8/14/2019 Umberto Eco - De ce iubesc ceata

http://slidepdf.com/reader/full/umberto-eco-de-ce-iubesc-ceata 1/3

Umberto Eco

De ce iubesc ceața

Toate datoriile trebuie plătite, cel puțin în ceea ce mă privește. Că eu voiavea, nu spun un interes aparte, dar un cult al ceții era un semn aldestinului, fiind născut în Alessandria, oraș față de care Londra pare oinsulă din mările sudului. Mi s-a întâmplat, așadar, să scriu de cîteva oridespre ceață (începând cu o oribilă poezie, la vîrsta de 16 ani); nici nu

  începusem bine să scriu romane şi scriam despre ceaţă ori de câte oriaveam ocazia. Scrisesem mult despre ea în  Baudolino şi a fost după

publicarea acestui roman momentul când editorului meu german,Michael Kruger (care, printre altele, este şi un fin poet) mi-a propus ocarte despre ceaţă. Ştiţi cum sunt anumite invitaţii: chiar dacă le refuzi,

  îţi rămân ca un vierme în creier, te gândeşti noaptea la ele. Astfel, maimult din joacă, m-am pus să caut printre rafturile bibliotecii mele cărţile

 în care se vorbea despre ceaţă și, trăind, iată, în epoca internetului, amcăutat toate acele cuvinte, în toate limbile, pe care Remo Ceserani lepublică la începutul studiului său ("Ceaţa - locuri reale şi metaforice",publicată în 2007 - n.m.). Reuşisem să adun la un loc cam o sută depagini de texte.

(...) Câte lucruri despre frumoasa ceaţă! Cred că poţi iubi mările suduluichiar fiind născut în locuri reci, cu ceaţă şi brumă, poate chiar ca reacţiela aceste locuri natale: Stevenson era născut în Edinburgh, Gaugain laParis şi tot aşa. Dar nu poţi iubi ceaţa dacă nu te-ai născut într-un loc cuceaţă. Cine s-a născut în ceață cunoaște expresia bănuitoare, lipsită denaivitate a celui care, crescut în locurile în care înfloresc lămâii, te audecă tu iubești ceața; de la depărtările în care dealurile se ascund în gri,până la (Dumnezeu să ne ierte) ceaţa de pe autostrăzile pe care noi,oamenii ceţii, conducem cu încredere, cu viteză potrivită, fără să ne

speriem de gigantele şi vagile umbre care apar acolo unde, cu câtevamomente înainte, era doar o linie albă. 

Sunt născut, aşa cum am spus, într-un oraş ceţos. Cred că dacă aşpovesti-o azi tinerilor ei locuitori, nu m-ar înţelege. Lumina ucide ceaţa,şi vă puteţi da seama de asta pe autostrăzi, vă puteţi da sama de asta şi înoraşe, unde vitrinele rămân iluminate chiar şi noaptea; în dogoarealămpilor, ceaţa se retrage pudică. Mă plimb nostalgic prin Milano pentrua regăsi ceaţa, nu a lui Sereni, dar cea din romanele lui De Angelis("Ploua cu fire lungi care, în strălucrirea felinarelor, păreau de argint.

Ceaţa difuză, cu aspect de fum, îţi străpungea, cu acele sale, chipul. Petrotuare aluneca în unde infinta teorie a umbrelelor"). Căldura artificială

8/14/2019 Umberto Eco - De ce iubesc ceata

http://slidepdf.com/reader/full/umberto-eco-de-ce-iubesc-ceata 2/3

ucide ceaţa şi este cea care, topește, de asemenea, și ghețarii; lumeaaceasta nu va muri doar din cauza căldurii, dar și din cauză că ceața va filipsit.

Dar să ne întoarcem la orașul meu. Nu doar că este (era) cețos, dar este

construit din mari spații goale, somnolente, insuportabile sub marelesoare al lunii august, când toți se retrag terorizați de acel gol pârjolitor.Dar uneori, în anumite seri de toamnă sau de iarnă, când orașul estescufundat în ceață, golurile dispar și, din acel gri lăptos, în luminafelinarelor, laturi aspre, colțuri și fațade ale clădirilor și licăriri din

  întuneric apar ca din nimic,  într-un nou joc al formelor abia intuite.  Astfel, orașul meu devine frumos. Oraș făcut pentru a fi văzutcrepuscular, în amurg, din apropierea zidurilor. Nu trebuie să îi cauțiidentitatea în simbolul soarelui, ci în simbolul ceții. 

În ceaţă se merge încet, trebuie să cunoşti semnele pentru a nu tepierde, dar întotdeauna se ajunge undeva. Ceaţa este fidelă şi terăsplăteşte mereu; cine o cunoaşte, o iubeşte. A merge prin ceaţă este maifrumos decât a merge prin zăpadă, strivind-o sub picioare, pentru căceaţa nu te bucură doar prin josul, ci şi prin înaltul ei; nu o murdăreşti,nu o distrugi, alunecă afectuoasă în jurul tău şi se recompune în urmatrecerii tale, îţi umple plămânii ca un tutun de bună calitate, are unparfum tare şi sănătos, îţi mângîie obrajii, se furişează între guler şi

  bărbie, înțepându-ți pielea gâtului, te face să întrezărești de departefantasme care se topesc atunci când te apropii, sau vezi răsărindu-ți în

față figuri reale, poate, care se mișcă și dispar în neant. Din nefericire, a  fost nevoie de războaie și de obscuritate pentru ca ceața să dea tot ce aremai bun din ea, dar nu le poţi avea niciodată pe toate. În ceață ești laadăpost de lumea externă, ești tu cu tine și cu propriul interior.  Nebulat ergo cogito. Din fericire, în părțile unde m-am născut eu, când nu esteceață, e scarnebbia (nu plouă, nu ninge, dar nici ceață nu e - n.m). Un felde abur nebulos, care mai mult decât să lumineze pajiștile, tinde săconfunde cerul cu pământul, încețoșându-ți vederea. Spre deosebire deceață, vizibilitatea este excesivă, dar peisajul rămâne suficient de

monocrom, totul se distribuie în umbre delicate de gri, care nu îțiagresează privirea. Este (era) nevoie să mergi în afara orașului, pedrumurile de provincie, pe cărarea unui canal rectiliniu, cu bicicleta, fărăfular, cu un ziar băgat sub geacă, pentru a-ți proteja pieptul. Dardivaghez. Nu peste tot scarnebbia și această antologie este dedicată celorcare se află, din fericire, în ceață. 

Ceaţa este uterină. Te protejează. Legiuni întregi de fiinţe umane şi-ardori această întoarcere (în uterul oricui, cum spunea Woody Allen). Ceaţa

 îţi realizează acest vis imposibil. Îţi îngăduie această fericire amniotică. Ai impresia că, poate, într-o zi vei ieşi şi va trebui să înfrunţi lumea, darpentru moment eşti salvat. Aşa cum naşterea este începutul unui parcursce te va conduce inexorabil la moarte, ceața este garanția că poate nu vei

8/14/2019 Umberto Eco - De ce iubesc ceata

http://slidepdf.com/reader/full/umberto-eco-de-ce-iubesc-ceata 3/3

ajunge niciodată să mori; ar fi de ajuns să te oprești acolo. Dar tocmaipentru că nu știi unde ești, în ceață ai pornirea de a te mișca pentru a ieși.Cine se află la adăpostul ei, vrea să iasă afară. De aceea toți oamenii suntmuritori.