spre Mike[i ridicând nep`s`tor din umeri. Noapte bun`, sor`.

Dup` care, porni cu pa[i mari spre ma[in`. Cu siguran]`, ova duce din nou \n parcare, c`ci locuia \ntr-un apartament \ncadrul spitalului.

36 HAZEL FISHER

Tot acest deranj pentru ea ... Anna se sim]ea foarte jent`.

– Ce-i cu el? E prieten cu tine?

– Nu, dar a fost foarte amabil din partea lui c` s-a oferit s`

m` duc` acas` cu ma[ina. S` mergem, Mike. Trebuie s` ne

gr`bim, ca s` ajung \nainte de zece.

– Ah, \nainte de zece, o femeie \n toat` firea! Pân` [i

Cenu[`reasa avea voie s` \ntârzie pân` la miezul nop]ii.

– Mama \[i face o mul]ime de griji. }i-am spus c` a suferit

un atac [i trebuie protejat`.

– A[a va fi \ntotdeauna? se plânse el moroc`nos,

conducând-o repede spre ma[ina sa sport. O s` ne ascundem

la nesfâr[it prin col]uri [i o s` ne gr`bim, ca mama ta s` nu fie

\ngrijorat`? Nu vom fi niciodat` liberi?

– Sper c`, pe m`sur` ce starea s`n`t`]ii ei se va \mbun`t`]i,

voi avea mai mult` libertate. Când se va convinge c` nu e o

invalid`, a[a cum \nc` se consider` acum, va fi mai u[or [i

pentru mine ... de fapt, pentru noi.

Era clar c` Mike nu o credea, dup` cum continu` s`

conduc` \n t`cere.

De altfel, ea \ns`[i se \ntreba când se vor \ntâmpla toate

acestea.

Ajun[i \n fa]a casei, Mike \ncerc` s-o ia \n bra]e, dar,

terorizat` de gândul c` \ntârzie, Anna \l respinse.

– Nu, Mike, e trecut de zece [i sora o s` sune dintr-o clip`

\n alta la spital.


angelo

Formato

giannijollys

|ntr-adev`r, sora Dixon, o femeie ca un buldozer, cu fa]a

prematur ridat`, fardat` cam strident, era uneori o adev`rat`

pacoste, cu obiceiul ei de-a se lamenta inutil.

– S` telefoneze! Vreau un s`rut de "noapte bun`" – m`car

atât po]i face pentru mine.

Dându-i mâinile la o parte cu un gest autoritar, Mike \i

acoperi buzele cu ale lui, iar Anna \nchise ochii, fericit`.

Pesemne, asta era adev`rata dragoste. Se cuib`ri [i mai

aproape de el, visând la chipul lui oarecum usc`]iv, cu ochii

aceia cenu[ii-alba[tri sfredelitori, plini de dorin]` [i ...

Deodat`, se trase speriat` de la pieptul lui, sco]ând un

]ip`t – \[i d`du seama c` s`rutul lui Mike o f`cuse s` viseze la

Rick Alexandre.

– Ce s-a-ntâmplat?

Chiar a[a z`p`cit`, cu mintea confuz`, cum era, Anna

pricepu frustrarea din vocea lui [i, când o cuprinse din nou \n

bra]e, r`mase supus`, inert`, c`utând, cu gândul departe, un

r`spuns: cum putea fi atât de tic`loas`?! Doar \l iubea pe Mike.

Cum mai avea loc, \n subcon[tient, un alt b`rbat?

De data aceasta, lipsa ei de reac]ie \l \nfurie.

– {tii bine cum se numesc femeile ca tine: ademenesc

b`rba]ii, se las` mângâiate, ca apoi, \n momentul culminant,

pur [i simplu s`-l abandoneze.

– Ah, Mike, n-am avut inten]ia asta, dar, crede-m`, e târziu

[i nu mai avem timp de s`rut`ri.

38 HAZEL FISHER

Vocea ei se pierdu \ntr-o total` nel`murire, con[tient` fiind

c` se bucura c` nu mai aveau timp. Hot`rât lucru, trebuia s`

fie pu]in singur`, s` se gândeasc`.

***

Zorii zilei de miercuri aduceau o vag` promisiune de timp

frumos pentru mai târziu. A[a cum b`nuise Anna, mama ei se

ar`tase foarte nemul]umit` aflând c` va fi de serviciu toat`

ziua! Tot ce putuse face Anna a fost s`-i promit` c`, dac` totul

mergea bine, avea s` vin` acas` \n pauza prelungit` de la

prânz. |n noaptea care trecuse [i acum, diminea]`, \n drum

spre spital, Anna se gândise la doctorul Alexandre.

Era ridicol ca ochii lui, chiar [i a[a p`trunz`tori [i

obsedan]i cum erau, s` aib` un efect atât de puternic asupra

ei [i totu[i, nu se putea gândi la altceva. |i revedea fiecare

tr`s`tur` [i f`r` s` vrea, zâmbi amuzat`.

– Bun`, ochi verzi! spuse Bryan Harris, f`când-o s` tresar`.

Am v`zut clar c` zâmbeai ...

– Am [i de ce – ast`zi fac tur` prelungit`, \ncerc` ea s`

schimbe centrul de interes al discu]iei.

– Bine, dar abia din anul al treilea ar trebui s` ni se cear`

a[a ceva!


– {tiu, dar [efa are nevoie de asistentele cu experien]`

pentru vizita doctorului Tester, care vine special din

concediul de boal` pentru a-[i vedea pacien]ii.

– Da, l-am cunoscut ... |nalt, dinamic, cu ochi c`prui reci.

Am impresia c` [efa \l place, nu-i a[a?

– Nu [tiu, p`ru ea sincer surprins`. Cred c` e c`s`torit`,

dar ...

Ezit`; vru s` spun` c`, mai degrab` \i pl`cea de doctorul

Alexandre, dar se ab]inu, ca [i cum nici ea n-ar fi vrut s` dea

crezare acelui zvon.

{i totu[i, ar fi fost foarte posibil, mai ales c` erau apropia]i

ca vârst` [i amândoi interesa]i de succesul profesional. Dar [i

doctorul Tester p`rea s` fie un b`rbat atr`g`tor, din câte

auzise. {i-ar fi dorit – nici ea nu [tia de ce – ca [efei s`-i plac`

de medicul consultant, nu de Alexandre.

|l v`zu pe acesta \n salon, \n timpul dimine]ii, dar \[i caut`

de lucru, evitând s`-l \ntâlneasc` direct! Ce altceva i-ar fi putut

spune decât s`-[i cear` din nou scuze. Cu toate c`, de fapt, \l

scutise de un drum.

– Sor`! o smulse vocea pacientului din gândurile ei. Parc`

l-am auzit pe domnul doctor Alexandre ...

Anna tres`ri, v`zându-l pe acesta schimbând brusc direc]ia

[i venind spre ei.

– Bun` diminea]a, domnule Cumming. Se anun]` o zi superb`

[i mi se pare c` aud chiar un cântec de p`s`ri, râse doctorul.

40 HAZEL FISHER

Anne \[i plec` privirea, a[teptând ca acesta s` plece mai

departe.

– Nu se poate! Nu este posibil \n decembrie!

– |nseamn`, atunci, c` m-am \n[elat, admise doctorul, la

fel de bine dispus, p`rând s-o ignore total pe Anna, de[i era

prea \nalt` pentru a putea trece neobservat`.

– Pesemne c` sunte]i \ndr`gostit, domnule doctor. Asta

trebuie s` fie.

– Nu este exclus, \ncuviin]` Rick Alexandre, dup` care

plec`, f`r` a-i acorda nici o aten]ie Annei.

|ndr`gostit, dar de cine? se gândi Anna, continuând s` fac`

ordine \n dulapuri. De doamna Noakes, [efa? D`du din cap,

ne\ncrez`toare.

– Te roag`, asistenta-[ef` s` mergi \n salonul al`turat, s`

\nso]e[ti o pacient` la analize, veni s-o anun]e Pauline Wilson.

Dup` aceea, a spus c` po]i s` iei prânzul mai devreme [i s`

faci pauz` pân` la patru [i jum`tate.

O foloseau acum [i \n alte saloane! Oricum, parc` tot era

mai bine decât s` simt` permanent prezen]a doctorul

Alexandre [i mai ales atitudinea lui dispre]uitoare.

Pacienta, o doamn` \n vârst` foarte vorb`rea]`, dornic`

de-a \mp`rt`[i cuiva amintirile ei, rândul la care trebuia s`

a[tepte la analize, câteva rug`min]i neprev`zute pe care trebui

s` le onoreze, totul p`ru s` comploteze \mpotriva ei, astfel

\ncât trecuse de ora unu când Anna, reu[ind s` se elibereze,


\[i lu` \n grab` haina [i ie[i din spital fugind, aproape

ciocnindu-se de un b`rbat, \n \ncercarea de a scurta drumul

prin parcare.

Dou` bra]e puternice o ]inur` s` nu cad` [i, ridicându-[i

privirea, Anna v`zu un chip cu tr`s`turi puternice [i ochi

negri.

– V` rog s` m` scuza]i! spuse ea \ncercând s`-[i recapete

suflul [i echilibrul, \ntrebându-se cine era acel b`rbat frumos

[i elegant \mbr`cat.

– Dup` cum alergi, se pare c` \nsu[i diavolul e pe urmele

tale! spuse necunoscutul amuzat, examinând-o cu o privire

versat`.

– Nu! |mi cer \nc` o dat` scuze, dar am \ntârziat la mas` –

asta e tot.

Ar fi vrut s-o porneasc` din nou \n fug`, dar b`rbatul \nc`

o ]inea de mân`.

– {i ... e departe masa?

– Aici, imediat, \n Brightling Hill. |mi permite]i , v` rog ...

{i , f`r` s` mai a[tepte r`spunsul lui, profitând c` tocma \i

d`duse drumul din strânsoare, o porni imediat, gândindu-se

cu groaz` la \ngrijorarea mamei. |ntr-adev`r nu exagerase cu

nimic \n anticiparea scenei: mama ei o a[tepta cu chipul palid

[i plâns, [i cu mâinile tremurânde.

Jennifer Curtis fusese actri]` \nainte de a se c`s`tori, ceea

ce explica tendin]a ei de a dramatiza totul. Dar, dac` ea se

42 HAZEL FISHER

sim]ea bine prelungind spectacolul [i \n via]a de fiecare zi,

atunci [i Anna se sim]ea fericit`.

|ntorcându-se la spital dup` pauz`, Anna a fost imediat

chemat` \n biroul doamnei Noakes. Aceasta o a[tepta,

sup`rat`, avându-l al`turi pe doctorul Alexandre, a[ezat pe

col]ul biroului, cu picioarele atârnându-i \ntr-o poz` degajat`,

aproape neglijent`.

-Sor` Curtis, \ncepu ea brusc, dac` aveai vreo obiec]ie

referitor la acest schimb prelungit, de ce nu ai spus? Doamna

Lucas mi-a cerut s` dau socoteal`. Dar, \n regulament se

men]ioneaz` c` se admit situa]ii absolut ocazionale de acest

gen [i când exist` acordul elevei respective. Or, dumneata ai

l`sat impresia c` e[ti de acord.

– A[a [i este; am \n]eles situa]ia [i nu m-a deranjat.

– {i-atunci, de ce te-ai plâns?

– Nu m-am plâns.

Am spus, ca fapt divers, unor colegi [i probabil c`

informa]ia a ajuns, denaturat` la profesori, explic` ea,

nevrând totu[i s` fac` r`u Sheilei sau lui Bryan, c`rora le

amintise, \n treac`t de schimbul prelungit [i care anun]aser`,

f`r` \ndoial` la Direc]ia Departamentului de |nv`]`mânt, din

care f`cea parte [i asistenta-[ef` Lucas, folosindu-se astfel de

ea pentru a-[i pl`ti cine [tie ce poli]e personale.

– |n]eleg ... spuse asistenta-[ef` pe gânduri, aruncând o

privire spre doctorul Alexandre.


– Zvonurile circul` foarte rapid aici. {i pentru mine au

inventat o logodnic`, de[i nu o am.

Remarca lui \i pl`cu mult [efei care, p`rând a da deoparte

incidentul, \i \ng`dui Annei s` plece.

Erau atât de multe de f`cut, \ncât aceasta nici nu-[i d`dea

seama cum treceau orele, \ncepând cu nesfâr[itele repro[uri

pe care domnul Pearson i le f`cea, cu o pl`cere sadic`,

inventând tot felul de \nvinuiri, pân` la jocul de zaruri la care

lua parte pentru a-[i \ntre]ine doi pacien]i, \n salonul de zi.

Acolo, a[ezat` la m`su]a de joc, o g`si doctorul Alexandre.

O \mpiedic` s` se ridice, punând u[or mâna pe um`rul ei [i

se a[ez` el \nsu[i lâng` ea. Era ceva ie[it din comun. Ce alt [ef

de salon ar fi f`cut asta?! Bietul de el, trebuie s` fi fost mort

de oboseal`.

– |nc` mai tr`iesc, Anna, spuse el zâmbind, ca [i cum i-ar

fi citit gândul. Ba, mai mult, am suficient` for]` s` v` bat pe

to]i trei la aceast` partid`.

Spa]iul era atât de mic, \ncât picioarele lui lungi le

atingeau uneori pe ale ei. Cum putea s` se mai concentreze \n

astfel de condi]ii? Degeaba \ncerca s` nu ia \n seam` acel fior,

repetându-[i c`, de fapt, \l iube[te pe Mike.

– Ce e, Anna?

– Nimic ... M` gândeam c`, probabil sunte]i campion \n

Jersey la acest joc, a[a c` n-o s` mai am nici o [ans`.

– De unde [tii c` sunt din Jersey?

44 HAZEL FISHER

Din fericire, domnul Mitchell, unul din pacien]i, interveni.

– Unul dintre noi a \ntrebat de ce se scrie a[a numele

dumneavoastr` [i doamna asistent`-[ef` ne-a spus de unde

sunte]i originar.

Medicul râse, ca [i cum s-ar fi relaxat brusc. Anna observ`

pentru prima dat` c` tr`s`turile chipului s`u erau f`cute parc`

s` exprime bucurie.

Nu era un b`rbat frumos \n sensul clasic al cuvântului, a[a

cum era, de exemplu, Mike Forster. Avea nasul pu]in cam

lung, sprâncenele prea stufoase ...

– Ai mutat jetonul pe culoarul domnului Mitchell, sor`,

interveni \n gândurile ei o voce amuzat`, f`când-o s` tresar`.

Da, doctorul Alexandre avea dreptate; culoarul ei era ro[u,

iar ea mutase jetonul pe cel verde. Nu putu decât s`-[i mu[te

buza, jenat`.

– E[ti daltonist`, sor`? glumi domnul Taylor [i to]i trei

b`rba]ii râser`.

– Mai degrab` \ndr`gostit`, d`du verdictul domnul

Mitchell.

– A[a este, Anna? \ntreb` Rick privind-o atât de insistent,

\ncât aceasta se v`zu nevoit`, \n cele din urm`, s`-[i ridice

ochii spre el.

Cenu[iul ca de nori grei de furtun` cu care privirea lui o

\ntâmpin` \i d`du o stare de nelini[te.

– Nu, nu chiar ... spuse ea umezindu-[i buzele uscate.


Domnule Mitchell, e rândul dumneavoastr` s` juca]i,

ad`ug` Anna pe un ton ce se voia vesel [i nep`s`tor, sperând

s` deplaseze centrul de interes al discu]iei, dar chiar [i ei

\n[i[i vocea \i suna \ngrozitor de fals.

Partida se apropia de final, iar câ[tig`torul nu putea fi

decât doctorul Alexandre. Tot el a fost primul care a observat

grupul care tocmai intra: dou` femei, membre ale comitetului

Ligii Prietenilor, \nso]ite de asistenta -[ef` Powell. Cea mai

tân`r` dintre ele, o brunet` \nalt`, zâmbi fericit` spre grupul

lor. Anna privi pe rând spre cei doi pacien]i, apoi \[i d`du

seama c` zâmbetul era destinat doctorului. De altfel, acesta se

[i ridicase [i pornise \n \ntâmpinarea ei, cu mâna \ntins` [i

chipul str`lucind de bucurie.

– Ricky! N-am [tiut c` lucrezi aici! spuse bruneta \ncântat`,

]inându-i mâna \ntre amândou` ale ei.

Anna \i privi câteva clipe fascinat`, cum st`teau acolo

zâmbindu-[i de parc` ar fi uitat de tot ce-i \nconjura, apoi

relu` jocul \ntrerupt, f`când ea mutarea \n locul lui. |ncerca

s` asculte ce-[i spuneau, dar nu mai avu nici o [ans` când cei

doi se retraser` \n col]ul cel mai \ndep`rtat al s`lii. |ntre timp,

cealalt` doamn` mai \n vârst`, \nso]it` de asistenta-[ef`,

\ncepuse s` se plimbe printre pacien]i [i s` discute cu ei.

– Iar plou`, sor`, coment` domnul Mitchell când partida

se termin`.

– Asta e tot ce-mi lipse[te acum!

46 HAZEL FISHER

O plimbare prin frig [i \ntuneric, r`spunse ea, f`r` s`-[i dea

seama c`, \ntre timp, doctorul [i tân`ra care-l \nso]ea se

apropiaser`.

– Dac` \n seara asta nu te a[teapt` nimeni cu ma[ina, te

duc eu acas`, spuse doctorul Alexandre pe un ton indiferent,

chiar rece. Tot am drum \n direc]ia aceea, a[a c` te pot lua.

Anna \i mul]umi, apoi schi]` un zâmbet spre tân`ra de

lâng` el care \i r`spunse la fel de rezervat. Doctorul Alexandre

f`cu prezent`rile, dup` care Anna a fost supus` unei

examin`ri minu]ioase, ca [i cum nici un detaliu nu sc`pa

ochiului critic al brunetei. Aceasta era doamna Margaret

Warwick [i doctorul trecu \n revist` ac]iunile demne de laud`

ale Ligii, dona]iile f`cute de membrii acesteia, speran]a pe

care-o d`deau pacien]ilor. Bruneta p`rea cu adev`rat

mul]umit` de laudele lui, a[a c`, de data aceasta, zâmbetul

adresat Annei p`rea sincer.

Anna \ncerca s` se arate cât mai impresionat`, de[i sim]ea

nevoia s` fug` de cei doi cât mai departe. Doamna Warwick

p`rea pu]in mai \n vârst` decât Rick – \n jur de patruzeci de

ani. Poate c` rela]ia dintre ei nu era cea la care se gândise ea:

poate c` individa era so]ia cuiva foarte important c`ruia

trebuia s` i se dea toat` aten]ia.

Doctorul Alexandre stabili ca punct de \ntâlnire intrarea \n

spital, la ora nou` [i jum`tate fix, rugând-o pe asistenta-[ef` s`

n-o re]in` pe Anna peste program.


48 HAZEL FISHER

La ora fixat` pentru \ntâlnire, Anna abia \[i putea st`pânibucuria, de[i \[i d`dea bine seama c` e o prostie din partea ei.|[i explica atitudinea ei prin faptul c`, a fi condus` de un altb`rbat decât Mike, singurul din via]a ei, \nsemna ceva noupentru ea. Se gr`bi spre locul de \ntâlnire, fredonând \ncet, [i,spre surprinderea ei, o g`si acolo pe doamna Warwick care,dup` toate aparen]ele, \l a[tepta tot pe doctorul Alexandre.

Capitolul 4

Fericirea Annei se sf`râm` \n mii de cioburi din mijloculc`rora aceasta adres` un zâmbet chinuit [i \ncordat doamneiWarwick.

– Plou` foarte tare acum, coment` individa, iar Anna\ncuviin]`, privind supus` prin geamul u[ii de[i nu vedea [inu auzea nimic \n afara b`t`ilor inimii.

Era clar c` Rick [i doamna Warwick inten]ionau s`-[ipetreac` seara \mpreun`.

Poate mergeau la un restaurant?Din moment ce \l a[teptase pân` la acea or`, \nsemna c`

era ceva ce merita. Da, sigur c` merita, se gândi Anna, ochii eiverzi c`p`tând o expresie vis`toare. |[i dorise s` stea pur [isimplu al`turi de el, chiar [i f`r` s`-[i spun` nimic. Acum, lace altceva se putea a[tepta decât s` fie nevoit` s`-i priveasc`


tot drumul, de pe bancheta din spate, cum \[i arunc` priviri

gale[e [i \[i ating bra]ele, ca din \ntâmplare.

Sim]ea ceva ciudat ... Nu, nu putea fi vorba de gelozie, din

moment ce \l iubea pe Mike. |ntr-o zi, când mama ei se va

sim]i mai bine, vor putea da la iveal` povestea lor de dragoste

cam insipid`. Vor face dragoste, poate. Sim]i un fior,

a[teptându-l pe Rick. Vroia s` se c`s`toreasc`. |ndiferent de

ceea ce spunea Mike, c`s`toria era cel mai bun lucru. Dar ...

– Ah, iat`-l! \i \ntrerupse gândurile vocea \ncântat` a

doamnei Warwick.

Anna se str`dui s` zâmbeasc`, pentru a nu l`sa s` se vad`

nimic din ceea ce o fr`mânta [i, ridicându-[i fruntea cu curaj,

\ntâlni, spre marea ei surprindere, ochii aceia negri ai

b`rbatului de care se ciocnise mai devreme. Doamna Warwick

\l lu` de bra] [i ie[ir` amândoi râzând, \n timp ce Anna r`mase

complet z`p`cit`, f`r` s`-l observe pe b`rbatul care intrase

imediat dup` ie[irea lor.

– Acum te ui]i dup` medicii consultan]i? spuse Rick

Alexandre atingându-i u[or um`rul. |mi pare r`u, dar eu nu

sunt decât un umil medic de salon, chiar dac` specialist. |n

orice caz, nu \ndr`zni nici m`car s` visezi la doctorul Tester!

Dup` care, f`r` s`-i lase r`gazul s` explice, o \mpinse gr`bit

\n noaptea rece, ploioas`.

Odat` instala]i \n ma[in`, Anna arunc` spre el o privire

rapid` [i, v`zându-l \ncruntat, hot`r\ c` era mai prudent s` nu

50 HAZEL FISHER

se lanseze \n nici un fel de conversa]ie. {i-apoi, n-avea decât

s` cread` ce dorea.

De altfel, ajunser` imediat la Brightling Hill.

– V` rog, nu trebuie s` m` duce]i chiar pân` \n fa]a casei,

domnule doctor. Pot merge pe jos câ]iva metri.

– De ce, te a[teapt` \n tufi[uri?

– Cine?

– B`iatul acela cu puncte negre pe fa]` [i p`r cre]. Trebuie

s` fie complet ud de-acum. Nu cred c` mai e aici, a[a c` te duc

pân` \n fa]a u[ii, dac` \mi spui care este.

– |n primul rând, Mike nu are puncte negre! |n al doilea

rând, nu vreau s` fiu dus` pân` \n fa]a u[ii. {i-ar face griji

mama, care a fost foarte bolnav`.

– |mi pare r`u. Totu[i, nu-n]eleg de ce nu prefer` s` fii

adus` cu ma[ina acas`. Nu o \ngrijoreaz` mai mult gândul c`

o iei pe acea scurt`tur` \ntunecoas`?

– Nu [tie. Poate c` ar trebui s`-nv`] s` conduc [i s`-mi iau

o ma[in`.

– Care e casa?

Anna \[i d`du seama c` se opriser` chiar \n fa]a casei ei.

– Aceasta: "Piatra de moar`".

– Ce nume! Chiar a[a este?

– Cam a[a ... Este mult prea mare pentru noi, dar mama

are o asistent` permanent` care locuie[te cu noi, ca [i

menajera, de altfel.


Vocea ei se pierdu, \n fa]a privirii lui fixe, insistente. "Va

crede c` m` laud", a fost ultimul ei gând coerent \nainte ca

buzele lui s` le ating` pe ale sale, \ntr-un scurt s`rut d`t`tor

de iluzii.

– Noapte bun`, Anna! Somn u[or!

P`rea amuzat; amuzat pe seama ei. Probabil, vedea c` era

lipsit` de experien]` – o naiv` oarecare \n fa]a c`reia putea

s`-[i arate \ndr`zneala.

– Noapte bun`, domnule doctor.

Urm` un moment penibil \n care nu reu[i s` deschid`

portiera f`r` ajutorul lui.

– Mul]umesc ...

– Nu uita c` \n curând va fi Cr`ciunul, Anna. Vei fi de

serviciu, nu-i a[a?

|ncuviin]`, surprins` [i intrigat`.

– Ei bine, ne vom distra grozav. Voi aduce o mul]ime de

vâsc [i atunci nu vei mai avea sc`pare. Pa!

|mbujorat`, Anna alerg` spre u[`, unde o a[tepta Mary

Dixon, adulmecând, curioas`, cu nasul ei ca de pechinez.

– Bun` seara, Mary. E[ti foarte amabil` c` m` a[tep]i afar`,

spuse Anna intrând [i mergând repede \n camera ei, \nainte

ca femeia s`-i r`spund`.

"Ce tupeu la acel b`rbat!" se gândi ea. "Categoric, ar aduce

vâscul doar ca s` m` enerveze. Ce s-ar mai amuza de jena mea

de a trebui s` accept s` m` s`rute \n fa]a pacien]ilor. Afl` c`

52 HAZEL FISHER

]i-ai g`sit un adversar pe m`sur`, Rick Alexandre, pentru c` \n

nici un caz nu voi fi juc`ria ta!"

Dup` care se gr`bi s` mearg` \n camera mamei ei.

Pesemne c` sora o anun]ase c` fusese adus` cu ma[ina [i

\[i f`cea deja griji.

Pentru a nu [tiu câta oar`, Anna era impresionat` de

frumuse]ea mamei ei. Doar câteva fire c`runte anun]au

apropierea de vârsta mijlocie, dar chiar [i a[a, nimeni nu i-ar

fi dat lui Jennifer Curtis patruzeci [i nou` de ani.

P`cat c` se considera aproape o invalid` [i renun]ase la

via]a social`. |n plus, avea preten]ia ca nici fiica ei s` nu aib`

o via]` personal` [i s`-[i petreac` aproape tot timpul \n cas`.

– Draga mea, Mary mi-a spus c` te-a adus cineva cu ma[ina.

E cineva dr`gu]?

Anna, \ns`, nu se l`sa \n[elat` de tonul blând care invita la

confiden]e.

– Cineva f`r` importan]`. Dar, [tii, vroiam s` discut cu tine

... ca s` nu mai fiu nevoit` s` vin acas` prin \ntuneric [i ploaie

... a[ putea s` am [i eu ma[in`?

Acesta fiind spuse, Anna a[tepta ca lumea s` se

pr`bu[easc` peste ea, cum de multe ori \[i imaginase c` avea

s` se-ntâmple ca reac]ie la \ntrebarea ei. Apoi, cum realitatea

p`rea s` nu-i confirme scenariul, un lic`r de speran]` \i ap`ru

\n privire. Mama ei t`cu timp de câteva clipe, ca [i cum ar fi

pus \n balan]` toate aspectele.


– Nu, nu cred, Anna. A[ fi atât de \ngrijorat` ... Sunt o

mul]ime de [oferi neaten]i ... {i-apoi, asta ar \nsemna o

cheltuial` \n plus, oft` ea, ducându-[i mâna delicat` \n

dreptul inimii, cu un gest care devenise de-acum foarte

familiar Annei.

– A[ conduce foarte prudent, mam`. |n privin]a banilor,

nu trebuie s`-]i faci griji; [tii c` tata mi-a l`sat o sum` [i

aproape c` nici nu m-am atins de ea. Mi-ar ajunge pentru un

mini ...

Urm` o t`cere ca [i cum cuvintele rostite produseser` un

[oc. Apoi, Jennifer se rezem` de perne, cu obrajii puncta]i de

pete ro[ii.

– |mi pare r`u pentru tine, Anna, r`spunsul este "nu".

Doar [tii c` nu trebuie s` m` superi. Unde e Mary? {i \nainte

ca Anna s-o poat` opri, o sun`.

– {tii c` merg pe scurt`tur` prin curtea de recrea]ie,

\ntreb` ea calm, chiar când Mary Dixon intr` ca o furtun`. Era

hot`rât`, \ns`, s` spun` ce avea de spus; medicul o lini[tise \n

privin]a st`rii mamei ei, a[a c` nu risca nimic. A[ putea fi

violat`, sau jefuit`, [i l`sat` s` zac \ntr-o balt` de sânge.

– N-am avut nici cea mai vag` idee! Cu ochii m`ri]i de

uimire, Jennifer s`ri de pe pern`, ca [i cum ar fi uitat complet

de durere. Nu mai e un alt drum spre cas`?

– Doar un drum ocolitor; faci de dou` ori mai mult [i nici

acolo nu e prea bine luminat.

54 HAZEL FISHER

– Poate c` n-ar trebui s-o spun, dar cred c` n-ai dreptul s`

o sperii pe mama ta! interveni Mary Dixon.

Anna era pe punctul de a r`spunde, când, spre

surprinderea ei, constat` c` nu mai era nevoie.

– Fata are dreptate, Mary. N-ar trebui s` mearg` atâta drum

pe jos [i \n \ntuneric. Se scutur`, \nfiorat`, apoi \[i deschise

bra]ele spre ea. Sigur c` \n]eleg, draga mea. Vei avea ma[in`.

|ntre timp, vei veni acas` cu taxiul când lucrezi pân` târziu.

V`zând c`, pentru prima dat`, mama [i fiica erau \n

perfect` armonie, Mary Dixon nu \ndr`zni s` mai spun` ceva.

Anna nu putu s` nu se bucure v`zând-o \n sfâr[it pus` la

punct – reac]ia ei era, \n definitiv, fireasc` [i omeneasc`. Prea

de multe ori asistenta o terorizase – [i asta poate c` din team`

ca, \n urma instruirii ei de specialitate, propriile sale sarcini s`

nu mai fie necesare. Desigur, Mary Dixon se \n[ela: Anna nu

numai c`-i aprecia experien]a profesional`, dar \i era [i

recunosc`toare pentru modul \n care-i \ngrijea mama.

***

Ziua urm`toare, joi, a fost o zi extrem de plin` pentru

Anna. Din fericire, vineri [i sâmb`t` avea liber, a[adar se putea

odihni. Cu toate c` nu excludea perspectiva ca aceste dou`


zile s` fie prea lungi [i prea goale. Ei, avea de scris felicit`ri de

Cr`ciun [i trebuia s` coas` câte ceva ...

F`r` s` vrea, oft`, gândindu-se c` totu[i, via]a ei era

searb`d`. Ce minunat ar fi fost s`-[i poat` petrece zilele libere

cu Mike ...

|ncepu s`-[i imagineze, f`r` s`-[i dea seama c`, e privit`.

S-ar plimba, s-ar juca \n z`pad` \mpreun`. Pe buze \i ap`ru un

zâmbet vis`tor pe m`sur` ce programul se desf`[ura \n mintea

ei: cina \ntr-un restaurant romantic din Southampton –

p`str`v, friptur` [i bezele cu crem` de ciocolat` care \ngra[`

\ngrozitor; apoi, ar merge poate la un club de noapte ... Ea nu

fusese niciodat` \ntr-un astfel de local [i poate c` nici nu i-ar

pl`cea atmosfera de acolo, dar ar fi, f`r` \ndoial`, o

schimbare.

– E[ti fericit`, sor` Curtis?

Doctorul Alexandre ap`ru \n salon \n uniforma sa alb`

imaculat`, p`rând cu atât mai bine dispus cu cât Anna se

\mbujora mai mult, jenat`.

– Da, sunt fericit`.

– Ochii \]i str`lucesc ca dou` lumân`rele de Cr`ciun.

|ntre timp, doctorul se apropiase destul de mult de ea –

suficient cât s`-l poat` atinge. Cât de mult \[i dorea s`-l ating`,

s` se piard` \n privirea lui!

– V` rog s` m` scuza]i, spuse ea deodat`, ca [i cum s-ar fi

trezit din visare, temându-se ca nu cumva expresia chipului

56 HAZEL FISHER

s`-i tr`deze gândul ce r`t`cea, sc`pat de sub control. Trebuie

s` iau temperatura pacien]ilor.

– Fac pariu c` temperatura lor \nregistreaz` câteva grade

\n plus când e[ti \n preajma lor.

Anna nu r`spunse nimic, ca [i cum nu auzise. Sim]i \ns` o

u[oar` dezam`gire când doctorul se retrase pu]in \ntr-o parte

pentru a-i face loc s` treac`, f`r` a \ncerca s-o re]in`.

Aveau un pacient nou, un diabetic: un anume John

Snelling, poate cu un an sau doi mai mic decât Anna. Spera s`

fie externat \n câteva zile, dar ea [tia foarte bine c` urma s` fie

re]inut pân` dup` Cr`ciun, pentru a nu fi tentat s` renun]e la

regim. De[i era un b`iat inteligent, p`rea incapabil de a-[i

refuza ceva, de la mâncare la femei.

Anna veni spre el s` ia termometrul de la capul patului,

când sim]i deodat` cum tân`rul \[i r`suci bra]ul lung \n jurul

piciorului ei [i-i mângâie coapsa.

– D`-mi drumul! [opti ea furioas`, temându-se s` nu-i

deranjeze pe ceilal]i pacien]i printr-un ton prea ridicat.

John \i zâmbi [i parc` fa]a \i str`lucea de bucurie. Avea ceva

\nduio[`tor [i parc` Anna nu avea puterea de a se sup`ra

foarte tare pe el. Totu[i, trebuia pus la punct pentru c` altfel

risca s` i se repro[eze tot ei.

Din p`cate, domnul Pearson v`zu gestul [i \ncepu imediat

s-o strige pe asistenta-[ef`.

– V` rog, domnule Pearson!


Vin la dumneavoastr` \n câteva secunde, \ncerc` ea s`-l

lini[teasc`, presupunând c` aceea era cauza nemul]umirii lui.

– E[ti mult prea ocupat` s`-]i faci de cap cu acel individ

pentru a mai avea grij` [i de noi ceilal]i, cei mai b`trâni.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` asistenta-[ef` Noates ap`rând

imediat \n salon [i mutându-[i privirea rece de la domnul

Pearson la Anna. Sor` Curtis, doar [tii c` pacien]ii trebuie s`

stea lini[ti]i!

– |mi cer scuze, dar tocmai luam temperatura domnului

Snelling când domnul Pearson a \nceput s` strige, explic` ea,

sperând s` nu se mai aminteasc` de vreun am`nunt jenant.

Spera \n zadar.

– Tic`losul acela umbl` pe sub fusta ei! nu se l`s` domnul

Pearson pân` nu furniz` toate am`nuntele, spre

amuzamentul general.

Numai Anna a[tepta, \ngrozit`, ca furia asistentei-[efe s` se

reverse asupra ei. Reac]ia acesteia, \ns`, o lu` prin

surprindere.

– Astfel de gesturi din partea pacien]ilor sunt un indiciu al

\ns`n`to[irii lor, coment` ea cu tact, \ng`duindu-[i chiar un

zâmbet, dup` care plec`.

Lini[tindu-se pu]in dup` spaima tr`it`, Anna \[i continu`

treaba, ocupându-se de fiecare bolnav. Tocmai terminase de

completat fi[a domnului Pearson când \i v`zu pe doctorul

Alexandre [i pe asistenta-[ef` intrând \n salon, \ncrunta]i.

58 HAZEL FISHER

Anna \[i d`du seama c`, de data aceasta, nu mai avea sc`pare.

Se oprir` la patul lui John Snelling [i doamna Noakes \l

admonest`, de[i cu destul` blânde]e, pe un ton ferm. Apoi,

doctorul Alexandre se \ndrept` spre Anna [i, profitând de un

moment \n care aceasta se afla \ntr-un col] mai departe de

paturile pacien]ilor, i se adres`, f`r` ca ace[tia s`-l aud`.

– Nu po]i face nimic bine?! \i repro[` el, \ncordarea

citindu-i-se pe chip. Chiar trebuie s`-i provoci [i s` fii centrul

aten]iei?!

– |mi pare foarte r`u, domnule, spuse ea \ncet, de[i ochii

\i str`luceau de furie.

Nu putea riposta, totu[i, de team` s` nu fie dat` afar`, dar

imediat ce doctorul plec`, intr` \n oficiul de lâng` salon [i,

pr`bu[indu-se pe singurul scaun existent acolo, \ncepu s`

plâng`, tremurând. Indiferent ce-ar fi f`cut, pentru el tot nu era

bine. Probabil c`, auzind cum rezolvase asistenta-[ef`

incidentul, doctorul Alexandre considerase c` fusese o manier`

prea indulgent`. "Un sclifosit!" a fost concluzia ei. Nu se poate

s` nu fi f`cut [i el un astfel de gest \n studen]ie. Nu, categoric

n-o putea suferi – poate pentru c` era prea \nalt`, sau poate

pentru c` era ro[cat` ... N-avea nici o logic`, dar, oricât \ncerca,

nu g`sea o explica]ie pentru atitudinea lui fa]` de ea.

Chiar \nainte de ora patru [i jum`tate, asistenta-[ef` o

chem` la ea \n birou, pentru a-i atrage aten]ia, ferm, s` nu mai

intre \n conflict cu doctorul Alexandre.


– Dar n-o fac cu bun` [tiin]`, crede]i-m`. |ntotdeauna

g`se[te ceva de obiectat. Poate c` nu-i plac femeile \nalte.

– De ce nu are [i la mine ceva de obiectat?! Doar am numai

câ]iva centimetri \n minus fa]` de tine.

Annei i se p`rea c` diferen]a de \n`l]ime dintre ele era mai

mare, dar se ab]inu s` fac` vreo remarc`.

– Poate c` nu-i plac elevele din anul \ntâi, continu` ea s`

fac` presupuneri, \n \ncercarea de a-[i explica.

– |n general, medicii speciali[ti nici nu observ` elevele din

anul \ntâi, a[a c` nu cred s` fie asta cauza. |n orice caz, \ncearc`

s` treci cât mai neobservat` când este el \n preajm`. Pare o

persoan` prietenoas` [i simpatic`, dar n-are rost s` ri[ti.

Ei, personal, nu i se p`rea deloc a[a, dar nu putea spune

nimic. Cu toate c`, se gândi \n drum spre cas`, câteva minute

mai târziu, câteodat` chiar era a[a cum \l descrisese

asistenta-[ef`, prietenos [i simpatic, când glumea cu pacien]ii

[i cu aceasta. |nseamn` c` era ceva la ea care-l deranja [i-i

declan[a acea stare de nervi.

Se sim]ea singur`, f`r` prieteni. Nici m`car Mike nu va fi

lâng` ea, s`-i mai ridice moralul – \n ziua urm`toare lucra, iar

\n weekend se ducea la Liverpool s`-[i vad` p`rin]ii. De multe

ori mergea acas` \n weekend; era un fiu bun [i acesta era \nc`

unul din motivele pentru care \l iubea.

Da, era convins` c` era o dragoste profund` care avea s`

dureze pân` la moarte. Aceasta nu \nsemna c` nu era

60 HAZEL FISHER

con[tient` de defectele lui, dar era dispus` s` i le tolereze: de

exemplu, era \ngrozitor de dezordonat [i \mpr`[tia scrum de

]igar` peste tot. Da, `sta era un alt defect: fuma mult prea

mult. Ar fi trebuit s` mai reduc` pu]in num`rul ]ig`rilor, a[a

cum, de altfel, \i promisese, dar ... nu se ]inea niciodat` de

cuvânt [i nu te puteai baza pe el!

Se enerv` pe ea \ns`]i; ce rost avea acest inventar al

defectelor lui Mike! Oricum, calit`]ile lui erau mult mai

numeroase [i nu era ea \n m`sur` s` judece pe altcineva.

Brusc, se opri [i privi \mprejur, nelini[tit`; avea impresia

c` e urm`rit`, dar \n lumina din ce \n ce mai nesigur` a

amurgului, nu vedea nimic.

– Iar ai \ntârziat, Anna! se auzi deodat` vocea lui Mike.

R`suflând u[urat`, alerg` spre bra]ele lui deschise.

– Ah, Mike, unde-ai fost? M` urm`reai! M-am speriat

\ngrozitor.

– Ce copil e[ti! râse el, mângâind-o [i s`rutând-o pân`

când primi r`spunsul dorit din partea buzelor ei. |n sfâr[it, nu

mai e[ti ca un bulg`re de ghea]`; \ncepi s` te tope[ti.

|ncepusem s` cred c` ai reac]ii de fat` b`trân`. Cred c` e[ti

prea terorizat` de mama ta.

– Nu sunt o libertin`, Mike. |mi displace ideea de a face

dragoste cu oricine \mi propune – nu e genul meu. Nu vreau

s` par o puritan`, dar ...

Cuvintele i se pierdur` \n s`rutul lui plin de pasiune.


Apoi, nea[teptat, cu un geam`t \n`bu[it, o \mpinse de la

pieptul lui.

– Nu se mai poate a[a, Anna.

F`cu un gest larg cu mâna, ca pentru a cuprinde totul:

parcul din jurul lor, ziua de iarn`, \ntâlnirile lor secrete ...

– {tiu, \n]eleg, dar, \n starea \n care e mama ...

– Fac pariu c`, dac` a[ fi fost medic, n-ar mai fi avut nimic

de obiectat.

Anna nu putu decât s`-[i plece privirea. Este foarte posibil

ca Mike s` fi avut dreptate. Poate c`, dac` \n locul lui ar fi fost

doctorul Alexandre, sau doctorul Tester, ar fi fost mul]umit`

– desigur, atâta timp cât interesul lor pentru ea nu ar fi fost

foarte puternic. Se pare c` mama ei nu era dispus` s`-[i piard`

unica fiic`, nici m`car \n favoarea c`s`toriei acesteia cu un

medic. Poate c` dac` ar [ti c` rela]ia noastr` este serioas`, ar

accepta-o. Vrea s` fiu fericit`, asta este sigur.

– Oare?! Nu cred c` mamei tale \i pas` de altcineva \n afar`

de ea \ns`[i. |n curând voi pleca, Anna. Am [ansa de-a fi

promovat.

– Da?! Anna f`cu ochii mari, abia st`pânindu-[i lacrimile.

M` bucur ... pentru tine.

B`rbatul pe care-l iubea pleca. Dac-ar fi putut pleca [i ea ...

Nici m`car n-o \ntrebase. Vroia s`-l a[tepte, sau ... era doar un

pretext pentru a pune cap`t unei rela]ii din care el primea atât

de pu]in?

62 HAZEL FISHER

– Trebuie s` dovedesc c` sunt capabil. Voi lucra la ofabric` din Irlanda de Nord.

– Ah, Mike, nu se poate ...Cuvintele r`maser` nerostite \n \mbr`]i[area lui.– Nu-]i face griji pentru mine; m` voi descurca. {i, când m`

voi \ntoarce, voi avea un post mai bun, noi perspective deavansare ... voi deveni, poate director adjunct ... Gânde[te-te:]i-ar pl`cea s` fii so]ie de director, nu-i a[a?

– Nu-mi pas` de promovare, Mike. {i mâine m-a[ c`s`toricu tine, dac` mi-ai propune.

Ro[i imediat, surprins` de propria ei \ndr`zneal`.– Anna, n-am ce s`-]i ofer. Când m` voi \ntoarce, voi avea

o situa]ie mai bun`. De exemplu, voi putea cump`ra unapartament mai mare.

– Prostu]ule, un director adjunct trebuie s` locuiasc` \ntr-o vil`: trei dormitoare [i un living spa]ios. Desigur, vatrebui s`-mi termin studiile ... Sper c` nu ai nimic \mpotriv`,nu-i a[a?

– Sigur c` nu, scumpa mea. Dou` salarii sunt mai bunedecât unul singur.

– Pentru un timp. Când vor ap`rea copiii, voi sta acas`. N-am de gând s`-i las la cre[`. pentru a putea lucra m`car cujum`tate de norm`.

– S` nu intr`m \n astfel de am`nunte, râse el, suficient defals pentru ca Anna s`-[i dea seama c` nu-i pl`ceau , sau nu-[idorea copii.


De fapt, se gândi ea, nu era ceva neobi[nuit la majoritatea

b`rba]ilor, mai ales pân` aveau primul copil. Dar dac` Mike

continua s` fie categoric \mpotriva acestui lucru, \[i va

sacrifica dorin]ele materne; nu era un sacrificiu prea mare

pentru b`rbatul pe care-l iubea.

– Când pleci?

– |n câteva s`pt`mâni. De[i ... ar putea s` m` cheme

oricând. Anna ... m` iube[ti?

– {tii bine c` da. Sau, cel pu]in, credeam c` [tii.

– Dac` m` iube[ti, a[ dori s` ne petrecem ultimele

s`pt`mâni \mpreun`, [opti el cu buzele lipite de p`rul ei.

– {tii c` nu se poate.

– Las`-m` s` termin. {tii c` am acel apartament. M` mut

sâmb`t`. M-ai ajuta la mutat, am petrece sâmb`ta \mpreun` ...

M-ai face atât de fericit! Era liber` sâmb`t` [i el [tia asta foarte

bine. De fapt, \i propunea s`-[i petreac` sâmb`ta f`când

dragoste. N-avea nevoie de ajutor la mutat, pentru c` nici

n-avea mobil`. O iubea, o dorea [i, de fapt, ce-i cerea atât de

mult?! Iar ea, de ce ezita, din moment ce-i spusese c` s-ar fi

c`s`torit imediat cu el? Pentru cine se p`stra? Pentru vreun

medic consultant? Sau pentru vreun medic specialist cu

privirea p`trunz`toare? Se desprinse de Mike, speriat`. Nu

vroia s` ia hot`rârea \n acel moment. Deocamdat`, nu putea

sc`pa de imaginea acelor ochi alba[tri-cenu[ii care o priveau

acuzator, a[teptând parc` acea decizie.

64 HAZEL FISHER

Capitolul 5

– Anna?Vocea lui tremura de emo]ie. Anna \ntinse mâna, ca [i cum

ar fi \ncercat s`-l ]in` la distan]`, de[i Mike nu f`cuse nici omi[care.

Luase hot`rârea. Dac`-l iubea, nu avea de ales. Dac`-lrefuza acum, avea s`-[i g`seasc` probabil consolarea \nbra]ele unei irlandeze frumoase – asta \n cazul \n care va avear`bdare pân` pleca. Trebuia s`-i dea dovada de cât de mult \liubea, ori, dup` p`rerea lui nu exista decât o singur`modalitate de a face acest lucru.

– Da, te voi ajuta s` te mu]i sâmb`t`, spuse ea pe un tonferm. Tot vroiai s`-mi ar`]i apartamentul, nu-i a[a?

– Anna! E adev`rat ce spui?Lui Mike \nc` nu-i venea s` cread`.


Anna zâmbi trist, gândindu-se la reac]ia lui: nu se a[teptase

ca ea s` capituleze.

Dup` un s`rut lung, f`cur` planul cum s` se \ntâlneasc`

sâmb`t`, iar el plec` fluierând.

P`truns` de frig, Anna \ncepu s` tremure. Zarurile fuseser`

aruncate – nu mai exista cale de \ntoarcere. Ce-i va spune

mamei?

Vinerea trecu greu. Merse s` ia alte c`r]i de la bibliotec`

pentru mama ei, apoi – gest de mare \ndr`zneal` – intr`

\ntr-o cafenea veche s` ia gustarea de la ora unsprezece, chiar

dac` acas` o a[teptau biscui]i [i cafea.

"M-am plictisit de aceea[i ve[nici biscui]i f`r` urm` de

ciocolat`!" se gândi ea, r`zvr`tindu-se. Se a[ez` pe un scaun

de lâng` fereastr`, astfel \ncât s` poat` privi trec`torii [i

comand` ciocolat` fierbinte cu col]una[i cu unt [i miere.

Termin` de mâncat prima pr`jitur`, când figura unui

trec`tor \i atrase aten]ia: doctorul Rick Alexandre, mai ales c`

nu era singur.

Anna \[i lipi nasul de fereastr`, curioas` s-o vad` bine pe

femeia de lâng` el, dar nu reu[i s` observe decât c` era \nalt`

[i blond`. Nu cuno[tea nici o blond` \nalt`, cu excep]ia

asistentei-[efe Powell, dar nu credea c` aceasta era pe gustul

doctorului Alexandre. {i-l \nchipuia mai degrab` adeptul

femeilor elegante [i sofisticate. Zâmbi trist, [i terminând de

b`ut ciocolata, plec` repede spre cas`.

66 HAZEL FISHER

Dup` prânz \[i lu` o carte de citit, dar nici m`car n-o

deschise. R`mase privind lung poza eroului de pe copert`.

De[i nu-i vedea clar culoarea ochilor, \[i d`dea sema c`

sem`na cu doctorul Alexandre: nas [i maxilar bine conturate,

p`r negru ...

Mike! Ar fi trebuit s` se gândeasc` la Mike, din moment ce

pe el \l iubea. Doctorul Alexandre \i era inaccesibil [i, oricum,

nu [i l-ar fi dorit. Era mult prea schimb`tor; când glumea,

când era furios, f`r` nici un rost. Mike, \n schimb, era un om

bun [i spera ca, \ntr-o zi, s` fie [i un so] bun.

Gândul la c`s`torie \i aminti de hot`rârea luat` pentru ziua

urm`toare. Se \ntreb` cum ar fi s` fac` dragoste cu Mike.

Chiar numai gândul acesta o \nsp`imânta. Avea dou`zeci [i

unu de ani [i nu f`cuse niciodat` dragoste. Ce s-ar mai amuza

colegele ei! Se-mbujor` pe m`sur` ce i se f`cea tot mai team`.

Cum se va descurca? {i ce va spune Mike v`zând-o atât de

lipsit` de experien]`? Ei bine, a doua zi avea s` afle r`spunsul

la aceste \ntreb`ri [i perspectiva n-o \ncânta deloc.

– Anna! se auzi vocea blând` a doamnei Jenkins. Ah, e[ti

aici ...

Anna o simpatiza mult pe menajer` [i, \n plus, era

mul]umit` c` era \ntrerupt` din acele gânduri de co[mar, a[a

c` avea toate motivele s` zâmbeasc`, dar zâmbetul i se [terse

de pe buze când al`turi de doamna Jenkins \l v`zu pe

doctorul Alexandre.


– S-a ... \ntâmplat ceva, domnule doctor? \ntreb` ea,

ridicându-se din fotoliu.

– Nu, Anna. Am venit s` aranjam pentru ziua de mâine.

– Mâine? E sâmb`t`.

– A[a este, [opti el, mul]umindu-i din priviri doamnei

Jenkins, care \n]elese c` trebuie s` se retrag`.

R`ma[i singuri, Anna nu [tiu ce s`-i spun` [i, cum auzise

odat` c` b`rba]ii prefer` fetele care ascult`, r`mase t`cut`.

Sâmb`t` era ziua \n care urma s` i se d`ruiasc` lui Mike

Forster [i doctorul Alexandre avea s` fie exclus din program,

indiferent ce propunere ar fi avut. F`r` s` vrea, se-ntreb` dac`

teama de mâine nu s-ar transforma cumva \n bucurie s` fi fost

Rick \n locul lui Mike.

Ochii aceia cenu[ii-alba[tri erau \ntr-adev`r frumo[i, nu era

o simpl` p`rere de-a ei. Ochi mari cu gene negre, cu riduri

fine la col]uri, când râdea.

Brusc, Anna \[i d`du seama de ceea ce i se \ntâmpla: era

\ndr`gostit` de acel b`rbat! De aceea avea \ntotdeauna chipul

lui \n fa]a ochilor.

– |ntotdeauna te strâmbi când ai oaspe]i, sau eu am un

statut privilegiat?

{ocat` de ceea ce descoperise \n adâncul inimii, Anna se

str`dui s`-[i adune gândurile.

– Nu m` strâmb, domnule doctor. Mâine este ziua mea

liber` [i nu cred c` avem ceva de discutat.

68 HAZEL FISHER

– |n]eleg, spuse el instalându-se \n fotoliul din rafie din

care Anna tocmai se ridicase. E cam rece aici. Nu este \nc`lzire

central`?

"Nu trebuie s` afle niciodat` ce simt", se gândi ea. Cum

\ns` s` ascund`, când chipul ei era ca o carte deschis`? Merse

repede spre fereastra terasei [i r`mase cu spatele la el, privind

copacii desfrunzi]i.

– Ce este mâine?

– Sâmb`t` e [i ziua mea liber`.

– Trebuie s` cânt`m colinde pentru pacien]i? \ntreb` ea

dup` câteva clipe, gândindu-se c` s-ar putea s-o cheme la

spital pentru vreo astfel de ac]iune, dup` cum se obi[nuia,

de[i era cam devreme ...

– Mai e pân` la Cr`ciun, Anna. M` gândeam s` mergem

undeva cu ma[ina.

– S` m` plimb cu ma[ina? repet` ea, \ntorcându-se brusc

spre el. Cu dumneavoastr`?

– Mm ... E o idee bun`, nu crezi?

– De ce s` m` lua]i pe mine la plimbare? Nu e disponibil`

prietena dumneavoastr` blond`?

– Care prieten` blond`? p`ru el sincer mirat, dup` care

\ncepu s` numeasc` pe degete. Ia s` vedem... Angela – nu, e

mai mult ro[cat`... Olivia – nu, nu mai e blond`... Betty? Nu,

nu cred... N-am mai v`zut-o \n ultima vreme ... Ah, Simone, ea

trebuie s` fie, era blond` ultima dat` când am v`zut-o.


– Domnule doctor Alexandre, nu vreau o trecere \n revist`

a tuturor prietenelor dumneavoastr`. |mi pare r`u c` Simone

[i Betty [i ... Oliver nu sunt libere, dar n-am de gând s` fiu un

surogat.

– Olivia, scumpa mea, nu Oliver. |mi strici renumele.

– V` rog, l`sa]i-m` \n pace! strig` ea \ntorcându-se cu

spatele, ca s` nu i se poat` vedea suferin]a. V` rog, merge]i

acas`!

|[i mu[c` buzele pân` la sânge [i ochii i se umezir` de

lacrimi. Sim]ea nevoia s` se arunce pe pat [i s` plâng` pân` la

epuizare. Ah, de ce nu pleca odat` individul acela!

– Acas` \nseamn` \n Jersey, Anna, spuse el chiar din

spatele ei, f`când-o s` tresar`. {i totu[i, acas` \nseamn` acolo

unde vrei s` fii, continu` el [optind blând, atât de aproape de

ea, \ncât \i sim]i suflul cald pe ceaf`.

Iritat`, Anna ridic` gulerul de la puloverul gros de lân` cu

care era \mbr`cat`. Nu vroia s`-i simt` r`suflarea \nfiorându-i

pielea. |l ura \n acel moment, n-avea nici un drept s`-i

invadeze casa, gândul [i sufletul.

Rick \i l`s` din nou \n jos gulerul, \ncepând s`-i mângâie

gâtul, apoi \[i trecu degetele prin p`rul ei bogat, r`scolindu-i

sim]urile. Iar când buzele lui \i atinser` urechea [i gâtul, Anna

nu putu decât s` se roage s` aib` puterea de a rezista f`r` s`

reac]ioneze, f`r` s` tr`deze nimic din ce simte. Era convins`

c` se juca; era imposibil s-o doreasc`. Trebuia s`-ncerce s` se

70 HAZEL FISHER

gândeasc` la Mike, poate a[a reu[ea s` scape de sub vraja

acestui b`rbat care ... care-i cuprinsese strâns talia, \n timp ce

buzele lui r`t`ceau \n ne[tire pe fa]a, ochii, buzele ei.

Anna nu-[i mai sim]ea picioarele; de fapt, tot trupul \[i

pierdea consisten]a, invitând-o la plutire, \n timp ce inima \i

b`tea \n ritmul unui tam-tam de ritual de \nceput al lumii.

Ar fi trebuit s` ]ipe, s` protesteze, s-o cheme pe sora

Dixon, numai c` nu putea.

– Uit`-te la mine, Anna, spuse el cuprinzându-i fa]a cu

palmele. Anna ... rug`mintea lui era acum mai mult un

geam`t, iar ea \[i ridic` buzele spre el \ntr-un gest firesc.

Anna plutea de fericire; era \ns` o fericire care era convins`

c` nu i se cuvenea.

De aceea, nici m`car nu se mir` când venirea doamnei

Dixon, dup` câteva clipe, \i puse cap`t.

Mama ei avea s` fie informat` imediat, [i va face o scen` de

furie. Bine\n]eles c` se va \nfuria [i doctorul Alexandre [i, \n

câteva ore, tot spitalul avea s` afle c` mama acelei eleve \nalte

– Curtis – nu admite ca fiica ei s` fie s`rutat` de vreun b`rbat.

Trist`, \l \mpinse u[or pe Rick, sim]indu-se, \ns` imediat

p`r`sit` când nu-i mai avu bra]ele strânse \n jurul ei.

– Ce este Mary?

M` cheam` mama?

Cu ochii ie[i]i din orbite, Mary \ncerca s`-[i revin` din [oc,

dar [i s`-l vad` cât mai bine pe doctorul Alexandre.


– Mama ta m-a trimis s` \ntreb cine e musafirul t`u.

Doamna Jenkins i-a spus c` e un tân`r [i doamna Curtis a fost

foarte surprins`.

"Surprins`" nu era cuvântul cel mai potrivit, ci mai degrab`

"uluit` [i furioas`", se gândi Anna.

– |mi conduc musafirul, apoi merg la ea. |mi pare r`u, dar

trebuie s` v`d de ce m` cheam` mama, se scuz` ea, jenat`,

convins` c` el se amuza copios \n sinea lui.

Era o cas` mare [i vestibulul era el \nsu[i cât o camer`.

R`ma[i unul lâng` cel`lalt \n fa]a u[ii de la intrare, Rick \[i

plimb` u[or degetul pe obrazul ei.

– Vrei s` te iau mâine-diminea]`, Anna? spuse el lini[tit [i,

când ea deschise gura s` protesteze, sau pur [i simplu de

uimire, o s`rut` u[or [i plec` repede.

Anna r`mase privind lung u[a din stejar masiv, incapabil`

s` gândeasc` [i s` \n]eleag`: \nc` mai dorea compania ei. Era

de necrezut.

De fapt, \nsemna c` vrea un singur lucru de la ea – [i acela

nu era \n nici un caz zâmbetul ei. Ro[catele aveau reputa]ia de

a fi sexy, dar nu era [i cazul ei. Probabil \[i \nchipuia c` va fi

atât de impresionat` c` un doctor se arat` interesat de ea,

\ncât \i va ceda cu u[urin]`. Da, alt motiv nu putea fi, se gândi

ea, a[ezându-se \n unul din fotoliile care f`ceau din acel loc

un col] pl`cut, chiar intim. R`mase acolo câtva timp, cu ochii

a]inti]i asupra covorului, cu sufletul [i gândurilr pline de acel

72 HAZEL FISHER

Rick Alexandre, pân` când, brusc, \[i aminti c` trebuie s`

mearg` la mama.

Jennifer Curtis o a[tepta cu buzele strânse, iar pielea ei ca

de por]elan era mai alb` ca de obicei.

– De ce-ai \ntârziat atât de mult, draga mea? A fost

musafirul t`u atât de important?

– A fost unul din doctorii de la spital. Nu m` a[teptam. E

ridicol, continu` ea trist; vrea s` mergem mâine undeva la

plimbare, pentru c` suntem amândoi liberi.

Spunând aceasta, Anna t`cu, a[teptând s` se produc`

nenorocirea – o criz` de furie a mamei ei sau hohote de

plâns.

Surpriz`.

– E dr`gu]?

– Da, e pl`cut, r`spunse Anna, mirat`. Cel pu]in,

câteodat`. "Câteodat` este foarte, foarte pl`cut [i simpatic, iar

alteori este \ngrozitor", complet` ea \n gând. Este din Jersey.

– Adev`rat? Am fost acolo \n vacan]`, o dat`. Era plin de

turi[ti, dar peisajul este superb [i mâncarea a fost

nemaipomenit`. Se va \ntoarce acolo s` profeseze?

– De unde s` [tiu? E venit de curând aici, a[a c` presupun

c` va mai r`mâne. Dup` aceea, s-ar putea s` merag` la Londra,

s` câ[tige mai mult` experien]`.

Da, probabil c` va pleca \nainte ca ea s`-[i fi terminat

cursurile, l`sând-o cu amintirile ei dulci-amare ...


Abia se ab]inu s` nu plâng` sub privirea scrut`toare a

mamei ei.

– Ei bine, dac` este domn de \ncredere [i dac` este doctor,

nu v`d de ce nu te-ai duce cu el. Anna ... Ce faci, plângi?!

– Nu, nu, m` dor ochii de la prea mult citit. Dar ... e

adev`rat ce-ai spus? Nu te deranjeaz` dac` r`mâi singur` toat`

ziua?

– Sigur c` m` deranjeaz`, dar o am pe Mary. Ah, am uitat,

e ziua ei liber`. Nu-]i face griji, m` descurc. Doamna Jenkins

va fi aici toat` diminea]a.

Spunând acestea, Jennifer \[i \mpreun` mâinile, apoi

\ncepu s`-[i r`suceasc` verigheta cu un gest de nelini[te pe

care Anna \l [tia atât de bine.

– Nu-i nimic, mam`, r`mân. Doar nu po]i r`mâne singur`

toat` ziua.

Anne o s`rut` [i ie[i din camer`, \ncercând s` nu-[i arate

dezam`girea. Ar fi fost frumos din partea mamei s-o lase s` se

bucure de o zi de plimbare. {i mâine ar fi putut fi o zi

frumoas`, dac` rela]ia ei cu Rick ar fi avut vreun viitor. Nu mai

vroia s` se gândeasc` la tot ce-ar fi putut fi [i, de altfel, nici nu

mai suporta.

Urm` o noapte plin` de vise ciudate, dup` care se sim]i

epuizat`.

Nu avea nici un chef, dar [tia c` trebuie s` \nve]e, a[a c`,

dup` ce-o instal` pe mama ei \n salon, \[i lu` manualele [i se

74 HAZEL FISHER

retrase \n fostul birou al tat`lui sù. Era cald [i pl`cut [i,

\nainte de a putea opune vreo rezisten]`, ochii i se \nchiser`

[i c`zu \ntr-un somn adânc. |nc` mai dormea când se auzi

soneria, a[a c` nu afl` de venirea musafirului decât când

buzele acestuia \i atinser` u[or obrazul.

Strâmb` din nas, crezând c` e o gâz`, apoi un râs gutural

o trezi. Lâng` ea st`tea Rick Alexandre, \mbr`cat sport, cu

p`rul r`v`[it de vânt, extrem de atr`g`tor, privind-o fix.

– Dac` nu avem la dispozi]ie decât diminea]a, trebuie s`

ne gr`bim, spuse el tandru, \nso]indu-[i cuvintele de acel

zâmbet fermec`tor care-i accentua liniile fine de pe tenul

bronzat.

– Eu ... \ncepu Anna, având impresia c` trìe[te \ntr-un vis.

Era un vis. Nu putea s` fie adev`rat.

– Hai, lene[o!

F`r` nici un efort, o ridic` de pe scaun, apoi sus, \n bra]e,

]inând-o strâns la piept.

– Nu! ... nu pot s` merg. N-o pot l`sa singur` pe mama

toat` ziua. |mi ... \mi pare rù.

– Biata Cenu[`reasa! I-am spus mamei tale c` ne \ntoarcem

dup` prânz, a[a c` nu va trebui s` r`mân` singur` mai mult

de o or`.

– Ai vorbit cu ea?!

Nu s-a sup`rat? \ntreb` ea mirat`, dar cu un lic`r de

speran]` \n priviri.


76 HAZEL FISHER

– Sigur c` nu. M` consider` o persoan` respectabil`, râseel. Ia-]i haina, s` mergem.

F`r` s`-i vin` \nc` s`-l cread` pe deplin, Anna se duse s`-[iia hanoracul. O privire aruncat` \ntâmpl`tor spre blugii cucare era \mbr`cat` o opri din drum. Dac` mergeau s` ia masaundeva, trebuia s`-[i pun` o rochie. Oricum, nu prea avea cealege, a[a c` se hot`r\ la o rochie verde din lân` [i cobor\ \nfug`.

U[a de la camera mamei ei era \ntredeschis` [i Anna ezit`pu]in \nainte de a intra.

Capitolul 6

Jennifer st`tea \ntr-un fotoliu lâng` foc [i o \ntâmpin` peAnna cu un zâmbet \n timp ce aceasta se-ndrepta spre eastingherit`.

– Ce tân`r \ncânt`tor, Anna!– |]i place? \ntreb` ea, \ncepând s` se mai lini[teasc`, dar

p`strând un ton indiferent.Trebuia s` fie totu[i circumspect`, c`ci schimbarea mamei

ei era prea brusc` pentru a dura.– Mm. {i ochii aceia! Ca ai tat`lui t`u.– Oare?! Tata avea ochii verzi, iar ai doctorului Alexandre

sunt alba[tri-cenu[ii, gândi Anna cu voce tare, uitând depruden]`.

– A[adar, ai observat! Nu te implica \n aceast` rela]ie,scumpa mea.


Nu va r`mâne pentru totdeauna la St. Aidan's [i n-a[

suporta s`-mi v`d feti]a plecat`.

– Nu vom \ntârzia, mam`. M` va aduce \napoi devreme,

pentru c` probabil va avea ceva mai interesant de f`cut

dup`-amiaza [i seara.

Probabil c` blonda al`turi de care \l v`zuse pe strad` era

programat` pentru seara, se gândi ea mergând spre ma[ina

mare argintie.

– Credeam c` te-ai r`zgândit ...

O \nveli cu un pled [i z`bovi cu mâna pe genunchii ei,

pân` când, sim]ind-o \ncordat`, [i-o retrase râzând.

Pesemne c` o considera demodat`, se gândea Anna,

stânjenit`. Vedea asta clar \n privirea lui. Mike niciodat` nu o

trata a[a; o accepta ...

Mike!

A fost mai mult un geam`t care-i sc`p` cu voce tare.

Promisese s` fie \mpreun` azi, dar uitase complet de el.

Se pare c` Rick nu observase nimic \n neregul` [i probabil

c` nici nu se a[tepta la o conversa]ie pe teme mondene cu ea,

a[a c` era poate mai bine c` o considera o provincial`

demodat`, pentru c`, oricum, n-ar fi fost \n stare s` discute cu

el tocmai acum.

Unde putea fi Mike acum? Se-n]eleseser` s` se \ntâlneasc`

\n fa]a ceasului, la ora unsprezece. Se a[tepta la o \ntârziere

din partea ei, a[a c` avea s-o mai a[tepte câtva timp.

78 HAZEL FISHER

Se uit` la ceas: zece [i cinci, deci \nc` nu venise la locul de

\ntâlnire.

– E[ti gr`bit`, Anna?

Vocea lui pe un ton ironic o f`cu s` tresar`.

– Nu, nu! M`-ntrebam doar cât e ceasul, min]i ea. Se

sim]ea \ngrozitor de vinovat` pentru c`-l min]ea [i aproape

c`-l ura pentru c` o determina s` fac` acest lucru.

– Doar nu ai o \ntâlnire, nu-i a[a?

Tonul lui devenise mai aspru [i ea neg` vehement.

– Cred c` trebuie s` ]ii totul \n secret. Mama ta te ]ine din

scurt ...

– Nu, dar e singur` [i sunt singurul lui copil. Nu o pot l`sa

singur` prea mult, domnule doctor. Noi ... eu trebuie s` m`

\ntorc devreme.

– Rick, nu "domnule doctor". Am promis deja s` te aduc

\napoi \ntreag` [i nev`t`mat` la unu [i jum`tate. Neatins`,

complet` el sec.

– Nu trebuie s` adop]i acest aer superior. Nu sunt un

copil.

– Totu[i, mama ta te trateaz` de parc` a[a ai fi, nu-i a[a?

R`spunde-mi, Anna.

– Da.

|ncerc` s`-[i fereasc` fa]a de privirea lui, ca s` nu i se

observe lacrimile ce-i str`luceau \n ochi – lacrimi de

autocomp`timire.


La dou`zeci [i unu de ani, s` fii tratat ca un copil. Ar fi

trebuit s`-i fie ru[ine!

– M-am gândit s-o lu`m pe [oseaua de lâng` ]`rm.

Vocea lui era din nou blând`, dar asta nu \nsemna ca Anna

s` devin` prea \ncrez`toare. {i-a[a se \n[elase când \l

considerase bine dispus.

Ca s` evite orice alte \ntreb`ri \n leg`tur` cu mama sa,

Anna \ncepu s` discute despre spital, dar, cum nu primea din

partea lui decât r`spunsuri vagi, rostite cu jum`tate de gur`,

sau chiar morm`ieli, renun]`. |n definitiv, era mai bine dac`

se plictisise de conversa]ie [i chiar de compania ei.

Marea era lini[tit`, de aceea[i culoare albastr`-cenu[ie ca [i

ochii doctorului [i Anna nu putu s` nu se gândeasc` la

asem`narea aceea, dus` [i mai departe: \n amândou` cazurile,

un albastru-cenu[iu ce permitea o lini[te de suprafa]`, dar

\nvolburat \n adâncuri.

Se oprir` s` ia masa chiar la ie[irea din Southampton, la un

hotel impun`tor. Anna se sim]ea total lipsit` de curaj [i de

poft` de mâncare. Era pu]in trecut de ora dou`sprezece –

adic`, o or` mai târziu decât cea stabilit` pentru \ntâlnirea cu

Mike. Oare ce-o crede despre ea? C` nu putuse s` scape

de-acas`, sau c` nu-l iubea suficient ca m`car s` \ncerce s-o

fac`? Poate era \ngrijorat, gândindu-se ca nu cumva s` fi avut

un accident ... Nu, Mike nu era niciodat` \ngrijorat,

\ngrijorarea era o stare total str`in` firii lui. Deodat`, se sim]i

80 HAZEL FISHER

privit` insistent [i v`zu cum, \n col]ul gurii frumos conturate

a lui Rick, tresare un mu[chi.

– Fizic e[ti aici, dar ... \n rest ...? \ntreb` el trist.

Sub impulsul momentului, Anna \i acoperi mâna cu mâna

ei, iar ochii ei mari parc`-l implorau s` \n]eleag`.

– Te rog, Rick, \ncepu ea, ro[ind când \i spuse pe nume.

|mi pare r`u c` nu sunt o companie foarte pl`cut`, dar atâtea

probleme ...

El \[i retrase mâna [i continu` s` priveasc`, \ngândurat, \n

paharul cu Marini. Anna se sim]ea ca [i cum ar fi primit o

palm`. Se rezem` de sp`tarul scaunului, mai aruncând o

privire la ceas: dou`sprezece [i un sfert.

Desigur, se \ntreb` ce-o fi f`când Mike, dar \[i d`du seama

c` nu dorise \n mod special s`-[i petreac` ziua cu el, [i \n nici

un caz \n bra]ele lui. De fapt, dorise s` fie \mpreun` cu Rick.

Dorea ca plimbarea lor s` se termine mai repede doar pentru

c` se sim]ea vinovat`. Nu se putea distra [tiind c` Mike se afl`

undeva, \ntr-un col] de strad`, a[teptând \n zadar, \n frig, pe

fata care sus]inea c`-l iube[te.

– Ai timp pentru prânz? Tonul lui era politicos, dar rece.

– Nu e necesar s` fii atât de mali]ios, morm`i ea, de[i [tia

c` merita din plin dispre]ul lui.

– Presupun c` abia a[tep]i s` te-ntorci acas`, cu coada-ntre

picioare, ca un c`]el dup` ce-a f`cut o n`zdr`v`nie, a[a c` nu

te voi re]ine mult.


Parc` nu erau cuvintele lui; o durur` \ngrozitor, dar Anna

\l asigur` c` abia a[teapt` s` ia masa \mpreun` cu el.

– Bun! {i eu abia a[tept s` m`nânc; asta m` va face s` nu

m` mai gândesc la compania ta total indiferent`.

– Nu era necesar s` spui asta.

– Oare?! Ar fi bine s` termin`m repede de mâncat, din

moment ce te plictise[ti atât de tare cu mine.

Instinctiv, degetele Annei strânser` cu putere mânerul

cu]itului.

– De obicei e[ti violent`?

Rick puse \ntrebarea pe un ton interesat [i, cum se aplec`

spre ea [i-i acoperi mâna cu mâna lui, pentru a-i \ndeparta

cu]itul, oricine ar fi putut lua aceast` scen` drept una de

conversa]ie intim`. Anna, \ns`, vedea clar fulgerele de mânie

din privirea lui. Era periculos s`-l superi pe acest b`rbat, \n

ciuda aparen]ei sale de bonom, ceea ce, \n mod ciudat, o

speria [i o incita deopotriv`.

Servirea delicioasei supe de ciuperci puse cap`t

deocamdat` oric`rei discu]ii. Anna o termin` cât putu de

repede, f`r` \ns` a p`rea lacom`. Din ceea ce urm`, abia putu

s` guste, de[i totul era foarte bun, numai c` bietul ei creier nu

trimitea semnalele corecte [i era mult prea cople[it` de

gânduri pentru a fi interesat` de mâncare. Avea gura foarte

uscat` [i b`u cu pl`cere vinul servit, con[tient` vag c` Rick

abia dac` gustase din paharul lui.

82 HAZEL FISHER

– |nc` nu e ora unu, coment` el când terminar`, dar ea [tia

deja, c`ci se uitase aproape tot timpul la ceas. A fost cea mai

rapid` mas` dintr-o zi liber`, continu` Rick, apoi o conduse

spre ma[in`.

Pornir`. Ferindu-[i cât putea mai mult fa]a de privirea lui,

Anna t`cea . Pur [i simplu nu-l putea privi. Iar el, ce s`-i

spun`? Pesemne c` era \ngrozitor de sup`rat! To]i acei bani

irosi]i pe o mas`, iar ea nici nu mâncase decât mai pu]in de

jum`tate. {i vinul pe care-l bùse ... Categoric, era furios

pentru c` \[i irosise banii câ[tiga]i atât de greu, mai ales c`

salariile medicilor speciali[ti nu erau foarte mari.

Nu era beat`, dar suficient de ame]it` pentru a nu mai [ti

foarte bine pe ce lume se afl`. Da, o s`-l desp`gubeasc`. Avea

destui bani la ea – luase special, crezând c` vor pl`ti

jumate-jumate. {tia sigur c` b`rba]ii nu duceau o femeie la un

restaurant scump f`r` s` a[tepte ceva \n schimb. Dac` nu-i

putea oferi ceea ce inten]ionase s`-i ofere lui Mike, m`car \l va

desp`gubi cu bani. Complet ame]it`, r`sturn` con]inutul

gen]ii \n bra]e, apoi privi mirat` monezile! Nu, nu-i putea da

monezi. Cùt` \n portmoneu – da, a[a era mai bine: scoase o

bancnot` de cinci lire [i o examin` cu aten]ie, ca [i când i-ar

fi controlat integritatea. Da, era de-ajuns pentru acea mas`

rapid`.

Nu-[i mai amintea cât bùse, ci doar c` i se mai umpluse

paharul cel pu]in \nc` o dat`. Apoi, ceea ce bùse \nainte de


mas` ... Nu vroia nici s`-l \ntrebe, nici s` mai schimbe o

bancnot`, a[a c` \i \ntinse banii lui Rick, zâmbind, ezitând

pu]in.

– Ce e acela, Anna? Un bac[i[? \ntreb` el, apoi privi din nou

[oseaua. Anna privi banii, nedumerit`, \ncercând s`-[i

aminteasc` pentru ce erau.

– Nu ... sunt pentru bùtur`. Ah, [i pentru pui, adùg` ea,

extrem de mul]umit` c`, \n sfâr[it, \[i amintise.

V`zând, \ns`, c` el era complet absorbit de problemele

traficului, Anna \mp`turi bancnota de mai multe ori [i o-ndes`

\n buzunarul de la la piept al jachetei lui.

– Mul]umesc, spuse el p`rând destul de mul]umit.

Considerând c`-[i f`cuse datoria [i Rick a fost r`spl`tit, se

rezem` de spatarul banchetei \mbr`cate \n piele [i \nchise

ochii; acum puteau merge lini[ti]i acas`.

– Anna!

Scuturat` destul de violent pentru a se trezi, Anna deschise

ochii pentru a-i \nchide imediat, izbit` de-o lumin` puternic`.

– Am ajuns? \ntreb` ea cu o u[oar` ezitare.

Luând drept "da" mormìtul lui, cobor\ din ma[in`,

sus]inut` de bra]ul lui. |ncet, \ncet, conturul bungaloului se

defini mi exact. Bine, dar ea nu locuia \ntr-un bungalou!

– Unde suntem? \ntreb` ea timid, nevrând s` declan[eze o

nou` ceart`; mai ales c` pe figura lui Rick, era \ntip`rit`

aceea[i expresie de furie \n`bu[it` cu greu.

84 HAZEL FISHER

– Este bungaloul meu. Locuiesc aici când nu sunt de

serviciu.

– Da, foarte frumos. Acum putem merge acas`? Nu pot s-o

las pe mama prea mult singur`. Vai de mine, Rick, e deja unu

[i dou`zeci!

– Da?! se pref`cu el surprins [i-[i consult` ceasul cu un

gest ostentativ. Da, ai dreptate. Asta \nseamn` c` mai avem

zece minute.

– Zece minute pentru ce?

– Ca s` ob]in de la tine o m`rturisire complet`, spuse el,

conducând-o \n`untru, \mpotriva voin]ei ei. Te rog, simte-te

ca acas`.

Dup` care disp`ru, l`sând-o singur` \n salon. Aerul

proasp`t o trezise, dar o durea capul \ngrozitor; spera din tot

sufletul ca Rick s`-i ofere o cafea.

– Ah, ce bine miroase! spuse ea când dorin]a i se \ndeplini

[i Rick veni cu tava cu cafea.

– S` \n]eleg c` nu inten]ionezi s` evadezi ... Oricum, nu

suntem departe de sec]ia de poli]ie [i po]i foarte u[or s` te

duci s` depui o plângere acolo.

– M` bucur c` mi-ai spus; este foarte posibil s` fac asta. |n

curând, mama va \ncepe s` plâng`, a[a cum face \ntotdeauna

când \ntârzii, dar presupun c` ]ie nu-]i pas`. Se ridic` de pe

canapea [i-ncepu s` p`[easc` furioas`, \n fa]a [emineului. Nu

te intereseaz` c` e bolnav` [i nu m` are decât pe mine.


Rick d`du din cap zâmbind.

– E[ti destul de mare s` ai grij` si singur` de tine, nu e

nevoie ca mama ta s` se team`. Da, da, e[ti destul de mare ...

accentu` el ostentativ, f`când-o s` ro[easc`. A[ putea s`-]i

spun chiar ce dimensiuni b`nuiesc ... dar [tiu c` nu te

intereseaz` [i n-am de gând s` te plictisesc. Altceva vreau s` te

\ntreb: trebuia s` te-ntâlne[ti cu Mike, nu-i a[a?

– Mike? Te referi la prietenul meu?

– Da, chiar el. Bea-]i cafeaua, draga mea. La ce or` trebuia

s` te \ntâlne[ti cu el?

– Cu cine?

– Te-ai uitat tot timpul la ceas. Presupun c` aveai stabilit`

dinainte \ntâlnirea cu el.

– Eram \ngrijorat` din cauza mamei.

– Scute[te-m` de povestea asta! Dintr-un singur pas ajunse

lâng` ea [i-o prinse de \ncheietura mâinii. Cu câ]i b`rba]i

umbli?

– Cu nici unul. Las`-m`-n pace! Se str`dui, dar nu reu[i

s`-[i elibereze \ncheietura mâinii. M` doare.

– P`cat! Vreau s` aud mai multe despre acest Mike ... cel

ce-[i face p`rul permanent ...

– Nu e adev`rat! E ondulat natural. A[a e p`rul lui!

– }i-ai trecut de multe ori degetele prin p`rul lui, nu-i a[a?

De ce nu \ncerci acela[i lucru [i cu mine? P`rul meu e natural

drept.

86 HAZEL FISHER

O \mpinse spre un fotoliu, apoi se a[ez` [i el pe bra]ul

acestuia. Hai, mângâie-mi p`rul, e gratis!

|nfuriat, Rick \i lu` mâna [i i-o a[ez` cu for]a \n p`rul lui.

Simpla atingere i-a fost de-ajuns Annei – degetele ei r`t`ceau

\nnebunite de pl`cere, iar Rick, la rândul s`u, primea gestul ei

cu o neb`nuit` bucurie.

Anna se trezi \n bra]ele lui, f`r` s` mai \ncerce s` se opun`

când buzele lui le c`utau, \nfrigurate, pe ale ei. Era exact

ce-[i dorise Anna de când se \ntâlniser`. Nu era de mirare c`

avusese acea re]inere de a se d`rui lui Mike; nu vroia s` i se

d`ruiasc` decât lui Rick.

Mângâierile lui aveau un efect \nnebunitor nu numai

asupra trupului, ci [i asupra min]ii ei, anihilându-i orice

dorin]` de-a i se opune.

– Te rog, nu, izbuti ea s` [opteasc`, mai mult formal,

\ntr-o str`fulgerare de luciditate.

– Te doresc, Anna. Dac` ai de gând s` spui "nu", iubito,

atunci spune acum.

– Nu, te rog ... adic`, da ... Te iubesc, Rick.

S`rut`rile lui erau dovada c` [i el o iubea.

– Cu câ]i b`rba]i ai f`cut dragoste pân` acum, Anna?

|ntrebarea lui o aduse la realitate, dar nu [tia ce s`

r`spund`. Dac`-i m`rturisea adev`rul, ar râde de ea; dac` nu,

s-ar enerva, a[teptându-se la o femeie versat` [i descoperind

o fat` speriat`, f`r` nici un pic de experien]`.


88 HAZEL FISHER

– Cu nici unul, ie[i la lumin`, chinuit, adev`rul, printredin]ii ei \ncle[ta]i.

Rick oft`, iar Anna se sim]i cuprins` brusc de un tremur pecare nu [i-l putea controla.

– {i eu te doresc.Rick se ridic`, oftând.– Te conduc acas` imediat, spuse el reu[ind s` zâmbeasc`.

{tiu c` nu ai f`cut-o inten]ionat.– |mi pare r`u ... S` [tii c` nu sunt ... pervers`. Nu râde de

mine.Când se apropie de ea [i-i cuprinse umerii cu bra]ele, se

lipi din nou de pieptul lui [i dorin]a amândurora izbucni ca oflac`r` vie, enorm`.

– Anna! gemu el, \mpingând-o de la pieptul lui.Surprins` [i jenat` de propria ei reac]ie, Anna [i-ar fi dorit

s` dispar` pe loc undeva sub p`mânt.– M` surprinzi, Anna! N-a[ fi crezut c` e[ti capabil` de o

astfel de provocare! gemu el, apoi ie[i fredonând.

Capitolul 7

Drumul pân` acas` a fost un co[mar pentru Anna. Era atâtde jenat`, \ncât nici nu \ndr`znea s`-[i ridice privirea. Poate,totu[i, \[i imaginase incidentul – era atât de str`in de firea ei!

Doar simplul gând o f`cea s` ro[easc`, pe când el p`reagrozav de bine dispus [i \nc` fredona \ncet. Probabil c` seamuza copios \n sinea lui.

Cum \ndr`znea s` se afi[eze atât de fericit, \n timp ce ea sesim]ea \ngrozitor ? O durea nu numai capul, ci [i trupul:durerea ne\mplinirii. |l dorea pe Rick. |l dorise cu fiecare fibr`a corpului ei, [i-acum frustrarea se transformase \ntr-un goldureros, a[a cum nu mai sim]ise niciodat`.

Deschise portiera \nainte ca ma[ina s` fi oprit bine [i ]â[niafar` f`r` s` mai priveasc` \napoi. Biata mama! Trebuia s` fietrist` [i sup`rat`.


Jennifer era furioas`, \ns` era o furie rece, controlat`.

– Ah, mam`, te rog s` m` scuzi! Timpul pur [i simplu a

zburat! spuse Anna, v`zând c` era aproape ora trei.

– Nu-i nimic, Anna. |mi dau seama c` ... tân`rul acesta e

mai important decât mama ta.

Anna se sim]ea vinovat` [i furioas`. Ah, acel Rick

Alexandre! Totul se-ntâmplase numai din vina lui. Nu, nu era

corect; avea [i ea partea ei de vin`. De fapt, n-ar fi vrut ca

momentele petrecute \mpreun` s` se termine vreodat` ...

Gândul acesta o f`cu s` p`leasc`. Poate c` vina fusese numai

a ei [i n-avea nici un drept s`-l acuze pe Rick.

– Sincer \mi pare r`u, mam`. {tiu c` am \ntârziat, dar Rick

a vrut s` ne oprim la bungaloul lui [i ...

– Bungalou! Te-a dus la el acas`? S` \n]eleg c` ai fost

singur` cu el acolo?!

– Doar pentru pu]in timp. Este o cas` mic`, dar dr`gu]` ...

Nu, nu se putea distrage aten]ia lui Jennifer!

– Sunt surprins` de comportarea ta, Anna. M` pot a[tepta,

de acum, s` vii acas` la orice or` din zi [i din noapte, dornic`

de pl`ceri u[oare!

– Nu se va-ntâmpla a[a ceva, mam`! De fapt, totul s-a

terminat. Nici m`car n-a fost o idil` – doctorul Alexandre nu

m` place.

– Presupun c` ]i-a propus s` face]i dragoste [i, când l-ai

refuzat, [i-a schimbat total atitudinea.

90 HAZEL FISHER

Ah, dac` mai vine aici, am s` m`tur podeaua cu el!

– Te rog, mam`, calmeaz`-te. Nu a fost vina lui, ci a mea.

A crezut c` doresc ... recunoscu Anna, aproape plângând,

ru[inat`, dar u[urat` dup` aceast` m`rturisire.

– To]i fac a[a, draga mea. B`rba]ii sunt fiin]e egoiste [i

egocentrice. Nu se gândesc decât la ei. Tat`l tù a fost unul la

un milion, poate. Nu vei mai g`si altul ca el. T`cur` amândou`

câteva clipe, gândindu-se la b`rbatul blând, u[or distrat, pe

care-l pierduser`. Am avut cândva o rela]ie cu un tân`r,

\nainte de a-l cunoa[te pe tat`l tù. Un tip energic, cu o

personalitate la fel de puternic` [i dominant` ca a acestui

doctor Alexandre. Am fost dispus` s`-i cedez, a[a c`, a luat tot

ce-a putut, apoi a plecat.

Anna o \mbr`]i[`, sim]indu-se mai aproape ca oricând de

ea. Acum [tia c` o va \n]elege [i, de[i cu mici ezit`ri la \nceput,

povesti totul despre Mike [i mica lor idil`. Era o u[urare s`

poat` povesti [i destìnui secretul care o ap`sa [i, spre

surprinderea ei, Jennifer nu p`rea nici deranjat`, nici

sup`rat`.

– {i acest Mike te mai a[teapt` \nc` la ceas?

– Sper c` nu, dar trebuie s` verific. Trebuie s`-mi cer

scuze.

Primi confirmarea mamei ei printr-o \ncuviin]are din cap.

– Da, ar trebui. Dar, e[ti sigur` c` ai terminat cu el?

– Da, sunt sigur`.


Chiar era. Nu-[i dorea decât bra]ele lui Rick \n jurul ei,

gura lui, trupul lui. Numai c` nu va avea niciodat` a[a ceva.

– Dar doctorul Alexandre?! Spune-mi c` s-a terminat [i

rela]ia cu el.

– Da, s-a terminat.

{tia bine c` era a[a. Acum, când [tia adev`rul despre ea, de

ce [i-ar mai pierde timpul? Probabil c` nici n-o va mai atinge

[i o va uita foarte repede, dac` nu cumva o [i uitase. Va face

ceai pentru mama ei, dup` care va merge la Mike; bietul de el,

trebuie s` fie sup`rat [i furios.

Mike \i deschise imediat. Nu era furios, ci \ngrijorat, ceea

ce-o f`cu pe Anne s` se simt` [i mai vinovat`.

– Doamne, Anna! Am a[teptat mai mult de-o or`.

O trase imediat \n`untru \n apartamentul mic [i

dezordonat, ]inând-o strâns \n bra]e.

– D`-mi drumul, Mike!

M` \nvine]esc u[or, se plânse ea când, f`r` s`-[i sl`beasc`

strânsoarea, acesta o oblig` s` se a[eze pe canapea, luând [i el

loc lâng` ea.

– Urmele l`sate de mine nu vor fi la vedere.

Dac` inten]ionase s-o lini[teasc`, nu-[i alesese deloc bine

cuvintele; Anna intre` \n panic`, dându-[i seama cum

interpreta venirea ei – o simpl` \ntârziere, chiar dac` destul

de mare, la programul stabilit.

– Ascult`-m`, Mike. Am venit s`-mi cer scuze ...

92 HAZEL FISHER

S`rutul lui \ntrerupse fraza, f`r` \ns` a avea [i alt efect

asupra ei. Ba mai mult, folosindu-se de genunchi [i de bra]e,

Anna \l \mpinse destul de brutal.

– Te rog, ascult`-m`, Mike. Am venit s`-mi cer scuze, nu s`

r`mân.

Respira greu din cauza efortului f`cut [i pieptul ei, pe care

mi[carea ritmic` \n sus [i \n jos \l scotea [i mai mult \n

eviden]`, devenise punctul de atrac]ie pentru privirea lui

Mike.

– Nu r`mâi?! Trebuie s` fugi acas` ca s` ]i se schimbe

scutecul?

– Nu era cazul s`-mi vorbe[ti a[a de urât. Am avut ... ni[te

musafiri de diminea]` [i n-am putut pleca. Nu a fost vina

mamei.

– {i-acum, de ce nu po]i r`mâne?

– Este dup`-amiaza liber` a menajerei [i trebuie s`

preg`tesc ceaiul.

– Dar când voi fi \n Irlanda, te vei gândi la mine câteodat`?

– Ah, Mike, de ce trebuie neap`rat s` pleci? |]i dore[ti chiar

atât de mult promovarea?

Mike d`du din umeri [i se ridic` de pe canapea,

\ntinzându-se [i c`scând.

– O fac pentru tine ... pentru noi. Am nevoie de acei bani

\n plus [i acolo e o pia]` bun`. Cât timp te vei mai gândi la

mine, \mi va fi mai u[or.


P`rea atât de tân`r [i de vulnerabil, \ncât Anna se arunc` la

pieptul lui, iar el \ncepu s-o mângâie u[or. Totu[i, când

gesturile lui \ncepur` s` devin` prea senzuale, Anna se eliber`

din strânsoarea lui; de fapt, nici el nu opuse rezisten]`, doar

zâmbi trist.

– Presupun c` nu sunt destul de bun pentru feti]a mamei.

Nu am nimic altceva de oferit decât o dragoste simpl`, curat`.

Anna suferea al`turi de el, dar nu putea face nimic [i, \n

orice caz, nu va face dragoste cu el – era ca [i cum tr`da ceea

ce sim]ea pentru Rick.

F`r` s` mai spun` un cuvânt, Anna ie[i din apartament [i

porni, gânditoare, spre cas`. Poate c` Mike avea dreptate;

poate c`, undeva \n subcon[tient, nu-l considera suficient de

bun pentru ea. Ridicol! }inea la el. |[i d`dea seama c` nu-l

mai iubea, dac` \l iubise vreodat`, dar asta nu-nsemna c` nu

vroia s` fie prieteni. Se sim]ea \ngrozitor de vinovat`.

***

Anna reveni cu u[urin]` la programul obi[nuit de lucru.

Parc` n-ar fi existat niciodat` cele dou` zile de pauz` [i cele

câteva clipe de pasiune cu Rick Alexandre. {i totu[i, ele

existaser`, iar ea \l iubea.

94 HAZEL FISHER

Era absolut convins`, de[i o voce mali]ioas` \i spunea c`

tot atât de sigur` p`ruse [i de iubirea ei pentru Mike. Oricum,

nu mai avea nici o importan]`; de-acum, doctorul Alexandre

nu mai avea timp pentru ea.

De fiecare dat` când se \ntâlniser` \ntâmpl`tor \n

urm`toarele zile, acesta fusese rece, distant, impersonal, ca [i

cum n-ar fi ]inut-o niciodat` \n bra]e. Se comportau ca doi

str`ini.

Anna continua s`-[i \ndeplineasc` \ndatoririle cu

con[tiinciozitate [i cu zâmbetul pe buze fa]` de pacien]i, dar

lumina din priviri i se stinsese. {i când era liber`, se culca

devreme, se scula târziu [i nu avea energie pentru nimic. Se

p`rea c` numai doamna Jenkins observ` acea schimbare [i-o

sf`tui s` mearg` la doctor, s` cear` un tonic. De unde s` [tie

ea c` \nsu[i doctorul era tonicul! Nu de medicamente avea

Anna nevoie, ci de zâmbetul lui [i de o anumit` privire a

ochilor lui cenu[ii-alba[tri. Nu le avea \ns` decât \n

imagina]ie, unde se conturau puternic, z`d`rnicindu-i orice

efort de concentrare.

|ntr-una din zilele \ntotdeauna foarte agitate când doctorul

Tester \[i vizita pacien]ii, Anna sim]i dou` bra]e puternice

\nconjurându-i talia [i, pentru o clip`, crezu c` era Rick. Spre

dezam`girea ei, conmstat` c` era John Snelling, dar, cum era

mult mai puternic` decât el, reu[i s` se elibereze din

strânsoarea lor.


– Chiar nu ai nimic mai bun de f`cut? se auzi \n aceea[i

clip` o voce grav` care o f`cu pe Anna s` se \ntoarc` imediat,

\mbujorat`.

Doctorul Paul Tester st`tea rezemat \n pragul u[ii,

privind-o \ncruntat. Dar, dup` ce John \[i ceru scuze de la

amândoi, asigurându-l pe doctorul Tester c` era numai vina

lui, acesta p`ru s` se-nsenineze.

– Nu pot s` spun c` te \nvinov`]esc, tinere. Cred c` [i eu

m-a[ aventura la o scurt` \mbr`]i[are dac` n-a[ fi medic

consultant!

Urmându-l pe acel b`rbat \nalt, bine f`cut, Anna \ncepu s`

se team` din nou; se p`rea c` buna lui dispozi]ie fusese foar

o aparen]`; r`mas singur cu ea, se \ncrunt` din nou.

– Unde te-am mai v`zut oare? Claia asta de p`r morcoviu

mi se pare cunoscut`.

De[i nu-i pl`cea s` i se spun` "morcoviu" p`rului ei ro[cat,

Anna avu \n]elepciunea de a se ab]ine s` fac` vreo remarc`.

– M-am ciocnit de dumneavoastr` acum câteva s`pt`mâni,

\n parcare, \i reaminti ea cu v`dit` nepl`cere.

– A[a este! |mi amintesc! Mergeai la Brightling Hill, nu-i

a[a?

Anna \ncuviin]` din cap, surprins`.

– E ciudat c` v` aminti]i.

– Hmm, nu sunt chiar atât de b`trân \ncât s`-mi pierd

memoria.

96 HAZEL FISHER

Anna râse, apoi, dându-[i seama c` poate nu era cea mai

potrivit` atitudine fa]` de un medic cu o pozi]ie atât de

important` \n spital, redeveni serioas` [i-l \ntreb` dac`-l poate

ajuta cumva.

– Nu, de fapt, o cùtam pe asistenta-[ef`.

– Este la o [edin]` cu comitetul, dar asistenta-[ef`

superioar` Hatcher trebuie s` fie \n birou.

M` duc s-o chem.

– Nu, mai bine poveste[te-mi despre tine.

– Pì ... nu prea am ce s` spun, \ncepu ea, mirat`. Este al

doilea salon \n care fac practic`.

– {i \]i place aici?

– Da, mul]umesc.

Zgomotul \nfundat al t`lpilor de crep, anun]ând venirea

doctorului Alexandre, le \ntrerupse conversa]ia. De fapt,

Anna, care era cu fa]a la u[`, \l v`zuse prima [i figura lui

sup`rat` \i devenise de-acum familiar`.

– Ah, Rick, de ce nu mi-ai spus c` este o ro[cat` frumoas`

\n salonul meu?

– |mi pare rù, domnule, dar nu am [tiut c` v` intereseaz`

elevele de talie mare! r`spunse Rick tìos, p`rând \nfuriat f`r`

motiv.

– Nu prea a fost o remarc` amabil`, Rick, observ` doctorul

Tester, mutându-[i privirea, nedumerit, de la acesta la Anna,

dup` care, \ncepând o discu]ie pe teme profesionale, d`du


acesteia posibilitatea de a se strecura de lâng` ei,

ascunzându-[i durerea \n spatele unui zâmbet.

Anna era atât de mâhnit` de jignirea lui Rick, \ncât nici

nu-[i d`du seama c` asistenta-[ef` Noates o observa din

pragul u[ii biroului ei. Probabil c` o v`zuse stând \n salon

lâng` doctorul Tester [i doctorul Alexandre [i era foarte

posibil ca unul din cei doi s` fie preferatul ei.

– Dac` nu e[ti ocupat`, f` un ceai doctorului Tester!

– N-ar trebui s`-l iau mai \ntâi pe John Snelling de la baie?

– Se descurc` [i singur. Pentru Dumnezeu, du-te [i f`

ceaiul acela! spuse [efa ei sup`rat`, cu privirea a]intit` asupra

fe]ei ei \mbujorate [i a bonetei deranjate – ca de obicei –

indicii clare \n sprijinul concluziei la care, f`r` \ndoial`

ajunsese.

Dup` aceea, se \ntâmpl` de mai multe ori ca Anna s` se tot

\ntâlneasc`, fie intrând, fie ie[ind din salon, cu doctorul

Tester, lucru ce nu putea trece neobservat de asistenta

Noakes. Aceasta se mul]umea, \ns`, s-o priveasc` lung,

\ntreb`tor, f`r` a face nici un comentariu. {i dac` ar fi fost

\ntrebat` ceva, Anna n-ar fi avut mare lucru ce s` r`spund`.

Pe Mike nu-l mai v`zuse, de[i se gândea deseori la el [i \nc`

\i persista \n minte imaginea lui lui \n acel apartament cu aer

mizer. Se-ntreba chiar dac` nu cumva plecase deja \n Irlanda.

|[i f`cea griji despre cum se va descurca acolo – dac` nu-i va

fi prea frig, dac` se va hr`ni cum trebuie – de[i \[i d`dea

98 HAZEL FISHER

seama c` nu-l iubise, ci doar i se p`ruse c` e \ndr`gostit`: o

manifestare tipic adolescentin`, o experien]` pe care o tr`ise

destul de târziu. Pe Rick Alexandre \l iubea; el \i umplea

visurile [i gândurile.

Acum, mai ales, când r`m`sese mai pu]in de o s`pt`mân`

pân` la Cr`ciun, Anna se sim]ea mai singur` ca niciodat`.

{i-ar fi dorit din tot sufletul s`-[i petreac` s`rb`torile cu

b`rbatul iubit, dar cum era de serviciu cea mai mare parte a

timpului, spera ca m`car s` fie [i el de gard`. Doar \i spusese

c` va aduce vâsc ... Dar asta p`rea s` se fi \ntâmplat cu mult

timp \nainte; acum era clar c` nu-l mai interesa. Probabil c` se

consola deja cu o alta; Anna ar fi vrut s` [tie cel pu]in cine era

aceea.

Cufundat` \n gânduri, nici n-a auzit vocea lui Rick, astfel

\ncât acesta trebui s` repete de dou` ori. Chiar [i a[a, mai

dur` \nc` pân` ce Anna s` se conving` c` b`rbatul de lâng` ea

era real, nu doar proiec]ia min]ii ei asaltate de dorin]`.

Rick ar`ta nervos, dar [i obosit – atât de obosit, \ncât Anna

\l \ntreb` cum se simte.

– De ce te-ar interesa s`n`t`tea mea, sor` Curtis? \ntreb` el

pe un ton atât de rece, \ncât Anna avu pur [i simplu un frison.

– Mi s-a p`rut c` sunte]i ... obosit; cu epidemia asta de

grip`, ar trebui s` fi]i prudent, continu` ea s` vorbeasc`, de[i

\[i d`dea seama foarte bine c` ar fi fost mai bine s` tac`. Nu

exagera]i cu munca [i ...


– Mul]umesc, domni[oar` doctor Curtis, dar m` descurc [i

f`r` sfaturile tale de expert. – Abia când o v`zu \nchizând

ochii, ca [i cum ar fi sim]it o mare durere, figura lui ca de

granit p`ru s` se mai \mblânzeasc` [i, stingherit, \i puse u[or

mâna pe um`r. Scuz`-m`, Anna. Cred c` \ntr-adev`r, sunt

obosit. Nu lua \n seam` ce-am spus.

Dup` care se-ndep`rt` cu pa[i mari, iar Anna, cu gândul la

el, \[i continu` treaba. Se \ndrept` spre laborator, când auzi

vocea doctorului Tester:

– A[teapt` pu]in, sor` Curtis! \i strig` acesta, tocmai ie[ind

din biroul administratorului spitalului unde discutase cu un

alt doctor.

Ce mult [i-ar fi dorit Anna ca, \n locul lui s` fi fost Rick.

F`r` s` vrea, se gândi dac` a[a ar ar`ta [i el când va ajunge la

vârsta doctorului Tester: cu p`rul u[or \nc`run]it la tâmple [i

aproape imperceptibil r`rit, cu talia dând u[oare semne de

\ngro[are. Nu, Rick \[i va p`stra \ntotdeauna acea linie

atletic`! |ncerc` s`-[i ]in` gândurile sub control. Nu trebuia s`

uite c` acestui Rick Alexandre nici nu-i mai p`sa de ea.

– De ce e[ti atât de trist`? o \ntreb` doctorul Tester,

ajungând lâng` ea.

– M` gândeam la Cr`ciun. Ar fi frumos s`-]i po]i petrece

aceast` s`rb`toare cu persoana iubit`.

– |ntr-adev`r. |n cazul t`u, exist` o asemenea persoan`?

– Asta e ceva ce nu v` pot spune, domnule, glumi ea.

100 HAZEL FISHER

Râsul lui tare \i f`cu pe unii dintre cei pe lâng` care treceau

s` \ntoarc`, oarecum mira]i, capetele. Printre ace[tia, era [i

Sheila Haggerty, c`reia Anna \i zâmbi, f`r` \ns` a o vedea

foarte bine sau a-i con[tientiza pe deplin prezen]a. De fapt,

nici chiar pe doctorul Tester nu-l vedea prea bine. Mintea \i

era ocupat` de omul pe care-l iubea. De altfel, imediat dup`

ce se desp`r]i de el, \n fa]a salonului, \i [i ie[i din gând.

Programul ei de lucru se termina la patru [i jum`tate, dar

repeti]ia la cor pentru colinde era la ora cinci [i un sfert, a[a

c` Anna r`mase s` lucreze pân` atunci. Mama ei [tia c` va

\ntârzia [i cuno[tea [i motivul, a[a c` Anna se sim]ea ceva mai

liber`, permi]ându-[i chiar s` mai z`boveasc` dup` repeti]ii la

o cafea al`turi de colegii ei [i \ncepuse chiar s` se simt` bine

al`turi de ei.

|i f`cea pl`cere s` cânte, dar, desigur, s-ar fi bucurat mai

mult dac` ar fi fost [i Rick acolo. Majoritatea cori[tilor era

format` din asistente [i infirmieri, dar erau [i câ]iva membri

din personalul de serviciu, de exemplu un portar – un bas cu

o voce superb` – [i, de asemenea , administratorul spitalului,

domnul Archer. De[i avea o pozi]ie foarte important` \n

consiliul de conducere, acesta din urm` – un b`rbat scund,

robust, cu p`rul alb aranjat \ntotdeauna impecabil – era

mereu prietenos cu toat` lumea. Cu atât mai mare a fost

surprinderea Annei când l-a v`zut \ndreptându-se spre ea, cu

o privire aspr`. Când o conduse \ntr-un col] al s`lii enorme \n


102 HAZEL FISHER

care se desf`[urau repeti]iile, Anna nu mai avu nici o \ndoial`c` avea s` fie admonestat` pentru cine [tie ce gre[eal` –numai c` nu-[i putea da seama nicidecum ce f`cuse r`u. Aveas` se l`mureasc`, din p`cate, imediat.

– |]i dai seama c` \ntreg spitalul vorbe[te despre tine [idomnul doctor Tester?!

Gura i se deschise, involuntar, de mirare [i \ncerc` s`protesteze, apoi \[i d`du seama, dup` expresia dene\nduplecat de pe chipul domnului Archer, c` totul e \nzadar.

Capitolul 8

Anna r`mase ca paralizat`, \n fa]a domnului Archer.– |n]eleg c` asistentele nu sunt ni[te \ngeri, doar sunt de

atâta timp \n spital ... Dar, dac` tu [i doctorul Tester v-a]iimplicat \ntr-o rela]ie, pentru numele lui Dumnezeu, de ce-atrebuit s` v` afi[a]i?!

– Bine, dar noi ...– Acum e prea târziu, tocmai asta e nenorocirea. De ce

naiba n-ai ales unul din doctorii tineri? Un consultant trebuies`-[i p`streze reputa]ia, chiar dac` e divor]at.

|nc` bomb`nind, administratorul plec`, l`sând-o privind\n gol \n urma lui.

Când dirijorul f`cu semn cori[tilor s` se adune, Anna,nemaiputând suporta, fugi pur [i simplu din sal`, f`r` s`-i maipese de privirile a]intite asupra ei – reale sau imaginare.


Ie[i \n aerul rece de-afar` [i mai mult alerg` decât merse

pân` acas`. Era doar o chestiune de timp pân` când zvonul

avea s` ajung` la urechile lui Rick, [i, dac` [i-a[a avea o p`rere

destul de proast` despre ea, ce va mai gândi atunci?!

A doua zi, Anna \ncepu lucrul la ora [apte [i jum`tate

diminea]a [i, spre surprinderea ei, v`zu c` asistenta-[ef` era

deja acolo, de[i, \n mod normal, aceasta venea \ntotdeauna la

opt. |[i imagin` c` era vreo problem` mai deosebit` \n cadrul

salonului, dar nu b`nuia ce anume putea fi.

Spre u[urarea ei, John Snelling fusese externat cu câteva

zile \n urm`, a[a c` sc`pase de nepl`cerile din partea lui.

Anna nu putea decât s` spere c` [efa ei nu era \nc` la

curent cu acel zvon. Acum [tia c`, el [i doamna Noakes purta

verighet`, so]ul ei murise chiar \n timpul lunii lor de liere, cu

câ]iva ani \n urm` [i asta [tersese orice urm` de antipatie pe

care o sim]ise fa]` de [efa ei. Ba chiar \ncerca s`-i fac` mici

servicii, f`r` s`-i pese de remarcele mali]ioase ale colegilor ei.

Doar când se gândea la durerea pe care aceast` femeie trebuie

s-o fi sim]it, Anna se cutremura. |[i imagina ce-ar fi \nsemnat

s`-l [tie pe Rick Alexandre z`când undeva, accidentat mortal.

Cu siguran]`, n-ar mai fi g`sit resursele pentru a-[i continua

ea \ns`[i via]a.

Era atât de adâncit` \n aceste gânduri morbide, \ncât

doamna Noakes trebui s` ridice tonul pentru a se face auzit`.

– Sor` Curtis! Vrei s` fii pu]in atent`, te rog?

104 HAZEL FISHER

– Ah, da, \mi pare rù ... V` rog s` m` scuza]i.

– |ntotdeauna \]i pare rù!

De[i jignit`, Anna reu[i s` zâmbeasc`, rezistând cuvintelor

aspre pe care [efa ei le rev`rsa \ntr-un torent nemilos.

"Gânde[te-te c` so]ul ei a murit \nainte s` aib` timp s` se

cunoasc` bine unul pe cel`lalt: gânde[te-te la Rick", \[i spuse

Anna, pentru a putea r`mâne s` asculte r`bd`toare acuzele ce

i se aduceau. De fapt, nici nu auzise mai mult de jum`tate din

ceea ce vorbise [efa ei, dar b`nui c` aceasta aflase zvonul,

pentru c`, \n mod obi[nuit, se purta cu ea destul de

acceptabil – nu se punea problema de a-i ar`ta prietenie, dar,

cel pu]in, avea o atitudine foarte civilizat`.

– Nu ai nimic de spus?!

Anna, comp`timind-o din nou \n gând, se mul]umi s`-i

zâmbeasc` – un zâmbet atât de plin de bun`tate [i

compasiune, \ncât doamna Noakes aproape c` se \nec` de

indignare.

– Dispari din fa]a mea! S` nu te mai v`d pân` la ora vizitei!

Asistenta-[ef` \l prefera pe doctorul Tester, dup` cum Anna

\[i d`duse seama \n mod clar. Hot`r\ s` \ncerce s`-i apropie

cât de mult pe cei doi. Desigur, [i ei \i pl`cea doctorul Tester,

dar nu ca partener \ntr-o poveste de iubire.

Vizita se dovedi un dezastru de la \nceput pân` la sfâr[it.

Mai \ntâi ne\n]elegând bine numele medicamentului pe care

asistenta-[ef` mai mult \l mormì, Anna alese gre[it tabletele.


Bine\n]eles c` acestea nu ar fi putut fi administrate f`r` o

verificare ulterioar`, dar, dup` tapajul f`cut de [ef`, s-ar fi

putut deduce c` Anna tocmai fusese prins` \ncercând s`-l

ucid` pe bietul pacient. |n dreptul urm`torului bolnav, când

trebui s` deschid` capacul flaconului cu medicamente,

mâinile \i tremurau atât de tare, \ncât câteva pastile c`zur` pe

m`su]a rulant` [i, când [efa se repezi s` \n[face flaconul

aproape tot con]inututl acestuia se \mpr`[tie pe jos.

– Pentru Dumnezeu, nu e[ti \n stare s` faci nimic corect?

]ip` doamna Noakes, uitând c` pacien]ii nu trebuie s` fie

deranja]i [i f`când semn unei alte asistente s` ia locul Annei.

M`-ntreb dac` e[ti tot atât de lent` [i \n alte situa]ii! Du-te [i

ia m`tura [i adun` pân` la ultima pastil`!

Anna se gr`bi spre \nc`perea anex` unde se afla m`tura,

aproape ciocnindu-se de doctorul Tester care, tocmai venind,

nu putea s` nu fi auzit tirada asistentei-[efe.

– M` scuza]i, v` rog! spuse Anna [i trecu pe lâng` el. |n

definitiv, el era – chiar dac` \n mod incon[tient – cauza

tuturor nepl`cerilor ei.

– Nu numai c` \mpr`[tii medicamente \n tot salonul, dar

te ciocne[ti [i de domnii doctori! coment` \n continuare

asistenta-[ef`. Nu ai de gând s`-]i ceri scuze \n fa]a domnului

doctor Tester?

Anna f`cu \ntocmai [i acesta \i zâmbi destul de distant. Se

str`duia nici s` nu-i pese. Oricum, nu mai putea face nimic,

106 HAZEL FISHER

a[a c` [efa ei era liber` s` cread` ce vroia. |n cele din urm`,

când \[i va da seama c` zvonul este nefondat, totul avea s`

intre \n normal. Spera s` fie doar o chestiune de timp.

De altfel, dup` vizita f`cut` bolnavilor, asistenta-[ef` [i

doctorul Tester r`maser` cam o or` \n biroul acesteia [i Anna

spera ca el s` fi râs pur [i simplu de enormitatea acelui zvon

[i s-o asigure c` nu exista nici o f`râm` de adev`r.

Probabil \ns` c` Paul Tester nu fusese prea conving`tor,

din moment ce doamna Noakes continua s-o pun` \n situa]ii

nepl`cute \n fa]a tuturor, cu un sadism care reu[i s` [tearg`

orice compasiune din partea Annei.

|n special un incident \i l`s` un gust amar: trebuia s` ia din

dul`piorul de medicamente o sticlu]` cu ap` distilat`. Sub

privirea aspr` a [efei sale, timorat` de ve[nicele repro[uri ale

acesteia, Anna nu reu[i decât cu mare greuitate s` g`seasc`

sticlu]a respectiv`, pe care nea[teptata dezordine din

dul`pior o camuflase destul de bine.

– Hai mai repede, sor` Curtis! To]i râdem de tine c` nu

e[ti \n stare s-o g`se[ti!

– M` bucur c` vi se pare amuzant, spuse Anna lini[tit, ea

\ns`[i mirat` de \ndr`zneala ei. Aceasta este, da? M` tem c` \n

dul`pior nu este nici pe departe ordinea pe care o crede]i

dumneavoastr`, continu` ea \n lini[tea des`vâr[it` ce se l`s`

peste fe]ele uimite ale tuturor, de la primele ei cuvinte.

Dup` aceea, Anna se retrase cu ochii plini de lacrimi.


Cel pu]in, asistenta-[ef` era \n concediu de Cr`ciun; asta

era singura ei bucurie. Spera ca, la \ntoarcerea acesteia,

zvonul acela absurd s` fie dat uit`rii.

***

Cu dou` zile \nainte de Cr`ciun, Anna se gândi s` treac` pe

la Mike s`-i duc` un cadou – un fleac, dar vroia s` aib` o

amintire de la ea, s` [tie c` se gândea la el. Desigur, nu

excludea posibilitatea ca el s` fi plecat deja, sau s-o \ntâmpine

cu r`ceal`.

{tia c` Rick era de serviciu de Cr`ciun, dar dup` aceea?

Poate c` mergea la p`rin]i, dac` ace[tia erau \n via]`.

Se-ntreba cum arat` casa lui din Jersey. Citise c` peisajul era

superb, cu plaje aproape pustii [i golfuri izolate. De altfel,

iarn` [i var`, era o sta]iune turistic` foarte modern`. Chiar

inten]iona, dac` mama ei continua s` se simt` bine, s` mearg`

acolo \ntr-o scurt` vacan]`, s` respire acela[i aer ca el, s`-[i

bucure privirea cu acelea[i priveli[ti [i, poate ... cu pu]in

noroc, s`-l \ntâlneasc` \ntâmpl`tor.

Cuprins` brusc de vinov`]ia gândului ei la un b`rbat \n

timp ce mergea la un altul, Anna b`tu la u[a lui Mike. Nu

r`spunse nimeni, de[i se auzea mi[care \n`untru. B`tu mai

108 HAZEL FISHER

tare [i tocmai se gândea dac` s` lase sau nu cadoul la u[` –

un portmoneu din piele – când Mike deschise, ap`rând

printr-o cr`p`tur` de câ]iva centimetri.

Figura lui tr`da nu numai uimire, ci [i un amestec de jen`

[i emo]ie, astfel \ncât [i Anna \ncepu s` se simt` stingherit` –

\n definitiv, poate Mike ie[ise din baie, sau era cu o fat` [i ea

nimerise \ntr-un moment nepotrivit.

– Bun`, Anna!

M` bucur s` te v`d.

– }i-am adus un mic dar de Cr`ciun.

– Mul]umesc, spuse el \ntinzând imediat mâna s`-l ia,

având grij` s` blocheze cu capul intrarea. Nu trebuia s` te

deranjezi. Ce este?

– Scrie pe pachet c` nu trebuie s`-l deschizi pân` la

Cr`ciun, a[a c`, a[teapt` pân` atunci. Am venit \ntr-un

moment nepotrivit? \ntreb` ea, amuzându-se v`zându-l

ro[ind.

– ~` ... tocmai am f`cut baie [i nu sunt \ntr-o ]inut`

decent`, glumi el.

A[adar cam atât durase iubirea lui nemuritoare.

– Bine, plec. |nc` nu ai primit chemarea din Irlanda? mai

\ntreb` ea, \ntorcându-se s` plece.

– Nu, dar va veni \n curând ... pe la sfâr[itul lui ianuarie.

Te vei mai gândi la mine din când \n când? strig` el dup` ea,

deschizând u[a pu]in mai mult.


– Sigur c` da, Mike, de[i tare-a[ vrea s` nu trebuiasc` s`

pleci.

|ntorcând capul, ochii ei se \nduio[ar` v`zându-l: era

descheiat la c`ma[` [i f`r` curea.

– Te iubesc, Anna! o urm` vocea lui r`gu[it` de emo]ie.

Da, poate c` \n felul lui, ]inuse la ea. Era \mpreun` cu o

fat` pentru c` ... era firesc. Nu avea s`-l judece aspru pentru

a[a ceva. Chiar [i Rick Alexandre avea astfel de porniri [i

dorin]e ... Dac` nu le-ar fi avut, nu s-ar mai fi gândit atât de

mult la el!

***

Veni \n sfâr[it, ziua de Cr`ciun. Anna era de serviciu pân`

seara târziu [i-i f`cea pl`cere s` s`rb`toreasc` al`turi de

pacien]i [i s` participe la festivitatea organizat` pentru ei!

Acas`, Cr`cinul era o zi aproape obi[nuit`, cu excep]ia

schimbului de cadouri – singurul lucru care s` marcheze

s`rb`toarea.

Doamna Jenkins dorea, cum era firesc, s` fie al`turi de

familia ei, a[a c` Anna s-a oferit s` g`teasc`. |n schimb, cum

Mary Dixon nu avea rude apropiate, avea s` r`mân` s` ]in`

companie lui Jennifer cât ea era la spital.

110 HAZEL FISHER

Primul lucru pe care Anna \l observ` când intr` \n salon a

fost vâscul: un bucheyt enorm deasupra u[ii de intrare [i

ramuri mai mici ag`]ate din loc \n loc \n tot salonul [i \n

dreptul fiec`rui pat.

– A fost ideea doctorului Alexandre, \i spuse Ruth Barratt.

O vag` speran]` \ncepu s`-i pâlpâie \n suflet.

|ntr-adev`r, a fost s`rutat` sub buchetul enorm de vâsc,

dar nu de Rick.

Asistenta-[ef` \i f`cu semn s` vin` [i Anna se gr`bi spre

biroul acesteia, convins` c` trebuie s`-i serveasc` pe cei câ]iva

vizitatori cu figuri importante, cu cafea.

Imediat ce intr`, doctorul Tester o trase \napoi pe coridor,

\n dreptul vâscului [i \n raza vizual` a pacien]ilor, o s`rut` \n

aplauzele [i ova]iile acestora. Buzele lui groase, c`rnoase

nu-i pl`cur` deloc, dar f`cu tot posibilul s` nu lase s` se vad`

nimic din ceea ce sim]ea. |mbujorat` [i cu boneta \ntr-o parte,

zâmbea doctorului Tester când, din spate auzi aplauze. Dup`

fiorul ce-o str`b`tu, [tiu exact la ce s` se a[tepte [i \ntr-adev`r,

\ntorcând capul, \ntâlni privirea ironic` a lui Rick. Acesta avea

parc` lipit de buze un zâmbet formal, dincolo de care Anna

sim]ea clar ostilitatea fa]` de ea. Da, acum [tia sigur: b`rbatul

pe care-l iubea, o ura.

Doctorul Tester s`rutase toate asistentele, a[a c` nu fusese

nimic deoasebit \n faptul c` o s`rutase [i pe ea, dar expresia

de pe chipul lui Rick i se \ntip`rise \n suflet – suficient ca


s`-i strice acel Cr`ciun, dac` n-ar fi trebuit, totu[i, s` p`streze

o aparen]` de veselie, de dragul pacien]ilor.

Singurii doi bolnavi care erau \n stare mai grav`, fuseser`

muta]i \n rezerv`, \n sfâr[it eliberat` [i asistentele st`teau cu

schimbul lâng` ei. Tocmai era rândul Annei [i impresionat`

mai ales de unul din ei, \l asculta povestind, mângâindu-i

mâna u[or, \n semn de \ncurajare, când auzi vocea lui Rick.

Ridicându-[i privirea spre el, \ncerc` s`-i zâmbeasc`, dar

acesta o privi pu]in, dus pe gânduri, dup` care \[i concentr`

toat` aten]ia asupra pacientului pentru care venise de fapt, [i

disp`ru imediat dup` ce-l consult`, l`sând-o privindu-l lung,

sub povara unei dureri din ce \n ce mai chinuitoare. Ah, dac`

ar \ntreba-o! I-ar spune c` nu simte nimic pentru doctorul

Tester!

Era exact ca \n co[marul pe care-l avusese odat` [i care

\nc` o speria: pierdut` \ntr-un labirint, pe oriunde o lua,

ajungea din nou \n punctul de pornire, f`r` nici o speran]` de

a putea ie[i.

O lacrim` i se rostogoli pe obraz, de[i \i venea greu s`

admit` c` suferea atât de mult pentru c` b`rbatul iubit

aproape c` nici nu era con[tient de existen]a ei.

Era aproape ora de plecare; salonul era cufundat \n lini[te

[i semi\ntuneric. Anna se \ndrept` \ncet spre camera de gard`,

pentru a mai verifica \nc` o dat` când e de serviciu, dar o

mi[care \n penumbr` \i atrase aten]ia. Doctorul Alexandre

112 HAZEL FISHER

]inea deasupra capului un vâsc, iar cu cel`lalt bra] \nconjura

strâns talia femeii \nalte [i zvelte pe care o ]inea la piept. O

lumin` aprins` la o fereastr` a unei s`li \nvecinate \i mai lini[ti

pu]in curiozitatea: individa p`rea s` fie blonda al`turi de care

\l v`zuse atunci pe strad`, ba chiar o recunoscu – o anume

Beth de la laborator.

Anna tu[i u[or pentru a-[i anun]a prezen]a [i p`[i repede

spre camera de gard`, ca [i cum n-ar fi fost martora acelei

scene.

Inima \i era complet zdrobit`.

Când reveni la lucru, dup` zilele libere, o nou` veste trist`

o \ntâmpin`: moartea pacientului al`turi de care st`tuse [i ea,

\n seara de Cr`ciun [i de care se ata[ase foarte mult.

|nc` sub impresia acestei ve[ti, trebui s` fac` fa]` unei

\ncerc`ri – o injec]ie administrat` unui pacient [i a[a destul

de dificil, sub privirea sever` a asistentei-[efe Powell. Lipsei ei

de experien]` [i \ndemânare [i emo]iilor fire[ti, veni s` se

adauge [i prezen]a doctorului Tester care o \ncurc` [i mai

mult cu sfaturile sale, astfel \ncât rezultatul se dovedi a fi un

dezastru: pacientul aproape c` s`ri din pat.

Doctorul Tester d`du din cap cu un aer dezaprobator, apoi

f`cu semn asistentei-[efe c` nu mai are nevoie de prezen]a ei,

iar Annei s`-l urmeze \n sala de recreere, pentru moment

goal`.

– Vroiam s`-]i vorbesc, Anna.


114 HAZEL FISHER

Mirat`, Anna abia \ndr`zni s`-l priveasc`. Diferen]aierarhic` dintre ei era enorm`, [i totu[i, felul lui de-a fi, atâtde prietenos.

– Nu vre]i s` lua]i loc, domnule doctor? \l invit` ea,v`zându-l cum \[i duce, obosit, mâna la ochi.

Paul Tester se a[ez` comod [i relaxat, recunosc`tor parc`,invita]iei ei.

– Te-apas` toate grijile din lume, Anna?Anna scutur` din cap, jenat`. Sigur c` era a[a, dar vroia s`

fie singur` cu gândurile ei triste [i durerea sa. De ce nu treceaodat` la subiect? Brusc, avu o revela]ie: ce altceva putea fidecât c` vrea s-o anun]e c` este concediat`!

– Ce anume dori]i s`-mi spune]i?– E[ti foarte direct`, coment` el surprins [i poate pu]in

deranjat.Apoi, ridicându-se din fotoliu, se duse la fereastr` [i privi,

\n timp ce Anna a[tepta ner`bd`toare, decizia directorului.

Capitolul 9

Paul Tester se-ntoarse cu o mi[care rapid`, zâmbind.– Vrei s` lu`m cina \mpreun`, \ntr-o sear`?Mirarea \ntip`rit` pe figura ei f`cu s`-i dispar` zâmbetul de

pe buze.– Ai dreptate, poate c` nu ... Dar prânzul?!– Eu ... \ncepu ea, cople[it` de invita]ie [i \n acela[i timp

\ntrebându-se ce vroia de la ea. Era mai degrab` din genera]iamamei ei. Da ... mi-ar face pl`cere, se auzi ea spunând [iimediat zâmbetul reveni pe buzele doctorului.

– Mul]umesc, spuse el simplu, trecându-[i mâna prin p`rulgrizonant cu un gest de b`ie]andru, apoi stabilir` data [i ora.

Când doctorul Tester p`r`si sala fredonând \ncet, dup` ceo s`rut` pe Anna pe frunte, aceasta r`mase cu ochii m`ri]i deuimire, \nc` nevenindu-i s` cread`. Astfel de lucruri nu se


\ntâmplau decât \n romane. De[i ... nu era deloc ner`bd`toare

s` ia masa cu doctorul Tester, mai ales c` pentru aceasta

trebuia s` inventeze o minciun` pentru mama ei.

Pe Rick Alexandre \l vedea foarte pu]in, de[i, din cauza

epidemiei de grip`, acesta lucra pân` târziu, \nlocuindu-[i [i

colegii bolnavi, De câte ori se \ntâlneau, era politicos cu ea,

dar foarte distant – parc` erau doi str`ini, parc` niciodat`

n-ar fi ]inut-o \n bra]e, n-ar fi s`rutat-o [i mângâiat-o.

Anna o mai v`zuse de câteva ori pe acea Beth [i chiar pe ea

[i pe Rick \mpreun`, râzând. Se p`rea c` singurele momente

de adev`rat` relaxare pentru Rick erau când se afla \n

compania lui Beth [i, de[i Anna se str`duia s` fie fericit`

pentru fericirea lui, nu reu[ea. Ba, dimpotriv`, de[i nu-i

pl`cea s` recunoasc`, era geloas`, de[i obiectiv, n-avea nici un

drept s`-l acuze – doar nu era s-o a[tepte pe ea, pân` se

hot`ra ...

Cu toate c` ar fi fost gata oricând s` i se d`ruiasc`, numai

c` aceast` ocazie nu avea s` mai apar`: nu mai exista nici

urm` de interes din partea lui Rick pentru ea. Desigur, o

durea faptul c` interesul lui se limitase numai la trup, nu [i la

ea ca personalitate, dar \l iubea atât de mult, \ncât ar fi trecut

cu vederea.

Veni \n sfâr[it vineri [i, la terminarea programului. Anna se

schimb` cu rochia nou`, gri-\nchis care-i scotea atât de bine \n

eviden]` p`rul ro[cat, [i cu pantofii adu[i special de acas` [i

116 HAZEL FISHER

merse la locul de \ntâlnire, destul de departe de spital, pentru

a urca, destul de emo]ionat`, \n Mercedesul doctorului

Tester.

Dup` un prânz delicios \n restaurantul elegant al hotelului

George, Anna \[i bea cafeaua, \nv`luit` \ntr-o puternic`

senza]ie de bine; avea impresia c-ar fi putut sta acolo la

nesfâr[it \n compania doctorului Tester. Brusc, se \ncrunt`,

u[or ame]it` de vin – doar nu-l avea al`turi pe b`rbatul iubit,

ci se afla lâng` un str`in ... Chiar, nu [tia nimic despre el – era

ca o enigm` pe care, \ns`, dorea s-o descifreze. Nu, nu era

bine! Din moment ce-l iubea pe Rick Alexandre, nu se putea

s-o intereseze un altul. {i-apoi, mai era [i Mike Forster.

Colec]iona b`rba]i, \n ultima vreme!

Ironia acestui gând o f`cu s` zâmbeasc` [i, bine\n]eles c`

privirii agere a doctorului Tester nu putea s`-i scape acest

am`nunt.

U[or, \i mângâie mâna cu un deget.

– E[ti mul]umit`, Anna?

– Da, a fost un prânz excelent, mul]umesc. Acum, \ns`,

trebuie s` plec.

– De ce? |n dup`-amiaza aceasta n-am nimic de f`cut, a[a

c` ne-am putea plimba cu ma[ina sau pe jos, pe ]`rm.

– Eu nu pot; sunt din nou de serviciu la ora cinci.

– Credeam c` e[ti liber`, Anna. Nu mi-ai spus c` ai

program prelungit.


– N-am [tiut c` v` intereseaz`, r`spunse ea cu o candoare

care-l amuz`, redându-i buna dispozi]ie.

– Nu ]i-a[ fi dat vin, dac-a[ fi [tiut. Acum, nu pot decât s`

m` rog lui Dumnezeu pentru pacien]ii mei, mai ales dac`

trebuie s` umbli cu vreun ac de sering`.

Pentru Anna, \ns`, orice amuzament \ncet`, odat`

re\ntoars`. Prima persoan` cu care se-ntâlni a fost chiar Rick

Alexandre, numai c` o durea capul \ngrozitor [i zâmbetul lui

avu efectul contrar celui a[teptat: o \nfurie. O \nfurie de fapt

gândul c` era un zâmbet r`mas de la \ntâlnirea lui cu Beth,

din moment ce numai \n compania aceleia se sim]ea fericit.

Era atât de nervoas`, \ncât reac]ion` aproape brutal când

\ncerc` s`-i \nchid` calea, direc]ionând-o spre buc`t`rie.

– V` rog, domnule doctor Alexandre, nu m` simt bine [i

am multe de f`cut. L`sa]i-m` ... apoi ie[i \n fug`, aproape f`r`

s`-i pese c` el nici nu f`cu vreun gest s-o opreasc` [i nici n-o

urm`.

Trecu, \n sfâr[it, [i ziua aceea [i urm`toarele, din ce \n ce

mai agitate. Asistenta-[ef` Noakes reveni din concediul de

odihn`, prelungit cu un concediu medical, sl`bit` [i aparent

f`r` energia de-a o mai chinui pe Anna.

Doctorul Tester, Paul, cum \i spunea acum, ie[ea \mpreun`

cu ea cam o dat` pe s`pt`mân`. |ncet, \ncet, Anna \ncepu s`

aib` \ncredere \n el [i-i f`cea pl`cere compania lui, de[i nu era

vorba de o pasiune care s`-i fac` inima s` tresar`, dar era un

118 HAZEL FISHER

b`rbat foarte pl`cut [i atent. |ntotdeauna o s`ruta, la plecare,

[i de fiecare dat`, Anna ar fi dat orice s` fi fost Rick \n locul

lui.

Stagiul ei la Park Ward trebuia s` se termine \n martie [i,

cu aproximativ o s`pt`mân` \nainte, Paul Tester \ncepu s`

devin` mai insistent, iar s`rut`rile lui, din ce \n ce mai pline

de dorin]`. Spre surprinderea ei, Anna \i r`spundea pe

m`sur`, poate la \nceput [i din nevoia de a-[i potoli cumva

dorul pentru Rick. Poate c` nu era prea corect, a[a c`, \n

momentul \n care mângâierile lui devenir` senzuale, Anna,

parc` trezit` brusc la realitate, \l opri.

– Te rog s` m` ier]i. |nseamn` c` am interpretat gre[it

semnalele primite, spuse el blând, \ndep`rtându-se pu]in.

– Te rog s` nu te superi, Paul, nu trebuia s` las s` se ajung`

aici ... N-am vrut s` te chinui, \ncepu ea s` se scuze \ngrozitor

de jenat`, \n timp ce el \i lu` mâinile \ntr-ale lui cu un gest

plin de \n]elegere.

– Nu m` chinui, m` \ncân]i, draga mea. Tu hot`r`[ti când

– nu vreau s` te gr`besc.

Anna se sim]i \ngrozitor de ru[inat`. Paul era un om atât de

bun [i ea \l folosise \n \ncercarea de a uita de b`rbatul iubit,

\n bra]ele lui. Dar, oricât ar fi \ncercat, pe Rick nu-l putea uita

[i nici nu putea s` \nceteze de a-l iubi. |[i d`dea seama c` nu

trebuia s`-l mai \ncurajeze pe Paul, dar nici nu [tia cum s` se

retrag`, f`r` s`-i r`neasc` sentimentele.


De asemenea, \i displ`cea [i faptul c` trebuia s`-[i mint`

mama pentru a se putea \ntâlni cu el. Dup` confiden]ele pe

care i le f`cuse \n leg`tur` cu Mike, sperase ca ele dou` s`

devin` mai apropiate, dar Jennifer continua s` nu-n]eleag`

dorin]a ei absolut fireasc` de-a fi, din când \n când \n

compania unui b`rbat. Nu se putea spune c` Anna era mai

pu]in atent` fa]` de mama ei, dar hot`râse s` \ncerce s`-[i

tr`iasc` via]a \n m`sura \n care putea, f`r` s`-i mai spun` unde

[i cu cine merge.

|l mai v`zu pe Mike o dat` \nainte de plecarea acestuia \n

Irlanda. |l s`rut`, \n amintirea a ceea ce-i legase [i, spre

surprinderea ei, individul acela dur [i nep`s`tor \ncepu s`

plâng`. |nduio[at`, \i promise c`-l va a[tepta, f`r` s` se

gândeasc` la ceea ce implica acest lucru. Desigur, Mike nu

ratase ocazia de-a \ncerca s` fac` dragoste cu ea [i, \ntr-un

moment de mil`, Anna a fost aproape pe punctul de a-i ceda,

dac` imaginea a doi ochi alba[tri-cenu[ii nu i-ar fi ap`rut \n

minte, plini de mânie [i repro[.

Nu, nu va putea apar]ine niciodat` altcuiva decât lui Rick.

Se p`rea c` to]i b`rba]ii din lume nu \nsemnau pentru ea ceea

ce \nsemnase Rick.

Tot \n numele hot`rârii de a \ncerca s` duc` o via]` mai

independent`, Anna accept` o invita]ie total nea[teptat` la

petrecerea de r`mas-bun dat` de una din colegele ei, Marion

Burns, care urma s` plece \n str`in`tate cu logodnicul ei.

120 HAZEL FISHER

A[tepta cu ner`bdare petrecerea, sperând s-o distrag`

pu]in de la gândul de a trebui s` se-ntâlneasc` \n continuare

cu doi b`rba]i pe care nu-i dorea.

Petrecerea urma s` aib` loc \ntr-una din s`lile de zi ale

spitalului \n corpul de cl`dire destinat asistentelor.

Anna se-ntoarse acas` de la lucru destul de târziu., dup` ce

\ndeplini toate sarcinile suplimentare pe care doamna Noakes

i le d`du, astfel \ncât abia avu timp s` fac` o baie [i s`-[i

schimbe hainele, dup` care plec` gr`bit`. Pe drum, la \nceput

nici nu observ` ma[ina care trecu \ncet pe lâng` ea, apoi,

când o v`zu oprind, \[i imagin` c` e cineva de la spital care o

a[tepta, pentru a o duce acolo.

Chiar era – Rick Alexandre deschise portiera [i o invit` s`

urce. Ar fi fost o prostie [i o copil`rie din partea ei s` refuze.

– A[adar, tot n-ai renun]at la obiceiul de-a merge singur`

pe jos \n \ntuneric, coment` el pornind motorul.

– Nu.

|l auzi indignat`, râzând \ncet, conform obiceiului lui de a

se amuza pe seama ei, dar, cel pu]in, \n]elegând din r`spunsul

ei laconic c` nu e dispus` la o conversa]ie, p`str` t`cerea tot

drumul.

Odat` ajun[i, \ns`, spre mirarea ei, Rick p`rea s` aib`

aceea[i destina]ie.

– Nu [tiam c` medicii speciali[ti vin la petrecerile

asistentelor eleve!


– O petrecere e oricând binevenit` – o mul]ime de fete [i

b`utur`.

– {i prietena ta? Nu a putut veni? \ntreb` ea, \ncercând s`

p`streze un ton neutru.

– Care dintre ele? Nu am o prieten` stabil`.

– Nu?! Dar Beth ...?

– Nu pot s` vin cu ea la petrecere. Rela]ia noastr`

func]ioneaz` cel mai bine \n intimitate.

Anne sim]i c` se sufoc`, dar, \n definitiv, ea \ntrebase [i-l

provocase. Brusc, \i pieri orice poft` de petrecere,

gândindu-se cum, probabil, Beth \l a[tepta acas` la el, cu masa

preg`tit` – neap`rat o cin` la lumina lumân`rilor, apoi, cum

el \i va lua mâna [i ...

– Hei! Treci de cl`dire! o aten]ion` el amuzat,

readucând-o la realitate.

Rick aproape o \mpinse \n`untru [i, dup` ce schimbar`

câteva cuvinte cu Marion, gazda, se amestecar` \n mul]ime. Se

dansa dup` o muzic` veche, lent`, ceea ce o f`cu pe Anna

jum`tate bucuroas`, jum`tate trist`: un dans cu Rick ar fi fost,

deopotriv` raiul [i iadul pe p`mânt.

Numai c` Rick nu o invit`. Dup` ce dans` o dat` cu

Marion, \[i petrecu \ntreaga sear` discutând cu câ]iva medici

reziden]i. R`mas` singur`, Anna schimb` câteva cuvinte cu

pu]inele persoane pe care le cuno[tea acolo, dup` care

se-ndrept` spre u[`. Aproape ajunsese la ie[ire, când sim]i o

122 HAZEL FISHER

mân` puternic` pe um`r, oprind-o: era un coleg, Doug,

asistent ca [i ea. Nu-i [tia nici numele de familie, nici \n ce an

era, dar se l`s` cuprins` de bra]ele puternice ale acelui brunet

chipe[. Abia f`cu câ]iva pa[i de dans, când, brusc, tân`rul o

conduse spre o latur` a s`lii, \i mul]umi [i disp`ru.

|nainte de a-[i da bine seama ce se \ntâmpl`, Anna \l v`zu

pe Rick venind cu haina ei.

– R`mâi aici, spuse el dup` ce-o ajut` s` se \mbrace, apoi

merse spre gazde, probabil s` anun]e plecarea lor.

Mirat`, Anna r`mase pe loc, neputând \n]elege ce-l f`cuse

pe Doug s` se poarte a[a. {i, cum tocmai \l v`zu prin

apropiere \i f`cu semn s` vin`. Acesta arunc` o privire rapid`

c`tre medic [i v`zându-l c` era cu spatele la ei, se apropie cu

un zâmbet trist.

– Scuz`-m`, trebuia s`-mi fi spus.

– Ce s`-]i spun?! M-ai abandonat \n mijlocul dansului.

– Trebuia s`-mi fi spus c` e[ti \mpreun` cu Rickie. |n timp

ce dansam, l-am v`zut uitându-se fix la noi; a ar`tat cu degetul

spre tine, apoi spre el, drept pentru care am renun]at la dans

[i te-am adus \napoi imediat.

– Nu sunt \mpreun` cu el [i nu are nici un drept s`

intervin`, spuse Anna atât de nervoas`, \ncât \[i \ncle[t`

pumnii, mai ales c`-l v`zu venind.

|n aceea[i clip` \l v`zu [i Doug, drept pentru care disp`ru

imediat.


Dac` ar fi fost vorba despre al]i doi b`rba]i [i o alt` fat`,

poate c` Anna s-ar fi amuzat, dar a[a, fiind chiar ea \n cauz`,

abia a[tepta s`-i spun` exact ce gânde[te despre ini]iativele

lui.

Nu reu[i s` \nceap` s` vorbeasc` decât când urc` \n

ma[in`, pentru c` Rick p`rea s` se gr`beasc` [i abia putuse

]ine pasul cu el tot drumul pân` acolo.

– Haide, haide, Anne, e prea frig afar`.

– Uite ce e, \ncepu ea imediat ce se instal` [i el la volan.

Rick \[i \ntoarse ochii cenu[ii-alba[tri \ntreb`tori spre ea,

apropiindu-[i fa]a de-a ei pân` când abia dac` \i mai

desp`r]eau câ]iva centimetri.

– Ce este, sor` Curtis? \ntreb` el ironic.

– Nu aveai nici un drept s`-i spui lui Doug c` suntem

\mpreun`!

– Am spus eu a[a ceva?! Pur [i simplu am ar`tat spre tine

[i imagina]ia lui a lucrat.

– Ei bine, nu aveai dreptul.

Spre groaza ei, vocea \ncepu s`-i tremure [i sim]i cum o

lacrim` i se rostogole[te pe obraz.

– Anna? O lu` \n bra]e, iar Anna r`mase cuib`rit` la

pieptul lui, incapabil` s`-[i st`pâneasc` lacrimile. Doar nu

plângi, Anna ...

Era atât de blând [i de tandru, de parc-ar fi ]inut la ea.

Oftând, Anna se eliber` din \mbr`]i[area lui.

124 HAZEL FISHER

– Scuz`-m`, cred c` sunt obosit`.

Rick nu mai spuse nimic [i o duse chiar pân` \n fa]a casei.

– Sâmb`t` po]i veni la ceai la mine acas`, zise el

mângâindu-i obrazul cu un deget.

– La ceai?!

– Am câ]iva invita]i, continu` el, spre dezam`girea ei, apoi,

conducând-o pân` la u[`, aranj` s` vin` s-o ia sâmb`t` imediat

dup` prânz.

Anna [tia foarte bine c` ar fi trebuit s` refuze invita]ia –

invita]ia de a umple un gol atunci când \i convenea lui. Tot

atât de bine [tia c`, indiferent cum, tot s-ar duce la el.

De data aceasta, se sim]i obligat` s`-i spun` mamei ei de

invita]ie, dar Jennifer nu p`ru deloc interesat`. O privi doar

plin` de repro[, amintindu-i c` i se spusese c` rela]ia

respectiv` se terminase [i deci nu mai f`cuse vreun alt

comentariu. Atitudinea ei era clar dezaprobatoare.

Anna aproape c` nici nu dormi \n noaptea aceea: era la fel

de \ngrijorat` din cauza mamei ei, pe care nu [tia cum s-o

scoat` din apatie, [i pentru raportul pe care trebuia s`-l

prezinte asistentei– [efe Noakes, la finalul stagiului ei \n

salonul Park Ward.

Temerile ei se dovedir` \ntemeiate. Cu capul plecat,

jucându-se cu capacul stiloului, doamna Noakes t`cea,

prevestind o catastrof`.

– Doar nu sunt chiar atât de nepriceput` ...


126 HAZEL FISHER

– Nu ... Nici rea, dar nici bun` ... Te-am notat cu mediocrula majoritatea rubricilor.

– Iar la cele la care nu am "mediocru", probabil c` am"insuficient", dup` cum comentariile dumneavoastr` nu aul`sat nici o \ndoial`, complet` Anna cu voce tremurând`,\nainte de-a semna, conform procedurii, fi[a, ca o confirmarea faptului c` luase la cuno[tin]` [i era de acord. Sau ... nu.

Fi[a avea [i o rubric` de comentarii, \n cazul \n care elevarespectiv` nu era de acord cu evaluarea f`cut`. "Da, eleva nueste deloc de acord", se gândi Anna [i \[i lu` libertatea de-aface \n scris comentariile caustice la care un elementar spiritde justi]ie \i d`dea dreptul.

Chiar \n aceea[i sear` avea \ntâlnire cu Paul. Au mers la unspectacol de balet [i, cum el avusese o zi foarte agitat`,dormise tot timpul reprezenta]iei. Desigur, [i-a cerut scuzeapoi, dar Annei \i pl`cuse atât de mult spectacolul, \ncâtfaptul nu o deranjase deloc. La s`rutul de la plecare, \i spuse,\ns`, c` dore[te ca rela]ia lor s` fie doar de prietenie.

– Doar prietenie? Asta e tot ce dore[ti, Anna?Anna era absolut sigur` [i, de[i Paul, ca [i mama ei, avea

tendin]a de a dramatiza, \ncerc` s` reziste, s` nu se\nduio[eze [i s` cedeze.

– Foarte bine. Atunci, vom fi doar prieteni, accept` el,chiar dac` \nfrângerea suna dureros.

Capitolul 10

Pe m`sur` ce se apropia sâmb`ta, Anna devenea din ce \nce mai nelini[tit`. Chiar vroia s` mearg`? Categoric, da!Sim]ea nevoia s` fie al`turi de el, s`-i vad` fa]a, ochii, s` se [tieprotejat`.

Era un weekend liber, dup` care, de luni urmau dou`s`pt`mâni de cursuri, \n care rapoartele de pe urma stagiuluiaveau s` fie discutate sever de doamna Lucas, apoi alte dou`s`pt`mâni \ntr-un salon de copii, g`rzile de noapte [i, \nsfâr[it, vacan]a \n iunie.

|mbr`cat` deja \n rochia verde de lân`, Anna st`tea lafereastr`, a[teptându-l pe Rick.

Iunie ... Probabil c` Jersey ar`ta bine \n iunie. Dac-ar puteafi acolo \mpreun` cu Rick ... s-ar plimba, [i-ar [opti cuvintedulci, \n timp ce soarele ar str`luci pe cerul f`r` nori ...


Abia atunci v`zu cu adev`rat ce se-ntâmpla afar`, parc`

sfidând visarea ei cu ochii deschi[i: pic`turi mari de ploaie se

prelingeau pe fereastr`, f`când ca totul \n jur s` par` cenu[iu

[i trist.

Când Rick sosi, tot a[a era [i sufletul Annei. |[i d`dea

seama c` rela]ia lor nu avea nici un viitor, din moment ce

preferata era Beth Sinclair; nu-n]elegea de ce mai mergea la el

acas`, de ce nu punea cap`t, odat` pentru totdeauna, orc`rei

rela]ii cu el.

Nu-n]elegea, dar, de \ndat` ce-l v`zu, [tiu sigur c`,

indiferent cât de pu]in primea din aceast` rela]ie, tot era mai

bine decât nimic. |mbr`cat sport, cu p`rul pu]in umed de la

ploaie [i r`v`[it de vânt, Rick \i umplea fiecare fibr` de dorin]a

de a-l atinge. Anna \[i feri privirea, de team` s` nu transpar`

ceea ce sim]ea pentru el.

|l \ntreb` ce al]i invita]i mai avea, dar el \i r`spunse abia

când se instalar` amândoi \n ma[in`, c` era vorba doar de

vreo dou` persoane. O enerva \ngrozitor – [i pentru c` el

nu-i r`spundea, ceea ce-i d`dea, categoric, un avantaj asupra

ei, [i pentru faptul c` \ntrebase, tr`dându-[i astfel

curiozitatea.

Casa lui i se p`ru primitoare, acum, când putea s-o vad`

mai bine decât prima dat`, numai c` avea impresia c` nu mai

era nimeni acolo. Se opri, gândindu-se c` nu va putea suporta

s` fie singur` cu el acolo, când amintirea scurtului popas

128 HAZEL FISHER

dinainte era \nc` atât de vie \n sufletul ei. Rick se \ncrunt`

u[or, suficient ca linia de la col]ul gurii s` se accentueze.

– Nu te \ncrunta, Rick, ai s` faci riduri, spuse ea [i, sub

impulsul momentului, \i atinse buzele cu degetul, pentru a

[i-l retrage imediat, ea \ns`[i speriat`, când \i v`zu ochii m`ri]i

de uimire. Eu ...

Intrarea unei femei \nalte cu p`rul c`runt o \ntrerupse.

Anna \ncerc` s`-i r`spund` cu un zâmbet la fel de amabil, dar,

\n confuzia pe care acele tr`iri nel`murite [i contradictorii o

produseser` asupra ei, nu reu[i decât s` schi]eze o grimas`.

– Ce i-ai f`cut bietei fete, Rick? Credeam c` a venit de

pl`cere.

Anna o asigur` c` \i f`cea pl`cere s` se afle acolo, dar, când

se f`cur` prezent`rile, \n loc ca lucrurile s` se l`mureasc`, se

sim]i [i mai \ncurcat`: doamna era mama lui Rick [i Anna

nu-n]elegea sub nici o form` de ce dorise acesta ca ele dou`

s` se cunoasc`. Se gândi, logic, c` trebuie s` mai fie [i al]i

invita]i.

Nu, nu mai era decât un singur invitat – tat`l lui Rick:

acela[i p`r negru ca [i fiul lui, aceea[i culoare a ochilor,

aceea[i statur` atletic`; de fapt, imaginea lui Rick la cincizeci

de ani.

– |mi pare bine c` \]i place, Anna, \i [opti Rick la ureche,

f`când-o s` ro[easc` [i s` tresar`, când \i v`zu sclipirea din

priviri.


Imediat, Anna regret` c` entuziasmul ei fusese atât de

evident. |n definitiv nu trebuia s` ajung` la rela]ii de prietenie

cu p`rin]ii lui.

Numai c` era imposibil s` nu se ajung` la a[a ceva cu ei,

erau ni[te oameni atât de pl`cu]i [i calzi, \ncât Anna, f`r` s`-[i

dea seama, se trezi povestindu-le cât se poate de firesc despre

ea [i familia ei [i ascultând, la rândul ei, povestirile lor.

Rick era norocos c` avea astfel de p`rin]i, dar [i ei aveau

noroc cu un asemenea fiu. Asta o f`cu s` se gândeasc` la

propria ei familie. Fusese foarte apropiat` de tat`l ei [i-acum

trebuia s` se mul]umeasc` doar cu amintirea lui. Poate c` nu

f`cea \ndeajuns pentru mama ei, ca s-o conving` s` ias` din

starea de apatie [i s`-nceap` s`-[i tr`iasc` via]a cu adev`rat.

– Ce faci, studiezi modelul covorului? \ntreb` Rick, care

tocmai intra \mpingând m`su]a rulant` \nc`rcat` cu bun`t`]i

[i o surprinse \n acele câteva clipe \n care aproape c` se

\nvinuia pentru atmosfera de-acas` de la ea.

Anna se-nsenin` imediat v`zându-l cu [or]ule]ul cu dantel`

pe care [i-l pusese [i savur` din plin sandvi[urile [i pr`jiturile

servite, culminând chiar cu tortul ei preferat.

– S` nu-mi spui c` tu l-ai f`cut!

– El?! pufni mama lui. Va fi \ntr-adev`r o zi mare când va

reu[i s` fac` [i el ceva. Deocamdat`, nu e \n stare decât de-o

omlet`. Pentru mine e un hobby s` fac pr`jituri. |ntotdeauna,

eu le fac pentru turi[ti.

130 HAZEL FISHER

– Turi[ti?

– Avem o cas` de oaspe]i la Greve de Lecq. Nu ]i-a spus

Rick?

Doamna Alexandre \l privi cu repro[, dar Rick zâmbi

mul]umit, f`r` urm` de p`rere de r`u.

– Când sunt cu Anna avem alte lucruri de discutat mam`

... [i alte lucruri de f`cut, complet` el impertinent, cu scopul

precis de-a o face pe Anna s` ro[easc`.

Bine\n]eles c` aceasta ro[i, iar doamna Alexandre \ncepu

s` povesteasc` despre aceast` cas`, tocmai pentru a trece

peste momentul de jen`.

– Nu deschidem decât de Pa[ti [i, de regul`, \n octombrie

\nchidem. Dar, oricând treci prin Jersey, vino pe la noi, chiar

dac` este \n perioada \n care e \nchis. Pentru prietenii lui

Rick, g`sim oricând o camer`.

Impresionat` de amabilitatea lor, Anna se gândi s` accepte

invita]ia, sperând s` poat` ajunge la \nceputul lui octombrie

– Oricum, nu i-ar fi deranjat \n extra-sezon.

Timpul trecu mult prea repede. De[i se desprindea cu

greu din acel cerc de familie, care, pe lâng` \ncântarea pe care

i-o producea, \i amintea dureros de izolarea mamei ei, Anna

plec`.

Rick o conduse acas` [i la desp`r]ire, \i f`cu doar un semn

cu mâna, f`r` a schi]a cel mai mic gest de-a o s`ruta. Ar fi

putut m`car un s`rut, cât de mic, se gândi Anna dezam`git`.


Nu \n]elegea cum de fusese posibil s`-i fi f`cut pl`cere

mângâierile lui Mike Forster, sau s`ruturile lui Paul Tester.

Putea spune acum c` aflase cum e s` fii \n Paradis [i, dup`

aceast` experien]`, \[i d`du seama c` prefera s` r`mân`

complet singur` decât s`-[i mai petreac` vreun minut cu un

alt b`rbat.

A fost destul de greu s`-l fac` s` \n]eleag` acest lucru pe

Paul Tester. Erau \ntr-un club nu departe de Southampton,

unde luau masa [i, ca \ntotdeauna, Anna insistase s`-[i

pl`teasc` consuma]ia. Numai c`, nici el, nici ea nu se atinse de

mâncare, amândoi parc` speria]i de ceea ce r`m`sese nespus

\ntre ei. De[i ura scenele, Anna hot`r\ c` trebuie s` fie sincer`

cu el, nu avea nici un rost s` continue chiar [i a[a, l`sându-l

s` spere.

– Pot s` [tiu numele succesorului meu? \ntreb` el

r`ut`cios, \mpingând deoparte farfuria cu friptura de care nici

nu se atinsese [i ridicând mâinile ca \ntr-un gest de capitulare.

Drumul e liber, Anna. Nu vei fi niciodat` s`rac` atâta timp cât

ai aceste smaralde \n loc de ochi. Ei bine, cine e? repet` el

\ntrebarea, când opri ma[ina la mic` distan]` de casa ei.

– Nimeni \n mod deosebit, se hot`r\ ea s` r`spund` dup`

o lung` t`cere.

– Este cineva, dar nu-mi spune. S` \n]eleg c`, indiferent

cine e, nici nu [tie c` exi[ti? Pesemne c` individul e orb,

continu` el luând t`cerea ei drept confirmare.

132 HAZEL FISHER

Anna Curtis e \ndr`gostit` de el, iar el habar n-are!

Când Anna se preg`ti s` coboare din ma[in`, Paul mai f`cu

o ultim` \ncercare disperat`.

– Te iubesc. Am nevoie de tine.

– Nu. Am stabilit c` e vorba doar de prietenie \ntre noi.

Sau, poate a fost o naivitate din partea mea s`-mi \nchipui c`

putem avea o rela]ie platonic` de prietenie, [opti ea,

urându-se \n clipa aceea pentru ceea ce-i spunea, dar [tiind,

\n acela[i timp, c` e spre binele lui.

Apoi plec`, la fel de trist` ca [i el. P`cat c` dragostea era

atât de complicat`!

|n urm`toarele dou` s`pt`mâni, Anna se ag`]` cu

disperare de gândul c`, totu[i, Rick dorise s-o prezinte

p`rin]ilor lui – doar nu f`cea asta cu fiecare prieten` ... Era

totu[i, un gând pl`cut.

Numai c`, la sfâr[itul celei de-a doua s`pt`mâni, când

mergea la [coal`, \i v`zu pe Beth [i pe Rick mân` \n mân`,

apoi \i urm`ri cu ochii grei de lacrimi, urcând \n ma[in` [i

pornind spre ]`rm, probabil spre bungaloul lui Rick ... cine

[tie, ca s-o prezinte pe Beth p`rin]ilor lui.

La aceasta, se ad`ug` [i discu]ia foarte nepl`cut` avut` cu

doamna Lucas, \n urma raportului asupra activit`]ii ei din

stagiul trecut.

Anna \[i promise c` nu va mai face nimic altceva decât s`

munceasc` [i s` \nve]e. Afar` din via]a ei cu b`rba]ii!


***

A[a [i f`cu timp de o s`pt`mân` \ntreag`. Lucra acum la

salonul pentru copii – Summer Ward. Dac` la \nceput g`l`gia

ne\ntrerupt` \i d`du dureri \ngrozitoare de cap, Anna se

obi[nui, ajungând chiar s`-i fie greu s` se despart` de copii

când avea ziua liber`. Se ata[ase \n mod deoasebit de unul –

Jimmy – un bìe]el care bine\n]eles sem`na cu Rick.

Mamele puteau veni oricând \n vizit`, dar, cum mama lui

Jimmy mai avea \nc` trei copii, to]i mai mici decât el, venea

destul de rar la el, ceea ce-o f`cea pe Anna s`-i acorde

micu]ului mai mult` aten]ie, tocmai pentru a compensa

aceast` lips` [i, când urma s`-[i ia cele dou` zile libere, \i

promise s`-i aduc` un cadou la \ntoarcere.

Cùta s` cumpere ceva potrivit prin magazinele din

Middleborough, când se-ntâlni cu Rick, [i el, \ncercând s`

g`seasc` o juc`rie.

– Nu te-am v`zut de mult timp, Anna. Care mai e via]a ta

sentimental`? \ntreb` el blând, r`sucind cu cheia un iepure.

Anna privi cu triste]e salturile iepura[ului, ignorând

\ntrebarea lui. Ce rost avea s-o \ntrebe [i ce rost avea s`-i

r`spund`?! {i ... ce naiba s` cumpere pentru un bìe]el de

134 HAZEL FISHER

[apte ani? Pân` la urm`, se hot`r\ la o carte de colorat [i culori

netoxice.

– |]i place asta? \ntreb` Rick care, renun]ând la iepure, se

\ndrept` spre raionul cu juc`rii de plu[ [i flutura spre ea o

r`]u[c` pufoas`. Sau s` cump`r un ursule]?

– Poftim? Ah, nu, ursule]ul e prea obi[nuit. Oricine are un

ursule].

– Eu nu am. Ei, n-are importan]`. Ce zici de elefantul `sta

roz?

Anna \ncerc` s`-[i uite durerea [i s`-l ajute s` cumpere o

juc`rie – probabil pentru un nepot sau o nepoat` ... nepoat`,

din moment ce se hot`r\ \n cele din urm` la elefantul roz.

Spunea ceva mama lui despre sora lui, care era c`s`torit` [i-i

ajuta la \ntre]inerea casei de vacan]`.

– Sunt liber mâine, spuse el deodat`.

– Foarte bine! Ah, Rick, scuz`-m`, dar sunt prea obosit`,

cred, se gr`bi ea s` adauge când \i v`zu chipul \ntristându-se

brusc.

Apela la ea doar când nu era altcineva disponibil [i era clar

c` o f`cea fiind convins c` [i ea \[i d`dea seama. Pesemne c`

\[i \nchipuia c` e atât de \ndr`gostit` de el, \ncât accepta chiar

[i rolul de \nlocuitor ... ceea ce era, de fapt, adev`rat.

– Practica la salonul pentru copii este atât de grea?

– Nu, \mi place. La \nceput, mi-a fost greu s` m`

obi[nuiesc cu zgomotul.


– Mie-mi plac copiii. Inten]ionez s` am [i eu vreo trei, sau

chiar patru. Trebuie s` vin o dat` acolo s` v`d cum e, glumi

el.

Numai c` gluma lui \i d`du Annei o senza]ie de rù fizic.

Probabil c` nu era nimic grav, ci mai mult efectul unei

combina]ii \ntre gelozie [i [oc, dar sim]ea c` trebuie s` se

a[eze imediat, ca s` nu cad`, sau cel pu]in s` respire aer curat.

Bâlbâi o scuz` [i, aruncându-i c`r]ile lui Rick \n bra]e, ie[i cât

putu de repede [i se trânti pe prima banc` pe care o v`zu \n

fa]a magazinului. I se f`cuse pur [i simplu rù auzându-l

vorbind cu atât de mult` pl`cere [i bucurie despre copiii pe

care urmau s`-i aib`, el [i Beth. Probabil c` deja concepuser`

unul ... cine [tie, un bìe]el cu ochi mari alba[tri-cenu[ii ...

Dac`-l iubea cu adev`rat pe Rick, atunci trebuia s` fie fericit`

pentru fericirea lui, chiar [i al`turi de o alta.

Când \[i mai reveni pu]in, \[i d`du seama c` Rick era lâng`

ea, masându-i u[or degetele amor]ite.

– Scuz`-m`, mi-a fost rù, explic` ea, str`duindu-se s`-i

zâmbeasc`, astfel \ncât s` nu se observe c`-i zdrobise inima.

– Probabil prea mult studiu, sau prea multe nop]i

pierdute, \ncepu el, conducând-o spre ma[in`.

– |ntotdeauna m` culc devreme. Nu, nu trebuie s` m` duci

cu ma[ina.

Rick se opri atât de brusc, \ncât un trec`tor aproape c` se

ciocni de el.

136 HAZEL FISHER

– De ce? Vine el s` te ia?

– Nu vine nimeni s` m` ia. Ah! c`r]ile pentru Jimmy! \[i

aminti ea deodat`. Trebuie s` m` \ntorc.

Rick \i puse brutal \n bra]e pachetul cu c`r]i [i creioane [i,

\nainte c` ea s`-[i revin` din mirare [i s`-i mul]umeasc`, plec`.

– Dar se sim]ea bine când am plecat!

Annei nu-i venea s` cread` c` mama ei avusese o nou`

criz`. Trebuia s` mearg` imediat acas`, de[i se sim]ea

\ngrozitor de neajutorat`. Nu-n]elegea de ce Mary Dixon \i

telefonase la spital, \n loc s` cheme salvarea. Sau poate c` era

prea târziu ...

|ncepu s` alerge [i, aproape de ie[irea din curtea

spitalului, auzi claxonul unei ma[ini. Era doctorul Tester, care

o privea nedumerit.

– Ah, Paul! Te rog, po]i s` m` duci acas`? |i displ`cea faptul

c` apela la el, dar acum nu mai conta decât mama ei. F`r` s`

spun` un cuvânt, Paul deschise portiera [i Anna se pr`bu[i

lâng` el [i \ncepu s` vorbeasc` precipitat.

– M` simt \ngrozitor s` apelez la tine, dar e vorba de

mama.

– S` fie o criz` de isterie? \ntreb` el, \ncruntându-se u[or,

dup` ce Anna \ncerc`, \n câteva cuvinte, s`-l pun` \n tem` cu

situa]ia mamei ei.

|nainte ca Anna s` mai aib` timp s` r`spund`, Paul opri \n

fa]a casei [i aceasta cobor\ disperat`, cu atât mai mult cu cât


observ` c` ma[ina doctorului Smith – medicul mamei ei – nu

era acolo. Intr` \n fug`, urmat` de Paul, apoi se opri brusc,

nesigur`: din camera lui Jennifer se auzeau voci pe un ton

ridicat.

– Vorbe[te cam tare, având \n vedere c` se presupunea c`

se afl` \ntre via]` [i moarte ... coment` Paul mai mult pentru

sine, alegându-se \ns` cu o privire plin` de durere [i repro[

din partea Annei.

Intrând pe vârfuri \n camera mamei ei, o v`zu sprijinit` de

câteva perne; fa]a ei era congestionat` [i, ]inând \n mân` o

batist` pe care o tot r`sucea, gesticula. Când asistenta Dixon

ridic` o sprâncean` [i, privind-o strângând din buze, d`du din

umeri, Anna [tiu imediat c` mama ei nu se afla \n nici un

pericol, ci, mai degrab`, d`duse o reprezenta]ie. Bucuroas`,

dup` spaima tr`it`, alerg` spre ea [i-o cuprinse \n bra]e.

– Mam`, m-ai speriat \ngrozitor!

Imediat \[i aduse aminte c` aproape obligase un medic

consultant s` vin` pentru o alarm` fals`.

Paul r`m`sese \n prag, \ncurcat. Apoi, figura i se lumin` [i,

spre uluirea Annei care urm`rea \ntreaga scen`, chipul lui

exprim` mai \ntâi mirare, apoi incertitudine [i, \n cele din

urm`, o emo]ie greu de definit.

– Paul? Paul Tester? Tu e[ti? spuse Jennifer, deschizându-[i

larg bra]ele spre el.

Asta era \ntr-adev`r o surpriz` pentru Anna.

138 HAZEL FISHER

Recuno[tea c` nu-i prea pl`cea s`-l vad` pe Paul

bucurându-se de \mbr`]i[area unei alte femei, chiar dac`

aceasta era mama ei, dar atât timp cât aceast` nea[teptat`

re\ntâlnire – probabil era vorba de un vechi prieten – \i

readucea bucuria de-a tr`i, nu mai avea importan]` ce sim]ea

ea.

Jennifer \[i ridic` fa]a \ntr-un gest f`r` achivoc [i, dup` o

scurt` ezitare, Paul o s`rut` u[or pe buze, apoi schimb` cu

Anna o privire trist`.

Era clar c`, de dragul lui Jennifer, rela]ia lor trebuia s`

redevin` una strict profesional`.

Era acum rândul acesteia s`-i priveasc` surprins` pe cei

doi.

– Cum de l-ai g`sit pe Paul, scumpa mea? Noi doi am fost

foarte buni prieteni cândva.

– Fugeam spre cas`, când l-am v`zut pe P ... domnul

doctor Tester [i l-am implorat s` m` aduc`. Am crezut c` ]i

s-a \ntâmplat ceva ...

– Ah, Paul, spune-i feti]ei mele s` nu m` certe!

– M` tem c`-i dau dreptate, Jenny. Are foarte mult de lucru

la spital [i lipsa ei se simte ... Ei, acum trebuie s` plec,

continu` el, eliberându-[i mâna din strânsoarea lui Jennifer,

care nu p`rea deloc dispus` s`-l lase s` plece. Voi mai veni s`

te v`d, dar acum sunt \n drum spre o conferin]` la

Birmingham.


Resemnat`, cu fa]a p`mântie, Jennifer \i privi ie[ind.

Anna \ncepu s` se scuze pentru isteria mamei ei [i pentru

propria sa panic`, dar Paul, f`r` s-o lase s` termine, o lu` \n

bra]e [i o s`rut`.

Ciudat, dar s`rutul lui \i f`cu pl`cere [i instinctiv \i

r`spunse, apoi \[i d`du seama c`, de fapt, mama ei era aceea

care avea nevoie de Paul, nu ea. Mamei ei \i r`m`seser` foarte

pu]ine lucruri, a[a c` trebuia s` se bucure cel pu]in de

prietenia lui Paul, chiar dac` acesta nu p`rea prea dornic

de-a relua rela]ia.

– Te doresc, Anna, [opti el, \ncercând s-o re]in`.

– Nu, Paul, nu pe mine m` dore[ti. Ceea ce vrei tu este

tinere]ea pierdut`, iar eu nu te pot ajuta s-o recape]i.

Furios, Paul ie[i [i, \nchizând \ncet u[a \n urma lui, Anna

avu senza]ia c` \ncheie un capitol de via]`.

Zile \ntregi dup` aceea, Jennifer povesti despre Paul Tester

– iubitul pe care-l avusese \nainte de a-l cunoa[te pe tat`l

Annei.

Paul era nestatornic de tân`r, a[a c` l-am preferat pe tat`l

t`u – mult mai serios; atât de serios [i de aplecat spre studiu,

\ncât credeam c` va fi plictisitor.

– Tata nu era un om plictisitor!

– Bine\n]eles c` nu. Ba mai mult, s-a dovedit a fi cel mai

bun so] pe care [i l-ar fi putut dori orice femeie. Poate ... pu]in

cam rece ...

140 HAZEL FISHER


– Ceea ce nu e cazul doctorului Tester, presupun, spuseAnna, f`r` s` se gândeasc`, iar ochii mamei ei se \ngustar`plini de suspiciune.

– |l cuno[ti bine?– Nu ... era medicul consultant de la Park Ward – [eful lui

Rick Alexandre.– Da ... cu p`rul `sta superb al t`u, cred [i eu c` te-a

remarcat, spuse Jennifer, adâncit` \n gânduri, dup` care rug`s` fie l`sat` singur`.

|n urma acestei discu]ii, Jennifer nu mai aminti nici uncuvânt de Paul [i reintr` \n starea de apatie.

|ntr-o sear`, dup` ce Anna \i citi, ca de obicei, v`zând-o atâtde lipsit` de via]`, [tiu exact ce are de f`cut: Paul Testertrebuia convins s` vin` din nou la mama ei.

Nu-l mai v`zuse din ziua aceea [i era foarte posibil s` fie\nc` la Birmingham. Oricum, trebuia s` \ncerce, de[i ideea nu-i pl`cea deloc.

Chiar \n seara urm`toare, merse acas` la el. Erau toateluminile aprinse, a[adar era acas`. Dar poate avea invita]i, saupoate era cu o prieten`, sau pur [i simplu refuza s` vin`.

Sun` \n cele din urm`, sperând s` vin` s`-i deschid`\nainte de-a o p`r`si curajul [i de a fugi de acolo. R`masetotu[i, ]intuit` de amintirea triste]ii din ochii mamei ei.

Capitolul 11

– Anna, ce surpriz`!Vocea lui Paul Tester nu exprima deloc bucurie. Pân` [i

b`trânul majordom care deschise avea o figur` dezagreabil`,ca [i cum ar fi fost plictisit de num`rul nesfâr[it de vizitatoare.

– Ei bine ...?– Te rog, Paul ... e vorba de mama. Este atât de

deprimat`... N-ai putea s` mai vii \n vizit` la ea ... m`car din când \n

când ... Oare ]i-ar fi atât de nepl`cut? ...Ah, ura s` se umileasc`, rugându-se de el [i nu primea nici

cel mai mic semn de \ncurajare.– Uite ce e, Anna, drag`; e adev`rat, eu [i mama ta am fost

cândva ... prieteni, dar asta se-ntâmpla cu mul]i ani \n urm`.|n plus, pare s` nu se fi maturizat deloc.

142 HAZEL FISHER

– Te rog, Paul; m`car câteva minute o dat` pe s`pt`mân`,

de dragul a ceea ce a fost cândva \ntre voi. Doar pân` când \[i

revine pu]in [i-ncepe s` simt` din nou c` tr`ie[te. Vizita ta a

remontat-o [i i-a f`cut enorm de mult bine.

– Bine, voi veni. Mâine, dac` pot. Acum am oaspe]i [i ...

Anna \ncuviin]` repede cu un gest al capului; era clar c`

era cu o femeie [i c` ea \l deranja, a[a c` trebuia s` se

gr`beasc` s` plece. |i mul]umi, iar el \ntinse mâna, cu un gest

prietenesc, apoi o trase la pieptul lui.

Oftând u[or, Anna \[i rezem` capul de um`rul lui sim]ind,

\ntr-adev`r, o oarecare alinare.

– |mi pare r`u \i \ntrerupse o voce familiar` [i Rick ap`ru

\n prag. N-am [tiut c` ai o invitat` ...

– Nu-i nimic, Rick. Voi face a[a cum m-ai rugat sor` Curtis,

de[i nu va fi u[or. Te rog, po]i s-o duci acas` pe sora Curtis?

se adres` el lui Rick. A venit cu un taxi, dar e cam greu de g`sit

unul la ora aceasta.

– Sigur ... dac` m` rogi tu, Paul. Era clar c` \ndeplinea o

datorie nepl`cut` doar pentru c` [eful lui i-o ceruse.

– Ce face pentru tine Sfântul Paul? o \ntreb` Rick

bosumflat, imediat ce pornir`. |i mul]umeai cu mare

entuziasm când v-am \ntrerupt.

– Nu pot s`-]i spun.

Avea impresia c` Paul prefera s` p`streze secretul asupra

rela]iilor dintre el [i Jennifer. Oricum, nu era treaba lui Rick,


de[i ar fi vrut s`-i spun`. |n definitiv, nu era o bârf` [i ar fi

p`strat discre]ia. |ncet, \ncet, Anna \ncepea s` se relaxeze. Da,

putea avea \ncredere \n Rick. |i va povesti totul când vor

ajunge acas`; \l va invita \n`untru [i astfel [i mama ei va fi mai

lini[tit`.

– Am ajuns, anun]` el. E[ti vie [i nev`t`mat`.

– Vrei s` intri, Rick, la o cafea? Mama ar fi ...

– Da, da, bine ...

Anna se enerv`. Dac` avea de gând s` continue s` se poarte

a[a, nu-i va mai povesti nimic.

Abia când cobor\ din ma[in` \[i d`du seama c` se aflau \n

fa]a casei lui, nu a ei.

– Rick ...

F`r` s`-i r`spund`, acesta descuie u[a [i o invit` \n`untru.

– Rick ...

Te rog, du-m` acas`, mama \[i va face griji!

– Nu-[i face griji [i când te culci cu un b`rbat suficient de

\n vârst` pentru a-]i fi tat`?

– Nu m` culc cu el! Doar nu crezi a[a ceva?

– Nu [tiu ce s` mai cred, spuse el pe un ton obosit.

Credeam c` e[ti o ingenu`, o scump` ... [i când colo, tot

spitalul vorbe[te c` \]i pierzi nop]ile cu acel ... acel lup

\nfometat! |n seara asta te-ai dus s`-i ceri o favoare; n-ai

\ndr`zni c` ceri ceva unui medic consultant dac` nu i-ai da

ceva \n schimb.

144 HAZEL FISHER

Era atât dispre] \n ochii lui, \ncât Anna sim]i nevoia s` se

fereasc` de acea privire.

– Nu, Rick! Nu este a[a! El [i ...

Nu avu timp s`-[i termine fraza, c`ci Rick o prinse de

\ncheietura mâinii [i, mai mult târând-o dup` el, o duse \n

dormitor unde, luând-o \n bra]e, o trânti pe pat,

imobilizându-i corpul cu al lui.

– Rick! Nu!

Eliberându-[i o mân`, \l zgârie cu unghiile pe fa]`, astfel

\ncât, furios, de data aceasta se asigur` c` nu-i mai scap` din

strânsoare. Anna ncet` de-a se mai zbate abia când v`zu

sângele ]â[nind din urmele pe care i le l`sase pe fa]`.

– Bietul meu Rick! [opti ea [i, spre surprinderea ei, el \i

d`du drumul. Ah, Rick, iart`-m`! S` te ajut ...

– Dac` am nevoie de primul-ajutor m` descurc [i singur!

}i se pare excitant s` faci dragoste [i cu un medic consultant

[i cu subalternul lui? Poate c` Paul [i cu mine ar trebui s`

\ntocmim un grafic!

|n clipa aceea, Anna regret` c` nu-l zgâriase [i mai tare.

– Tocmai tu \ndr`zne[ti s` vorbe[ti?! Ui]i de ... de Beth

Sinclair?!

– Beth? Ce-i cu ea?

– Ai atâtea iubite, \ncât tu ar trebui s` faci un grafic! E Beth

Sinclair [i-apoi ...

F`cu o pauz`; mai avea [i altele, oare?


– Spune, te rog.

– Mai e [i Margaret Warwick ...

Rick se ridic` \ntr-un cot, zâmbind, iar privirea lui nu mai

p`rea deloc furioas`.

– A[adar, Margaret Warwick ... {i ea este iubita mea?

– Da, p`rea c` te place foarte mult.

– Majoritatea femeilor m` plac, doar sunt un tip

fermec`tor!

– Vreau s` merg acas`.

– Bine. Spune-mi, \ns`, un lucru: e[ti iubita lui Paul Tester?

Dac` \n ochii lui ar fi v`zut o urm` de tandre]e, i-ar fi

povestit totul, dar privirea aceea avea str`luciri de lam` de

cu]it [i p`rea \ngrozitor de rece. De fapt, lui nici nu-i p`sa, nu

vroia decât s`-[i satisfac` o curiozitate.

– Vezi-]i de treaba ta!

F`r` s` spun` nimic, Rick se ridic` [i ie[i din camer`, dar,

dup` zgomotul de vase, Anna presupuse c` se dusese \n

buc`t`rie, a[a c` \l urm`. Profitând de faptul c` nu o observase,

r`mase \n prag, privindu-l cum f`cea cafea: cum \[i mi[ca

degetele lungi cu \ndemânare, cum \[i ]inea buzele strânse,

conturul b`rbiei sale c`p`tând astfel [i mai mult o not` de

fermitate. Doamne, cât de mult \l iubea! Cât [i-ar fi dorit s`-l

mângâie, pân` când orice urm` de enervare [i oboseal` ar fi

disp`rut de pe chipul s`u! {i, \n egal` m`sur`, cât de mult

[i-ar fi dorit s` se simt` \mbr`]i[at` de bra]ele lui puternice!

146 HAZEL FISHER

Dar, când se \ntoarse brusc spre ea, p`ru pur [i simplu un

strìn – un strìn cu o figur` \ncrâncenat` [i o privire rece. {i,

toate acestea fiindc` \[i imagina c` este iubita [efului lui. Nu,

nu putea s`-l lase s` cread` \n continuare a[a ceva [i s-o

dispre]uiasc` pe nedrept!

– Rick! Rick, ascult`-m`, te rog, insist` ea, când el p`rea c`

nici n-o aude. |ntre noi doi nu exist` absolut nimic din ceea

ce-]i \nchipui tu.

– Da?!

Rick \ntreb` \ntr-o doar`, ca [i cum nici nu l-ar fi interesat.

|i \ntinse o cea[c` [i \[i bùr` amândoi cafeaua \n t`cere.

– Paul este un vechi prieten al mamei, \ncerc` ea din nou

s`-i explice. |l cuno[tea \nc` \nainte de-a se c`s`tori cu tat`l

meu. Am fost la el \n seara aceasta s`-l rog s` mai treac` pe la

ea din când \n când. Ba nu, s`-l implor. Ultima dat` când a

venit s-o vad`, mama s-a sim]it complet remontat`.

– {i, \ntre dou` vizite f`cute mamei, se ocup` [i de fiic`,

presupun.

Anna refuz` s` mai vorbeasc`, atât timp cât el continua s`

cread` tot ce era mai urât despre ea.

– Te ur`sc, Rick Alexandre! spuse ea lini[tit, dând astfel [i

mai mult` for]` cuvintelor.

– Foarte bine. {i mie \mi displace profund minciuna,

necinstea [i murd`ria. M`car acum, [tim pe ce pozi]ie ne

situ`m.


O conduse acas` la ea, f`r` s` mai spun` vreun cuvânt.

Abia când ajunser` [i Rick \i deschise portiera ca s`

coboare, Anna mai f`cu o ultim` \ncercare de a-l convinge pe

acel \nc`p`]ânat.

– Nu vrei s` intri pu]in s` discu]i cu mama? }i-ar putea

spune despre Paul ...

– Sunt sigur c` ai putea s`-mi spui [i tu totul despre Paul,

a[a c` nu are rost s-o mai deranjez pe ea.

Apoi, porni motorul [i plec`, l`sând-o prad` disper`rii.

***

Fiind atât de ocupat`, Annei i se p`ru c` timpul trece mai

pu]in chinuitor ... Cel pu]in acolo, la salonul pentru copii,

[efa ei, asistenta Kelmer, o femeie de vârst` mijlocie, se purta

mai degrab` cu o grij` matern`. Dar, pân` [i aceasta g`si de

cuviin]` ca, \ntr-o bun` zi, s-o aten]ioneze.

– Paul Tester se tot ]ine dup` tine când sunte]i la cantin`.

– Da? Vi se pare?

Da, era adev`rat c` \ntotdeauna discuta cu ea când se aflau

amândoi la cantin` [i uneori chiar se a[eza cu ea la mas`, nu

al`turi de colegii s`i, ceea ce nu \ntârziase s` dea ocazia unor

comentarii.

148 HAZEL FISHER

– Discut` despre mama mea, explic` Anna.

– Aha, presupun c` sunt prieteni. Credeam c` te place pe

tine [i vroiam s` te avertizez.

– Mul]umesc, dar cunosc deja reputa]ia domnului doctor

Tester. El [i mama sunt vechi prieteni.

Nu era dispus` s` spun` mai mult [i, de fapt, nici nu

\ndr`znea s` spere c` el [i mama ei puteau deveni mai mult

decât prieteni. Paul \nc` mai p`rea s-o prefere pe ea, dar,

\ncet, \ncet, Jennifer Curtis revenea cea de alt`dat`,

captivându-l. Cel pu]in a[a spera Anna [i, \n orice caz n-ar mai

fi suportat s-o vad` din nou \n starea \n care fusese.

Chiar \n seara aceea, Paul era invitat la cin` [i, ca de obicei,

Anna \ncerca s` par` cât mai [tears`. |n schimb, mama ei radia

de fericire [i p`rea cu totul alta decât cea care fusese cu abia

câteva s`pt`mâni \nainte.

Asistenta Dixon era \n continuare angajat`, dar, mai mult

pentru a-i ]ine companie decât pentru a-i acorda \ngrijiri

medicale.

La sfâr[itul mesei, Jennifer [i Paul \[i unir` mâinile, sub

privirile u[or nedumerite ale Annei.

– Paul [i cu mine ne c`s`torim luna viitoare, anun]`

Jennifer, entuziasmat`.

– Minunat! Anna se gr`bi s`-[i s`rute mama,

mul]umindu-se s`-i zâmbeasc` fericit` viitorului tat` vitreg.

Ve]i locui aici? Nu, presupun c` nu, \[i r`spunse ea singur`.


– O voi lua pe Jennifer la mine. Mama ta vrea s` vând`

aceast` cas`.

– Da, fire[te.

Anna se gândi cu triste]e c` avea acum libertatea pe care

[i-o dorise atât de mult, numai c` nu avea ce face cu ea. Nu

avea nici un iubit, nu avea pe nimeni de care s` aib` grij` [i

nu exista nimeni care s` aib` grij` de ea. De fapt, nu avea

nimic.

– Paul [i cu mine ne-am gândit s` te instal`m \ntr-un

apartament. Desigur, po]i veni \n vizit` la noi ... din când \n

când, ad`ug` ea cu pruden]`, iar Anna \[i d`du seama c`

mama ei nu va avea niciodat` deplin` \ncredere s-o lase prea

mult \n preajma lui Paul.

Stabilir` ca, \n timp ce ei vor fi \n luna de miere – câteva

zile lini[tite \n Devon – Anna s` locuiasc` \n cadrul spitalului,

\n aripa special amenajat` pentru asistentele rezidente.

Asta avea s` rezolve problema transportului, se gândi Anna a

doua zi, \n drum spre spital. Lucra \n schimbul de sear` [i plecase

de-acas` mai devreme pentru a-[i programa lec]ia de [ofat.

Luase pân` atunci doar câteva lec]ii [i, \ntre timp, nu mai

era foarte interesat` de a avea ma[in`, dar \[i d`dea seama c`

nu putea renun]a la aceast` idee dac` vroia s` fie total

independent`.

Era pe punctul de-a intra \n biroul [colii de [oferi, când o

siluet` musculoas` cu p`r negru, cre] \i atrase aten]ia.

150 HAZEL FISHER

B`rbatul vorbea ceva cu recep]ionera, dup` care o s`rut` [i

se-ndrept` spre ie[ire, sub privirea mirat` a Annei.

Mike Forster – c`ci el era – acolo, \n Middleborough!

Trebuia s` fie deja \n Belfast. S` i se fi \ntâmplat ceva acolo,

un accident, poate, \n urma c`ruia s` fi fost trimis \napoi?

Annei \i treceau prin minte tot felul de gânduri negre când

se-ntâlni fa]` \n fa]` cu el.

– Ce mai faci, Anna? spuse el cu jum`tate de gur`, stacojiu

la fa]`.

– Sunt bine. Cum a fost \n Irlanda?

Mike scoase imediat o ]igar` [i dur` atât de mult ca s-o

aprind`, \ncât Anna nici nu mai spera s`-i r`spund`.

– Planul a c`zut! Apoi mi-am pierdut slujba ... am fost

[omer, Anna. Sincer! Nu puteam s` te rog s` m` sus]ii

financiar, continu` el, evitându-i privirea.

– {tii bine c` te-a[ fi ajutat. Patty e una din prietenele tale?

{tiam c` tocmai s-a c`s`torit. Anna [tia c` recep]ionera tocmai

se-ntorsese din luna de miere.

– Da ... O prieten` de-a mamei. Uite, Anna ... N-am putea

s` relu`m rela]ia noastr` de-acolo de unde am \ntrerupt-o? Ai

promis c` m` vei a[tepta.

Nici n-ai fost plecat! {i-apoi se pare c` te descurci foarte

bine [i f`r` ajutorul meu.

Cum Mike o prinsese de mân`, Anna [i-o trase cu putere [i

plec` imediat.


Mike n-avea nevoie de ea. Mama [i Paul n-aveau nevoie de

ea. {i, cu siguran]`, nici Rick! Era singur`, dar niciodat` nu se

va putea elibera de Rick Alexandre, chiar dac` n-aveau s` se

mai \ntâlneasc` niciodat`.

|n ceea ce-l privea pe Mike, Anna se l`murise de firea lui

duplicitar`; \[i amintea acum c` numele recep]ionerei era

Patty Forster [i putea face pariu c` prenumele so]ului acesteia

era Mike. Nu numai c` el nu fusese niciodat` \n Irlanda, dar

nici m`car nu inten]ionase. Totul fusese un truc pus la cale

pentru a o determina s` fac` dragoste cu el. {i, când planul

i-a e[uat, s-a consolat cu prima venit`.

***

Anna a[tepta, t`cut`, s` ajung` \n Jersey. |nc` se mai sim]ea

u[or ame]it` când taxiul o l`s` \n fa]a pensiunii familiei

Alexandre. Era o cl`dire din c`r`mid`, mai mare decât \[i

\nchipuise – mai degrab` un hotel.

Nici acum nu-i venea s` cread` c` avusese aceast`

\ndr`zneal`. Cum putuse s` vin` a[a, f`r` m`car s` rezerve

camer`, mizând pe faptul c`, fiind dup` Pa[te, va fi deschis?!

Da, dar chiar dac` era la \nceputul sezonului, era foarte

posibil s` nu mai g`seasc` locuri.

152 HAZEL FISHER

Recep]ionera \i spuse c` putea r`mâne pân` sâmb`t`,

pentru c`, \ncepând de-atunci, erau rezervate toate camerele.

Pentru Anna, era foarte bine [i a[a.

De fapt, de ce venise? Era absurd: ea, \n Jersey, iar Rick, la

distan]` de mile – doar \l v`zuse \n cantina spitalului cu o zi

\nainte de plecarea ei.

{i totu[i, [tia de ce venise: aici, \n casa p`rin]ilor lui, se va

sim]i mai aproape de el. P`rin]ii lui \i vor vorbi despre el, \i

vor \mp`rt`[i amintiri despre copil`ria lui ... Nu-l va avea

niciodat` pe Rick, dar va avea o mul]ime de frânturi de

imagini din care, \n serile lungi de singur`tate, s`-i

recompun` imaginea atât de drag`.

Abia \n diminea]a urm`toare o putea \ntâlni pe doamna

Alexandre, care era deocamdat` \n capital`, \n St. Helier,

\ntr-o c`l`torie de afaceri.

Pân` atunci, se putea plimba \n voie, respirând aerul

proasp`t de mare.

Jennifer [i Paul urmau s` se c`s`toreasc` s`pt`mâna

viitoare, iar ea hot`râse s` locuiasc` mai departe la Millstones

pân` la apari]ia primului cump`r`tor.

Anna renun]` \n scurt timp la plimbare, pentru c` \n

drumul ei \ntâlnea numai perechi de \ndr`gosti]i. N-ar fi

trebuit s` vin`; uitase c` Jersey era unul din locurile preferate

pentru petrecerea lunii de miere. Oricum, avea numai trei zile

la dispozi]ie, dar, dup` surpriza produs` de hot`rârea mamei


ei de a se c`s`tori [i dup` dovada josniciei lui Mike, sim]ise

pur [i simplu nevoia de a evada.

Doamna Alexandre era \ncântat` de venirea ei, [i cum era

de a[teptat, vorbi cu mare pl`cere despre fiul ei.

– Rick nu mi-a spus c` vii! Te sim]i bine? |]i place camera?

Doamna Alexandre se purta cu ea ca o adev`rat` mam` [i,

dup` atâtea luni de cenzurare a propriilor sentimente, Anna

sim]ea nevoia s`-[i descarce sufletul [i \ntreaga poveste ie[i la

lumin`, inclusiv faptul c` Rick nu credea povestea referitoare

la Paul [i la mama ei.

{i, \n atmosfera aceea atât de pl`cut` [i de intim`, \n timp

ce doamna Alexandre o mângâia pe p`r [i-i [optea cuvinte de

alinare, Anna, spre u[urarea ei, adormi chiar acolo, pe

canapea, cu capul \n bra]ele acesteia.

Fusese tratat` ca un membru al familiei [i plecase cu

sufletul plin de clipele pl`cute petrecute acolo.

Ajuns` acas`, orice speran]`, oricât de slab` de \mp`care

cu Rick se spulber` [i singura ei [ans` de a rezista zilelor

lungi [i pustii ce-aveau s` urmeze era de-a munci pân` la

epuizare.

Doamna Jenkins se ar`t` \ncântat` de aerul proasp`t cu

care sus]inea c` se-ntorsese Anna [i, când ie[i din \nc`pere,

aceasta constat` cu surprindere c`, de la biroul tat`lui ei unde

se a[ezase, o privea chiar Rick Alexandre.

154 HAZEL FISHER

|nainte ca Anna s`-[i poat` da bine seama ce se \ntâmpl`,

acesta se ridic` [i ajunse din câ]iva pa[i lâng` ea,

cuprinzând-o \n bra]e.

– De ce naiba ai plecat la Jersey? Am crezut c` \nnebunesc

de \ngrijorare pân` a telefonat mama. Ah, Anna!

Cum voi putea trì cu tine? De fapt, cum a[ putea trì f`r`

tine?! Anna \l privea cu ochii mari de uimire. Cu omul acela,

niciodat` nu putea fi sigur` de nimic. Era ca argintul viu:

acum \l aveai [i-n clipa urm`toare \]i aluneca printre degete.

– S` \n]eleg c` ]i-a fost dor de mine?! Parc` apar]ineam

doctorului Tester ...

– Ah, Anna, n-am crezut niciodat` asta cu adev`rat. Am

vrut s` cred, totul ducea spre aceast` concluzie [i totu[i ...

speram s` fii ra]ional`. Auzi! S` m` refuzi pe mine pentru el!

Nici o femeie n-ar fi putut face o asemenea prostie ... Am

crezut la un moment dat c` e[ti \ns`rcinat` ... atunci, când

ne-am \ntâlnit \n magazinul de juc`rii ... mai ales când ]i s-a

f`cut rù ...

– Mi s-a f`cut rù când ai spus c` vrei copii. Mi-am imaginat

c` Beth Sinclair [i cu tine a]i conceput deja unul.

– Beth a umplut un gol; a fost un episod amuzant, dar pe

tine te-am dorit \ntotdeauna [i te doresc [i acum. Vreau s` ne

c`s`torim, a[a c` n-are rost s` ne mai cert`m.

Zâmbetul Annei era dulce-amar.

Dorin]`, nu iubire.


Nici un cuvânt de iubire.

Dar nu mai conta – \n sufletul ei era suficient` iubire

pentru amândoi.

Nu mai r`maser` s` bea ceaiul oferit de doamna Jenkins, ci

plecar` spre casa lui.

|ncredin]ându-[i f`r` nici o re]inere, cu toat` \ncrederea

trupul [i sufletul lui Rick, Anna se sim]i pe deplin r`spl`tit`.

Ce altceva decât aceasta putea fi cu adev`rat, dragostea! O

singur` umbr` continua totu[i s` existe \n acel paradis: nici

momentele celui mai pur extaz nu reu[iser` s`-i smulg` lui

Rick un cuvânt de iubire, astfel \ncât, pe jum`tate adormit` \n

bra]ele lui, Anna se-ntreba dac` nu cumva pentru el totul se

reducea la o simpl` atrac]ie fizic`.

Sunetul ascu]it al telefonului \ntrerupse orice gând.

– Da, bine, sunt acolo \n dou`zeci de minute, spuse Rick

oftând, apoi, smulgându-se dintr-o ultim` \mbr`]i[are a

Annei, se preg`ti s` plece spre cazul urgent care \l a[tepta.

|mbrac`-te [i tu, te las la Millstones.

Fericit`, Anna cobor\ \n fa]a casei [i. \ntorcându-se pentru

a-i mai face o dat` semn cu mâna, v`zu cum buzele lui

rosteau, \n sfâr[it, acel "Te iubesc" care o f`cea s` cânte de

fericire.

D`ruise [i primise tot ce putea fi mai bun \n numele

dragostei.

156 HAZEL FISHER


Jersey va fi locul cel mai potrivit pentru luna lor de miere,hot`r\ ea intrând \n cas`.

Sfâr[it

angelo

Formato

giannijollys

UN ZAMBET DULCE-AMAR...UN ZÂMBET DULCE-AMAR 9 Cel mai bun mic dejun pe care l-am avut de mul]i ani,...

Documents

Transcript of UN ZAMBET DULCE-AMAR...UN ZÂMBET DULCE-AMAR 9 Cel mai bun mic dejun pe care l-am avut de mul]i ani,...