turilor Femeii „La Strada”lastrada.md/publicatii/ebook/Brosura_trafic_rom.pdf · Valeriu...

Alcătuitor şi editor: Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drep-turilor Femeii „La Strada”

Coordonator: Centrul Internațional de Protecție și Promovare a Drepturilor Femeii “La Strada”

Autori: Viorelia Rusu, Tatiana Fomina

Toate drepturile rezervate. Unele materiale din această ediţie pot fi xerocopiate şi reproduse fără acordul prealabil al autorilor numai în scopuri instructive, ştiinţifice ş.a., ce nu urmăresc obţinerea de profit, cu condiţia că vor fi indicate numele autorilor şi al sursei

Pentru informaţii suplimentare privind prezenta publicaţie ne puteţi con-tacta pe adresa: Centrul Internaţional „La Strada”, C.P. 259, Chişinău, MD-2012,Republica Moldova Tel.: (+373 22) 23 49 06Fax: (+373 22) 23 49 07e-mail: [email protected]://www.lastrada.md

Pe copertă a fost folosit desenul Victoriei ŢARANU, eleva clasei a XI-a a Liceului Repub-lican cu profi l Real, câştigătoare a locului II în concursul de desene „Şi mie îmi pasă...”, organizat de Centrul Internaţional „La Strada”

5

9

13

17

19

29

31

33

35

37

47

53

Traficul de persoane în Moldova: Comentarii, tendinţe şi recomandări. Ediţia a II-a, prelucrată şi completată. Martie, 2011

7Centrul Internaţional „La Strada”, chiar de la constituirea sa, acordă permanent asistenţă victimelor traficului de fiinţe umane, colectând şi sintetizând informaţii despre cazurile de trafic cu persoane în Moldova. Prezenţa unei asemenea informaţii permite organizaţiei noastre să elaboreze rapoarte analitice despre trăsăturile caracteristice ale fenomenului trafic de persoane în Republica Moldo-va şi evoluţia lui, de asemenea propuneri şi recomandări privind contracararea fenomenului. Un prim raport de acest fel a fost editat de Centrul Internaţional „La Strada” în anul 20051.

De la editarea raportului au trecut deja mai bine de 5 ani. Răstimp în care fenomenul trafic de fiinţe umane a suferit unele modificări, pe care le-au sesizat nu numai colaboratorii Centrului Internaţional „La Strada”, dar şi specialiştii altor organizaţii active în acest domeniu. Ca răspuns la măsurile de combat-ere a traficului de fiinţe umane, întreprinse de autorităţile ţării şi comunitatea internaţională, traficanţii de persoane îşi schimbă tactica astfel, încât să-şi poată continua businessul lor criminal. Studierea noilor tendinţe în evoluţia fenom-enului şi a provocărilor timpului au o mare importanţă pentru pregătirea unei reacţii adecvate, în parte, pentru identificarea cazurilor de trafic cu persoane şi acordarea asistenţei victimelor, pentru criminalizarea infracţiunilor, adaptarea măsurilor preventive etc.

Conştientizând schimbările ce au avut loc în fenomenul trafic de fiinţe umane din Moldova, precum şi având în vedere importanţa studierii acestei probleme, specialiştii Centrului Internaţional „La Strada” au elaborat un nou raport, ce conţine nu numai informaţii despre trăsăturile caracteristice ale fenomenului în perioada anilor 2005-2010, dar şi o analiză comparativă a situaţiei din perioada precedentă – anii 1999-2004.

În actualul raport sunt prezentate atât caracteristicele calitative, cât şi unele cantitative ale fenomenului trafic de persoane în Republica Moldova, informaţii privind tendinţe concrete ale evoluţiei fenomenului dat. Raportul cuprinde nu numai informaţii despre cazurile de trafic transnaţional, dar şi despre cazuri

1 “Traficul de persoane în Moldova. Comentarii, tendinţe, recomandări”. Centrul Internaţional „La Strada”, Chişinău, 2005; http://www.lastrada.md/publicatii/ebook/Trafic_persoane_rom.pdf

CUVÂNT ÎNAINTE

8

de trafic cu persoane ce au avut loc în interiorul ţării. El mai conţine informaţii despre profilul victimei traficului de persoane, raportat la media statistică, de-spre factorii ce sporesc vulnerabilitatea la situaţii de trafic cu persoane, despre principalele semne şi elemente ale infracţiunii trafic de fiinţe umane – speci-ficul racolării, transportării, despre metodele de influenţă asupra victimelor şi procedeele de exploatare a lor. Raportul finalizează cu un şir de concluzii şi recomandări privind contracararea traficului de persoane în Moldova.


11

Metodologia cercetării a inclus următoarele metode de colectare şi prelucrare a datelor primare:a) analiza cazurilor identificate de trafic de persoane din baza de date a Centrului Internaţional „La Strada”;b) realizarea unor intervievări semistructurale a specialiştilor din diverse organizaţii, experţi în problematică.

Pentru analiza cazurilor reale de trafic cu persoane din baza de date a Centrului Internaţional „La Strada” au fost selectate 526 de anchete, completate în rezul-tatul chestionării mai multor persoane (412 maturi şi 114 copii), care au suferit în urma traficului de persoane în anii 1999-2010. Intervievările structurate a victimelor au fost realizate de specialişti instruiţi ai Centrului în perioada anilor 2001-2010, de cum erau identificate, utilizându-se o anchetă standard. Toate detaliile cazurilor studiate au fost minuţios examinate.

De remarcat, că Centrul Internaţional „La Strada” sistematizează informaţia acumulată despre cazurile de trafic pe ani, pornind de la faptul în care an a avut realmente racolarea victimei traficului de fiinţe umane, şi nu în funcţie de anul în care a fost descoperit cazul sau i s-a acordat asistenţă. O astfel de sistematiza-re a datelor conform anului racolării este cam complicată pentru organizaţie, deoarece suntem nevoiţi, odată cu descoperirea de noi victime, să modificăm statistica pentru perioada precedentă de raport, dar în acelaşi timp acest lucru ne permite să urmărim mult mai exact noile tendinţe în evoluţia fenomenului.

Având în vedere că informaţia privind cazurile reale de trafic de persoane ce a servit drept sursă pentru prezentul raport a fost colectată într-o perioadă de timp destul de îndelungată (din 2001 până în 2010), am admis că sunt posi-bile unele mici erori în procesul analizei şi a interpretării datelor. De aceea, în cadrul prezentei cercetări, au fost realizate şi un şir de intervievări semistruc-turate a specialiştilor din alte organizaţii, experţi în problema dată, cu scopul colectării informaţiei calitative suplimentare, precum şi a discutării concluziilor cercetării. În total au fost intervievaţi 30 de specialişti din 19 organizaţii de stat, neguvernamentale şi interguvernamentale diferite, actori activi ai contracarării traficului de persoane în Moldove. Majoritatea specialiştilor intervievaţi, după

METODOLOGIA CERCETĂRII

12

caracterul activităţii lor, au o experienţă de lucru cu victimele traficului de per-soane (asistenţi sociali, reprezentanţi ai organelor de drept, ai organizaţiilor neguvernamentale, ai Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţiune, Centrului de asistenţă şi protecţie a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane ş.a.).

Toate datele colectate de organizaţia noastră în scopuri statistice şi ştiinţifice la prelucrare au fost depersonalizate. Toate numele victimelor traficului de per-soane, pomenite în prezentul raport, sunt inventate.


15

Aducem mulţumiri specialiştilor organizaţiilor de stat, neguvernamentale şi in-terguvernamentale, care ne-au acordat suport în realizarea acestei cercetări, oferindu-ne informaţii interesante: Viorel Ciobanu, Procuratura Generală a Re-publicii Moldova; Petru Boghean, Iurie Podarilor, Alexandru Beşleagă şi Iurie Slivciuc, Centrul pentru Combaterea Traficului de Persoane al Ministerului Afac-erilor Interne al Republicii Moldova; Lilia Borzin, Centrul de Prevenire a Traficului de femei (ONG, Chişinău); Ion Oboroceanu, Centrul de Drept (ONG, Căuşeni); Valeriu Bobuţac, Comisariatul principal de poliţie al municipiului Chişinău; Lilia Gorceag, Valentina Seuţă şi Nadejda Radu, Centrul de asistenţă şi protecţie a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane al Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (mun. Chişinău); Stela Rotaru, Organizaţia Internaţională pentru Migraţiune, Misiunea în Moldova (mun. Chişinău); Diana Donoaga, Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei; Oxana Alistratova, Natalia Savcina şi Elena Rezvanova, ONG „Interacţiune” (or. Tiraspol); Oxana Egorova, ONG „Perspectiva” (or. Râbniţa); Antonina Comerzan, Reprezentanţa Fondului elveţian „Terre des Hommes” (mun. Chişinău); Olga Dotin, Centrul „Sotis” (ONG, or. Bălţi); Nicoleta Canţer, ONG „Medecins du monde” (or. Bălţi); Liubovi Popov, secţia raională de asistenţă socială şi protecţie a familiei (or. Căuşeni); Daniela Sâmboteanu şi Rodica Coreţchi, Centrul „Amicul” (ONG, mun. Chişinău); Tatiana Moca şi Natalia Rotaru-Sârbu, ONG „Copil, societate, familie” (mun. Chişinău); Maria Popovici, secţia minori şi moravuri a Ministerului Afac-erilor Interne al Republici Moldova; Ana Gobjilă, Centrul de plasament temporar pentru copii „Small Group Home” (ONG, mun. Chişinău); Natalia Codreanu, „Renal Foundation” (ONG, mun. Chişinău). Aducem de asemenea mulţumiri dnei Diana Cheianu-Andrei, doctor în sociologie, conferenţiar (docent) al cat-edrei de sociologie, Facultatea Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii de Stat din Republica Moldova, pentru recomandările privind metodologia colectării şi prelucrării informaţiei cantitative în cadrul cercetării în cauză.

MULŢUMIRI


19

1. PROFILUL VICTIMEI TRAFICULUI DE PERSOANE, RAPORTAT LA MEDIA STATISTICĂ

Informaţia privind profilul victimei traficului de fiinţe umane, raportat la me-dia statistică, se formează prin generalizarea şi analiza datelor personale ale victimei, cum sunt sexul, vârsta, situaţia familială, provenienţa socială, nivelul educaţiei şi al veniturilor şi altor date personale la momentul implicării în situaţia de trafic. Aceste date fac posibilă constituirea profilului persoanelor mai vulnera-bile la fenomenul trafic de fiinţe umane, raportat la media statistică. Informaţia respectivă este utilizată de specialişti la identificarea victimelor traficului ca un indiciu indirect al traficului de persoane2. În plus, asemenea informaţie este ab-solut necesară la planificarea şi realizarea activităţilor de prevenire a fenomenu-lui, dat fiind că ea permite a stabili grupul-ţintă al acestor acţiuni, astfel sporind eficienţa lor.

Genul victimelor traficului de persoane

În perioada anilor 2005-2010 media statistică a victimei traficului de fiinţe um-ane o constituia femeia. Majoritatea (86%) celor ce au suferit în urma aces-tui fenomen în perioada respectivă, identificaţi de Centrul Internaţional „La Strada”, erau femei, şi numai 14% – bărbaţi. De precizat că anterior, în pe-rioada anilor 1999-2004, femeile alcătuiau 99% din numărul total al victimelor traficului de persoane.3 Creşterea cotei bărbaţilor în numărul total al victimelor traficului de persoane se explică, înainte de toate, prin faptul că în ultimii ani specialiştii din sfera contracarării traficului au început să acorde o atenţie mai sporită identificării cazurilor de trafic şi în scopul exploatării prin muncă. Anume bărbaţii maturi ajung, de regulă, victime ale exploatări prin muncă. Asemenea cazuri sunt destul de numeroase, deoarece în multe ţări se mai păstrează şi chiar creşte cererea la braţe de muncă ieftine şi chiar neremunerate, în spe-cial în asemenea domenii ca agricultura, construcţiile, precum şi în menaj. În 2

“Identificarea victimelor traficului de fiinţe umane în Moldova. Recomandări pentru ONG-urile specializate din Republica Moldova”. Centrul Internaţional „La Strada”, Chişinău, 2006, pag. 46; http://www.lastrada.md/publicatii/ebook/Identific_rom.pdf3 “Traficul de persoane în Moldova. Comentarii, tendinţe, recomandări”. Centrul Internaţional „La

Strada”, Chişinău, 2005, pag. 15; http://www.lastrada.md/publicatii/ebook/Trafic_persoane_rom.pdf

I. CARACTERISTICA FENOMENULUI TRAFIC DE PERSOANE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

20


21

acelaşi timp, asemenea cazuri sunt greu de descoperit şi probat, deoarece ele adesea nu-s percepute drept cazuri de trafic de persoane în scopul exploatării prin muncă, ci ca încălcare a dreptului de muncă al lucrătorilor migranţi. În plus, bărbaţii se adresează mai rar pentru asistenţă decât femeile şi nu le place să povestească situaţiile de exploatare în care au nimerit. Mai des se adresează pentru asistenţă soţiile lor sau rudele.

Vârsta

În perioada anilor 2005-2010 victime ale traficului în majoritatea cazurilor de-veneau persoane tinere, cu vârsta între 18 - 25 de ani. O astfel de situaţie se păstra pe întreaga perioadă de observări ţinute de Centrul Internaţional „La Strada” (a se vedea Figura 1).

În acelaşi timp, se constată o tendinţă stabilă de ştergere a acestor limite de vârstă a traficului de persoane. Astfel, se observă în primul rând tendinţa de creştere a cotei victimelor traficului de persoane în numărul lor total ce depăşesc vârsta de 25 de ani. Astfel, dacă în 2001 numai una din 10 victime era trecută de 25 de ani, atunci în ultimii ani 3-4 victime din 10 au vârsta peste 25 de ani. Conform

datelor Centrului Internaţional „La Strada”, acest lucru se explică prin creşterea cotei victimelor traficului de persoane ce au suferit de pe urma exploatării prin muncă, vârsta medie a cărora depăşeşte 25 de ani şi descreşterea cotei celor ce au suferit de pe urma exploatării sexuale, vârsta medie a cărora este mai mică. Acest fapt a fost confirmat în procesul chestionării şi de specialiştii altor organizaţii active în sfera contracarării traficului de persoane.

În octombrie 2007 la Linia Fierbinte a Centrului Internaţional „La Strada” a sunat soţia lui Constantin, împărtăşind ce i s-a întâmplat soţului ei. La cei 27 de ani, soţul ei, Con-stantin, avea deja o experienţă de 4 ani de muncă în Cehia, lucrând prin contract de muncă. Când s-a angajat din nou la lucru în Cehia, noul angajator i-a luat paşaportul. Pentru prima lună de muncă i-a achitat leafa, iar pentru lunile următoare a refuzat să-l mai remunereze. Mai mult chiar, angajatorul l-a ameninţat pe Constantin că-l va pedepsi fizic, dacă-i va da în gând să ceară cuiva ajutor şi că-i va permite să plece numai dacă îşi va aduce un înlocuitor. Lui Constantin şi fără această ameninţare îi era frică să se adreseze poliţiei, deoarece se gândea că acest lucru îl va împiedica ulterior să se mai angajeze la lucru în Cehia. Peste un anumit timp el a reuşit în sfârşit să părăsească locul de muncă şi să revină în ţară. Remunerarea aşa şi nu a mai obţinut-o. Constantin pur şi simplu consideră că nu i-a mers şi se gândeşte să-şi mai încerce din nou norocul.

Caz din registrul de sunete la Linia Fierbinte a Centrului Internaţional „La Strada”

Constantin, 27 de ani, locuitor al unui orăşel din centrul Moldovei

La Linia Fierbinte a Centrului Internaţional „La Strada” a sunat Raisa, care a relatat că în februarie 2008 ea, împreună cu concubinul ei (25 ani) şi tatăl acestuia (58 ani), au plecat la muncă în Rusia. O muncă sezonieră la o întreprindere din agricultură le-au propus nişte cunoscuţi din satul lor, care le-au promis o remunerare înaltă în comparaţie cu cele locale. Tot aceşti cunoscuţi, din contul lor, le-au perfectat paşapoarte pentru străinătate, le-au procurat bilete şi i-au însoţit în deplasarea cu autobuzul de rută până în or. Belgorod, centru regional în Federaţia Rusă, iar ulte-rior, cu o rutieră până într-un sătuc din această regiune. Au fost cazaţi într-un cămin împreună cu alţi cetăţeni din Moldova (în total vreo 40 de persoane). Recrutorii din Moldova le-au luat din capul locului paşapoartele. Lucrau din zori până în noapte, fără zile de odihnă. Erau hrăniţi foarte prost. În caz când cereau ceva sau îşi exprimau nemulţumirea, erau bătuţi şi ameninţaţi. Nici o remunerare pentru muncă. Abia câteva luni mai târziu le-au fost restituite paşapoartele şi le-au eliberat o mică sumă de bani ca să ajungă acasă.


Raisa, 21 de ani, locuitoare a unei comune din nordul Moldovei

22


23

Totodată, analiza cazurilor de trafic de persoane arată că fenomenul se extinde tot mai mult şi asupra copiilor Astfel, dacă în anii 1999-2000 cota copiilor din numărul total al victimelor constituia 10%, iar în 2001-2004 – 15%4, apoi în anii 2005-2009 ea a crescut până la 20%.

Starea familială şi relaţiile din familie

Analiza situaţiei familiale a victimelor traficului de persoane în anii 2005-2010 arată că majoritatea acestora (74%) la momentul recrutării nu erau căsătorite. Numai 14% dintre victime erau oficial căsătorite, 8% divorţate sau nu locuiau împreună cu soţul, 3% aveau un concubin şi 1% au rămas văduve (a se ve-dea Figura 2). Aproximativ aceleaşi date au fost obţinute la analiza cazurilor de trafic de persoane pentru anii 1999-20045. Ca şi în anii precedenţi, femeile necăsătorite rămân cele mai vulnerabile la propunerile recrutorilor.

În acelaşi timp, majoritatea femeilor necăsătorite nu erau singure în sensul adevărat al cuvântului, dar locuiau cu părinţii. Însă întrucât majoritatea lor aveau

4 “Traficul de persoane în Moldova. Comentarii, tendinţe, recomandări”. Centrul Internaţional „La Strada”, Chişinău, 2005, pag. 19; http://www.lastrada.md/publicatii/ebook/Trafic_persoane_rom.pdf5 “Traficul de persoane în Moldova. Comentarii, tendinţe, recomandări”. Centrul Internaţional „La Strada”, Chisinău, 2005, pag. 21 (Diagrama 3); http://www.lastrada.md/publicatii/ebook/Trafic_persoane_rom.pdf

probleme în relaţiile cu părinţii sau membrii familiei lor, acest factor însă nu a devenit unul stabilizator pentru decizia de a accepta propunerea recrutorului. Astfel, potrivit datelor Centrului Internaţional „La Strada”, 41% dintre cei ce au suferit de pe urma traficului de persoane în anii 2005-2010, au calificat relaţiile lor cu familia ca fiind complicate şi 20% – proaste. Numai 24% dintre victime au mărturisit că relaţiile cu părinţii erau normale şi 5% ca fiind bune (a se vedea Figura 3). Date similare privind relaţiile din familiile victimelor traficului de per-soane ne-au oferit şi reprezentanţii Misiunii „Medecins du Monde” în Moldova (or. Bălţi).

Prezenţa unor probleme în relaţiile de familie a servit drept factor declanşator pentru victimele traficului de persoane, dat fiind că ele nu pun preţ pe valorile de familie. Circa 80% din victimele chestionate în anii 2005-2010 au confirmat că încă până a fi recrutate au cunoscut experienţa violenţei (fizice, psihologice

Părinţii lui Victor, aflând că rudele lor pleacă cu un grup de bărbaţi în Rusia să câştige în campania de recoltare, au hotărât să-l trimită cu ei şi pe fiul lor. Sănătatea părinţilor nu le permitea să meargă chiar ei la muncă şi s-au gândit că feciorul ar putea câştiga nişte bani în vacanţa de vară. Actele pentru scoaterea copilului le-au perfectat pe numele unei rude, care acceptase şi ea să meargă la muncile agricole. Au fost cazaţi într-o baracă, direct în câmpul unde urmau să recolteze roada. Până la cea mai apropiată localitate erau circa 100 km. Erau impuşi să lucreze zilnic în câmp câte 12-14 ore. Primeau o hrană săracă şi în caz de nesupunere erau bătuţi. Toţi lucrătorii se aflau în vizorul pazei, care nu lăsa nimănui nici o şansă de fugă. În curând exploata-torii l-au despărţit pe Victor de ruda lui, pe care au dus-o la muncă în alt loc. Peste câteva luni Victor a reuşit să fugă. Până în Moldova a ajuns pe jos timp de câteva luni. Cerea hrană pe la oameni, alteori în schimbul unor munci. Caz din baza de date a Centrului Internaţional „La Strada”

Victor, 15 ani, locuitor dintr-o comună din vestul Moldovei

24


25

şi sexuale) de cele mai dese ori în familie. De precizat că pe parcursul ultimilor zece ani acest indice rămâne neschimbat, ceea ce ne face să conchidem că multe victime ale traficului de persoane acceptau oferta recrutorilor în speranţa de a se refugia din strânsoarea violenţei, nădăjduind o viaţă mai bună.

Psihologii altor organizaţii precizează de asemenea că multe victime, în situaţia traficului de persoane, nu identifică violenţa drept infracţiune, pentru că ele şi până la această situaţie au cunoscut experienţa violenţei fizice sau chiar sexu-ale în familie, unde un astfel de comportament era considerat ca normă. Având această experienţă traumatizantă, ele devin vulnerabile faţă de situaţia de violenţă şi exploatare mai întâi în interiorul ţării, apoi şi peste hotare. Nimerite în situaţia de trafic, aceste persoane nu se consideră victime.

Mediul de habitat

Majoritatea victimelor traficului de persoane (66%) la momentul recrutării lo-cuiau în mediul rural, 25% în orăşele şi 9% în capitala Republicii Moldova oraşul Chişinău (a se vedea Figura 4).

O analiză comparativă a perioadelor 1999-2004 şi 2005-2010 arată că în cea de-a doua perioadă cota victimelor care la momentul recrutării locuiau în mediul rural a crescut cu 18%, odată cu scăderea cu 13% a cotei celor, care, la momen-tul rerutării, locuiau în municipiul Chişinău (de la 22% până la 9%) şi cu 5% a celor ce locuiau în orăşele (de la 30% până la 25%)6. Şomajul şi nivelul scăzut de in-

6 “Traficul de persoane în Moldova. Comentarii, tendinţe, recomandări”. Centrul Internaţional „La Strada”, Chişinău, 2005, pag. 25 (Diagrama 7); http://www.lastrada.md/publicatii/ebook/Trafic_persoane_rom.pdf

formare a locuitorilor de la sate îi fac pe aceştia mai vulnerabili la fenomenul trafic de persoane în comparaţie cu orăşenii. Şi recrutorii preferă mediul rural, întrucât locuitorii de aici sunt mai puţin iniţiaţi despre regimul de angajare în câmpul muncii peste hotare şi riscurile asociate. La analiza repartizării teritorial-administrative a localităţilor de unde provin victimele traficului de persoane, tabloul ne arată că, la momentul recrutării, acestea locuiau în toate raioanele ţării.

Nivelul de educaţie

Conform datelor Centrului Internaţional „La Strada”, mai mult de jumătate din numărul victimelor traficului de persoane din perioada anilor 2005-2010, la momentul recrutării aveau studii medii generale7, adică absolviseră un 7

În Republica Moldova nivelul de învăţământ obligatoriu este de 9 clase (gimnaziu)

La cei 24 de ani ai săi Oxana avea deja 3 copii. Duceau un trai foarte greu, fiindcă soţul nu avea un loc de muncă şi făcea abuz de alcool. Soţul o bătea foarte des şi Oxana fugea de acasă împreună cu copiii. Într-o noapte, când soţul era cât pe ce să o rănească cu un cuţit, ea şi-a luat copiii şi a plecat a câta oară la părinţii săi din satul vecin. La un consiliu de familie au decis că părinţii vor avea grija copiilor ei, iar Oxana trebuie să plece neapărat la lucru peste hotare, ca să-şi poată întreţine copiii. Ea a găsit foarte uşor un anunţ în ziar privind un serviciu în Liban, iar nişte intermediari i-au organizat zborul în această ţară chiar în ziua următoare.

Caz din baza de date a Centrului Internaţional „La Strada”

Oxana, 24 de ani, locuitoare a unui sat din sudul Moldovei

Din mărturisirile victimei traficului de fiinţe umane: „Am absolvit gimnaziul din satul meu natal. Obligaţia mea era să am grijă de surorile mai mici şi de toate orătăniile din gospodăria noastră, care ne asigura supravieţuirea. Părinţii nu aveau nici bani, nici dorinţă de a mă trimite la studii la oraş… În acea zi, când trebuia să merg la aeroport, în sat ploua şi era noroi. La locul unde convenisem să mă aştepte maşina am venit în nişte caloşi murdari. După ce am urcat în maşină, mi-au schimbat încălţămintea, iar şoferul a aruncat caloşii mei murdari direct prin geamul maşinii, spunând că de-acum înainte viaţa mea se va fi alta. În acel moment eu mă vedeam într-un oraş cu clădiri frumoase, îmbrăcată şi încălţată elegant, lucrând vânzătoare într-un butic…”


Nina, 19 ani, locuitoare a unui sat din sudul Moldovei

26


27

gimnaziu sau un liceu, iar unele dintre ele (9%) obţinuseră chiar şi o me-serie şi urmau studiile sau absolviseră o instituţie de învăţământ superior (3%). În acelaşi timp, 13% din victime abandonaseră şcoala în clasele a V – a IX, 11% dintre ele aveau doar studii primare (4 clase), 5% dintre victimele-copii erau de vârstă preşcolară, iar 1% dintre victime, fiind de vârstă şcolară, erau complet neştiutori de carte (a se vedea Figura 5). Aceste date denotă o creştere a cotei victimelor fără studii medii gener-ale. Specialiştii chestionaţi din alte organizaţii de asemenea confirmă că în ultimii ani (2008-2010) a crescut numărul victimelor care au doar studii primare şi/sau au abandonat şcoala.

Analiza comparativă a perioadelor 1999-2004 şi 2005-2010 arată că în ultima a crescut de patru ori (de la 2% la 8%) cota absolvenţilor şcolilor speciale şi internatelor ce au suferit în urma traficului de persoane8. Acest fapt a fost confirmat şi de colaboratorii Centrului de asistenţă şi protecţie a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane. Această categorie de persoane, din motive lesne de înţeles, este extrem de vulnerabilă în faţa traficului de persoane. Absolventele şcolilor-internat adesea sunt antrenate în reţelele de exploatare sexuală din interiorul ţării sau de peste hotare.

Totodată, s-a mai constatat că numărul cazurilor de exploatare a per-soanelor cu retard mintal a crescut în perioada anilor 2005-2009 aproape de două ori comparativ cu perioada precedentă. Cel mai vulnerabile sunt 8 “Traficul de persoane în Moldova. Comentarii, tendinţe, recomandări”. Centrul Internaţional „La Strada”, Chişinău, 2005, pag. 27 (Diagrama 9); http://www.lastrada.md/publicatii/ebook/Trafic_persoane_rom.pdf

persoanele cu retard mintal, care până la vârsta majoratului se aflau în custodia unor structuri de stat (adică nu aveau rude, care ar fi fost de acord să le îngrijească). Din cauza unor situaţii fără nici o ieşire, chiar şi atunci când sunt eliberate din situaţia de trafic şi readuse în Moldova, ele adesea nimeresc repetat în aceeaşi situaţie.

Gradul de angajare în câmpul muncii şi nivelul veniturilor

După cum arată datele Centrului Internaţional „La Strada”, în perioada anilor 2005-2010, la momentul recrutării 85% dintre victime erau şomeri, nu aveau o meserie şi nu aveau nici o ocupaţie decât munca în gospodărie (a se vedea Figura 6). E cu 13% mai mult decât în perioada anilor 1999-2004.

Alina a abandonat învăţătura la şcoala-internat dintr-un orăşel din nordul Moldovei ca să-şi îngrijească mama bolnavă. După o boală îndelungată mama a decedat. Părinţii Alinei erau divorţaţi de mai multă vreme şi locuiau separat. Întrucât casa fetei era într-o stare avariată, după moartea mamei tatăl i-a propus fetei să treacă cu traiul la el. Această mutare s-a soldat cu noi evenimente traumatizante pentru Alina. Tatăl a fost judecat pentru abuz sexual faţă de fiică şi el îşi ispăşea pedeapsa la închisoare. Fata rămăsese absolut singură şi nu ştia cum să câştige un ban pentru a supravieţui. În plus, ea trebuia să restituie consătenilor datoriile, pe care le făcuse iniţial pentru medicamente, iar mai târziu pentru înmormântarea mamei. Peste un timp ea a cunoscut un bărbat, care i-a promis să o ajute să-şi găsească de lucru în cel mai apropiat oraş unde locuia şi i-a propus să meargă cu el. Veniţi în oraş, el i-a spus că fata va fi nevoită să practice prostituţia. Alina s-a pus pe plâns, dar a căzut de acord, fiindcă nu vedea o altă soluţie. Ea primea 25% din suma percepută de la fiece client. Lucra de-acum un an pe muchie, dar aşa şi nu reuşise să achite dato-riile. Banii câştigaţi abia dacă îi ajungeau pentru nevoile cele mai elementare –gazdă, hrană şi îmbrăcăminte. Dorea să-şi continue studiile, dar nu avea un act despre stu-diile minimale şi nu era primită în nici o şcoală. Ba şi stăpânul mereu îi spunea că singură ea nu va supravieţui într-un oraş atât de mare. Îi era frică şi o urmărea gândul că nu mai are niciun viitor. Într-una din nopţi poliţia a ajuns cu un raid operativ şi în apartamentul stăpânului ei şi astfel a reuşit să evadeze din situaţia de exploatare.


Alina, 19 ani, absolventă a unei şcoli-internat

28


29

În ultimii ani a crescut întrucâtva cota victimelor traficului de persoane, care, la momentul recrutării, nu posedau o instruire profesională, dar în schimb aveau experienţă de muncă în ţară (cu caracter sezonier). Acest lucru se reflectă în prin-cipal prin creşterea numărului bărbaţi, exploataţi în construcţii sau agricultură. Mulţi bărbaţi-victime au indicat asupra unei asemenea experienţe negative de lucru din construcţii în Moldova, când nu li se achita leafa sau erau remuneraţi parţial, ceea ce a servit de imbold pentru a căuta de lucru peste hotare. Şi datele altor organizaţii confirmă această informaţie.

Absoluta majoritate a beneficiarilor Centrului Internaţional „La Strada” au indicat că la momentul recrutării familiile lor fie nu aveau nici un venit financiar şi trăiau din gospodăria de pe lângă casă, fie leafa lor le permitea să acopere cu greu numai cele mai elementare nevoi, ce ţin de hrană şi îmbrăcăminte modestă (a se vedea Figura 7). De remarcat că inclusiv persoanele angajate în câmpul

muncii, la momentul recrutării, în temei lucrări sezoniere, aveau salarii foarte mici. Şi acest lucru a servit în principal drept motiv ca ei să accepte uşor pro-punerile ademenitoare ale recrutorului privind munca peste hotare. Fireşte, în asemenea situaţii toate cheltuielile pentru perfectarea documentelor şi de drum erau achitate de recrutori.

În plus, potrivit datelor reprezentanţilor Centrului de asistenţă şi protecţie a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, pe parcursul anilor 2008-2010 se atestă o tendinţă de creştere a cotei victimelor extrem de sărace, ce nu au nici studii medii generale, nici profesie, nici mijloace pentru supravieţuire, nici spaţiu locativ. Asemenea victime, nimerite în situaţia de trafic într-o ţară străină, sunt mulţumite de situaţia lor şi în genere nu doresc să revină în ţara natală în condiţii de sărăcie lucie. Ele nu cer asistenţă, iar asemenea cazuri de trafic de persoane rămân adesea neidentificate.

2. PROFILUL RECRUTORULUI, RAPORTAT LA MEDIA STATISTICĂ

În anii 2005-2010 victimele traficului de persoane primeau propuneri în temei de la persoane fizice, ca şi în perioada anilor 1999-2004. După cum mărturisesc victimele intervievate de specialiştii Centrului Internaţional „La Strada”, recrutorul poate fi atât o persoană necunoscută, cât şi una cunoscută şi chiar un prieten, o rudă sau un vecin. O analiză comparativă a datelor din perioadele anilor 2005-2010 cu cea anterioară, 1999-20049, arată că în ultimii ani numărul cazurilor de recrutare de către persoane necunoscute s-a micşorat de 2 ori şi mai bine, iar vic-9 “Traficul de persoane în Moldova. Comentarii, tendinţe, recomandări”. Centrul Internaţional „La Strada”, Chişinău, 2005, pag. 33 (Diagrama 11); http://www.lastrada.md/publicatii/ebook/Trafic_persoane_rom.pdf

„În anii precedenţi majoritatea victimelor plecau peste hotare pe un anumit timp, deoarece nu aveau de lucru în Moldova. Ele doreau să câştige nişte bani în altă ţară, după care să revină şi să-şi aranjeze mai bine viaţa. Însă în ultimii ani a crescut numărul victimelor, care, până la plecare, trăiau într-o sărăcie extremă şi erau extrem de vulnerabile. Astfel, tot mai des se întâmplă că victima fie că nu are părinţi, fie că părinţii sunt alcoolici, ea nu are unde locui, are un nivel de educaţie scăzut, nu are o pregătire profesională, nu are serviciu…”

Lidia Gorceag, Centrul de asistenţă a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de

fiinţe umane

30

timele acceptau mai des propuneri de lucru de la cunoscuţi, prieteni, rude şi vecini (a se vedea Figura 8). Este evident că recrutorului care „lucrează” cu persoane cunoscute îi vine mai uşor să le câştige încrederea.

Analiza datelor despre recrutori în bază de gen demonstrează că în anii 2005-2010 de cele mai dese ori femeile erau recrutori – 62% din cazuri, iar bărbaţii erau recrutori în 38% din cazuri şi doar în 2% din cazuri drept recrutori apar un bărbat şi o femeie (cuplu). Femeile de cele mai multe ori recrutează femei pen-tru exploatarea lor ulterior în prostituţie, iar bărbaţii recrutează bărbaţi pentru ex-ploatarea lor prin muncă în construcţii şi agricultură. O analiză comparativă cu perioada precedentă ne arată că printre recrutori a crescut numărul bărbaţilor10; cum se vede, acest lucru se explică prin creşterea numărului cazurilor de trafic de persoane în scopul exploatării prin muncă.

În anii 2005-2010 majoritatea recrutorilor (70%) erau cetăţeni ai Republicii Mol-dova şi doar 30% erau străini – cel mai des cetăţeni ai ţărilor de destinaţie. Pentru comparaţie: în anii 1999-2004 recrutorii-cetăţeni străini constituiau doar 10%. Cu alte cuvinte, numărul cazurilor în care recrutorii apar ca cetăţeni străini a crescut în ultimii ani de 3 ori. Acest lucru ţine probabil de simplificarea regimului de in-trare a cetăţenilor străini în Republica Moldova şi o creştere generală a mobilităţii populaţiei în toate ţările.

10 “Traficul de persoane în Moldova. Comentarii, tendinţe, recomandări”. Centrul Internaţional „La Strada”, Chişinău, 2005, pag. 33; http://www.lastrada.md/publicatii/ebook/Trafic_persoane_rus.pdf


33

1. RECRUTAREA

Conform datelor Centrului Internaţional „La Strada”, circa o jumătate din numărul victimelor anilor 2005-2010 au fost recrutate la locul de trai, aflându-se în satul sau oraşul natal, o pătrime din numărul lor – în capitala republicii, unde lucrau la acea vreme sau au venit cu intenţia să-şi găsească un loc de lucru. Restul victimelor au fost recrutate şi în afara locului de trai, doar că în alte oraşe ale republicii, cum ar fi Bălţi, Orhei, Hânceşti, Vulcăneşti, precum şi în unele oraşe din regiunea transnistreană: Tiraspol, Tighina (Bender), Dubăsari.

De remarcat că aproximativ 10% din numărul victimelor traficului de persoane din anii 2005-2010 au declarat că au fost recrutate repetat. În perioada anilor 1999-2004 se constata cam acelaşi procent de recrutare repetată a victimelor în situaţie de trafic (11%). În majoritatea acestor cazuri victimele, după prima experienţă de exploatare, reveneau acasă de sine stătător şi nu beneficiau de nici o asistenţă. Lipsa deprinderilor de muncă necesare, a unei profesii solici-tate pe piaţa muncii, lipsa unor oportunităţi de a se angaja în câmpul muncii în Moldova, precum şi problemele din familie îi determinau pe oameni să accepte noi propuneri dubioase de muncă peste hotare. Aceşti oameni credeau sincer că de data aceasta vor avea mai mult noroc.

II. MECANISMUL TRAFICULUI DE PERSOANE

La Linia Fierbinte a Centrului Internaţional „La Strada” a sunat mama Elenei şi a pov-estit istoria fiicei sale. Ea şi-a crescut fiica singură, dar relaţiile lor s-au deteriorat de mai multă vreme. Între mamă şi fiică mereu izbucneau scandaluri, fiindcă în casă mai totdeauna nu erau bani. Câtva timp în urmă fiica sa a plecat în Cipru, unde i se promisese de lucru într-un bar, dar a fost înşelată şi timp de câteva luni a fost nevoită să presteze servicii sexuale diferitor persoane. Ea nu izbutea să câştige mai nimic. Nu multă vreme după ce a revenit din Cipru, Elena i-a spus mamei că a decis să plece din nou peste hotare. O cunoscută de-a ei i-a propus să meargă în Bahrein. I-a promis un salariu foarte mare şi Elena a acceptat această ofertă. Tot cunoscuta ei i-a şi procurat bilet la avion. La sosirea în aeroportul din Bahrein pe Elena a întâlnit-o un bărbat şi a condus-o la hotel, unde i-a explicat că a fost vândută şi acum ea va trebui să lucreze fără plată pentru el – să ofere servicii sexuale clienţilor. Elena a refuzat, din care cauză a fost

Elena, 24 de ani, locuitoare dintr-un sat din centrul Moldovei

34


35

Este necesar de asemenea să precizăm că sunt cazuri când recrutarea are loc prin telefon. Şi în acest caz angajatorul sau intermediarul convine cu viitoarea victimă asupra condiţiilor de muncă şi ale remunerării. În asemenea situaţii, omul recrutat prin telefon ajunge singur la locul destinaţiei.

2. TRANSPORTAREA, TRANSMITEREA ȘI ADĂPOSTIREA

Victimele traficului de persoane trec hotarele atât legal, prin punctele contro-lului de frontieră prestabilite, cât şi nelegal (cu paşaport şi/sau viză false, ori evitând punctele controlului de frontieră, ori mituind reprezentanţii serviciului de grăniceri). Analiza comparativă a perioadelor anilor 2005-2010 şi 1999-2004 privind datele despre traversarea hotarelor de către victimele traficului de per-soane ne indică o creştere continuă a cotei victimelor ce trec hotarul legal. În anii 2005-2010 numai 11% din cei ce au suferit în urma traficului de fiinţe um-ane traversaseră hotarul nelegal (a se vedea Figura 9). La trecerea nelegală a hotarului în cazul organizării traficului de fiinţe umane se recurgea până în anul 200211. Mai târziu controlul trecerii graniţei Republicii Moldova au fost con-siderabil îmbunătăţit, în special cu referire la copii. Fapt renarcat de specialiştii diferitelor organizaţii.

Cel mai popular tip de transport folosit în anii 2005-2010 pentru transportarea victimelor în Turcia, EAU, Cipru şi alte ţări a fost avionul. Chiar dacă e posibilă deplasarea victimelor cu transport terestru, traficanţii preferau în anii 2005-2010 calea aerului, spre a minimaliza eventuale riscuri de anihilare a traficului de per-soane la faza de transportare. Folosind calea aeriană, în primul rând, se reduce 11 “Traficul de persoane în Moldova. Comentarii, tendinţe, recomandări”. Centrul Internaţional „La Strada”, Chişinău, 2005, pag. 36 (Diagrama 12); http://www.lastrada.md/publicatii/ebook/Trafic_persoane_rom.pdf

bătută chiar atunci atât de crunt, că nu putea merge. Când s-a însănătoşit, ea a trebuit totuşi să deservească clienţi. Elena se afla tot timpul într-o cameră de hotel, stăpânul încuia totdeauna uşa. Peste un timp, ca răsplată pentru „bună purtare”, i s-a permis să iasă în stradă şi să aibă un celular, la care recepţiona solicitările clienţilor. Bani pentru cartele de celular nu avea şi deci nu putea suna ea de la acest celular. Dar peste câtva timp ea s-a rugat de un client să-i transfere pe cartela celularului ei ceva bani şi astfel a avut posibilitate să-i sune mamei în Moldova. Când i-a povestit mamei la telefon ce i s-a întâmplat, aceasta a sfătuit-o să se adreseze imediat poliţiei, însă Elena avea frică de poliţie, fiindcă stăpânul ei o prevenise că el are relaţii acolo. Peste o altă perioadă de timp Elena i-a comunicat mamei că ea a izbutit să fugă de la stăpân şi acum trăieşte cu un fost client. În ciuda la toate câte i s-au întâmplat peste hotare, Elena nu doreşte să se mai întoarcă în Moldova, la mama.


În martie 2009 Marin a aflat că un consătean de-al său se pregăteşte să plece la Mos-cova, la lucru. Propunerea de lucru a primit-o prin telefon de la Moscova: un oarecare bărbat l-a sunat şi i-a comunicat că telefonul lui îl cunoaşte de la un conducător de şantier, unde mai lucrase în trecut (într-o suburbie a Moscovei) şi care i-a vorbit numai de bine despre el. Acest bărbat a spus că e gata să năimească un grup de construc-tori din Moldova pentru a ridica un nou obiect. Când au sosit a Moscova la adresa indicată, ei au întâlnit aici alţi circa 50 de bărbaţi din Moldova, cu vârstele între 20 şi 40 de ani. Au semnat un contract de muncă, care, după cum s-a adeverit mai târziu, era fictiv. Toţi lucrătorii au fost plasaţi într-o încăpere, ce se afla la subsolul aceleiaşi case, pe care o construiau. Angajatorul era foarte gentil şi binevoitor, mereu îi încuraja să lucreze mai repede şi să dea obiectul mai degrabă în exploatare. În fiecare zi li se dădea bani pentru hrană.

Însă la sfârşit de lună ei nu au primit salariul convenit, promiţându-le că le va plăti când vor termina măcar jumătate din volumul de zidire a obiectului dat. Unii lucrători nu au fost de acord să continue lucrul şi au plecat acasă, primind câte 3000 de ruble, cât să-şi procure bilet spre Moldova. Restul banilor au promis că le vor transfera

Marin (50 de ani), locuitorul uni sat din centru Moldovei, tată a 3 copii

prin poştă mai târziu. Mulţi nu au fost de acord să lucreze în continuare, deoarece condiţiile de muncă erau primejdioase – se lucra la înălţime, trebuiau să izoleze ter-mic pereţii unei clădiri Marin nu dorea să plece acasă cu nimic, ar fi vrut să ajungă să primească întreaga sumă a salariului ce i se cuvenea. Dar şi după 9 luni de lu-cru, când au fost executate 95% din volumul lucrărilor de construcţie şi obiectul era aproape gata, el, ca şi ceilalţi lucrători, aşa şi nu au primit remunerarea promisă. Ca şi ceilalţi lucrători, el a primit bani numai de drum până acasă şi promisiunea că restul anilor vor fi transferaţi prin poştă mai târziu. Marin nu s-a adresat poliţiei nici în Rusia, nici în Moldova, considerând că nu are rost şi că acest lucru l-ar putea doar înrăi mai tare pe angajator. Doar acesta era atât de binevoitor şi-i încredinţa că-şi va onora promisiunea. Marin l-a crezut, dar banii aşa şi nu i-a mai primit. Acum vrea să plece din nou să lucreze peste hotare, căci trebuie să-şi întreţină familia, deşi după munca de la Moscova sănătatea lui s-a şubrezit grav.


36


37

numărul de controale la hotar, iar în rândul al doilea, grănicerii de la aeroport, din cauza timpului limitat, nu totdeauna izbutesc să efectueze chestionarea per-soanelor raportate la grupul de risc despre scopul plecării peste hotare şi nu pot reţine cursa avionului.

Specialiştii au mai remarcat că în legătură cu înăsprirea controlului de frontieră şi măsurile active întreprinse de poliţia din transport în vederea prevenirii trafic-ului de persoane prin aeroportul Chişinău, începând cu anul 2008 transportarea victimelor, cetăţeni ai Moldovei, în ţările de destinaţie tot mai des se efectuează tranzitând Ucraina şi Rusia. De exemplu, pentru transportarea victimelor traficu-

lui de persoane în Turcia, traficanţii recurg la microbuze pentru a le transporta din sate spre capitala Moldovei, iar de aici pe calea aerului sau cu trenul spre Odesa, de unde cu avionul, de la aeroportul Odesa, spre aeroportul din Istanbul.

În cazul organizării transportării pe calea aerului, adesea de rezervarea biletelor pentru victime se ocupă nu recrutorii, ci complicii lor, care locuiesc în ţările de destinaţie. Acest lucru complică urmărirea penală a unor asemenea infracţiuni, în special colectarea de probe ce ar demonstra vinovăţia recrutorului.

La tren se recurge, de regulă, pentru transportarea victimelor către ţările vecine – Rusia şi Ucraina. Uneori, pentru a transporta bărbaţii în scopul exploatării prin muncă spre Rusia şi Ucraina, recrutorii utilizează autobuzele. Pentru transpor-tarea victimelor traficului de persoane în interiorul ţării – de la locul de trai spre capitală (mun. Chişinău) – ei recurg la mijloacele individuale de transport sau microbuze la comandă.

Majoritatea celor chestionaţi au indicat că transportarea spre ţara de destinaţie a vii-toarelor victime are loc în regim individual. Această tendinţă se păstrează deja de-a lungul a 8 ani. Cum se vede, ea minimalizează riscurile infractorilor. Numai în cazul exploatării prin muncă victimele erau transportate în grupuri a câte mai mulţi oameni. Se cuvine să remarcăm de asemenea că de obicei legislaţia multor state stabileşte anumite limite privind termenul de aflare pe teritoriul ţării a străinilor ce au intrat cu vize. Acest termen constituie de regulă 90 de zile, cum e bunăoară în Turcia. La expirarea acestui termen de şedere în ţară, traficanţii, sub un control strict, scot victimele traficului de fiinţe într-o ţară de tranzit şi în aceeaşi zi le readuc în ţara de destinaţie, evitând astfel prob-lemele cu poliţia pentru migranţi.

3. EXPLOATAREA

Ţările de destinaţie

Lista ţărilor de destinaţie în care au fost scoase victimele traficului de persoane în scop de exploatare s-a redus considerabil în anii 2005-2010 comparativ cu perioada anilor 1999-2004. Astfel, dacă în perioada 1999-2004 în lista ţărilor de destinaţie figurau aşa state ca Macedonia, Bosnia şi

“...La sfârşitul lui 2005 în Moldova au fost întreprinse măsuri pentru înăsprirea contro-lului de supraveghere a regimului de trecere a frontierei de către copii. Fiecare copil trebuie să posede un paşaport pentru străinătate şi el urmează să călătorească fiind însoţit de un părinte sau de alt reprezentant legal, care are o procură de la părinţi sau tutore, autentificată notarial. Cu toate acestea, noi ne-am confruntat cu un caz de exploatare a copilului, care a fost scos din ţară de o persoană împuternicită prin procură, eliberată de mama copilului, cu respectarea tuturor formalităţilor prevăzute de legislaţie. Părinţii copilului, fiind dezinformaţi şi apăsaţi de sărăcie, au crezut promi-siunilor recrutorilor. De asemenea ne mai este cunoscut un caz când mama copilului a perfecta o procură de scoatere a copilului din ţară pe numele unui necunoscut, pri-mind pentru aceasta o remunerare de 100$. Când administraţia gimnaziului, alertată de faptul că fiul ei nu frecventează lecţiile,a contactat-o pe mama copilului, aceasta nu era în stare să explice unde şi cu cine a plecat copilul ei…”

Antonina Comerzan, Reprezentanţa Fondului elveţian „ Terre des hommes” în Republica Moldova

38


39

Herţegovina, Serbia şi Muntenegru12, atunci în anii 2005-2010 aceste ţări nu mai constituia adrese de destinaţie pentru victimele traficului de persoane din Moldova. Cum se vede, acest lucru este cauzat de faptul că în ţările respective au fost întreprinse măsuri serioase de combatere a traficului de persoane, înăsprit controlul intrării şi şederii cetăţenilor străini, precum şi de stabilizarea situaţiei în ansamblu după încetarea acţiunilor militare în regiunea Balcani.

Principalele ţări de destinaţie a victimelor traficului de persoane din Moldova rămân Turcia (29%), Rusia (28%) şi Cipru/partea de nord a in-sulei (5%). De precizat că cel mai des femeile din Moldova sunt supuse exploatării în Turcia, Rusia, Cipru şi EAU, iar bărbaţii – în Federaţia Rusă (a se vedea Figura 10).

În acelaşi timp, începând cu anul 2006, în lista ţărilor de destinaţie pentru lo-cuitorii Moldovei au apărut astfel de noi adrese „exotice” ca India, Pakistan, China, Liban, Iordania, ţări care anterior nu figurau în lista respectivă.

Trebuie de asemenea să menţionăm că dacă până în 2005 Centrul Internaţional „La Strada” a fixat doar cazuri unice de trafic de persoane, ce au avut loc pe teritoriul Moldovei, atunci în perioada anilor 2005-2010 asemenea cazuri consti-tuiau deja 12% din numărul total al cazurilor de trafic fixate.

12 “Traficul de persoane în Moldova. Comentarii, tendinţe, recomandări.” Centrul Internaţional „La Stra-da”, Chişinău, 2005, pag. 37 (Tabelul 1); http://www.lastrada.md/publicatii/ebook/Trafic_persoane_rom.pdf

Tipurile şi condiţiile de exploatare

Potrivit datelor Centrului internaţional „La Strada”, în anii 2005-2010, ca şi în perioada 1999-2004, majoritatea victimelor traficului de fiinţe umane (69%) au fost supuse exploatării sexuale. Acest fapt îl confirmă şi prestato-rii de servicii chestionaţi în procesul acestei cercetări, precum şi lucrătorii organelor de drept. În plus, 18% din victime au fost supuse exploatării prin muncă în agricultură, construcţii şi în menaj, 7% – în cerşit, 1% – prelevarea forţată de organe şi 1% a fost implicat cu forţa în comerţul cu droguri (a se vedea Figura 11).

Analiza comparativă a perioadelor 1999-200413 şi 2005-2010 demonstrează că în perioada de la urmă cota victimelor supuse exploatării sexuale s-a redus cu 9%, iar cota celor ce au suferit de pe urma traficului de persoane în construcţii, agricultură şi menaj a crescut cu 8%. Creşterea numărului de

13 “Traficul de persoane în Moldova. Comentarii, tendinţe, recomandări”. Centrul Internaţional „La Strada”, Chişinău, 2005, pag. 40 (Diagrama 13); http://www.lastrada.md/publicatii/ebook/Trafic_persoane_rom.pdf

„Deşi au apărut noi ţări de destinaţie pentru victimele traficului de persoane, ţara-lider rămâne în continuare Turcia. Afară de aceasta, concetăţenele noastre mai sunt su-puse exploatării sexuale în astfel de ţări ca Rusia şi EAU. Rămâne a fi cu probleme în aceeaşi ordine de idei partea de nord a Ciprului”.

Alexandru Beşleaga, Centrul de Combatere a Traficului de Persoane al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova

40


41

cazuri identificate ca exploatare prin muncă este remarcată de asemenea de reprezentanţii chestionaţi ai structurilor de forţă şi ai altor ONG-uri.

Pentru cazurile de trafic de persoane în scopul exploatării prin muncă este caracteristică utilizarea muncii forţate şi încălcarea normelor legislaţiei muncii – durata zilei de muncă poate ajunge până la 20 de ore, nu se acordă zile de odihnă. Condiţiile de trai şi hrana muncitorilor adesea sunt foarte proaste şi chiar similare sclaviei. Întrucât munca fizică presupune forţă fizică, exploata-torii hrănesc lucrătorii, dar raţia alimentară este săracă şi nevariată. Lucrătorii sunt de regulă cazaţi în încăperi neadecvate pentru trai. Lucrătorii migranţi care lucrează în construcţii trăiesc, de regulă, direct pe şantier – în subsoluri, ga-raje, vagonaşe de şantier ş.a.m.d. Lucrătorii din agricultură pot fi cazaţi direct în câmp, în barăci sclipuite în grabă din câteva scânduri şi acoperite cu peliculă de polietilenă, în clădirile unor ferme părăsite etc. Angajatorii cazează câte 20 şi mai mulţi lucrători într-o singură încăpere, fără a mai ţine cont de diferenţa de gen sau vârstă. Uneori lucrătorii dorm direct la podea, fără paturi. Adesea este aplicată forţa fizică atunci când lucrătorii nu vor să iasă la lucru, precum şi violenţa sexuală asupra femeilor. Asistenţa medicală fie că este nesatisfăcătoare, fie că lipseşte cu desăvârşire.

Cât priveşte condiţiile exploatării sexuale, informaţia obţinută diferă în funcţie de ţara de destinaţie. Potrivit specialiştilor chestionaţi, cele mai crude condiţii de exploatare în prostituţie se atestă în Federaţia Rusă, unde fetele locuiesc în grupuri mari în acelaşi apartament, de unde sunt duse pe la clienţi. Sau fetele sunt impuse să facă trotuarul la margine de şosea, pe jumătate dezbrăcate, pe vreme geroasă, ademenind potenţiali clienţi. În Turcia, în opinia victimelor, condiţiile de trai sunt bune comparativ cu condiţiile în care locuiesc aceleaşi victime în Moldova, la ele acasă. Fetele erau cazate în apartamente, de regulă, nu mai mult de 3 persoane. Însuşi stăpânul are grijă ca ele să aibă în frigider ceva de-ale gurii sau să le dea bani de buzunar pentru mâncare, în cazul când ele au o anumită libertate de circulaţie. În ultimii ani nu s-au atestat plângeri privind lipsa hranei sau pedepse sub forma privaţiunii de hrană, cum se atesta în perioada anilor 1999-2005.

Durata exploatării victimelor traficului de persoane în anii 2005-2010 continua să scadă în comparaţie cu perioada precedentă. Analiza cazurilor din baza de date a Centrului Internaţional „La Strada” arată că dacă în anii 1999-2000 du-rata medie de exploatare constituia 2 ani, iar în anii 2003-2004 – 5 luni, atunci

în anii 2005-2010 – deja 3 luni. Specialiştii explică această scădere prin faptul înainte prevalau metodele violenţei fizice şi de limitare a libertăţii circulaţiei pen-tru a ţine victimele în locurile exploatării. În ultimii ani victimele sunt mai rar ţinute încuiate şi sub pază. Infractorii tot mai des recurg la înşelăciune şi ma-nipulare psihologică ca metode principale de control asupra victimelor traficului de persoane. Însă după câteva luni de „muncă”, multe victime conştientizează că sunt supuse exploatării şi, nefiind constrânse de exploatatori, părăsesc de sine stătător locul de „muncă”. În locul lor sunt ademenite alte persoane.

Atât Centrul Internaţional „La Strada”, cât şi alte organizaţii ce oferă asistenţă victimelor traficului de persoane din Moldova, au înregistrat câteva cazuri de trafic în scopul prelevării de organe. De regulă, victimele acestor infracţiuni se adresează rar pentru ajutor la poliţie sau organizaţiilor specializate şi, în consecinţă, astfel de cazuri sunt foarte greu de identificat. Se cuvine să remarcăm că legislaţia Republicii Moldova interzice comerţul/obţinerea de profit financiar în urma prelevării de organe, ţesut şi celule umane vii. Cu alte cuvinte, orice tranzacţie de vânzare a organelor este interzisă în Moldova. Există însă, cel mai probabil, comerţul ilegal de organe, în principal pentru a fi furnizate pes-te hotare, cu toate riscurile asociate pentru cei care acceptă să devină complici la o asemenea tranzacţie ilicită. Conform unor estimări, Moldova ocupă locul trei în lume, după Brazilia şi India, în lista ţărilor ai căror cetăţeni ajung victime ale comerţului ilegal de organe14. Există chiar şi liste de preţuri, care sunt propuse cetăţenilor din Moldova pentru prelevare de organe. De exemplu, preţul propus pentru un rinichi constituie 2.700 dolari americani. Ca donatori sunt înregistraţi oameni foarte săraci. Însăşi operaţia de prelevare a organelor, de regulă, are loc în altă ţară şi provoacă daune foarte mari sănătăţii donatorilor.

14 FACTBOX- The who, what, where, and why of organ trafficking. Reuters, 05.08.2007. Versiunea electronică a publicaţiei în engleză poate fi descărcată pe Internet: http://www.reuters.com/article/idUSL01729419. Accesat: 25.01.2011.

În 2009 Nicolae a fost racolat pentru a munci la construcţii în Turcia. Când a sosit în această ţară, el a fost întâlnit, cazat într-un apartament, iar peste 4 zile la el a venit şi angajatorul, care i-a spus că pentru a începe lucrul, trebuie să urmeze un control medical şi să dea nişte analize. În care scop Nicolae a fost dus la o policlinică privată. Când s-a trezit, era pe un pat de spital, sub picurătoare. De el s-a apropiat un medic, dar vorbea în turcă, astfel că Nicolae nu a înţeles nimic. Seara în salon a venit un bărbat ce vorbea rusa şi i-a comunicat că, din păcate, în cadrul consultului medical a fost diagnosticat cu o maladie gravă şi a fost nevoie de o operaţia urgentă. Acum

Nicolae, 42 ani, locuitor al unui sat din sudul Moldovei, tată a doi copii

42


43

Mijloacele de influenţare

Criminalii fac uz de cele mai variate procedee de constrângere şi înşelăciune a victimelor traficului de persoane ca să asigura supunerea acestora, de altfel, aplicate la orice etapă, începând cu recrutarea şi sfârşind cu exploatarea.

În ultimii ani criminalii utilizează cel mai des înşelăciunea ca mijloc de influenţare a victimelor traficului de persoane. De acest procedeu se face uz la toate etapele traficului de persoane, începând cu recrutarea şi până la etapa exploatării inclusiv. La faza de recrutare, ca să o facă pe potenţiala victimă a traficului să accepte oferta de a munci într-o ţară/regiune străină, se aplică înşelarea privind caracterul viitoarei activităţi, mărimea salariului, condiţiile de trai şi de muncă ş.a. Este cunoscut demult, dar utilizat şi în prezent, un asemenea pro-cedeu de antrenare în situaţia de trafic de persoane în scopul exploatării sexu-ale, cum e oferta falsă de angajare în câmpul muncii peste hotare (chelneriţă, fată-barman, vânzătoare, muncitoare la fabrica de confecţii sau încălţăminte ş.a.m.d.). Totodată, în ultimii câţiva ani, printre victimele traficului de persoane în scopul exploatării sexuale în afara ţării se constată o creştere a cotei femeilor, care, la momentul racolării, aveau o experienţă de prostituţie în interiorul ţării. În asemenea cazuri recrutorii nu ascund informaţia despre caracterul viitoa-rei activităţi, în schimb aplică înşelăciunea privind mărimea salariului, costul

organizării transportului şi mărimea viitoarei datorii etc. Traficanţii preferă să recruteze asemenea femei, deoarece cu ele au mai puţine probleme. Psihologii afirmă aceste femei nu se adresează singure niciodată pentru ajutor poliţiei sau organizaţiilor specializate, chiar dacă au conştientizat că au devenit victime ale traficului de persoane sau ale exploatării. Chiar şi atunci când nimeresc în vizorul specialiştilor organelor de drept, acestora le este mai complicat să le identifice ca victime ale traficului de persoane, fiindcă ele au maniere arogante, iar comportamentul lor deloc nu seamănă cu comportamentul unei victime faţă de care a fost aplicată violenţa. La etapa exploatării infractorii recurg des la înşelăciune pentru a ţine victimele şi a le convinge să continue să „lucreze”. De regulă ei promit să achite munca fie după o anumită perioadă de timp sau la consumarea unui anumit eveniment (după vânzarea recoltei), fie după îndeplinirea unui anumit volum de lucru (finalizarea construcţiei obiectului). Omul continuă să muncească, primind doar hrană sau bani pentru hrană, iar la finele lucrărilor – bani pentru drumul spre casă.

În afară de înşelăciune, la etapa exploatării se aplică astfel de procedee de influenţare ca violenţa fizică, psihologică şi sexuală, confiscarea documentelor, servitute, abuz de situaţie vulnerabilă şi alte procedee.

nici vorbă nu mai poate fi să muncească la construcţii. Nicolae aşa şi nu a înţeles ca lumea ce i s-a întâmplat. După externare a fost adus la acelaşi apartament, unde s-a mai aflat o săptămână, după care l-au urcat în autobuzul de Chişinău, oferindu-i-se 2000 $. Venit la Chişinău, l-au întâmpinat aceleaşi persoane care l-au racolat şi l-au trimis în Turcia. „Ei vezi, ţi-a mers, nu te-au lăsat în voia sorţii, ţi-au dat şi bani, i-au zis ei. Ar fi bine să investeşti în ceva aceşti bani, care ţi-ar aduce profit, de exemplu, într-un camion”. Şi racolatorii pe loc i-au şi propus să procure de la ei un camion la preţ redus. Întrucât Nicolae nu avea permis de conducere, ei i-au adus camionul chiar acasă, în satul lui natal. Nicolae a achitat cumpărătura. Degrabă s-a constatat că acest camion are nevoie de o reparaţie serioasă, iar escrocilor li se uscase urmele. De la un timp, Nicolae a început să simtă mari slăbiciuni şi s-a adresat medicului. La o simplă radioscopie s-a descoperit că i-a fost prelevat un rinichi.

Caz din baza de date a Centrului de asistenţă şi protecţie a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane

În martie 2007 Sergiu a primit o ofertă să lucreze pe un şantier la Moscova. I s-a pro-pus un salariu de 800 $, drumul cazarea şi mâncarea – din contul angajatorului. Ser-giu a acceptat îndată, deoarece situaţia lui materială era dificilă, iar oferta condiţiilor de muncă era avantajoasă.

Drumul până la Moscova, după cum i s-a promis, l-a achitat angajatorul. Împreună cu Sergiu în minibus călătoreau şi alţi bărbaţi din Moldova. Sosiţi la Moscova, ei au fost repartizaţi la diferite obiecte. Sergiu a fost dus într-o suburbie a Moscovei, împreună cu un alt bărbat, unde au început să construiască o casă de vacanţă. Sub pretextul de a perfecta înregistrarea la serviciul migraţional, i s-a luat paşaportul. Deşi li s-a promis alimentaţie bună, erau hrăniţi prost şi s-au văzut nevoiţi să mai cumpere mâncare pe cont propriu. Locuia direct pe şantier. Când a venit ziua salariului pentru prima lună de lucru, lui Sergiu i s-a spus că salariul întârzie cu 2 săptămâni şi l-au trecut la alt şantier, care era îngrădit şi se afla sub pază permanentă. Curând banii s-au terminat şi era nevoit să lucreze mai mult flămând. Lucrătorilor li se aducea hrană, dar cu

Sergiu, 42 de ani, locuitor al unui sat din nordul Moldovei, tată a trei copii

44


45

Potrivit informaţiei obţinute în procesul prezentei cercetări, violenţa fizică este aplicată tot mai rar ca procedeu de influenţare a victimelor traficului de per-soane. La violenţa fizică se recurgea des până în 2004 şi mai rar în anii 2004-2006, iar în perioada anilor 2007-2010 aproape că nu se mai aplică. Practic toţi specialiştii chestionaţi au remarcat această tendinţă de schimbare în compor-tamentul traficanţilor faţă de victime în anii din urmă. Posibil că acest lucru se explică prin faptul că aplicarea violenţei fizice faţă de migranţi constituia unul din indicii de bază a traficului de fiinţe umane, care intrase în atenţia poliţiei din ţările de destinaţie.

Şi sechestrarea actelor de identitate este un procedeu de influenţare ori control a victimelor traficului de persoane la etapa de exploatare. Infractorii le confiscă victimelor documentele îndată ce sosesc în ţara de destinaţie, chipurile, pentru a aranja formalităţile necesare cu serviciile migraţioniste. În adevăr însă seches-trarea paşapoartelor le lipseşte pe victime de libertatea circulaţiei. În plus, sechestrarea paşaportului într-o ţară străină, în special în cele unde nu există misiuni diplomatice ale Republicii Moldova, de cele mai multe ori le provoacă victimelor frică, sporeşte vulnerabilitatea lor, le constrânge să consimtă necesi-tatea de a se supune exploatatorului. Sechestrarea paşaportului constituie de asemenea unul din indicii de bază ai traficului de fiinţe umane. În acelaşi timp, analiza cazurilor de care au avut loc în perioada anilor 2005-2010, comparată cu cea din perioada anilor 999-2004 arată că infractorii încep să recurgă mai rar la sechestrarea paşapoartelor victimelor. Probabil şi acest lucru este un soi de

adaptare a infractorilor la măsurile întreprinse în direcţia combaterii traficului de persoane. În plus, o limitare substanţială a libertăţii circulaţiei într-o ţară aflată la sute de kilometri de Moldova constituie pentru victime lipsa banilor.

Sunt destul de cunoscute cazurile când recrutorii ajută viitoarele victime în orga-nizarea deplasării spre ţara de destinaţie, la perfectarea paşaportului de străinătate şi a vizei, le cumpără bilet pe datorie. În aceste cazuri ei umflă intenţionat sumele cheltuite, ceea ce le aduce pe victime în situaţia de servitute. Victima este nevoită să accepte a îndeplini o muncă oarecare sau presta servicii, pentru care nu consimţise iniţial, când contactase cu recrutorul în ţara de origine. O asemenea persoană este nevoită să muncească în contul datoriei, deoarece nu are o altă posibilitate de a câştiga bani.

În ultimii ani infractorii au început să facă uz de un astfel de procedeu de influenţare a victimelor traficului de persoane ca manipularea. Manipularea nu constituie un procedeu de constrângere sau înşelăciune, ci unul de convingere, bazat pe înşelăciune premeditată15. În cazul unei astfel de influenţări manipula-torul inoculează în conştiinţa victimei o dublă iluzie: în primul rând, că realitatea e de aşa natură cum o descrie el, iar în rândul al doilea, că reacţia la o asemenea realitate depinde de cum judecă victima. De exemplu, sunt cunoscute cazurile când viitoarele victime ale exploatării sexuale, înainte de a fi supuse exploatării propriu-zise, s-au împăcat cu situaţia lor. Astfel în conştiinţa lor se înrădăcinează

15 Fomina T., Rusu V. “Identificarea victimelor traficului de fiinţe umane în Moldova. Recomandări pentru ONG-urile specializate din Republica Moldova”. Centrul Internaţional „La Strada”, Chişinău, 2006, pag. 45; http://www.lastrada.md/publicatii/ebook/Identific_rom.pdf

întreruperi. După două săptămâni el şi alţi lucrători s-au răzvrătit. Ei au cerut să li se restituie paşapoartele, la care li s-a răspuns că vor putea părăsi şantierul numai atunci când li se va permite. Au fost impuşi să lucreze până în iunie, adesea flămânzi, şi nu li s-a permis să iasă în afara teritoriului şantierului. Ei erau de-acum ameninţai că-i vor omorî dacă vor încerca să fugă. Să telefoneze şi să ceară ajutor nu puteau, deoarece telefoanele le-au fost sechestrate de către gardieni. În sfârşit, într-una din zile la începutul lui iunie ei au fost duşi cu camionul la gara auto, le-au dat bilete pen-tru Chişinău şi paşapoartele (deja când au urcat în autobuzul de Chişinău), precum şi câte 500 ruble ruseşti (circa 20 $). La despărţire au mai fost avertizaţi că dacă vor încerca să se plângă şi să caute dreptate, va fi rău de ei şi familiile lor.


„Multe victime ale traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă cred la început promisiunilor exploatatorilor că le va fi achitată leafa după ce va fi dat în exploatare obiectul sau după ce va fi realizată producţia agricolă. Atunci însă când devin conştienţi că toate acestea nu sunt decât nişte promisiuni deşarte şi încep a insista să li se achite leafa, faţă de ei pot fi aplicate alte procedee de influenţare ca să-i menţină la locul de muncă. Ne sunt cunoscute cazuri când victimele au reuşit să fugă de la locul de muncă fără paşapoarte şi fără bani, fiind nevoiţi să treacă ilegal frontierele câtorva ţări, numai ca să se întoarcă în Moldova. Din care motive au fost reţinuţi şi ei trebuiau să explice cauzele acestei încălcări a legii. Astfel informaţia despre asemenea cazuri a devenit cunoscută organelor de drept. Însă adesea victimele în genere nu se plâng pe traficanţi, pentru că sunt tentaţi să creadă că au fost pur şi simplu amăgiţi”.

Valeriu Bobuţac, Comisariatul principal de poliţie Chişinău

46

un nou model de comportament. În acelaşi timp lor li se aminteşte permanent că ele trebuie să restituie banii cheltuiţi pentru transportarea în ţara de destinaţie şi ele nu au altă alegere. În consecinţă, victimele cad singure de acord să fie ex-ploatate, fără o constrângere evidentă. Ori, persoanei exploatate i se plăteşte un salariu mizer şi i se spune mereu că dacă va rămâne, în viitor ea va putea câştiga cu mult mai bine, iar dacă va pleca, va pierde totul. În final, cea exploatată „din proprie dorinţă” vreme îndelungată lucrează pentru mâncare şi ţigări.

Legislaţia penală a Moldovei, ca şi cea a multor alte state, nu conţine o asemenea noţiune ca manipularea. Cum se vede, acest lucru este valorificat cu succes de către infractori. E necesar a studia mai profund acest procedeu de influenţare a victimelor traficului de persoane şi de a elabora măsuri corespunzătoare de combatere.


49

După cum am mau remarcat, cazuri de trafic de persoane în limitele hotarelor Moldovei au prins a se manifesta mai des începând cu anul 2005. E posibil ca aceste cazuri să se fi bucurat de o mai mare atenţie după ce, în 2005, a fost adoptată Convenţia Consiliului Europei privind combaterea traficului de fiinţe umane, a cărei sferă se extinde atât asupra traficului de persoane transnaţional, cât şi a celui naţional. Statistica diferitelor organizaţii active în contracararea traficului de persoane în Moldova, deşi diferă, denotă o creştere a numărului cazurilor de trafic de persoane în interiorul ţării. Astfel, potrivit datelor Centrului Internaţional „La Strada”, circa 12% dintre toate victimele traficului de fiinţe um-ane, asistate în anii 2005-2010, au fost supuse exploatării în interiorul ţării. Con-form datelor OIM, Misiunea în Moldova, în aceeaşi perioadă victimele traficului de persoane au constituit 6% din numărul total al celor care au suferit în urma fenomenului dat. Centrul de Combatere a Traficului de Persoane al Ministerului Afacerilor Interne, în raportul său pentru 9 luni ale anului 200916 arăta că 10% din cazurile de exploatare au avut loc în interiorul ţării. Datele „Medecins du monde” (Misiunea în Moldova) confirmă că din toate cazurile identificate în anii 2008-2009, circa 8% au fost cazuri de trafic de persoane în interiorul ţării.

Analiza comparativă a datelor Centrului Internaţional „La Strada” arată că numărul cazurilor de trafic de persoane în interiorul ţării a crescut de 5 ori în perioada anilor 2005-2010 faţă de perioada anilor 2000-2004, în temei pe con-tul traficului persoanelor minore17. O analiză comparativă a datelor OIM, Misi-unea în Moldova, pentru aceleaşi perioade indică o creştere a traficului de per-soane în interiorul ţării de aproape 8 ori.

De traficul cu persoane în interiorul ţării suferă în temei populaţia rurală. Recru-tarea, ca şi în cazurile traficului transnaţional, are loc cel mai des la locul de trai – în localitatea natală. Scenariul recrutării şi factorii declanşatori sunt aceeaşi. Cel mai des traficului de persoane în interiorul ţării are loc în scopuri de ex-ploatare sexuală. Totodată, au mai fost înregistrate şi cazuri de exploatare prin 16 NOTA INFORMATIVĂ cu privire la activitatea Centrului de Combatere a Traficului de Persoane al MAI pe parcursul a 9 luni ale anului 2009.17 Rusu V., Fomina T. “Studiul fenomenului trafic de copii în Republica Moldova”. Centrul Internaţional „La Strada”, Chişinău, 2010, pag. 32 (Diagrama 5); http://www.lastrada.md/publicatii/ebook/Child_Traffick_Ro_corr4.pdf

III. SPECIFICUL TRAFICULUI DE PERSOANE DIN INTERIORUL HOTARELOR REPUBLICII MOLDOVA

50


51

muncă în agricultură şi în menaj, precum şi în cerşit forţat. Metodele de con-trol a victimelor traficului de persoane sunt similare celor utilizate în procesul exploatării în alte ţări. Cel mai des se recurge la înşelăciune, ameninţări cu apli-carea violenţei fizice. Durata medie a exploatării în interiorul ţării alcătuieşte 1,5 luni, ceea ce e ceva mai puţin faţă de indicele analogic al traficului transnaţional. Dar referindu-ne la durata exploatării, nu putem trece cu vederea un caz unic de exploatare în menaj timp de 17 ani în suburbiile capitalei Moldovei.

Transnistria, o regiune necontrolată de autorităţile Republicii Moldova, aflată pe malul stâng al Nistrului, este des pomenită în diverse rapoarte ca o sursă a traficului de persoane18. În acelaşi timp, colaboratorii Centrului de asistenţă 18 U.S. Department of State, “Trafficking in Persons” Report, 2010, pag. 236. Versiunea electronică a publicaţiei în engleză poate fi descărcată din Internet: www.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2010

şi protecţie a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane au relatat despre un caz de exploatare la lucrările agricole pe teritoriul Transnistriei. De precizat, că lucrătorii au fost racolaţi pe malul drept al Nistrului. În calitate de metodă de influenţare a fost folosită înşelăciunea – promisiunea de a re-munera munca prestată la sfârşitul sezonului, când stăpânii vor comercializa producţia recoltată, precum şi îmbătând lucrătorii cu băuturi spirtoase. În plus, stăpânul i-a încredinţat pe lucrătorii săi că o eventuală adresare către miliţia transnistreană este inutilă, dat fiind că miliţia locală este indiferentă faţă de problemele „oaspeţilor” de pe malul drept al Nistrului.

Astfel, traficul de fiinţe umane intern are aceleaşi trăsături caracteristice ca şi cel transnaţional. În plus, potrivit unor date, aceste fenomene sunt într-o relaţie directă – persoanele care au suferit în urma traficului de fiinţe umane intern pot fi ulterior vândute spre a fi exploatate peste hotarele ţării.

Irina nu avea rude, mai fiind şi mamă solitară. Fiul ei avea probleme mari de sănătate şi ea a fost nevoită să-l dea la internat. În 1989 consăteanul ei, de etnie rromă (ţigan), i-a propus să lucreze menajeră în casa fratelui său, la periferia capitalei. Venind la locul de muncă, Irinei i-au sechestrat paşaportul şi au ameninţat-o că o omoară dacă încearcă să fugă. Casa era înconjurată cu un gard înalt, porţile erau ţinute permanent încuiate. Irina era nevoită să facă cele mai murdare munci din odăi şi de pe locul de lângă casă.

Era hrănită atât de prost, că se vedea nevoită să ia din hrana porcilor. În plus, era bătută pentru orice nesupunere. Uneori o violau persoane necunoscute ce veneau în casa stăpânului. În casa în care locuia erau aduse şi alte femei, precum şi fete de 13-14 ani, care de asemenea erau supuse exploatării sexuale. Irina trăia într-o frică permanentă.

Abia în 2006, după o nouă bătaie cruntă, Irina a reuşit în sfârşit să fugă. Când a ajuns în satul natal, a descoperit că casa ei din lut s-a năruit definitiv. A fost găzduită de vecini, dar Irina n-a dorit să rămână prea mult la ei, deoarece aceştia abuzau de alcool, iar ea nu consuma deloc alcool. Irina a apelat pentru ajutor la serviciul social din satul ei, po-vestind istoria sa. A venit la asistentul social într-o rochiţă de vară, în ciuda timpului rece de afară. Avea o stare depresivă şi panicată de teama că foştii ei stăpâni o pot găsi şi omorî. Asistentul social se gândi că are vreo 70 de ani, pe când ea avea doar 48. Situaţia de exploatare timp de 17 – din 1989 până în 2006 – o îmbătrâniseră incredibil.


Irina, 48 de ani, locuitoare a unui sat din sudul Moldovei

„Multe persoane au ajuns victime ale exploatării sexuale peste hotare având o experienţă prealabilă de exploatare sexuală în Moldova. Ele acceptă uşor să muncească într-o ţară străină, deoarece au suportat deja abuzuri şi au practica ser-viciilor în prostituţie. Acest lucru le este îndemână infractorilor ce au nevoie de oameni care să nu le creeze probleme în viitor”.

Lidia Gorceag, Centrul de asistenţă şi protecţie a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane

După o ceartă ordinară cu mama sa, Olesea a hotărât să-şi caute de lucru în capitală. Aşteptând autobuzul de Chişinău, de ea s-a apropiat un taximetrist şi i-a propus să o ducă până la Chişinău cu acelaşi preţ ca şi la autobuz. Olesea a fost de acord. În timpul călătoriei, din vorbă în vorbă, Olesea a mărturisit despre problemele ei în fami-lie. Taximetristul i-a spus că el are la Chişinău un prieten care o poate ajuta, cel puţin să-i ofere adăpost. Olesea căzu de acord şi taximetristul a adus-o într-un apartament din capitală dintr-un bloc din preajma gării căilor ferate, unde i-a făcut cunoştinţă cu o femeie ce o chema Marina. În acelaşi apartament locuiau încă 5 fete. După ce taxi-metristul a plecat, Marina i-a luat paşaportul şi i-a spus că ea a fost vândută cu 300 dolari şi că va fi nevoită să răsplătească această sumă oferind servicii sexuale. De îndată ce va restitui această sumă de bani, ea poate fi liberă. A fost o veste şocantă pentru Olesea. Ea a început să plângă şi să se roage să o elibereze, dar Marina i-a spus că ea nu are altă alegere. Olesea a lucrat pentru Marina circa patru luni. După care Marina i-a zis că datoria este achitată şi ea poate pleca împreună cu altă femeie – Elena.

Olesea, 33 de ani, mamă solitară, locuitoare a unui orăşel din vestul Moldovei

52

Elena a adus-o pe Olesea în alt apartament din centrul oraşului şi aici i-a comunicat că a fost revândută şi acum Olesea va trebui să lucreze pentru ea. În noul apartament mai locuiau alte 3 fete. La un an de lucru Elena a declarat că are probleme cu poliţia şi că o parte din fete vor trebui să plece într-un alt apartament.

După Olesea a venit un bărbat, care a transportat-o într-un apartament din alt mi-croraion al Chişinăului, unde deja se aflau alte câteva fete. Bărbatul le-a anunţat că degrabă le va perfecta paşapoarte de străinătate şi le va trimite să lucreze în busines-sul sexual din Rusia. Ca fetele să nu fugă sau să ceară ajutor, ele erau sub supraveg-here permanentă. În plus, erau impuse să consume alcool.

Într-o bună zi în apartament a dat buzna proprietara lui şi a prins a striga că ea nu a permis nimănui să facă din apartamentul ei casă de toleranţă. Ea a cerut ca toate să părăsească imediat apartamentul, altminteri ea cheamă poliţia. Astfel fetele au fost eliberate din prizonierat şi s-au împrăştiat care şi încotro. Olesea şi-a găsit adăpost la o cunoscută din Chişinău, care a sfătuit-o să sune la Linia Fierbinte a Centrului Internaţional „La Strada”.



55

1. Datele prezentei cercetări demonstrează că în perioada anilor 2005-2010 vic-time ale traficului de persoane deveneau atât femeile, cât şi bărbaţii. De altfel, numărul victimelor-bărbaţi a crescut în ultimii ani de câteva ori în comparaţie cu perioada anterioară. Bărbaţii erau supuşi traficului în fond în scopul exploatării prin muncă în construcţii şi agricultură. Aceste cazuri sunt mai greu de desco-perit şi demonstrat decât cele în scopul exploatării sexuale. Adesea ele sunt calificate ca încălcarea dreptului de muncă a lucrătorilor migranţi. Este necesar a intensifica măsurile privind dezvoltarea autoidentificării şi identificării cazurilor de trafic cu bărbaţi în scopul exploatării prin muncă, a spori rolul inspecţiilor muncii în procesul identificării, precum şi a promova dezvoltarea reţelei de ser-vicii pentru protecţia drepturilor lucrătorilor migranţi în ţările de destinaţia a tra-ficului de persoane.

2. În anii 2005-2010, ca şi în cei precedenţi, în majoritatea cazurilor victime deve-neau tinere femei cu vârsta între 18-25 ani. Totodată, în ultimii ani se profilează o tendinţă stabilă de ştergere a limitelor de vârstă în traficul de persoane. Astfel, multe victime ce au suferit în urma traficului în scop de exploatare prin muncă depăşeau vârsta de 35 de ani, iar cât priveşte traficul în scopul exploatării sexu-ale, tot mai des au a suferi copiii. E necesar а se ţine cont de modificările de vârstă în profilul victimelor raportat la media statistică în cadrul planificării şi desfăşurării campaniilor de sensibilizare a opiniei publice, a măsurilor de preve-nire pentru grupurile de risc, precum şi a adapta programele de adaptare şi (re)integrare a victimelor traficului de fiinţe umane.

3. Ca şi în anii precedenţi, violenţa în familie rămâne a fi un important factor declanşator, ce contribuie la decizia viitoarelor victime de a pleca peste hotare. Psihologii precizează că multe victime, atunci când nimeresc în situaţie de trafic, nu identifică violenţa ca o infracţiune, dat fiind că violenţa era o normă în familiile lor. Urmează a spori rolul şcolii în cultivarea la adolescenţi a deprinderilor de comportament non-violent. Şi organizaţiile neguvernamentale pot promova in-struiri corespunzătoare în cadrul unor seminare specializate pentru tineri.

4. În perioada anilor 2005-2010 a crescut cota victimelor traficului de fiinţe umane care, la momentul recrutării, locuiau în mediul rural, în acelaşi timp re-ducându-se cota victimelor din mediul urban. Această tendinţă dictează necesi-

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

56


57

tatea organizării mai multor campanii de informare privind prevenirea traficului de persoane în rândurile populaţiei de la sate.

5. Conform datelor organizaţiilor ce acordă asistenţă victimelor traficului de persoane, în ultimii ani a crescut cota absolvenţilor şcolilor speciale şi şcolilor-internat din numărul total a celor ce au suferit în urma traficului de fiinţe umane. Categoria dată de persoane este îndeosebi vulnerabilă la trafic. Mulţi dintre ei, având probleme mentale, nu sunt în stare a se integra în societate. Aceste per-soane, de regulă, nu au sprijin din partea rudelor, dar se confruntă cu probleme locative şi de plasare în câmpul muncii. E necesar a întreprinde măsuri privind reducerea vulnerabilităţii absolvenţilor şcolilor speciale şi şcolilor-internat şi pre-venirii antrenării lor în situaţia de trafic prin acordarea asistenţei necesare în vederea depăşirii situaţiei de viaţă dificile. Victimele din această categorie au nevoie de o asistenţă de lungă durată, în primul rând de plasare în centre spe-cializate, de asistenţă psihologică şi asistenţă în formarea deprinderilor de viaţă necesare. Este nevoie de o monitorizare pe termen lung a acestor persoane atât în scop profilactic, cât şi în scopul (re)integrării deja a victimelor traficului de persoane.

6. Majoritatea victimelor traficului de persoane la momentul recrutării erau şomeri. Nivelul înalt al şomajului, în special în mediul rural, şi nivelul redus al salariului, ce nu permite acoperirea nevoilor minime ale omului contemporan în societate, servesc pentru victimele traficului ca factor declanşator în luarea de-ciziei de a pleca peste hotare. Sunt necesare măsuri eficiente din partea statului privind creşterea nivelului de plasare în câmpul muncii a locuitorilor de la sate, creşterea bunăstării populaţiei. Este de asemenea imperioasă contribuţia statu-lui la plasarea în câmpul muncii a cetăţenilor Moldovei peste hotare.

7. Recrutarea victimelor traficului de persoane are loc cel mai des la locul de trai – în satul sau oraşul lor natal. În ultimii ani rar se întâmplă ca recrutarea să se facă prin anunţuri în mass media. În temei, victimele primeau oferte de la cunoscuţi, rude şi prieteni. Se profilează tendinţa de recrutare prin telefon, când recrutorul, aflat în ţara de destinaţie, îşi telefonează un cunoscut din Moldova şi îi propune de lucru în altă ţară la condiţii avantajoase. În asemenea cazuri, vic-timele se deplasează singure spre locul de destinaţie. Numărul mare de şomeri şi săraci din ţara noastră conduce la aceea că infractorii nu numai că reuşesc să economisească din cheltuielile ce ţin de recrutare, dar şi să-şi facă busines-

sul lor criminal mai securizat, deoarece în cazul recrutării prin telefon pentru organele de drept colectarea probelor necesare pentru dovada faptului racolării devine problematică. Urmează a fi elucidate aceste aspecte noi ale racolării în campaniile de informare privind prevenirea traficului de persoane.

8. În ultimii ani la transportarea victimelor traficului sunt utilizate preponderent căi legale de trecere a frontierelor Republicii Moldova, deoarece a fost îmbunătăţit considerabil regimul controlului de frontieră nu numai în Moldova, dar şi în ţările vecine. Se profilează de asemenea tendinţa de efectuare a transportării victimelor traficului de persoane nu prin rute directe, ci tranzitând Ucraina şi Federaţia Rusă. Este necesar a consolida colaborarea transfrontalieră a organ-elor de drept din Republica Moldova cu cele din aceste ţări întru coordonarea acţiunilor de prevenire a traficului de persoane şi a asistenţei în identificarea victimelor.

9. Principalele ţări de destinaţie pentru victimele traficului de persoane din Mol-dova în anii 2005-2010 erau Turcia, Rusia, Cipru (partea de nord a insulei) şi Emiratele Arabe Unite. Pentru combaterea fenomenului este necesar a stabili sau îmbunătăţi colaborarea directă între structurile abilitate din Republica Mol-dova şi aceste ţări de destinaţie. O mare importanţă în acest sens o are sem-narea acordurilor interstatale de colaborare în sfera dată, care ar concretiza procedura acţiunilor reciproce ale structurilor abilitate în cazul identificării vic-timelor traficului de persoane în ţara de destinaţie.

10. În anii 2005-2010 majoritatea victimelor traficului de persoane erau supuse exploatării sexuale. În acelaşi timp, s-a profilat tendinţa de scădere a cotei vic-timelor, supuse exploatării sexuale, şi de creştere a cotei victimelor care au suferit în urma exploatării în construcţii, agricultură şi menaj. De această tendinţă nouă a fenomenului trafic de fiinţe umane trebuie să se ţină cont la elaborarea campaniilor informaţionale de prevenire a traficului.

11. Condiţiile exploatării prin muncă a victimelor traficului de persoane în construcţii, agricultură şi menaj în perioada anilor 2005-2010 s-au schimbat în comparaţie cu perioada precedentă. Victimele erau nevoite să lucreze, de regulă, în condiţii anti-sanitare, neprielnice sănătăţii omului, să se alimenteze prost. Durata zilei de muncă putea să ajungă până la 20 de ore, zile de odihnă neacordându-se în genere. În aceste cazuri remunerarea abia dacă le ajungea

58


59

victimelor să-şi acopere cheltuielile de drum spre ţara de destinaţie şi de reve-nire în Moldova, precum şi pentru cea mai ieftină şi scundă hrană. Victimele reveneau acasă fără nimic. Controlul respectării normelor legislaţiei de muncă faţă de lucrătorii migranţi – iată încă un domeniu de perspectivă privind colabo-rarea dintre ţările care doresc să dezrădăcineze traficul de fiinţe umane.

12. Drept procedeu principal de influenţare a victimelor traficului de persoane întru asigurarea supunerii acestora la toate etapele traficului, începând cu re-crutarea şi terminând cu exploatarea, a servit în perioada anilor 2005-2010 înşelăciunea. Violenţa fizică, des aplicată până în 2004, inclusiv în scopul asigurării controlului asupra victimelor traficului de persoane, în ultimi ani aproape că nu se mai practică. Limitarea libertăţii de circulaţie prin izolare şi sechestrare de acte este de asemenea rar aplicată. Victimele sunt mai rar ţinute încuiate, sub pază, mai rar li se ia paşaportul. Aceste procedee de influenţare a victimelor traficului de persoane sunt deja bine cunoscute şi utilizate de poliţie la identificarea victimelor şi criminalizarea vinovaţilor. Este evident că infractorii au început a le folosi mai rar de teama răspunderii penale. În locul lor, pentru a menţine victimele în supunere, infractorii fac uz tot mai des de manipularea psihologică – un procedeu de convingere, bazat pe înşelăciune premeditată, care le inoculează victimelor traficului de persoane iluzii (iluzia relaţiilor ech-itabile dintre victimă şi manipulator, iluzia alegerii libere de către victimă ş.a.). Urmează a fi adoptate măsuri de criminalizare a manipulării ca procedeu ilicit de influenţare asupra victimei.

13. În ultimii ani, în rândurile victimelor traficului transnaţional de persoane în scopul exploatării sexuale, se constată o creştere a cotei femeilor, care, la mo-mentul recrutării, aveau o experienţă de prostituţie în interiorul ţării. Această tendinţă indică asupra imperativului unor măsuri de prevenire axate pe grupul-ţintă respectiv. Acest lucru trebuie de asemenea luat în considerare la identifi-carea victimelor traficului de fiinţe umane.

14. În ultimii ani în Moldova a crescut numărul cazurilor de trafic de persoane intern, inclusiv de copii. De acest fenomen suferă în temei locuitorii satelor, care sunt supuşi exploataţiei sexuale şi prin muncă în capitală şi alte oraşe. Mecan-ismul traficului de persoane intern în linii mari este similar celui transnaţional. Mai mult ca atât, potrivit unor date, aceste fenomene sunt într-o legătură directă – oamenii care suferă de traficul intern pot fi vânduţi ulterior pentru exploatare

peste hotare. Este imperios să informăm despre acest lucru opinia publică din Republica Moldova, să dezvoltăm un sistem eficient de identificare a per-soanelor date şi să le asigurăm accesul la o asistenţă de durată.

15. Fenomenul traficului de persoane în Republica Moldova s-a modificat substanţial în ultimii ani. În dreptul internaţional concepţia fenomenului crimi-nal trafic de persoane a fost pentru prima dată fixată în Protocolul de la Pal-ermo19, iar mai târziu şi în legislaţia Republicii Moldova ca o combinaţie a trei grupe de elemente: acţiuni criminale (recrutarea, transportarea, transmiterea, adăpostirea sau primirea de persoane), mijloace ilicite de influenţare (constrân-gerea, înşelăciunea, abuzul de situaţia de vulnerabilitate ş.a.) şi scopuri ilicite de exploatare (exploatarea sexuală, munca forţată ş.a.). Prezenta cercetare demonstrează că traficul de persoane există în continuare, însă criminalii şi-au modificat în mare măsură tactica, adaptând-o la măsurile de contracarare a traficului întreprinse în Moldova şi în ţările de destinaţie. Criminalii tot mai rar aplică metodele brutale de constrângere, ceea ce complică identificarea vic-timei şi colectarea de probe privind comiterea infracţiunii trafic de fiinţe umane. Semnele infracţiunii trafic de fiinţe umane au devenit tot mai „şterse”, traficul de persoane este tot mai greu de deosebit de cazurile de încălcare a drepturilor migranţilor sau încălcarea de către migranţi a regulilor stabilite de şedere într-o ţară. Toate acestea au condus la faptul că fenomenul a căpătat un caracter tot mai latent. În scopul unei mai bune protecţii a victimelor şi potenţialelor vic-time ale traficului, este imperios a regândi concepţia traficului de fiinţe umane, luându-se în considerare particularităţile naţionale şi noile provocări/tendinţe în evoluţia fenomenului, după care a adapta corespunzător măsurile de contraca-rare a traficului de persoane.

19 Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, in special a femeilor şi copiilor,adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transfrontaliere or-ganizate. Ratificat prin Legea Republicii Moldova nr. 17-XV din 17 februarie 2005 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 36-38, art. 126).

turilor Femeii „La Strada”lastrada.md/publicatii/ebook/Brosura_trafic_rom.pdf · Valeriu...

Documents

Transcript of turilor Femeii „La Strada”lastrada.md/publicatii/ebook/Brosura_trafic_rom.pdf · Valeriu...