Tulburări somatoformeProfesor universitar Doctor Letiţia Filimon - Psiholog principal

Tulburările somatoforme (TSM)- Se caracterizează prin prezenţa simptomelor fizice fără procese fiziopatologice demonstrabile- Acuzele somatice nu pot fi deplin explicate prin condiţii medicale şi nici nu pot fi puse pe seama substanţelor (sunt excesive faţă de condiţiile medicale)- Simptomele nu sunt produse intenţionat şi nu se pot atribui altor tulburări mentale - Simptomele sunt clinic semnificative: provoacă distres şi perturbă/diminuează funcţionarea (excesiv)

Reprezintă etichete diagnostice invocate în situaţiile în care- explicaţiile fiziologice ale simptomelor nu sunt suficiente - acuzele pacienţilor nu au corespondent în patologia organică- Simptomele sunt explicate prin mecanisme psihologice (amplificare somatică, labilitate sau reactivitate fiziologică la stresorii psiho-sociali, suprimarea exprimării emoţiilor şi incapacitatea cognitivă de prelucrare a conflictelor, coping disuncţional)

Categorii de TSMTulburarea de somatizare (isterie sau sindrom Briquet)Tulburarea somatoformă nediferenţiată Tulburarea de conversieTulburarea algicăHipocondria Tulburarea dismorfică corporalăTulburarea somatoformă fără altă specificaţie

Tulburarea de somatizareElementul esenţial îl constituie un pattern de acuze somatice semnificative clinic, multiple, recurente; ca urmare funcţionarea se deteriorează sau se solicită tratament Acuzele încep înaintea vârstei de 30 de ani şi durează mai mulţi aniExistă un istoric de durere cu cel puţin patru sedii sau funcţii diferite (abdomen, articulaţii, cap, extremităţi, piept, în cursul menstruaţiei)Există un istoric de cel puţin două simptome gastrointestinale (diaree, greaţă, vărsături)Există un istoric de cel puţin un simptom sexual (disfuncţie erectilă, indiferenţă, menstruaţie neregulată) Există un istoric de cel puţin un simptom sau deficit pseudoneurologic (amnezie, cecitate, deteriorarea coordonării, a echilibrului, haluci- naţii, paralizie, pierderea senzaţiei tactile sau de durere)Elementele care sugerează diagnosticul sunt1. implicarea a numeroase sisteme de organe2. debutul precoce şi evoluţia cronică fără semne somatice sau anomalii structurale3. absenţa anomaliilor de laborator caracteristice sau sugerând o condiţie medicală generală

Subiecţii cu tulburare de somatizare-îşi exagerează simptomele, solicită examinări şi tratamente la mai mulţi medici, combină tratamente diferite- prezintă simptome de anxietate şi depresie sau tulburări de personalitate (histrionică, borderline, antisocială)- au comportamente impulsive, antisociale, tentative de suicid- au o existenţă complicată haotică la fel ca şi traseul lor medical

Tulburarea de somatizare- Prevalenţa este variabilă, de la 0,2% la bărbaţi, până la 2% la femei; este influenţată de factorii culturali- Evoluţia este cronică, fluctuantă, iar remisia foarte rară- Simptomele sunt prezente chiar din adolescenţă, iar criteriile de diagnostic sunt întrunite chiar înainte de 25 de ani- Apare la femeile rude biologice de rangul I ale pacientelor în proporţie de 10%-20%

Tulburarea somatoformă nediferenţiată- Caracteristica esenţială este prezenţa uneia sau mai multor acuze somatice care persistă mai mult de 6 luni (se mai numeşte neurastenie)

1

- Este influenţată de factorii culturali şi se asociază cu anumite condiţii socioeconomice: femeie, vârstă tânără, statut inferior- Tabloul clinic nu satisface criteriile pentru o tulburare somatoformă (de somatizare)- Evoluţia simptomelor este impredictibilă- Dacă acuzele somatice durează mai puţin de 6 luni,se pune diagnosticul de tulburare somatoformă nediferenţiată fără altă specificaţie

Tulburarea de conversie - Elementul esenţial este prezenţa simptomelor sau a deficitelor ce afectează funcţionarea motorie şi senzorială sugerând o condiţie neurologică sau medicală generală- Se consideră că factorii psihologici sunt asociaţi deficitului sau simptomului (există stresori în antecedente - lucru greu de stabilit)- Nu se limitează la durere sau la disfuncţii sexuale - Simptomele sunt legate de funcţionarea motorie voluntară sau senzorială (simptome sau deficite pseudoneurologice)- Simptome motorii: alterarea coordonării sau echilibrului, paralizia sau deficitul motor localizat, afonia, dificultate în deglutiţie sau senzaţie de nod în gât, retenţie de urină- Simptome senzoriale: pierderea senzaţiei tactile sau de durere, diplopia, cecitatea, surditatea şi halucinaţiile- Mai pot apărea crize epileptice (nerecunoscute EEG) sau convulsii- Simptomele urmează conceptualizarea pacientului- Persoanele mai instruite prezintă simptome mai subtile simulând condiţii neurologice sau medicale generale. Cele cu nivel redus de pregătire medicală prezintă simptome prea puţin plauzibile- Debutează mai rar înainte de 10 ani sau după 35 de ani; debutul este de regulă acut - Simptomele sunt de scurtă durată, dar recurenţa bolii este mare- Există un risc mai mare la gemenii MZ, la rudele de gradul I- Factorii socioculturali influenţează manifestările şi prevalenţa tulburării (mediu rural, status inferior, modurile de exprimare a distresului acceptate cultural

Termenul de conversie - Derivă din concepţia că simptomele reprezintă o rezolvare simbolică a unui conflict inconştient. - Rezolvarea reduce anxietatea şi menţine conflictul în afara conştiinţei (beneficiu primar)- Obţinerea de beneficii externe sau evitarea responsabilităţilor ar constitui beneficiul secundar- Spre deosebire de tulburările factice, în tulburarea de conversie, simptomele nu sunt produse intenţionat cu scopul de a obţine beneficii

Tulburarea algică (TA)- Caracteristica esenţială este durerea într-unul sau mai multe sedii anatomice; durerea este suficient de severă pentru a justifica atenţia clinică- Durerea provoacă distres sau deteriorează /perturbă clinic semnificativ funcţionarea - Factorii psihologici au un rol semnificativ în debutul, severitatea, persistenţa, exacerbarea durerii- TA se asociază cu factori psihologici sau cu factori psihologici şi o condiţie medicală generală, sau numai cu o condiţie medicală generală

TA - consecinţe Perturbarea severă a funcţionării

- şomaj- incapacitate de muncă- perturbarea vieţii de familie- dependenţă de substanţe- risc de suicid- inactivitate şi izolare socială

Tulburările mentale asociate – ex. depresia sau anxietatea – preced, apar concomitent sau rezultă din TAAsociaţia Internaţională pentru Studiul Durerii a propus clasificarea durerii cronice în funcţie de următoarele axe

- Regiunea anatomică- Sistemul de organe- Caracteristicile temporale

2

- Descrierea de către pacient a intensităţii şi timpului scurs de la debutul durerii- Etiologia

Hipocondria - Caracteristica esenţială o constituie preocuparea subiectului legată de faptul că ar avea sau că are o maladie gravă - Chiar dacă nu este confirmată medical, preocuparea persistă fără a atinge o intensitate delirantă - Durata este de cel puţin 6 luni- Preocuparea duce la distres clinic semnificativ şi la deteriorarea funcţionării- Se asociază cu frica de moarte şi de îmbătrânire, cu umblatul de la un doctor la altul

Hipocondria - elemente asociate- Deteriorarea relaţiei cu medicul - Perturbarea vieţii de familie şi a reţelelor sociale ale pacientului- Perturbarea activităţilor socio-ocupaţionale- Bolile grave experienţiate direct sau de către cineva din familie - mai ales în copilărie sau moartea unor persoane apropiate - Tulburările anxioase, depresive, somatoforme

Tulburarea dismorfică corporală- Preocupare pentru un presupus defect fizic sau preocupare excesivă pentru o uşoară anomalie fizică- Exemple: acnee, riduri, asimetrie sau disproporţie facială, pete vasculare, cicatrici, conformaţia sau dimensiunea gurii, nasului, ochilor, sprâncenelor, urechilor, dinţilor, capului- Orice parte a corpului şi chiar corpul în ansamblu poate fi tema preocupărilor- Percepţia defectului provoacă distres clinic semnificativ şi deteriorarea funcţionării

Elemente asociate - Evitarea spaţiilor publice, a relaţiilor- Verificarea defectului – oglindă, vitrine, maşini- Mascarea, camuflarea defectului - Îndepărtarea obiectelor reflectorizante- Idei de referinţă legate de defect- Spitalizări şi intervenţii repetate - Idei şi tentative de suicid

Obiectivele tratamentului- Prevenirea adoptării rolului de bolnav- Prevenirea invalidităţii cronice- Minimizarea complicaţiilor şi a costurilor nejustificate - Evitarea spitalizărilor, procedurilor, tratamentelor, medicamentelor (în special cele cu potenţial adictiv) lipsite de temei- Tratamentul eficient al tulburărilor mentale comorbide – depresia şi anxietatea

Strategii generale de intervenţie - Tratament consistent efectuat de acelaşi medic (dacă sunt necesari mai mulţi, coordonarea este asigurată de acelaşi medic)- Vizite suportive scurte programate la intervale regulate şi nu vizite ca răspuns la simptome. Vizitele au rolul de a preveni nevoia de dezvoltare a simptomelor- Modificarea treptată a focusului de la simptome la probleme personale şi interpersonale- Abordarea psihoeducativă a simptomelor

3