Troita maramureseana Pentru multi straina, civilizatia lemnului din Maramures se reduce la trei elemente: biserica, poarta si troita.Intuind caracterul de reprezentativitate (si brand) si speculand cererea tot mai mare pentru aceste "produse", atat pe piata interna, cat si la export (in comunitatile romanesti de pe intreg mapamondul), in ultimii ani, mesterii populari consacrati din satele maramuresene, dar si unele firme de profil, si-au orientat activitatea de baza in confectionarea si ansamblarea unor astfel de constructii, in functie de solicitari (pretul variaza intre 500 si 1.500 euro). Doar o parte din aceste produse, fabricate in serie, mai poarta amprenta autenticitatii, insa toate contin elemente specifice artei populare traditionale. Din punct de vedere al valorii culturale, se disting troitele de hotar. "Exista indicii ca, inca de la inceputul sec. al XVII-lea, in mai multe comunitati maramuresene existau troite de hotar, monumente complexe, sculptate in lemn. S-a pastrat doar Troita Rednicenilor din hotarul comunei Berbesti, datata in sec. al XVIII-lea si care, prin elementele ce o compun si prin tratarea lor sculpturala, se inscrie in stilul gotic" (M. Dancus, 1986).Familia Rednic, avand descendenta nobiliara, cu rezidenta in Giulesti, pe Valea Marei, a dat Maramuresului numerosi preoti si dregatori ai comitatului. Un membru ilustru al familiei a fost Atanasie Rednic (nascut in 1722, in satul Giulesti si decedat in 1772 la Blaj), episcop al Bisericii Romane Unite cu Roma.Troitele de hotar, pe langa insemnul lor de factura religioasa, crestina, aveau semnificatii raportate la credinte (si superstitii) mult mai vechi si inradacinate in subconstientul romanilor. Acestea erau amplasate de obicei in bifurcatii si intersectii de drumuri, unde se credea ca spiritele malefice au puteri sporite si pot pune stapanire pe drumeti. Astfel, troitele de hotar erau integrate unui sistem profilactic cu conotatii magice (magia alba).Biserica a inteles necesitatea de a prelua practicile de exorcizare si purificare a acestor locatii, incurajand, totodata, amplasarea monumentelor la raspantiile drumurilor de tara: "Troitele de la intersectii de drumuri isi au rostul lor. Spiritele rele fug din acel loc si din acea zona. Preotul, cand sfinteste troita, se roaga astfel: Trimite acum harul Preasfantului Tau Duh peste acest semn al crucii si-l binecuvanteaza, il sfinteste si-i da lui ca sa fie semn infricosator si tare asupra tuturor vrajmasilor vazuti si nevazuti (Molitvelnicul; Randuiala sfintirii crucii si troitei). Cand treci pe langa o troita si te inchini inaintea ei parca simti ca te apropie ceva de ea, parca o energie te atrage, iti da mangaiere, liniste" (Arhim. Ioachim Parvulescu, 2004)In opinia altor cercetatori, troitele maramuresene ar fi ultimele relicve ale crucilor dacice (cele trei extremitati superioare depasesc cercul), ca simbol pagan al unui ancestral cult solar practicat de populatia geto-daca (v. R. Vulcanescu, 1987, p. 202, 367, 472).Troitele, din lemn sau din piatra, sunt nelipsite din curtea bisericilor maramuresene. In perimetrul bisericii din Budesti (monument UNESCO) atrage atentia "o troita de piatra, cu un Christ ruginit". In Ieud, la biserica din vale, (hramul "Nasterea Maicii Domnului", 1717) exista o troita deosebita, realizata (in 1935) de artistul Traian Biltiu-Dancus. Cu timpul, mesterii locali au miniaturizat aceste monumente, conferindu-le rol de cruce funerara.Din a doua jumatate a secolului XX, semnificatia primara a troitelor s-a minimalizat, accentul cazand cu precadere pe caracterul funerar, probabil sub influenta si notorietatea de care s-a bucurat "Cimitirul Vesel" din Sapanta. Astfel, s-a declansat unul din cele mai ample procese ale invaziei unui brand maramuresean dincolo de hotarele tinutului.Principesa Ileana a Romaniei, al saselea copil al regelui Ferdinand si al reginei Maria, fosta arhiducesa de Austria, s-a autoexilat in Statele Unite. S-a calugarit, devenind stareta ("Maica Alexandra") la manastirea "Schimbarea la fata" din Ellwood City, Pennsylvania. Inainte de a se stinge din viata (21 ianuarie 1991), a cerut sa i se puna la capatai o troita, sculptata "ca prin partile Maramuresului".Marele poet roman Nichita Stanescu (1933-1983), de patru ori premiat de Uniunea Scriitorilor din Romania, laureat al premiului Herder (1975) si membru (postum) al Academiei Romane, odihneste in Cimitirul Bellu din Bucuresti, mormantul lui fiind impodobit cu o troita realizata in Maramures, oferita prinos de organizatorii Serilor de Poezie de la Desesti.Dupa Revolutia din 1989, tara a fost impanzita de troite maramuresene pentru a comemora eroii din decembrie. Primul monument a fost amplasat, in primele luni ale anului 1990, in fata Catedralei din Timisoara, opera a artistului lapusean Alexandru Perta Cuza. De altfel, acesta afirma ca, in ultimii ani, este autorul a peste 1.400 de troite.De asemenea, o troita a eroilor este amplasata in Baia Mare (Piata Revolutiei), altele in Bucuresti - la Televiziunea Romana, la Universitate, la Spitalul Coltea, la Popesti-Leordeni.Orice alte argumente nu fac decat sa intareasca semnificatia de brand al acestui element cultural "fabricat in Maramures".