Turnarea din barbotină în forme de ipsos

Consideraţii teoretice

Turnarea din barbotină în forme de ipsos este o metodă curentă de fasonare a

produselor ceramice care se foloseşte cu precădere în cazul produselor ce prezintă cavităţi.

Viteza de turnare depinde de dimensiunea capilarelor şi de concentraţia lor în forma de

ipsos, permeabilitatea materialului turnat în formele de ipsos, concentraţia solidului în

barbotină, de temperatură şi vâscozitatea fluidului, etc. Permeabilitatea suspensiei este pe

departe factorul cel mai important, iar viteza depinde în consecinţă de grosimea peretelui şi

ea e parabolică în timp.

Experimental

1. Alegeţi formele de ipsos. Verificaţi curăţenia lor.

2. Turnaţi în forme barbotina agitată în prealabil, fără a depăşi forma. Înregistraţi timpul.

3. După ce se atinge o grosime a peretelui de 1 mm, cu ajutorul unei siringi îndepărtaţi

barbotina, astfel încât nivelul să scadă cu aproximativ 3 mm.

4. Repetaţi etapa 3 de încă 5 ori.

5. Goliţi conţinutul barbotinei din formă. Observaţi caracteristicile de curgere.

6. Lăsaţi să se usuce până când produsul poate fi scos din formă.

7. Debavurati produsul.

8. Uscati produsul la început în atmosfera laboratorului şi apoi în etuvă la 105- 110º C

până la greutate constantă.

Determinarea greutatii litrice a unei barbotine

Greutatea litrică a barbotinelor este un parametru important în procesul fabricaţiei. Se

măsoară greutatea unui volum măsurat de barbotină cu ajutorul unui cilindru gradat. Se

cântăreşte un cilindru gradat de 100/50 cm3 bine uscat, se introduce suspensia până la reper

şi se cântareşte din nou, pe o balanţă tehnică.

Greutatea litrica se calculeaza cu formula:

d = (m2 – m1)∙10 [g/l]

unde: m1 – greutatea cilindrului gol [g]

m2 – greutatea cilindrului cu suspensie [g]

Se ia media aritmetica a doua determinari.

Se determină greutatea produsului şi grosimea peretelui format în unitatea de timp şi pe

unitatea de suprafaţă absorbantă a formei. Barbotina se toarnă în forma de ipsos a unui

cilindru, se cronometrează timpul din momentul umplerii formei de ipsos până când se

atinge grosimea optimă a peretelui de circa 3 mm. Se goleşte forma de excesul de barbotină

şi se menţine produsul în forma de ipsos.

După debavurare, produsul se usucă, la început în atmosfera laboratorului şi apoi în

etuvă la 105- 110º C până la greutate constantă.

Viteza medie de formare a peretelui se calculează cu formula:

Vm = d/t*s[ mm /cm2  *min.]

sau

Vm = g/t*s[g/cm2 *min.]

unde: g – greutatea cilindrului obtinut [g]

d – grosimea stratului format [mm]

t – timpul de menţinere a barbotinei în formă [ min]

s – suprafaţa utila a formei de ipsos [ cm2]

Reprezentati grafic variatia grosimii peretelui in functie de timp.