ZONA NATURALA A USCATULUI

Definitia: Termenul “tundră” provine din cuvântul finlandez

“turturi” , ce Înseamnă pământ fără copaci afirmaţie chiar potrivită pentru această zonă.

Tundrele sunt formaţiuni ierboase , subarbustive şi aburstive scunde , deschise formate sub influenţa climatului aspru polar, situate la limita pădurilor de conifere , între silvotundre şi deşerturi nivoglaciare

Caracteristici: Temperaturi extrem de reci

Precipitaţii scăzute

Biodiversitate scăzută

Sezonul de creştere şi reproducere este scurt

Oscilaţii mari de populaţie animala/ vegetală

Energie şi nutrienţi sub formă de materie organică moartă.

Structura vegetaţiei este simplă

O extindere mai larga tundra are in emisferanordica.Se intilneste pe tarmurile Americiide Nord, in Islanda, in nordulScandinaviei, in nordul Cimpiei Europei de Est si al Siberiei.

Clima:Zona receClimat subpolar

Temperatura:Media anuală: Tundra Asiatică : 0°C ,-40°C

Tundra Europeană: -9°C ,-14 C

Amplitudinile termice diurne tind să fie mai scăzute datorită faptului ca vara soarele luminează uniform de puternic iar iarna slab dar unifrom.

În America de Nord şi V Euroasia, datorită influenţei oceanului, cea mai caldă lună este august, pe când iulie este cea mai caldă lună pentru celelalte zone, cȃnd temperatura se poate ridica pȃnă la 10 C. Cea mai rece lună e martie pentru V Siberiei, iar februarie pentru E SIberia

Plantele sint adaptate la conditiiaspre:temperaturi medii anuale negative, precipitatii reduse, dezghet superficial al solului. Vinturi puternice, perioade scurtede vegetatie.

Vegetaţie măruntă – un mozaic de arbusti, ca mesteacanulpitic salcia pitica sau arbusti fructiferi ca :afinul, merisorul, murulcomun, ierburi aspre, muşchi şi licheni printre care

răsar, în timpul scurtei veri, flori micuţe, de o

neaşteptată gingăşie - acoperă întinderi vaste peste care vânturile şuieră uneori asurzitor.

Vara în tundră înseamnă dezgheţ, ape

desferecate din carapacea lor de sloiuri, o

izbucnire de verde şi o năvală de flori, pui de

animale şi întoarcerea unor locuitori plecaţi, pe

timpul iernii, în sud. Vara, temperaturile pot

ajunge la maxime de 12 grade Celsius

Stratul superficial al solului se dezgheaţă,

eliberând o mare cantitate de apă; ca urmare, în

timpul verii, tundra e acoperită, în mare parte,

de mlaştini, lacuri, bălţi, iar plantele (cum e

bumbăcariţa - fotografia din stinda- care creşte

în nordul Eurasiei şi al Americii de Nord) cresc

repede şi îşi desfăşoară ciclul de înmulţire în

mare grabă, pentru a profita de scurta perioadă

caldă şi însorită.

Lichenii sunt o prezenţă importantă în tundră:

forme de viaţă excelent adaptate condiţiilor

dificile, ei reprezintă o sursă vitală de energie

pentru animale. În plus, joacă (pentru noi) rolul

unor bioindicatori de mare precizie: vulnerabili

la poluare, prezenţa sau absenţa lor arată starea

mediului înaintea oricăror analize ale aerului,

apei ori solului. Aceasta specie poartă numele

de lichenul-renilor, arătând însemnătatea pe

care o are în viaţa acestor mamifere, ca sursă de

hrană.

Multe dintre mamiferele şi păsările tundrei îşi schimbă "haina" odată cu

schimbarea anotimpurilor. Vulpea polară, îmbrăcată iarna într-o blană de

un alb imaculat, pentru a se confunda cu albul zăpezii, îşi pune vara o blană cafenie.

La limita între tundra arctică şi taiga (pădurea boreală),

zona de trecere de la un ecosistem la altul e marcată de

prezenţa unor copaci rari, dar şi a unor animale mai

adaptate pădurii, cum este elanul. Aici, în acestă zonă de

trecere (ecoton), şi trecerea de la un anotimp la altul e mai bine marcată, prin culorile bogate ale toamnei.

Tundra se întinde în ambele emisfere - există o tundră arctică şi una antarctică (iar

geografii descriu şi o tundră alpină: în zonele montane, la altitudini mari, chiar şi în

regiunile calde şi temperate ale planetei, vegetaţia e măruntă, aproape de sol, întocmai ca

în zonele de tundră dinspre cercurile polare ale Pământului). Tundra fiecărei emisfere are

animale specifice; de pildă, urşii polari se întâlnesc doar în zona arctică, nu şi în cea

antarctică.

La fel, boii moscaţi

renii

potârnichea arctică

şi bufniţa polară sunt specii caracteristice zonelor reci ale Nordului.

În general, din fauna tundreiantarcticelipsescmamifereleterestremari;

acestea sunt

însă prezente

caracteristice

şi

impunătoare

în tundra

nordică.

Vulnerabilă la schimbările prin care trece azi planeta - încălzire

globală, poluare, fel de fel de forme ale impactului dur al activităţii umane

asupra ecosistemelor - tundra este, în ciuda măreţiei, asprimii şi vastităţii

ei, un mediu natural ameninţat. Topirea permafrostului, modificarea

temperaturilor, alterarea ritmurilor naturale înseamnă, pentru formele de

viaţă adaptate la traiul în tundră, o schimbare uriaşă, cu consecinţe

dramatice, o dezechilibrare a întregii lor existenţe. Sunt multe (şi grele!) de

făcut pentru a păstra aceste ecosisteme, încă prea puţin studiate şi cunoscute

şi a căror însemnătate în viaţa Terrei - în viaţa noastră - probabil că nici n-o

înţelegem încă pe deplin.