Turismul montan

INTRODUCERE

Muntele a exercitat din totdeauna atracţie pentru oameni, graţie măreţiei şi peisajelor sale,

atractivităţii în tot cursul anului, oferind o paletă largă de modalităţi de petrecere a vacanţelor. În

zilele noastre, mai mult ca oricând, pentru omul de pretutindeni, dar mai ales pentru cel care

trăieşte în mediul urban, muntele reprezintă locul în care acesta se îndreaptă în orice anotimp al

anului, în căutarea naturii.

Turismul reprezintă astăzi, prin conţinutul şi rolul său, un domeniu distinct de activitate, o

componentă de primă importanţă a vieţii economice şi sociale pentru un număr tot mai mare de

ţări ale lumii.

Receptiv la prefacerile civilizaţiei contemporane, turismul evoluează sub impactul acestora,

dinamica sa integrându-se procesului general de dezvoltare. La rândul său, prin vastul potenţial

uman şi material pe care îl antrenează în desfăşurarea sa, ca şi prin efectele benefice asupra

domeniilor de interferenţă, turismul acţionează ca un factor stimulator al progresului, al

dezvoltării.

TURISMUL MONTAN NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL

În ţara noastră, regiunile montane reprezintă o zonă foarte importantă din punct de vedere

economic, şi în acelaşi timp este o regiune care trebuie protejată. Aceste regiuni au o economie

rurală mixtă, formată din agricultură, exploatarea pădurilor şi prelucrarea lemnului, culesul şi

prelucrarea fructelor de pădure, precum şi diferite întreprinderi mici şi mijlocii de tip industrial

sau meşteşuguri diferite. În anumite zone montane un loc important în economia rurală îl ocupă

agroturismul montan.

În România, condiţiile naturale deosebite alături de alţi factori, au determinat dezvoltarea a trei

staţiuni- Poiana Braşov, Sinaia şi Predeal. Pentru practicarea sporturilor de iarnă, aceste staţiuni

dispun de o ofertă satisfăcătoare cerinţelor turismului internaţional.

Turismul montan pentru practicarea sporturilor de iarnă se realizează şi în numeroase alte

staţiuni din ţara noastră unde, în decursul timpului, a fost amenajată o bază materială adecvată,

dar de mai mică amploare, comparativ cu cele trei staţiuni amintite. De exemplu: Păltiniş,

Semenic, Borşa, Durău, Buşteni, etc. Dotările din aceste staţiuni au perspective de a fi lansate în

turismul internaţional prin amenajarea valorosului lor potenţial natural.

1

În funcţie de tradiţiile existente şi ţinând seama de dezvoltarea turismului, în general, a celui

montan, în special, de potenţialul turistic al Carpaţilor româneşti, de realizările noastre de până

acum în domeniul turismului montan şi pentru practicarea sporturilor de iarnă, de utilizarea

resurselor materiale şi umane în profil teritorial, se pot desprinde principalele obiective ale

strategiei dezvoltării turismului montan în România după cum urmează:

- valorificarea superioară, ştiintifică a potenţialului turistic al întregului lanţ carpatic;

- dezvoltarea staţiunilor existente şi crearea altora noi, echiparea lor cu dotări de bază materială

de cazare, alimentaţie publică şi agrement în scopul desfăşurării activităţii turistice în tot cursul

anului;

- extinderea colaborării şi cooperării cu firme specializate din ţările vecine şi din ţările alpine

pentru realizarea în comun a unor dotări de bază materială şi atragerea de noi segmente ale

cererii turistice; includerea României în circuite turistice mondiale;

- diversificarea ofertei de programe turistice în scopul creşterii încasărilor; atenuarea sezonalităţii

activităţii de turism.

- creşterea volumului încasărilor, în special la încasările valutare, sporirea eficienţei economice a

turismului montan.

Lanţul Carpaţilor Româneşti formează osatura spaţiului românesc. Mulţimea drumurilor

europene transcarpatice, folosite de foarte mulţi turişti europeni în cadrul tranzitului turistic,

mulţimea staţiunilor balneare şi montane, potenţialul natural deosebit justifică rolul Carpaţilor în

dezvoltarea fenomenului turistic, a turismului montan cu o mare diversitate de forme care

beneficiază de un climat moderat.

Turismul montan este caracterizat de o puternică piaţă concurenţială disputată în special în

Europa Occidentală prin lideri deja consacraţi (Franţa, Austria, Elveţia, Italia), cele mai

importante staţiuni fiind cele cu profil diversificat.

Dacă fluxurile de turişti care reprezintă un segment de piaţă peste medie sunt polarizate de

Franţa, Italia, Austria, Elveţia, în Europa Centrală şi de Est, România şi Bulgaria deservesc

turiştii amatori de sporturi de iarnă, dar cu venituri reduse, atrăgând puţini schiori pe an, de pe

pieţele occidentale.

Având în vedere experienţa internaţională în domeniul amenajării muntelui şi dezvoltării

sporturilor de iarnă (în special în ţări europene, ca de exemplu: Bulgaria, Cehia şi Slovacia,

Franţa ,Austria), se impune amenajarea şi dotarea staţiunilor Poiana Braşov, Sinaia şi Predeal cu

unităţi de cazare, alimentaţie publică, agrement, mijloace de transport pe cablu şi pârtii de schi la

nivelul exigenţelor turismului internaţional competitiv şi lansarea lor în circuitul staţiunilor

organizatoare de concursuri de schi cu participare internaţioanală.

2

Din analiza experienţei internaţioanle (ţări europene), în domeniul valorificării potenţialului

turistic montan şi dezvoltării sporturilor de iarnă, s-au desprins câteva aspecte:

Ţările europene (Franţa, Elveţia, Austria, Italia, Cehia, Slovacia, Iugoslavia, Bulgaria), depun

eforturi deosebite pentru dezvoltarea staţiunilor montane pornind în amenajarea turistică a

muntelui, de la o concepţie proprie, menită să pună în valoare resursele naturale, tradiţia, în

scopul atragerii clientelei de pe piaţa internaţională a sporturilor de iarnă şi creşterii rentabilităţii.

În Franţa, de exemplu, s-au aplicat o mulţime de programe turistice încă din anii ’60, la

elaborarea lor contribuind specialiştii din cele mai variate domenii (economişti, geografi,

arhitecţi). În cadrul programului “Plan Neige”, mai multe societăţi franceze s-au afirmat în

construcţia de staţiuni integrate între care: Les Arcs, La Plagne, Flaine etc. În topul staţiunilor

după numărul de pârtii de schi alpin se află: La Plagne, Alpe d’Huez, Les Arcs, Meribel şi

Courchevel. Apariţia unor astfel de staţiuni, de mare capacitate, a dus la o intervenţie aproape

brutală în mediul geografic ceea ce ridică probleme de protecţie a mediului, mai ales în sezonul

de vârf.

Pentru Austria, noţiunea de “sporturi de iarnă”, în afară de schi, mai cuprinde: toboganul,

bobsleight-ul, schibob-ul, jocuri de iarnă tipice, etc. Din cele mai importante regiuni turistice

remarcăm- Regiunea Voralberg, în partea de vest, cu câteva staţiuni mai importante ca Bregenz

sau Galtur.

În Elveţia peisajul alpin, oferă prin altitudini şi forme specifice, un mare potenţial de atractivitate

turistică. Datorită altitudinilor mari, sectoare montane înalte prezintă zăpezi permanente, ceea ce

favorizează dezvoltarea schiului şi vara (pe gheţari).

În ceea ce priveşte staţiunile pentru sporturi de iarna se disting, în profil teritorial, mai multe

regiuni. O primă regiunue este Valais care cuprinde marele masiv al Maternhornului şi masivul

Monte Rosa.

În Italia turismul montan s-a dezvoltat mai târziu şi nu cunoaşte aceeaşi amploare ca în Franţa.

Un punct forte în amenajarea acestui spaţiu montan îl constituie accesibilitatea.

Norvegia s-a lansat pe piaţa europeană a sporturilor de iarnă prin dezvoltarea şi amenajarea

câtorva staţiuni, dar dotate la nivelul exigenţelor marilor concursuri internaţionale (Heilo- cea

mai mare staţiune de schi).

În Bulgaria primează concepţia potrivit căreia au fost fortificate trei staţiuni de valoare

europeană- Boroveţ, Pamporovo şi Vitoşa- lansate puternic în turismul internaţional.

Pentru creşterea notorietăţii staţiunilor bulgare de sporturi de iarnă, acestea s-au oferit să

găzduiască etape şi concursuri de schi din Cupa Europei şi Cupa Mondială, ca şi Universitatea

albă.

3

Scopul cercetării a fost analizarea situaţie turismului montan atât la nivel naţional cât şi

internaţional, identificând astfel numeroase deosebiri în ceea ce constă strategiile de dezvoltare

ale acestora.

În elaborarea cercetării am pornit de la următoarele obiective:

-Înţelegerea conceptelor de turism montan naţional şi turism montan internaţional;

-Cunoaşterea celor mai reprezentative puncte de atracţie atât pe plan naţional cât şi pe plan

internaţional ;

CONCLUZII

În toată Europa, regiunile de munte constituie o moştenire naturală şi culturală unică.

Turismul montan este destul de bine reprezentat, atât la nivel naţional cât şi internaţional.

Regiunile montane reprezintă o zonă foarte importantă din punct de vedere economic, şi în

acelaşi timp sunt regiuni ce trebuie protejate.

Zonele montane au fost totdeauna spaţiul predilect destinat constituirii parcurilor naţionale,

datorită valorilor siturilor şi peisajelor, dar şi densităţii reduse a populaţiei.

Atracţia spaţiilor montane a variat de-a lungul timpului, dar s-a impus prin forme specifice de

petrecere a timpului liber care sunt în expansiune în ţările bogate dat fiind caracterul ecologic(aer

pur, ozonat) şi puternica rezonanţă sportiv-recreativă.

4