Un pericol national - COnnecting REpositories d. Lapedatu, Ministrul Artelor, d. Mihail Sadoveanu,...

Un pericol national - COnnecting REpositories d. Lapedatu, Ministrul Artelor, d. Mihail Sadoveanu, care page 1
Un pericol national - COnnecting REpositories d. Lapedatu, Ministrul Artelor, d. Mihail Sadoveanu, care page 2
Un pericol national - COnnecting REpositories d. Lapedatu, Ministrul Artelor, d. Mihail Sadoveanu, care page 3
Un pericol national - COnnecting REpositories d. Lapedatu, Ministrul Artelor, d. Mihail Sadoveanu, care page 4
download Un pericol national - COnnecting REpositories d. Lapedatu, Ministrul Artelor, d. Mihail Sadoveanu, care

of 4

  • date post

    16-Jan-2020
  • Category

    Documents

  • view

    1
  • download

    0

Embed Size (px)

Transcript of Un pericol national - COnnecting REpositories d. Lapedatu, Ministrul Artelor, d. Mihail Sadoveanu,...

  • „LUMINEAZA-TE Şl VEI FI: VOIEŞTE ŞI VEI PUTEA"

    C. A. ROSETTI.

    Director : Generalul NICOLAE PETALA R E D A C Ţ I A , STR. REGALA No. 16. B U C U R E Ş T I 10 I U N I E 1928 ADMINISTRAŢIA STR. REGALA No. 16 ANUL VIII, Nr. 233. Apare în fiecare Duminică

    Un pericol national In fiecare primăvară şi

    toamnă, când răsar şi a- pun florile, dricuri multe şi aproape toate îmbră­ cate'n alb se strecoară agale pe prăfuitele străzi ale Bucureştilor.

    In urma lor, copii fi­ ravi şi mame, cernite sărăcăcios, îşi şterg cu dosul mâinii isvorul de lacrimi ce năpădesc pes­ te nişte ochi mari, cer- cuiti ,de vânătăile mize- cuiţi de vânătăile mize­ riei, atot vorbitoare.

    Şi-i multă mizerie în Bucureştii noştri! Cimiti rele primesc în fiecare an câteva zeci de mii de ofticoşi, dintre cei cu­ noscuţi de oficialitatea sanitară, fără să mai vor- bim de cei necunoscuţi şi de cei delà sate, al că­ ror număr, în mijlociu, treci de cincizeci de mii.

    Să mai amintim oare d 5 cei cu plămânii atinşi, trăiţi în condiţiuni nei- genice şi destinaţi unei peiri sigure?

    Numărul acestora atin­ ge iarăşi—în mijlociu, un sfert de milion,—ci­ fră, din care un strein îşi poate face imediat, ideie de starea socială a întregii ţări şi de mult cântată noastră civiliza­ ţie.

    Având un procent atât de mare de tuberculoşi, la o populaţie de 1516 milioane locuitori, fără să mai numărăm şi alte categorii de boale şi di­ verse accidente, se trage numai de cât concluzia, că poporul nu se ali­ mentează b ine; nu cu­ noaşte, ca'n alte ţări, nici cele mai elementare reguli de higenă ; că fa­ bricile şi atelierele nu sunt construite după ce­ rinţele sanitare; că be­ ţia trebue să fie'n mare cinste la poporul nostru; că patronii de cârciumi, băcănii şi alte întreprin­ deri desfid regulamente­ le şi îndatoririle sănătă­ ţii publice şi storc, în profitul lor, sănătatea ti­ nerilor copilaşi, mânaţi, de nevoie, delà ţară, la peirea sigură delà oraş.

    Ce să facă iniţiativa privată a unor doamne şi domni, cu suflete no­ bile, din lumea mare, care cerşesc obolul nos­ tru la anumite zile din an, când statul — prin puterea i executivă—nu poate să-şi impună'n de ajuns respectul proprii­ lor sale legi şi regula­ mente?

    Aci stă cheia rezolvării acestei groasnice proble­ me, care trebuie să ne dea de gândit şi să ne scoată din toropeala'n care trăim.

    Dacă statul ar aplica sancţiuni, din cele mai aspre, celor ce i sfidează legile, ca prin farmec s'ar remedia atâtea boa­ le şi atâtea rele, care prăpădesc astăzi naţia noastră.

    Publicul românesc, de asemenea, vorbim în spe­ cial de acel public răsă­ rit după război, să se re culeagă puţin şi să dea o altă'ndrumare bogăţiei de care dispune, amin- tindu-şi, că ea i făcută'n ţara aceasta şi că măcar câteva frimituri s'or cu­ veni şi operelor de cari­ tate, care au menirea să şteargă atâtea lacrimi şi dureri, dureri.

    Ar fi foarte'ntristator să citim, că buzunarele cutărei dansatoare stre­ ine, s'au umplut cu mi­ lioane de lei româneşti, iar b i e t e l e d o a m n e , care şi j e r t f e s c liniştea pentru scopuri atât de umanitare, de-abia au strâns câteva mii de le i !

    Alăturând bunătatea şi dărnicia noastră Statului, care trebue să impună cetăţenilor respectul le­ gilor, numai atunci vom putea scăpa de marele flagel al tuberculozei, care ne seceră atâtea vieţi tinere, folositoare patri­ ei şi neamului.

    Din pieptul întregului românism trebue să is- bucnească nu numai sen­ timentul de compătimire pentru aceşti nefericiţi ai soartei, ci şi strigătul de alarmă pentru mobi­ lizarea tuturor forţelor, care pot stăvili răul şi însănătoşi pe cei ame­ ninţaţi.

    Altfel, suntem pierduţi! C. BURDEA

    Premiile nationale In fiecare an se acordă la doi

    din că mai valoroşi scriitori ai noştri, prozatori şi poeţi, aşa zisele premii naţionale.

    E o recunoaştere oficială a me- ritelor şi talentului deosebit. A- nul acesta premiul naţional de proză a fost acordat, cam târziu, ce e drept, — marelui nostru is- toric d. N. lorga. Cea mai proe­ minentă şi viguroasă personalitate de azi a neamului, este unul din­ tre călăuzitorii intelectualităţii române, de mai bine de un sfert de veac şi unul dintre acei ce ne fac cele mai mari servicii de a- formare a culturii romaneşti peste hotare.

    Această întârziată recunoştinţă faţă de d. Nicolae lorga, capătă însă o semnificaţie aparte, prin aceia, că pe viitor marele nostru savant, conform regulamentului prin care s'au instituit premiile naţionale, va face parte din jw riul care acordă aceste premii.

    Autoritatea, pe care i-o dă i- mensa sa cultură, cât şi îndelun­ gata vreme decăndeste unul din factorii preponderenţi în evoluţia noastră culturală de după 1900, vor face ca cuvântul rostit de d. lorga să aibă greutatea cuvenită.

    Prin acordarea premiului na­ ţional de proză pe anul 1928 celui mai reprezentativ exemplar al geniului latin şi aceluia ce întreaga viaţă a închinat-o spre binele naţiunei sale, se restabi­ leşte—cam târziu, după cum am spus,—un echilibru de care tre­ bue să ţinem seama.

    Al doilea premiu, acel dé poezie, a fost acordat d-lui Ion Minu- lescu, cunoscut poet şi autor dra­ matic Scrisul lui Ion Minulescu a marcat în literatura românească un curent străin, care dacă se va înpămănttni sau nu, rămâne să se vadă. T. A.

    „Omul superior are totdeauna putinţa să uite răul şi să ierte". N. IORGA

    Omagiu poetului Vas i le A lexandr i Strămutarea rămăşiţelor poetului V. Alexandri în noua criptă de la Mirceşti.

    Şedinţa solemnă de la Academia Română.

    In cadrele unor impresionante aduceri aminte şi p ioase sent imente s'a strâns Dumineca trecută în jurul noului m a u s o ­ leu al marelui poet naţional Vasile Alexan­ dri, tot ce are intelectualitatea românească mai a les . Cu aceas tă ocaz ie s'au strămutat rămăşiţele poetului, a le soţiei şi părinţilor săi , în cripta nou înălţată la Mirceşti. Au

    luat parte d-nii : miniştrii Nistor, Lapedatu şi Inculeţ, Racoviţă, preşedintele Academiei Române , Blanu, secretarul general al aces ­ tei înalte instituţii de cultură, dr. Antlpa,

    S. Regina Maria, a Reginei Elisabeta a Greciei, a Principesei m a m ă Elena, a Princi­ pelui Regent Nicolae, a Regenţi lor Patriarh Dr. Miron Cristea şi Gh. Buzdugan.

    Erau de faţă toţi membrii Academiei. Această înaltă instituţie de cultură, prin

    glasul preşedintelui său d. E. Racoviţă , a a d u s omagiu l de recunoştinţă marelui poet , «care a slăvit în a ş a frumoase strofe chi­ puri b lânde de domniţe şi du ioase griji de mamă.... cu versuri limpezi ca cristalul şl pe înţelesul tuturor, ca vorbele de mult prietene.»

    prof. Andrei Rădulescu, scriitorul M. Sa- doveanu , istoricul Balş, prof. Ţiţeica, I. S lmionescu, S. Mehedinţi, pe lângă un mare nuntăr de Intelectuali, din toate colţurile ţării.

    Au vorbit P. S. S. Lucian Triteanu, d. Emil Racoviţă din partea Academiei Ro­ mâne , în paza căreia a fost dat mausoleul , d. Lapedatu, Ministrul Artelor, d. Mihail Sadoveanu, care a arătat că figura lui V. Alexandri ne-a fost transmisă de veacul treeut cu o aureo lă , care n'a putut fi în ­ tunecată în sufletul urmaşilor de nimeni. Au mal vorbit d-nii Stelian Constantin eseu, Ştef. Teodorescu, iar la banchetul oferit oaspeţ i lor de primăria oraşului Roman au vorbit d nil Al. Lapedatu, Gh. Laur, E. Racoviţă , I. Nistor, general Schina, I. Si- mionescu , M.Sadoveanu, Manolescu-Strunga iar d. Ion Bianu, a povestit Interesante amintiri despre V. Alexandri şi Ion Ghica, în societatea cărora a petrecut ore sfinte.

    Cu o zi înainte Academia R o m â n ă a ţinut o şedinţă s o l e m n ă pentru comemora­ rea marelui cântăreţ naţional , care ne-a încântat pe toţi de atâtea ori, cu versurile sa le .

    Solemnitatea a avut loc în prezenţa M.

    D. Octavian Goga , după ce face un re­ zumat al activităţii politice a marelui poet , despre care spune că «nu e numai cântă­ reţul deşteptării noastre, ci el face parte din ple iada întemeetori lor de ţară»,adaugă: «a fost luptătorul pentru libertate, care s'a sbătut să desfiinţeze sclavia cea neagră a ţ iganilor şi sc lavia cea a lbă a români lor ; a fost un factor activ al desrobirei noastre literare».

    Proslăveşte în chip măestrit geniul auto­ rului «Doinelor şl Lăcrămioarelor», .Ba la ­ delor ş i Pastelurilor".

    D. Goga închee cuvântarea sa cu aceste du ioase cuvinte, rupte, parcă, din însuşi geniul poporului nostru.

    — «Cu cât ni-1 vom reaminti mal des , cu atât ne va da mai mult. Iar odată târ­ ziu, când unda trecerei eterne — oseminte le Iui s e vor fi făcut una cu pământul şi filele lui Vasile Alecsandri vor fi înegrite de uitare, — el va trăi şi atunci în freamă­ tul mare al ţării. Va tresări a c o l o , d inco lo de m o a r t e . d e câte ori vesel ia va fâlfăi pe câmpi i le noastre m ă n o a s e de câte ori în fapt de seară se vor aprinde focuri pe crestele sate lor şi un g l a s de Rodică ne- ştiitoare îşi va spune dorul sfios, cântând o «Doină doinită»".

    Z I C A L E D I N P O P