TURISMUL IN SPANIA

Originalitatea Spaniei tine esentialmente de caracterul recent , rapid si

foarte spectaculos al iesirii sale pe scena turismului international.Inainte de

anii 1960-1970 Spania nu a fost frecventata decat de un numar foarte redus

de vizitatori, de 200-300000 de vizitatori pe an in anii 1930-1934, atrasi mai

ales de turism cultural si urban in Catalonia, Madrid si Andaluzia sin u de

catre plajele maritime.Apoi, dupa o lunga intrerupere cauzata de razboiul

civil, al II-lea razboi mondial si o perioada de inchistare proprie regimului

franchist, Spania se deschide cererii straine cu un soi de virginitate turistica ,

factor de succes si de dificultai in acelasi timp.

Treptat numarul turistilor a devenit tot mai mare , fapt care a determinat

o veritabila schimbare a in cadrul economiei si societatii spaniole.In

perioada 1950-1986, timp in care totalul sosirilor turistilor straini la

frontierele sale s-a multiplicatcu 60, , s-au succedat trei faze, cu ritmuri

diferite.:

- faza exploziva , pana in 1965, cu enorme cresteri de la un an la altul,

in 15 ani , totalul intrarilor a crescut de 19 ori,

- o faza de consolidare , intre 1965-1973, in care indicele de

multiplicare a fost de 2,5 si cresterile anuale mai rezonabile,

- o faza de incertitudine ,consecutive crizei mondiale, inceputa din

1973-1974, cu un indice de multiplicare doar de 1,4 intre 1973-1986,

ca rezultat al alternantei de reculuri si relansari , uneori

spectaculoase , ca in 1986.

In anul 1986 totalul vizitatorilor straini a fost de 47.3 milioane, din

care aproape 29 milioane in sejur turistic efectiv,capacitatea hoteliera a

crescut proportional, atingand 845000 paturi in 1985, la care se adaugau

400000 locuri in campinguri.IN 1995, Spania a inregistrat 43.2 mil turisti

straini, capacitatea sa hoteliera a crescut la 1 180 220 numar de paturi in

hoteluri si unitati asimilate .Spania cauta sa dezvolte un turism cultural ,

favorizand rasele si zonele din interior .Jocurile Olimpice de la Barcelona

ca si Expozitia Universala de la Sevilla au generat cresteri ale fluxurilor

turistice.

Concret este ca Spania a avut un success deosebit ceea ce a

determinat a fi prima destinatie pentru vacante a “clientelei

europene”,Succesul acestei dezvoltari spectaculoase este determinat de :

proximitatea zonelor de provenienta a turistilor , peisajele, raurile,

atractivitatea climatica , factori istorici si culturali , politici, sociali si

economici.

In acest ansamblu , trei elemente au jucat un rol essential “

- vointa regimului generalului Franco de a revalorize imaginea

exterioara a tarii , de a se deschide strainatatii si de a diversifica

bazele economice ale dezvoltarii , dupa o lunga perioada de izolare.

- un regim juridic extrem de favorabil investitiilor si diverselor

interventii ale intreprinzatorilor si particularilor straini, pentru

transportul , organizarea voiajelor, si sectorul hotelier, cat si pentru

realizarea si achizitionarea domeniilor imobiliare , in Germania, legea

Strauss a scutit de impozit , intre 1968-1973, investitiile imobiliare

realizate in Spania, cu titlul de ajutor al Lumii a treia.

- Atractia exercitata de nivelul de schimb valutar favorabil vizitatorilor

straini in primele doua dece nii , prin preturile mai scazute decat in

tarile de rezidenta, atat pentru achizitiile funciare si imobiliare cat si

pentru costurile de constructie , prestatiile turistice si consumul

cotidian

In 35 de ani , intre 1950-1985 , turismul international a adus Spaniei 80

miliarde venituri brute , din care mai mult de 70 miliarde reprezinta soldul

net.In acest mod au fost compensate pierderile provocate de razboi , asfel

turismul international a adus Spaniei intre 1950-1970 o suma echivalenta cu

de patru ori suma afectata intregii Europe prin planul Marshall, din care

Spania a fost exclusa Placarile in scop turistic ale spaniolilor in strainatate

nu s-au dezvoltat decat foarte lent si foarte tarziu , Spania beneficiind de o

balanta turistica excendentara , care a propulsat tara ca lider mondial cu un

nivel de acoperire circa 800% .Totalul veniturilor turistice obtinute in 1986

reprezinta echivalentul a 145 % din deficitul balantei comerciale .Aces

procent a oscilat puternic in ultimii ani , nu atat ca variatiei turistice , cat a

fluctuatiilor comerciale generale , dar a ramas intre 1964 si 1984 intr-o marja

de 40-90% .Programul economic pe termen scurt pentru perioada 1984-1987

afirma clar ca “ activitatea turistica este capabila ca, singura , sa neutralizeze

situatia devaforabila datorata unei balante comerciale profound

dezechilibrate “ si , recomanda , in consecinta, incurajarea dezvoltarii sale.

Turismul a devenit unul dintre principalii exportatori , furnizand in 1984,

36% din veniturile totale ale vanzarilor spaniole in strainatate .Mai mult,

aceste vanzari directe turistilor straini , chiar in tara , ale bunurilor produse

local sunt mai remuneratoare decat exporturile care urmeaza circuitele

comerciale clasice .

Observatiile facute de Mathieu Boaglio, permit exemplificarea acestui

fenomen : vanzarile unor produse catre turisti depasesc posibilitatile pe care

le-ar putea oferi un export organizat .Ca exemplu frapant se poate cita cel al

productiei de incaltaminte spaniola unde milioane de perechi cumparate de

vizitatorii straini ar fi putut fi mai dificil de exportat.

Vanzarile numeroaselor obiecte cu character national sau regional

evident , ale articolelor de imbracaminte , ale produselor de artizanat care s-

ar exporta cu dificulatate si , in numeroase cazuri , ezporturi mai reduse sau

puternic grevate prin taxele vamale , ating, datorita turismului , volume

ridicate.apoi prin cumpararea marfurilor , turistii consuma cantitati

considerabile de produs alimentare si de bauturi , care uneori , depasesc

exporturile.Consumul de vin de catre straini , in cateva tari mediteraneene si

mai cu seama in Spania, atinge un nivel important , depasind exporturile .In

cazul unor marfuri pentru care exista o productie rigida sau putin elastica si

o puternica cerere din partea vizitatorilor , antrepenerul va neglije

exporturile in favoarea profitului adus de vanzarile din interior .El va acorda

pietei interne o mai mare atentie din doua motive : vanzarile de pe piata

interna permit realizarea unor beneficii mai importante decat cele provenite

din exporturi si apoi , operatiunile effectuate in interiorul granitelor nationale

sunt simplu de realizat si mai putin riscante

In vanzarea intrena , beneficial commercial al distributiei si comisioanele

agentilor raman in tara in loc sa constituie castigul comerciantilor din

strainatate , daca ar fi exportate . Mai mult trebuie sa se tina cont de efectele

multiplicatoare care decurg din vanzarea pe piata interna si de care profita

intreaga economie .

Intr-o situatie de oferta rigida insotitra de o cerere simultana din partea

cumparatorilor de pe piata interna , pe de-o parte si de pe piata externa , pe

de alta parte , este in interesul tarii sa se vanda in interior.

Mecanismele asfel descries sunt fundamentale pentru aprecierea

impactului real si occult al consumului turistic strain. Ele sunt valabile

pentru toate tarile receptoare , ca o rezeva: efectele derivate si

multiplicatoare sunt foarte reduse daca este necesar sa se apeleze la

importuri pentru producerea bunurilor si serviciilor care vor fi vandute

turistilor; este un dintre probleme majore ale dezvoltarii turistice in tarile

Lumii a treia.

In Spania , veniturile turistice exterioare reprezinta echivalentul a circa 4

% din PNB , iar cele ale sectorului in totalitate –national si international ,

cumulat- contribuie cu mai mult de 11 % la formarea PNB.

Dupa diverse evaluari , luand in considerare si locurile de munca

indirecte , turismul ocupa intre 9-11 % din populatia activa , cu un total

estimate la 1.1-1.2 de milioane de locuri de munca , din care 70%

directe.Aceste procente sunt larg depasite in regiunile de mare concentrare

turistica , unde structurile socio-economice au fost puternic afectate si

remodelate: asfel , 60% din produsul regional al Insulelor Baleare provine

din turism ; un impact considerabil se observa , de asemenea , in Insulele

Canare, pe Costa Brava catalana sau pe Costa del Sol Adaluza.

Dezvoltarea turismului international prezinta si riscurile

dependentei.Turismul a constituit pentru Spania un factor indiscutabil de

imbogatire colectiva si individuala , cu diversificare economica , de echipare

si valorificare a teritoriului , de promovare a sa pe piata internatonala.Dar,

fara a cadea in virulenta unor critici, trebuie sa recunoastem ca aceasta

medale isi are reversal sau care se poate descrie ca o dubla dependenta:

1. mediul inconjurator este puternic bulversat

Exista, inainte de toate, situatia de dependenta excesiva fata de turismul

strain a numeroase regiuni corespunzatoare plajelor maritime si celor

insulare.Aceasta monopolizeaza 86% din capacitatiile de cazare nationala si

85% din innoptarile totale nationale si internationale , a caror majoritate

zdrobitoare se face pe fatada mediteraneana sin in Insulele Canare.In aceste

zone se observa grave atingeri ale mediului natural printr-o frecventa

turistica concentrate in timp. Spatiul disponibil a fost amenajat in urgenta,

cheltuit , privatizat si urbanizat fara precautii, asfel incat activitatiile

traditionale au fst bulversate , uneori pana la excluderea definitive; este in

mod special cazul litoralului andaluz si al Insulelor Canare , unde economia

regionala, deja fragila , a fost axfisiata de “monoculture turistica “ si unde

interiorul s-a depopulate in profitul zonei litorale;situatia este mai putin

sumbra pe litoralul catalan si in Balneare , unde unele activitati economice ,

departe de a disparea, s-au modernizat.

2. activitatea turistica se afla la dispozitia firmelor multinationale.

Acest fenomen de dependenta , care vine sa se suprapuna peste primul,

in aceste regiuni , se observa prin comparative cu tarile mai

dezvoltate .Furnizand grosul fluxului de sositi ( 85% provin din Europa )

aceste tari ale Europei industriale, confruntate la inceput cu o oferta

spanioala insificienta si neorganizata si-au atribuit o parte semnificativa a

deciziei si functionarii , cand nu si-au rezervat “ enclave spatiale”

particulare.Rolul firmelor multinationale este preponderant in trei nivele

clasice , putem spune, ale functiei turistice internationale , facandu-le

sensibile si vulnerable economic :

a) nivelul de transport: 70% din pasagerii intrati pe cale aeriana

sunt transportati cu zboruri la cerere de catre companiile

charters care, in proportie de 82% , sunt straine;

b) nivelul productiei (ofertei ) de excursi : 13 mari companii

turistice europene , toate straine, controleaza peste ½ din

piata turistica spre Spania cu acei “touroperators” germani si

bitanici in frunte;

c) nivelul primirii : in domeniile-cheie ale sectorului imobiliar

turistic , ponderea promotorilor si a cumparatorilor straini

este considerabila si deseori dominanta.Este cazul Costei del

Sol , unde promotorii spanioli nu au realizat, de exemplu,

decat 18 % din urbanizarea prestigioasei statiuni Marbelle si

unde investitorii straini detin 49 % din ansamblul locuintelor,

84 % din pavilioanele si cabanele particulare , 80 % din

piscinele private, 52% din teritoriul cadastral al comunei

Mijas si 24% din activitatile comerciale .Firmele spaniole si

operatori nationali nu au fost absenti si inerti in dezvoltarea

turistica nationala. Ei s-au implicat , pur si simplu, mai tarziu

, fara a-si putea rezerva pozitiile dominante , care ar fi facut

acest sector mai putin vulnerabil fata de deciziile exterioare :

cu o serie de nuante si , mai ales, cu avantajele incomparabile

care tineau de pozitia sa , in proximitatea marilor tari

emitatoare, Spania reflecta aici un fenomen de subordonare

si de fragilitate care se va regasi , mai extins si mai grav, in

tarile in curs de dezvoltare.