Uitarea (pierderea memoriei)

Realizat de: Șfabu Dorina Teodora

Clasa a XI-a E

Memoria este una din funcțiile de bază care ne ajută să funcționăm ca și

indivizi în societate. Uitarea sau pierderea memoriei poate afecta

major viața unui individ, fie că este vorba despre evenimente recente sau din trecut, ori uitarea unor gesturi și

abilități proprii vieții de zi cu zi.

Există însă situații în care uitarea este mai puțin îngrijorătoare, prin care trecem cu toții: nu reușim să ne amintim o informație în timpul unui examen sau uităm dacă am încuiat ușa la plecare. Din fericire, majoritatea uitării este de acest tip – minor și fără consecințe severe asupra calității vieții. Mai mult, exersarea uitării contribuie la ameliorarea acestor ,,scăpări” neplăcute. În plus, este normal ca memoria să fie mai puțin eficientă odată cu îmbătrânirea.Totuși, este necesar să cunoaștem indiciile prin care uitarea semnalizează o boală serioasă a memoriei, deoarece adresarea precoce la medic și instaurarea unui tratament adecvat pot îmbunătăți calitatea vieții pe o perioadă cât mai lungă.

Ce este memoria și cum funcționează ea?

Memoria implică grupuri de neuroni din SNC, care sunt organizați în rețele complexe. Atunci când un eveniment este semnificativ,

conexiunea dintre anumiți neuroni este potențială și rămâne modificată o perioadă de

timp (proporțional cu durata amintirii).

Memoria pe termen scurt implică în principal neuronii din neocortexul lobului pre-frontal. Această zonă este situată în partea anterioară a creierului și este foarte dezvoltată la oameni. O amintire pe termen scurt poate fi integrată în memoria de tip funcțional, care este utilizată pentru a programa o acțiune. De exemplu, reținerea unei poziții de șah pentru a putea evalua posibilele mutări implică utilizarea acestui tip de memorie.

Memoria pe termen lung are drept substrat anatomo-fiziologic principal hipocampusul și conexiunile sale cu anumite zone ale cortexului cerebral. Hipocampusul este o regiune a creierului esențială pentru formarea unor amintiri noi și navigarea spațială. Un eveniment declanșează activarea mai multor zone din cortexul cerebral (asociate cu văzul, auzul, gustul, mișcarea etc.), care sunt conectate între ele cu ajutorul hipocampului. Se creează astfel un tipar specific care poate fi reactivat atunci când se încearcă amintirea evenimentului. După suficient timp, amintirea este ,,consolidată”, ceea ce înseamnă că circuitul neuronal specific unei amintiri este atât de bine stabilit, încât hipocampusul nu mai este necesar pentru a ,,reactiva” amintirea, iar ea este accesată mai rapid, direct din cortex.

Uitarea ca eveniment fiziologic (normal)

Este normal ca o mare parte din informațiile înregistrate de-a lungul zilei să fie ,,abandonate “ de către creier, atunci când acesta le consideră nenecesare. În plus, într-un anumit grad, ,,scăpările” memoriei sau distorsionarea realității ,,istorice” pot apărea la orice vârstă, la o persoană de altfel sănătoasă. Atât timp cât aceste evenimente sunt sporadice și nu modifică semnificativ calitatea vieții unei persoane, uitarea nu este, de obicei, un motiv pentru a suspecta boli mai grave.Stările de uitarea ne-patologice pot include:

Uitarea lucrurilor recent învățate (transiență): se datorează consolidării insuficiente. Pentru a fixa o informație în memorie, este nevoie de repetarea și folosirea sa în mai multe contexte.Uitarea datorită neatenției: lipsa de concentrare sau atenția distribuită la două locuri în același timp produc fixare defectuasă a unui eveniment sau a unei informații în memorie.Blocajul de limbaj: atunci când o informație ,,parcă ne stă pe limbă”, de fapt creierul aduce la suprafață o altă infomație, similară, iar prezența acesteia în conștient nu mai permite informației corecte să fie verbalizate. Nu este o situație patologică și se pare că devine mai frecventă odată cu vârsta.

Amintirile sugestibile: nu se cunoaște exact procesul prin care se întâmplă această distorsiune a memoriei, dar toate amintirile sunt susceptibile de a fi influențate de infomații dobândite ulterior. Acestea sunt integrate în informația inițială și astfel, un eveniment poate fi cu ușurință distorsionat în amintire.Atribuirea greșită: atunci când amintirea unui eveniment este inexactă sau o idee pare a fi originală și personală, când de fapt a fost auzită în trecut din altă sursă. Și această eroare de procesare a amintirilor are loc mai frecvent odată cu vârsta și este mai evidentă în cazul amintirilor celor mai vechi.

Influența personală asupra evenimentelor: atunci când se formează, o amintire nu reflectă perfect realitatea obiectivă, ci este trecută prin filtrul personal al opiniilor, sentimentelor și judecății. În plus, chiar și în momentul aducerii aminte, evenimentul poate fi din nou distorsionat de factori personali. Acest fenomen este normal, dar foarte puțin studiat; nu se cunoaște dacă avansează odată cu vârsta.Persistența amintirilor: este de obicei legată de evenimente neplăcute, cu o mare încărcătură emoțională. Acest defect al memoriei este mai marcat la persoanele care suferă de depresie. În unele cazuri, este vorba despre tulburarea de stres post-traumatic, care necesită evaluare și tratament.

Când este uitarea sau pierderea memoriei patologică?Există câteva semne, simptome și circumstanțe ale uitării care impun prezentarea la medic:

Uitarea sau pierderea memoriei după o lovitură în zona capului, chiar și una minoră;

Repetarea aceleiași întrebări; Uitarea unor cuvinte comune sau folosirea greșită a cuvintelor pentru a

desemna obiecte (ex: numirea patului, ,,scaun”); Rătăcirea în zone cunoscute; Dificultăți în îndeplinirea unor sarcini casnice simple sau scăderea

capacității de muncă; Rătăcirea obiectelor în locuri neobișnuite (ex: punerea cheilor în

frigider); Pierderea interesului în activități care erau plăcute; Confabulații – amintirea unor lucruri care nu s-au întâmplat sau

distorsionarea puternică a evenimentelor; Semne neurologice – tremur, lipsa coordonării, tulburări de tonus

muscular sau de sensibilitate.

Cauze patologiece pentru uitareDeși demențele sunt printre cele mai cunoscute afecțiuni ce produc și uitare/amnezie, există numeroase situații patologice care se pot asocia cu pierderea memoriei. Ele nu sunt caracteristice vârstei a treia și sunt, uneori, corijabile:

Traumatisme la niver cranio-cerebral, chiar de intensitate redusă;

Excesul de alcool pe termen lung poate duce la sindromul Wernicke-Jorsakoff (deficit de vitamina B1);

Unele medicamente și droguri; Afecțiuni cerebrale precum inflamații, infecții (sifilis

cerebral, HIV/SIDA, boala Lyme), tumori; Encefalite infecțioase, auto-imune, toxice; Epilepsie ;

Boli neurodegenerative (Parkinson, Huntington, scleroza în plăci);

Deficiență de vitamina B1; Deshidratare, în special în cazul vârstnicilor care utilizează

diuretice; Hipotiroidism; Depresie; Accident vascular cerebral; Terapia cu electroșocuri; Perioade de oxigenare insuficientă a creierului (intoxicație cu

dioxid de carbon, infarct miocardic, detresă respiratorie acută);

Demenție (boala Alzheimer, demența cu corpi Lewy, demența vasculară).

Menținerea și îmbunătățirea memorieiDeși, odată cu vârsta, memoria poate suferi și

ea un declin, există metode pentru a minimaliza uitarea. Pierderea memoriei până la punctul în care acest lucru interferă cu viața de zi cu zi nu este inerentă îmbătrânirii. O viață sănătoasă și exersarea zilnică a capacităților cognitive cresc șansa de a păstra memoria în parametri oprimi, chiar și la vârsta a treia. În plus, aceste sfaturi și tehnici generale nu sunt exclusive pentru persoanele în vârstă; stresul, anxietatea, lipsa de atenție sau viața haotică pot crea probleme cu uitarea la orice vârstă.

Metode pentru menținerea și îmbunătățirea memoriei:

Activitatea fizică regulată;Alimentația corectă;Controlul stresului;Contactul social;Somnul suficient;Exersarea creierului (prin jocuri, citit, învățarea

unor noi abilități și varierea celor mai vechi, etc.).