Itltima !t8a[t8la fiusehuuitE

Cosmin Baiu

tMiilgl|I$,l$ilft

Toate atrocitdyile prezentate in aceastd carte, oricht ar pdrea de

absurde cititorului de astdzi, sunt documentate istoric. Personajele au fostmodelate atht pe baza relatdrilor martorilor Ia aceste evenimente tragice,

cht ;i din sursele istorice disponibile.

.dfl*si*. &r

& R r" ;.(.'qid'.ie

Cuprins

Capitolul I. CALATORIE iN NECUNOSCUT............... .........s

Capitolul II. SOSIREA tA AUSCHWITZ .........29

Capitolul IIL SONDERKOMMANDO.............. .....................42

CapitolulIV.PORTRETDEFAMILIE.............. .....................63

Capitolul V. PRIMA NOAPTE iN reCAn. ......73

Capitolul VI. EXPERIMENTELE SECRETE ALE LUI FRITZSCH......... 91

Capitolul VII.IOSEF MENGELE. ..................... 102

Capitolul VIII. LA UN PAS DE MOARTE................... ,.,.....117

capitolul rx. $EDINTA sncnr,rA LA LONDRA ..............r32

capitolul x. iN BrRouL COMANDANTULUL..................................... 145

Capitolul XI. INCHIS .................... 169

Capitolul XII. CRACiUN 1944..... ..................... tze

Capitolul XIII. EXECUTIA.............. .................. 193

Capitolul XIV. ULTIMA NOAPTE LA AUSCHWITZ........................... 219

Epilog

Scurte biografii ale personajelor istorice care apar in roman ..................234

Cuprins | 7

C apitolul I

cAT,AToRIE iN NEcUNoS CUT

- Domnule Severin, nu cred si scipdm vii din asta, nu-i aga?, vorbimirun!elul.

L-am privit oarecum lipsit de interes, atAt cit il puteam vedea,

pierdut printre paltoane groase de ldni gi cdciuli de blani. Era incredibilcd dupi atdtea zile petrecute acolo jos, in aerul ista pestilenlial, omulefulmai triia. Fafa lui ingusti era incadrati de o barb[ lungi gi cArlion{atd,din care se iveau umezi niqte ochi negri, strS.lucitori. Tusea ingrozitor gi se

apleca din cAnd in cdnd si scuipe pe podea, impingAndu-ne pe toli cu

coatele.

Era a doua oari cAnd mi intreba in ultima ori gi asta dupi ce toficeilalf oameni ce il flancau strAns incetaseri si-i mai rlspundi, cu zile inurmi. Am ridicat poate pentru a mia oari privirea spre acoperigul de

lemn al vagonului de marfb gi m-am concentrat asupra nervurilor gi

nodurilor imperfecte, incercAnd sI le gisesc un sens, un inleles ascuns, o

istorie ce ar putea trezi ceva interes gi m-ar desprinde din iadul in care

eram incastrat ca lntr-un bloc de ciment. Era micul meu joc pe care-lpracticam obsesiv de zile in qir, de fiecare datd incercdnd sd-i atribui noivalenfe, noi semnificalii.

Pierdusem nofiunea timpului odatd cu ceasul pe care soldatul germanmi l-a smuls de la mAnd, rAnjind larg, atunci cAnd m-a impins in vagon, inViena. ,,Cu complimente din partea lui Adolf Eichmann!...", a exclamat el

incintat, rdsucindu-l atent in lumina diminelii, ce il ficea si luceasci.

Capitolul l. Cdldtorie in necunoscut | 9

,,Felicitdri pentru implinirea frumoasei vhrste de 40 de ani..' aad"' din

partea soliei tale iubitoare, Elsa, ;i a copiilor Frida ;i Marcel" , a silabisit el

rar literele gravate, printre dinlii stricali. Am fost convins ci fusese cea

mai lungi frazir cititit din viala lui. Mi-a aruncat o privire incruntati, de

parci tocmai realizase ca gi eu eram un om ca qi el, cu familie 9i copii 9i

asta l-a ficut sl se simti prost.,,Mlgcd, jigodie!", a scrAqnit el virAndu-qi

ceasul in buzunar qi mi-a fhcut vint peste pragul vagonului. L-am auzit

urland ca scos din minli la urmltorii prizonieri, l[trand ordine flrd sens,

doar pentru a-si calma congtiinta, probabil.

Un alt reper pe axul timpului a fost momentul in care unul dintre

prizonierii ce igi lineau ochii lipili de o crlpituri din scandurile vago-

nului a strigat fericit, pe tonul pe care Howard Carter l-a avut probabil

atunci cand a descoperit mormantul lui Tutankamon,in 1922: ,,Brno! Am

trecut prin gard, dar nu tncetinim!... suntem in cehia...", animand pentru

cateva clipe disculiile cu care igi omorau timpul oameni siligi s6 stea

impreuni chip lAngl chip, respirAndu-gi unul altuia aerul s[rac in oxigen.

- Oare cAte vite au fost transportate cu acest vagon?!, m-am trezit

intrebAnd cu voce tare, in timp ce privirea mea fixa o mici gauri de

deasupra capului, acolo unde nodul dintr-o scAndurl lipsea. Prin ea se

vedeau norii cenugii, de toamni tirzie.

Nu-mi dldu nimeni atenlie gi imi continuai singur ralionamentul

nebunesc. intr-un astfel de vagon ar putea inclpea vreo treizeci de

animale, in drumul lor spre abator. odati ajunse la destinalie, probabil ca

acestea erau coborAte cu ateir{ie, pentru a se evita fracturile nedorite, dupi

care erau conduse in gir indian spre clldirea ce mirosea vag a moarte 9i a

carne arsi. Prin miqciri rapide gi experimentate, gAtul animalelor era

seclionat cu un culit cu lama lungd, llsdndu-le sd zacd in propriul sdnge,

si se lupte pentru o ultiml guri de aer ce nu va mai veni insd niciodati.

Cu corpul cald qi mintea intr-o stare de adormire ce precede de obicei

moartea, animalele erau transportate pe benzi mobile pini in camera de

transare, acolo unde topoare, freze electtice qi cu{ite le desfhceau corpurile

10 I Cosmin Baiu ' Ultima noapte la Auschwitz

in pirli componente, iar creierul, cu celulele inci vii, [ipAndu-Ei durerea,

cra smuls din cutia cranianl, ambalat in casolete metalice si aruncat in(iigidere industriale. Vagonul ista purta poate urmele trecerii a mii de

irstfel de mici istorii macabre: fire de bland rdzlele, o cripdturd acolo undecopita unui cal izbise scAndura vagonului, o urmi de sdnge uscat aflati lapcste doi metri indlfime.

- Domnule Severin, scip[m noi vii din afacerea asta?, intreb[ dinnou omulelul, intrerupAndu-mi reflec{ia sumbr5..

imi amintesc cd mirunlelul ne-a povestit ci a avut o brutdrie pe

Mariahilferstrasse, in Viena, ceea ce-l determina probabil sd vadi totul,irrclusiv propria sa existenti ca pe o afacere, buni sau proasti, ,,dupd cumtli bunul Dumnezeu", aga cum obisnuia el sI spunl.

in primele zlle ne-a spus tuturor cum fhcea el covrigi calzi cu seminferlc rrac qi susan gi ,,chiar ;i de Jloarea soarelui, cu condi;ia sd fie proaspete,

grsloase ;i bine prdjite, crocante!" Turismul era in floare dupd Marelel{irzboi si afacerea lui }oachim mergea ca pe roate, in ciuda crizei finan-ciare ce se abdtuse asupra Europei. ,,Ascultayi la mine, crizd sau nu, existd

trt:i reguli de aur, pe care tntotdeauna le-am respectat cu sfin[enie: locatia,locatia ;i... iard;i localia! Nu investi in zone mdrgina;e, in cartierele sdrace

rlc muncitori sau ora;ele mici, asta mi-a zis mie tata pe vremea cdnd trdia,siiracul!... Ahhh... dacd m-ar vedea el aici... cred cd ar crdpa inima in el dejt t lc".

Mlruntelul, pe numele lui real Ioachim, continuase sd vorbeasci,rrcluAnd in seami privirile lungi ale vecinilor de vagon, ce sufereau totrniri mult de foame. Nu s-a oprit din vorbit nici atunci cdnd i-au spus sd

laci, a insistat si le tot aminteasci de covrigi calzi ;i plicinte cu mereproaspdt scoase din cuptor gi atunci cAnd l-au inghiontit, punAndu-i lairrccrcare coastele firave. Probabil ci era felul in care reugea s[ evadeze dinirccl iad impufit, si retrdiasci momentele bune ale existenlei sale, atuncit itrd viata cotidiani era impletitd cu speranta unui viitor, aga cum este ea

irrrpletiti in cazul tuturor oamenilor intregi la minte. intr-un tirziu a fostIrrvit in plini figurd de un profesor de frzic6, scos din minli de foame, iar

Capitolul l. Cdldtorie in necunoscut | 11

chipul mlruntelului s-a umplut imediat de sAnge. Pumnul l-a surprins in

clipa in care iqi descria tehnica de invelit crenvurgti in aluat fraged, iar

buzele i-au fost strivite de din{i, crlpandu-se precum nigte struguri prea

copli, aproape stafidili. Joachim a ticut, insd, in orele urmltoare gi-a plins

in palme deznidejdea, asa cum ar fi trebuit tofi sl o facem' insd pentru un

-oti, sau altul ne ruginam... sau poate ci ne speria gAndul c[ dincolo de

acest prag trmeazd doar nebunia. incercam inutil si plstrim aparenla

unei normahteli, a unei civilizatii, in acest loc ingrozitor. Ani la rand

soldalii gi politicienii nazis,ti ne-au numit sub-umani, animale qi asta ne

motiva probabil sd fim calmi 9i detagali in aceste clipe, poate pentru a le

face in ciud[ sau pentru ci nu exista o alternativi, nu gtiu!

Profesorul de fizicl,,un domn cAndva impozant 9i cu o privire intensh

de intelectual rasat - acum sllbit gi uscat -, i9i ridicl chipul spre mine, cu

o expresie pe care se citea disperarea:

- Dumneavoastrd sunteli istoric, domnule... din lecturile 9i studiile

dumneavoastrd ali mai intAlnit aqa ceva?! O asemenea ur[ a omului

impotriva propriilor semeni?!

Bineinleles c[ ag fi putut s[-i pun 9i eu aceeasi intrebare cu privire la

specialitatea lui, insl aveam suficiente cunoqtinle despre univers pentru a

reflecta singur cu privire la acest subiect. La urma urmei, chiar in clipele

in care noi eram transportali intr-un vagon de vite spre o destinalie

necunoscutl, insd previzibil[, planeta PimAnt se invirtea prin spaliu in

jurul soarelui aqa cum o {bcuse probabil netulburati in ultimii patru

miliarde de ani. Pe Mercur, vulcanii iqi scuipau continutul de metale 9i

rocl topiti, in timp ce pe Marte vreo furtuni inghelatl de praf roqu

continua s[ sape in vechile roci, aplatizdndu-le'

Dincolo de marginile inghe{ate ale sistemul nostru solar, acolo unde

domnea tlcerea absolut[ a spa]iului cosmic anorganic, se infl1iga privi-

rilor insetate de cunoaqtere centrul instelat al Clii Lactee, galaxia din care

vagonul de vite, morlii qi vii din el fbceau cumva parte. Iar dincolo de ea,

existau miliarde qi miliarde de alte galaxii, o infinitate neplsitoare la

suferinlele brutarului Joachim sau ale profesorului de fizicl' uscat de

12 I Cosmin Baiu ' Ultima noapte la Auschwitz

loame gi deshidratare, indiferenti la politica nenorocitd, nafionalismul,clemagogia, votanfii naivi ;i ura de rasl ce lbcuseri posibil acest genocid!

- O, daaa, domnule Morritz, i-am rispuns eu cam fir6 chef. Dinpacate, istoria omenirii este presirat[ de nenumdrate acte de genocid,intrucAt se pare ci acesta este adAnc incastrat in inslgi fiinta umand. Dacicvolufionismul ar mai avea nevoie de o dovadi in plus cu privire la

originea noastrd modesti, insugi comportamentul criminal al omului fald

rlc semenii sii ar constitui-o cu virf gi indesat. Dorinla de a ucide zace inrrrri in stare latenti, precum un micro-organism letal, agteptAnd ocazia

potriviti pentru a iegi la iveali. Acest virus se complace ascuns de reguliin marile mase de indivizi neinstruiti, semi-analfabefi sau analfabeli

liructional, retardali mintali, indivizi apropiali cAt mai mult de condilia;rrrirnali prin faptul cd nu-gi cunosc istoria, nu pot judeca cu propriul lorirrtclect, nu au nici micar experienfa viefii, iar realitatea pe care o vdd inlrrtrr ochilor este pentru ei singura ce a existat sdu va exista vreodat[! Eilrinc, masele acestea oarbe gi infometate - pentru ci elementul declan-srrtor este de reguli o crizb economicd sau o crizd a congtiin{ei sociale -srrnt gata si-gi urmeze pini in iad pistorul ce inevitabil se naste dinrrri.;locul ei, salvatorul ce le spune exact vorbele pe care vor si le audi... ilrrr rrrcazd precum turma de oi ce pdgegte in spatele rndgarului... numai ciirr cazul de fa!i, turma de oi lasi in urma ei doar moarte gi disperare.

Involuntar, privirea imi aluneci spre chipul micu{ului }oachim, ce

rrrir llxa cu ochi mari gi umezi, flri sd dea vreun semn ci inlelege ceea ce

,.1'rrrr. SAngele i se uscase intre timp pe fa!i, pe frunte gi obraji, unde l-arrrtins cu mAneca paltonului.

Domnul Morritz imi fdcu semn si continui.

- Un exemplu interesant, care m-a fascinat intotdeauna, este cel al

, rrrciadelor. Faptul ci mici nobili gi-au abandonat de bun[-voie averea gi

tuitrl imbelgugat din Europa de Vest pentru a indura suferinte enorme

I'r irr de$erturile qi iernile Siriei, cu scopul declarat de a ,,elibera" Ierusalimul,1,'o ltimeri, constituie un subiect de studiu in sine, atAt filosofic gi istoric,,.rt si de psihologie comportamentali. Modul in care gi-au dezlin{uit

Capitolul l. CilStorie in necunoscut | 13

pornirile atavice in clipa in care trupele conduse de Godefroy de Bouillon

au trecut peste zidurile de aplrare ale oragului in vara anului 1.099,

dep5gegte cu mult firava noastrd imaginalie. Au trecut prin sabie intreaga

populalie, indiferent de cult gi etnie, de varsti sau sex, deoarece erau mult

prea exaltagi 9i furiogi pentru a mai sta s[ le asculte ruglminlile. Croni-

carii arabi, dar Ei cei europeni, vorbesc despre faptul ci acegti ,,sfin!i"

eliberatori aveau picioarele scufundate in sange panl la gleznel Dup6 ce

au terminat de ucis, conducitorii cruciadei s-au tardt in genunchi pe

dealul Golgotei gi la Sfintul Mormant, pldngand gi rostind rugiciuni

fierbinli citre Dumnezeu.

Domnul Morritz cletine aspru din cap, in timp ce |oachim continua

s[ clipeascl cu un aer tdmp, absent.

- Domnule Severin, acesta este motivul pentru care nu mi-a plicut

mie istoria: prea multl moarte; pare c[ omul a incercat in permanenfa,

din cele mai vechi timpuri, s[ g[seascl motive plauzibile pentru a ucide.

Lupta pentru teritoriu, acest Lebensraum, cvm ii spun astlzi politicienii

naziqti, lupta pentru putere, lupta pentru idei religioase, pentru resurse

sau pentru a pune mAna pe femeile altora, toate acestea sunt doar motive,

pretexte pentru a-!i ucide aproapele. Este insdqi natura umand, domnule,

exact asa cum precizali mai devreme. Ei bine, eu m-am refugiat in fizic6;

aici lupta se d[ cu materia moarti, cu inslqi substanla organici ce st6 la

baza vielii, cu o bucat[ de carbon! Nu cred ci exagerez atunci cdnd spun

c[ mi-ag putea petrece intreaga viali studiind atomul, pir{ile sale compo-

nente gi legile ce animi intregul univers!

foachim, care intre timp se migcase, impingAndu-ne cu coatele in

incercarea inutild de a-gi face loc, indrdzni s[ deschidl gura, cu buze

tremuritoare, pentru a mi intreba:

- Ali spus ci mai sunt 9i alte momente in istorie aseminitoare cu

ceea ce am trdit noi in ultimii trei ani...

I-am zAmbit, surprins de fragilitatea qi suferinla ce se simleau in

vocea sa. in ultimele doulzeci gi patru de ore, Joachim se transformase

intr-un muribund, din momentul in care i se interzisese sl viseze cu voce

14 I Cosmin Baiu ' Ultima noapte la Auschwitz

tare la reletele lui din aluat dospit. incepu sI tugeasci spasmodic, intr-uncrescendo tot mai sufocat, pAnd ce se ghemui la picioarele noastre,

icsindu-mi din raza vederii. Chinul pe care acest om mic de staturi ilindura acolo jos, sufocat de paltoane si aproape lipsit de aer respirabil, miliicu sa apteciez la adevirata ei valoare statura mea atletica. Cdnd reveni

;rrintre noi, o ori maitirziu, mirunlelul avea fala stacojie gi ochii stingi,

opaci si intrafi in fundul capului. M-am gdndit si-i rdspund totugi la

intrebare, pentru a-l mai face si uite de situalia noastri. Dintr-o priviresr hirnbatd cu Morritz, ne-am indepdrtat cAt am putut unul de altul,

l)cntru a-iface pufin mai mult loc.

- Da, prietene, existi gi alte momente in istorie similare cu aceste

vlemuri nenorocite gi nici micar nu trebuie si sdpim prea adA.nc inIrccut. Marele Rizboi a fost in sine un genocid absurd, complet inutil, int rrlc si-au pierdut viala milioane de oameni aga-zis civilizali. Si iati, n-amirrvritirt nimic din asta, ci doar ne-am rafinat instrumentele de ucidere,n(' iur asculit tiigul armelor doar pentru a o lua de la capit. Toate aceste

orrroruri gi atrocitd{i au fost {hcute in spiritul nationalismului neobosit, al

r'lrricitltii gi independenlei neamurilor! Sunt insd ferm convins ci intr-olrtrnri zi aceste popoare beligerante igi vor dori si se uneasci intr-orrrrlirrrre unici - Europa Unitd -, deoarece toate pArghiile economice,:,,rtirrle;i politice vor conduce intr-un final la acest lucru. Iar milioanele,r( ('slca de morfi, de indivizi ce si-au dat viala pentru noliunea abstract[tlt'lratrie?! Vor fi murit in zadar, asa cum s-a intAmplat in toate rlzboa-r, l.', in toate epocile istoriei...

Vorbele imi furi intrerupte de lipdtul sfdgietor al unei femei aflati la{ r.r r'('crrre depirtare de mine.

'A muritl Dumnezeule mare, a murit!lJrnri o serie nesfirqiti de urlete, pe care multimea aceea abrutizata

,lt lrig, foame gi sete le ignori., agteptAnd si se stingi de la sine, prin,'l'rriz.ale. Scene ca aceasta creaseri mare emolie in urmi cu citeva zile,.rtrrrrr.i cAnd primii oameni gi-au dat duhul in vagon, prea slibigi gi sufo-, ,r(i lrcntru a mai face fali condiliilor groaznice, in care nu-ti puteai miqca

Capitolul l. Cdldtorie in necunoscut | 15

nici mdcar mAinile lard a deranja pe cei din jurul tdu. Informaliile

circulau rapid din gur[ in gurd:,,1-a murit tatdl... avea doar 63 de ani, un

om deosebit, medic... sufocat". ,,1-a murit fratele mai mic. '. de foame..."Acum era vorba de moartea unui copil mic, ce nu mai glsise in sinul

matern nicio pic[turi de lapte in ultimele 48 de ore, insd 9i informalia

asta devenise un fapt comun, ce nu mai trezeaprea mult interes. O simpli

afirmafie, de tipul ,,poate e mai bine cd s-a inthmplat a;a", insoliti de o

scurtb clltinare din cap, puse capacul peste mormAntul proaspltului

decedat, dAndu-i mAngAiere gi indrumare spre lumea cealaltl.

Mirosul de carne putredl amestecat cu cel al fecalelor era atAt de

puternic, incAt simpla congtientizare a faptului ci erau prizonieri in acel

loc ftcea pe mulli sd intre in convulsii stomacale involuntare, firl si

poatl vomita nimic, neavAnd ce. La inceput ne ruqinaserim unul de

celilalt, incercdnd sl ne ablinem cit mai mult de la nevoile fiziologice,

insi a trebuit sd ne descurclm cum am putut in una dintre cele patru

,,toalete" amenajate din cdteva bagaje puse unele peste celelalte in

collurile vagonului. Urina se scurgea imediat printre scAndurile groase de

stejar, insi restul rimdnea si ne insoleasci pentru intreaga cdlitorie. Cu

tolii puleam ingrozitor, ludndu-ne la intrecere cu cadawele ce incepeau s[

se umfle al5turi de noi.

ScArlAitul sfagietor al franelor vagonului gi inerlia ce urmi franei

brugte arunci mullimea dintr-o parte intr-alta, fbcandu-i pe cei mai {iravi

sd fie strivili la picioarele celorlalli. Vagonul se opri gi absolut toati lumea

igi finu respiralia pentru a asculta cat mai bine sunetele de afari. Se

alrzeau vocile litrate in germanl ale unor soldafi ce se deplasau in fugide-a lungul trenului.

- Puteli vedea ceva afar6?, indrdzni sd intrebe o voce neribditoare,

pierduti undeva pe Ia mijlocul vagonului.

Urmi o scurti rumoare, ce se stinse treptat din lipsi de informafii. incele din urmi, individul ce putea privi in exterior printre scanduri,

exclaml ceva, ce fu preluat mai departe de mullimea curioasi, din gurl in

gurd.

16 I Cosmin Baiu ' Ultima noapte la Auschwitz

,,Bielsko-Biala!", rosti domnul Morritz, care la rdndul siu fusese

informat de o doamnd in vArstd, din spate.

- Ce poate insemna asta?, am intrebat eu. Unde suntem? Denumirearrsl-a nu-mi spune din p[cate nimic...

Fefele mirate din jur erau un rispuns in sine.

Din nou vocile nemlilor se apropiard de vagonul nostru. De data asta

sc auzea destul de clar ce vorbesc.

,,- in primele trei vagoane sunt pu{ini supravieluitori... au fostltrobabil inchise ermetic, s-au sufocat... I-am lichidat. Le desprindem de

rcslul trenului chiar tn acest moment, herr Obersturmfiihrer, pentrutlczinfectare.

- Verificali si situa{ia celorlalte patru vagoane.* Am in{eles..."

imediat ce lacitele furi descuiate, usa masivd a vagonului incepu sd

t uliseze spre dreapta, lisind si pitrundi lumina. Am fost orbi{i cu to{ii;rrri am dus instinctiv mAna la ochi si, in busculada generali, atAt cada-

vlcle, cAt gi cei vii aflali chiar in pragul vagonului, au fost impingi gi aur rizut probabil chiar la picioarele solda{ilor germani. PAni si ne dezme-licirn, doui rafale de pistol mitralieri ripiiri metalic, urmate de JipeteleIr'nreilor din vagon, infricogate cd le-a sosit ceasul. Copiii ticeau, ascungi

I rli ntre fustele mamelor.

Se auzird rAsetele batjocoritoare ale solda{ilor, ce acoperiri vacarmulrrrultimii panicate.

- Minune! Aici trdiesc aproape tofi!Cdnd ochii mi s-au obignuit cu lumina, am putut zdri o persoani

irrt:runtatd, imbricati in haine brune, probabil SS, flancati de doi solda{iirrirrrnali pAni in dinli. Atmosfera era de un gri deschis gi fulguia rar, iarlulgii de nea erau purtali incolo gi incoace de cAte o pali de vAnt. in:,;rirtele lor se vedea peronul unei mici giri, parlial in ruine, in interiorul, :u.cia isi ftceau veacul cAteva zeci de ciori ce igi agteptau ribditoare masa.

- Guten Tag, rosti rar personajul, spdrgAnd teroarea de sticli in care

rrrghetasem cu tofii.

Capitolu I l. Cdlitorie in necu noscu t | 17

Dupi care se intoarse cdtre ceilalli:

- Golili vagonul de resturi, cadavre, dupd care il resigilali. verifica{i-le

gi pe celelalte.

soldafii se repezira in vagon, lindndu,gi cite o batisti la nas 9i

incepuri si impingl cadavrele, in strigitele deznidijduite ale rudelor.

Probabil ci lipetele ii scoteau din minli, pentru c6 f6r6 niciun motiv unul

dintre ei igi infipse mainile in gulerul unei fete 9i, ajutat de celllalt, o

traseri afari din tren, unde o trdntirl pe pietrele peronului. Orice incer-

care a fetei de a se ridica fu intAmpinati cu lovituri de cizmi in burt6, atit

de puternice, incAt fata rdmase destul de repede nemigcatd' O femeie

imbrobodit[ igi fbcu loc printre prizonieri zbierAnd ceva citre soldali

intr-o limbi slav6, atat cat am putut eu s[-mi dau seama. Probabil c5' era

mama fetei. un pat de armi intr-o laturl a capului ii zburi femeii baticul

gi aceasta se prdbugi ca un butuc la plmAnl Mullimea din jurul meu se

imbulzi s[ vadi mai bine, ascunzdnd cele dou6 femei privirilor mele. Doui

impuqclturi gi rasetele isterice ale celor doi soldali m6limuriri insi.

- Ai vdzut cifeaua? sl ne atace, nu alta. Mai doreqte cineva s6 pro-

testeze? !

soldatul care vorbise igi ridicl pistolul mitraliera qi finti in direcfia

noastri. De unde gedeam puteam vedea destul de bine feava neagri a

armei qi gaura prin care Moartea putea si ne scuipe in fall cu plumb'

Mullimea se potoli; absolut toli se uitau fascinali la arma din mAna

pugtanului blond.

in urmitoarele cinci minute, sub privirile celor doi soldafi cu armele

alintite citre noi, au fost debarcate in liniEte toate cadawele. Am rimas

cam doui treimi din numSrul celor ce plecaserim din viena. Nu insd

pentru multd vreme, deoarece au adus alli oameni din celelalte vagoane'

pe care i-au impins peste noi cdt mai strins, ameninlandu-i in perma-

nenli, cu impugcarea. Numai atunci cand eram atat de inghesuili incat nu

ai fi putut arunca un ac printre noi s-au declarat soldalii mullumili 9i au

trAntit uga. Sunetul lacdtelor ce se inchideau a fost chiar mai greu de

suportat acum decAt Prima dati'

1B I Cosmin Baiu ' Ultima noapte la Auschwitz

inc[ sub impresia fbcuti de uciderea celor doui femei, am rimas cu

tofii ticuli, str[duindu-ne si respirim, cu gurile lacome de aer indreptatespre tavanul vagonului. Dupi aproximativ o jumitate de ori, Iocomotivalluier[ de plecare qi rofile se puseri in miscare, lisind in urmi glumele gi

uririle de cildtorie plicut[ ale nazigtilor aflali pe peron. Numai atunci am

putut risufla ugurat gi mi-am privit cu infeles vecinii, pe care ii puteamrccunoagte mai mult dupi scinteierea ochilor in penumbri.

- Unde ne-or duce, domnule Severin?, intrebi profesorul de ftzicd,liira nicio referire la ceea ce tocmai se intAmplase. Amdndoi gtiam ci nulrc niciun rost si reluim si sd comentim scenele oribile la care fuseserimrnitrtori.

- Am atzit de existenla unui lagir de concentrare undeva inI)olonia... sau poate sunt mai multe, cine gtie?! Unii solda{i intorgi de pe

liont au comentat cAte ceva gi astfel s-a rlspindit acest zvon in Viena. Nurrr li nimic iegit din comun; doar Hitler s-a declarat de la bun inceput inlirvoarea lor. A subliniat chiar ci nu face altceva decAt s[ copieze modelulirriliat de cdtre englezi gi francezi in colonii.

- $i credefi cl ne duc intr-acolo?! Este oare asta o veste buni?!Am tdcut o vreme gi l-am privit direct in ochii lui panicafi.

Mirruntelul, care pA.ni atunci se ascunsese la picioarele noastre, iqi ficuirparitia, sorbindu-mi fiecare vorb6.

- Sincer... da! $i gti{i de ce? Pentru cd puteau si ne ucidd chiar aici, laItilesko-B... B... sau cum ii zice locafiei [steia. De ce atdtea scrupule?

f)crrtru ei noi nu insemnim nimic, aga cum a\ivitzut si singur. Asta nupoate sl demonstreze decdt c[ ne duc undeva unde sd ne puni la munc5.

in una din multele lor fabrici de rizboi. La urma urmei au nevoie de fo4irlc rnuncd, nu?! Din moment ce toli bdrbafii germani sunt pe front, cineva

llcbuie sd le producd nenorocitele de bombe, arme gi tancuri, nu credeli?l

Mirunlelul piru a se intrema pufin la auzul vorbelor mele.

- AdicI vrefi si spuneli cd vom primi masd caldi? Api gi pAine?! Darirsta e minunat!

- Da, dar va trebui si muncegti pe rupte, intrucdt lagirul de concen-llirre nu este un pension de domnigoare. Sunt convins de asta!

Capitolul l. Cildtorie in necunoscut 119