Triodul explicat

of 11

LITURGICA AN III / SEM 2

TRIODUL EXPLICAT

PERIOADA PREGATITOARE (vezi si tabelul pg. 288)

S-a extins progresiv de la a opta saptamana de post ( Saptamana Lasatului de branza) pana la a zecea saptamana inainte de Paste (sec XII instituita).

Determinarea istorica : Potrivit Cronografiei lui Teofan (sec IX), saptamana Lasatului de carne ar fi fost instituita in secolul VI. Poporul constantinopolitean, ar fi cerut Imparatlui Iustinian postirea unei saptamani suplimentare, abtinandu-se spontan de la carne (este combatut acest eveniment de alte istorii, care afirma faptul ca la inceput au fost 7 saptamani pregatitoare, mai pe urma ajungan sa fie 8 ). Insa, motivul introducerii acestei saptamani a fost de ordin politic; Heraclie a trebuit sa duca un razboi dificil impotriva invadatorilor persani pentru pentru a ajunge sa recucereasca Ierusalimul; disputele intre adeptii unui Post Mare de 7 sau 8 saptamani au atins apogeul in Palestina. Pt a-si asigura sprijinul pretios al provinciilor monofizite pentru campaniile sale, imparatul a favorizat tentativele de reconciliere si compromis intre ortodocsi si monofiziti. Acesta a fost motivul fundamental al elaborarii teoriei monotelite ale carei tulburari sunt cunoscute, precum si al tentativei de a uni cele doua partide impartite in privinta postului, propunand o a opta saptamana de post partial pentru a multumii partizanii ambelor tabere. Incercarea de unire a monofizitilor cu ortodocsii a esuat lamentabil si pe langa aceasta a aparut tulburare intre partizanii Postului de 7, respectiv de 8. Totusi aceasta saptamana a fost pastrata (armoniza practicile constantinopolitane si ierusalimetene + placea credinciosilor).

Duminica Fiului Risipitor si a Vamesului, reprezinta un cuplu simetric cu Duminica lasatului de carne, respectiv de branza ( primul cuplul = pregatire duhovniceasca, al doilea= pregatire in vederea postului). De asemenea Sambata Mortilor si a Ascetilor apar tot ca un cuplu.

Perioada pregatitoare este asadar structurata dupa imaginea ciclului complet al Postului Mare in doua cupluri simetrice si complementare, randuite in vederea intrarii treptate in post.

DUMINICA VAMESULUI SI A FARISEULUI Ea marcheaza deschiderea Triodului(nu are decat cateva particularitati). Cele trei

praznuiri ( Duminica Vamesului, Fiului risipitor si lasatului de carne), ne pun in pielea unui general care-si asaza trupele, observa inamicul si mediteaza inainte asupra armelor pe care le va folosi in razboiul duhovnicesc. Primele 2 fiind :: smerenia si pocainta. Smerenia este cea mai importanta, intrucat toate nevointele pe parcursul postului trebuie duca la ea si neaparat sa fie insotite de ea. Imnografia acestei zile nu indeamna numai la smerenie ci

of 11

si la celelalte aspecte ale vietii duhovnicesti : strapungerea inimii, necesitatea rugaciunii etc.

Saptamana ce urmeaza acestei duminici, poarta numele de “Saptamana vestirii”, in care crestinul consuma de toate, chiar si miercurea si vinerea, dar nu in semn de bucurie, ci de opozitie fata de armeni monofiziti, care posteau strict in aceasta saptamana ( monofizitii posteau in aceasta saptamana din pricina pierderii unui caine pe nume “Artiburion”, conform Typikon-ul Sf Sava). Cu 10 saptamani inainte de Paste, copii, sirienii, armenii monofiziti pazesc un post strict, in memoria pocaintei ninivitenilor = „postul ninivitenilor”. In Biserica ortodoxa s-a introdus aceasta dispensa ( Saptamana Branzei) pt a marca si in domeniul disciplinar opozitia ei dogmatica.

DUMINICA FIULUI RISIPITOR D.p.d.v. liturgic, este asemanatoare cu cea a vamesului. Dupa cum ne dam seama, ea

face referire la pocainta si la frangerea inimii pt pacatele savarsite dar si intoarcerea la Adevar. Fiul risipitor poate reveni la sine insusi mai intai, apoi la Tatal si nu numai constientizandu-si indepartarea si risipirea, dar si parcurgand cu osteneala calea care l-a indepartat de la patria sa; aceasta cale echivaleaza cu cele 40 de zile de post. Aceasta duminica dezvolta in principal o invatatura privitoare la cainta, dar si la iertarea dumnezeiasca ce decurge de aici si la restaurarea omului in demnitatea sa originara de „fiu”. Sf Nichifor Calist spune ca a fost instituita de Parinti, tocmai pt ca pacatosii sa nu cada in deznadeje si sa se nevoiasca pt iertare; iar Sf Grigorie Palama sustine ca milostenia dumnezeiasca sugerata in aceasta duminica este completata si echilibrata de comemorarea „infricosatei Judecati”.

SAMBATA MORTILORToate sambetele sunt inchinate celor adormiti, precum si a tuturor Sfintilor reprezentati

de Martiri, caci fiecare sambata este in realitate o imitare a Sambetei Mari, iar moartea crestinilor este o Icoana a sederii lui Hristos in mormant.

Dupa Sf Nichifor Calist si imnografii Triodului, aceasta comemorare, a fost plasata in acest loc din pricina comemorarii celei de-a Doua Veniri a lui Hristos in Duminica Lasatului de carne. Aceasta sambata poate parea partiala totusi, pt ca sunt cuprinsi doar credinciosii ortodocsi. Excluderea paganilor, ereticilor de la rugaciunea Bisericii nu este insa lipsa de iubire, nici o incalcare a poruncii de a ne ruga pt vrajmasi. Acest aspect universal poate ramane in rugaciunea privata a crestinului, dar numai cei credinciosi pot fi obiectul rugaciunii publice, pt a evita scandalul si pt ca, credinciosii nu pot fi inhamati la acest car cu necredinciosii (Sf Pavel). Pt crestini moartea nu mai e decat un somn si un moment „pascal”. De asemenea, Sambata mortilor nu reprezinta doar cadrul unei

of 11

recapitulari a tipului si naturii umane in rugaciunea de mijlocire, ci are si o dimensiune de pedagogie duhovniceasca.

DUMINICA LASATULUI DE CARNE ( INFRICOSATA JUDECATA) Ea marca initial inceputul postului partial al Saptamanii Lasatului de branza; a

devenit cadrul importantei comemorari a celei de-a Doua Veniri a lui Hristos ( cauza : dezvoltarea si comentarea imnografica a pericopei Mt. 25, 31-46).

In planul structurii pregatitoare se inscrie cu trei dimensiuni : 1) reprezinta continuarea logica a comemorarii tuturor defunctilor ( adormiti) din ziua precedenta 2) ea completeaza prin evocarea dreptatii lui Dumnezeu meditatia la mila Lui din Duminicia Fiului Risipitor 3) ea deschide cea de-a doua parte a perioadei pregatitoare consacrata pregatirii „exterioare” in vederea postului. Sa nu uitam ca, pt ca gandul la moarte sa fie crestin, trebuie neaparat sa se lege de Judecata. Pentru cei ce au trecut de la timpul profan la timpul liturgic, prin care cronologia timpului istoric este rasturnata in favoarea unei ordini calitative si teologice, Parusia e de fata. Functia esentiala a Eshatologiei este constientizarea faptului ca judecata si sfarsitul sunt aproape, iar Postul Mare reprezinta chiar aceasta vreme bine primita favorabila pt cainta. Sfantul Nichifor Calist subliniaza faptul ca Judecata nu va face referire la faptele exterioare, ci la cele ale omului launtric : milostenia, milostivirea etc. (pt ca daca pe acestea nu le avem, este clar ca cele exterioare nu ne-au condus la scopul necesar)

SAPTAMANA LASATULUI DE BRANZA Aceasta saptamana ne introduce treptat in paza postului (abstinenta de la carne si

reguli speciale in zilele de miercuri si vineri din Postul Mare) si in cateheza imnografica ( cuprinde 2 dimensiuni : invatatura despre postul duhovnicesc si punctarea timpului). Aceasta saptamana este un antrenament in asceza a celor 40 de zile de Post („usa de intrare in stadionul infranarii”). Putem remarca faptul ca in timpul acestei ultime saptamani de pregatire ca se face o intrare delicata, echilibrata in atmosfera slujbelor Postului Mare. Satamana Lasatului de brazna stabileste o tranzitie armonioasa intre cele doua cicluri liturgice, fi si mobil, inchiend perioada pregatitoare printr-un antrenament interior si exterior in vedera postului.

SAMBATA ASCETILORDesi comemorarea ascetilor in aceasta sambata a Saptamanii Lasatului de branza a fost

instituita inaintea celei a Sambetei Mortilor, ea apare drept continuarea si completarea ei.

of 11

Se face trecere de la anonimatul care caracteriza sambata mortilor la o enumerare detaliata si personala a unui nr cat mai mare de monahi.

Dupa Sf Nichifor aceasta comemorare a fost asezata in chip iscusit la intrarea in Postul Mare tocmai pt a propune celor ce se pregatesc sa intre in el exemple vii si pt a asimila modul lor de viata (indiferent ca traieste in lume). Fiecare trebuie sa se straduiasca macar in Post sa vietuiasca ca un monah. Corul ascetilor se aseamana unui „nou rai”.

Dar comemorarea aceasta, capata un carcarter universal, pt ca sunt amintiti si mucenicii, ierarhii, apostolii.

DUMINICA IZGONIRII DIN RAI Este o transpunere a expulzarii penitentilor in afara Bisericii care odinioara avea loc

atunci. Acestia trebuiau sa ramana in afara usilor Bisericii, icoana a Raiului si sa-si planga pacatele pt a fi reintrodusi in ea impreuna cu catehumenii la sf Postului Mare. Imnografia = dezvolta o teologie a pacatului si a pocaintei.

Dupa Sf Nichifor, cele 2 extremitati ale Postului Mare reprezinta : caderea si mantuirea. Scopul triodului este de a-l face pe credincios sa patrunda in taina Iconomiei, sau mai degraba sa o actualizeze in sine. Pt a-l imbraca pe Hristos, noul Adam, si a-I urma in moartea si invierea Sa, omuul trebuie intai sa se identifice cu primul Adam cel cazut, asumand in mod liber la intrarea in Postul Mare situatia sa de exilat sezand la portile Raiului.

DESCHIDEREA POSTULUI MARE Poarta numele si de Duminica Iertarii. In Manastiri fiecare monah, frate isi cere iertare

unul de la altul. Sunt anumite elemente si din slujba Sf Pasti, tocmai pentru a ne aduce aminte de finalitatea Postului. Sarutarea intre frati = anticipare a impacarii universale a oamenilor cu Hristos cel Inviat.

SAPTAMANA I Denumita si „saptamana curata”, intrucat aceasta saptamana necesita o regula de Post

mai riguroasa si anume nemancarea pana vineri seara (mai exista o exceptie cand se face Liturghia Darurilor miercuri). Chiar daca poate duce la slava desarta, Sf Ioan Scararul incurajeaza sa ne avantam intr-un post mai aspru cu toata energia, pt ca incepatorul sa-si poata birui patimile trupesti, dupa care sa se angajeze intr-o lupta mai subtila. Inceputul Postului Mare se aseamana primelor zile din viata monahului incepator. Toate muncile inceteaza, activitatile desfasurandu-se doar in Biserica si la chilie. Este denumita si „saptamana sfanta” datorita intensitatii sale duhovnicesti. Daca un frate moare in timpul acestei perioade, panihida lui nu va fi la trei zile ci la 9. Apare de asemenea Canonul Mare, impartit in 4.

of 11

SAMBATA SFANTULUI TEODOR (A COLIVELOR) Praznicul mucenicului Teodor Tiron, este cea mai veche sarbatoare fixa deplasta in

ciclul liturgic mobil. Istoria : In timpul domniei lui Iulian Apostatul, crestinii refuzau inchinarea la idoli; atunci pt a le mustra constiinta, Iulian stropeste toate produsele din piata centrala cu sangele animalelor sacrificate zeilor. Sfantul teodor se arata in vis arhiepiscopulului de atunci si il avertizeaza, spunandu-i totodata si sa fiarba graunte de grau sa le distribuie locuitorilor ( coliva se numea aceasta mancare in patria Sfantului). Patru sambete importante : Sambata mortilor, Ascetilor, a Sf teodor, a Acatistului.

DUMINICA ORTODOXIEINu este o sarbatoare fixa transferata in ciclul mobil, ci ea a fost nemijlocit instituita,

pentru a fi serbaa in prima duminica din Postul Mare, de Sf Metodie al Constantinopolului cu prilejul celei de-a doua restaurari definitive a Sf Icoane, 11 martie 843. Praznicul restabilirii Icoanelor a fost intitualt Triumful Ortodoxiei. Icoanele restaurate sunt privite de imnografii nostri drept „podoaba Bisericii” si pecetea Ortodoxiei.

Semnificatia acestei sarbatori, ca si cea a Sfantului Grigorie Palama, in iconomia duhovniceasca a triodului sta in aceasta conceptie despre unitatea in credinta. Armonia crestinilor uniti in credinta = conditia necesara pt celebrarea duhovniceasca a praznicului Ortodoxiei si pt a aduce un post folositor. Nu ne-am putea angaja in Post fara marturisirea credintei. Este cu neputinta sa-l gasim pe Hristos plinatatea virtutilor fara marturisirea exacta a ceea ce este El si alipirea totatala de Trupul Sau tainic.

Saptamana a II-a

Din punct de vedere liturgic, saptamana a II-a nu mai are acceasi intensitate a slujbelor ca cea precedenta. Acest lucru este determinat de lipsa Canonului Mare, care nu mai face parte din Pavecernita.

Din punct de vedere al postului nici aici nu mai este la fel de riguros ca in prima saptamana, regulile postului sunt obisnuite.

- acesta nu este doar pentru a incuraja credinciosii la odihna

In saptamana a II-a este o mare insistenta pe postul duhovnicesc, lucru ce poate fi constatat in imnografie, la Vecernie si la Utrenie. Imne ce insista asupra milostivrii, smereniei.

In zilele de miercuri, joi si vineri, aceste teme sunt articulate de comemorarile saptamanale ale Crucii si ale Apostolilor.

of 11

Sambata nu mai are nici ea vreo comemorare, cu exceptia sambetei a V-a care este consecrate memoriei collective a martirilor si a defunctilor.

Duminica Sf. Grigorie Palama

-praznic institui odata cu canonizarea Sfantului -1368

-ca text imnografic se utilizeaza oficiul redactat de patriarhul Filotei.

-canonizarea si instituirea sfantului Grigorie in saptamana a II-a este decizia celor doua sinoade isihaste de la C-pol. 1341-1351

-canonul inchinat Sf Grigorie, isi propun mai cu seama sa preamareasca apararea Ortodoxie, fara a face multe aluzii la invataturile sale.

Saptamana aIII-a

Si aceasta saptamana se deschide cu un indemn la perseverenta in lucrarea virtutilor pentru a ajunge in saptamana mare.

Cele 3 saptamani care mai raman sunt assimilate celor 3 zile de curatire, carora se supun evreii inaintea teofaniei de pe Sinai.

Pregatirea in vederea praznuirii Crucii este o icoana a pregatirii in vederea Patimii. Se socoteste ca insasi crucea ii calauzeste pe credinciosi in timpul Postului Mare.

Praznicul Crucii si simbolismul centrului

Intr-un manuscris de la Ierusalim, praznuirea curii din a 3-a Duminica a postului se intitula “prazinicul celei de a treia inchinari a Crucii”. El complete sarbatoarea Inaltarii Sf Cruci sic ea a procesiunii Crucii de la 1 august. (unii spun ca defapt aceasta comemorare este defapt in amintirea mutarii de la Ierusalim la Apameia al unui fragment din Sf Cruce, data de arhiepiscopul Ierusalimului confratelui sau Alpheios, altii spun ca insasi Sf Elena ar fid at fragmentul din Cruce).

Sarbatoarea a fost bine stabilita la C-pol intre anii 714-730, patriarhul Gherman i-a consacrat o omilie.

Pentru inchinarea la cruce erau stabilite zilele de Marti si Miercuri, barbatilor , iar Joi si Vineri femeilor.

Venerarea Crucii si punctarea timpului.

Crucea joaca un rol fundamental in anul liturgic si mai cu seama in timpul Postului Mare in care sunt consecrate numeroase tropare.

-rezuma in sine intreaga comemorare a Patimii si Invierii.

of 11

-este pana cu care Hristos a semnat actul eliberarii noastre, sceptrul sau, mandria Bisericii, pazitoarea crestinilor, slava si puterea intregului univers.

-semnul crucii trebuie facut asupra tuturi actelor vietii pentru a arata iubirea crestinului credincios fata de Cel Rastignit.

-crucea dusa in procesiune la fel ca si darurile mai inainte sfintinete, apar in biserica ca o adevarata teofanie. Chiar slujba incepe cu o parafrazare a cantecului de la intrarea Sf Daruri de la litrughia Darurilor.

-aceasta parusie a Crucii si marea solomnitate a ritului venerarii ei evidentiaza limpede ca pentru teologia ortodoxa a Crucii, icoanele, moastele sunt adevarate Sfinte Taine, mijloace de comunicare “in taina” cu Hristos.

Pregatirea pentru Paste

Dupa P. Hallit, instituirea pranuirii Crucii si-ar avea obarsia mai putin in episodul transferului adevaratei Cruci la Apameia, cat intr-o dublare si o celebrare anticipate in Postul Mare a venerarii Crucii din Vinerea Mare

Jurnalul Etheriei si lectionarul armean atesta acelasi lucru, care in secolul VII trebuie sa fi fost abandonata pentru ca nu se mai gaseste in Kanonarion-ul Georgian, ea ramanand cel putin simbolic in Slujba Sfintelor Patimi din Vinerea Mare.

De asemenea in Joia si Vinerea mare se facea venerarea Sfintei Lanci, in timp ce venerarea Sfintei Cruci era deja fixate in Saptamana a IV a din Postul Mare.

In epoca adoptarii randuielii palestiniene a Saptamanii Mari la Constantinopol, venerarea Crucii pare, asadar, sa fi fost transferata din Vinerea Mare in Miercurea Injumatatirii Postului. In Triod acest praznic apare ca o adevarata anticipare a Patimii. Idiomele cantata in timpul venerarii de duminica reproduce aproape literal unele imne din Vinerea Mare.

Dupa Nichifor Calist, care dezvolta o tema imnografica, Hristos se aseamana unui rege a Carui venire e precedata de insemnele sale (instrumentele Patimii) si de sceptrul sau (Cruce) pentru a ne vesti dinainte Invierea.

In mijlocul celor 40 de zile, Crucea apare astfel, in modalitatea ei luminoasa si pascala, pentru a arata credinciosilor ca au ajuns deja la capat si pentru a-I mangaia in osteneli, aratandu-le ca tocmai Crucea e mijlocul prin care ajungem la bucuria Pastelui.

elor ce o venereaza in toata curatia, Crucea le da puterea de a respinge prin infranare patimile trupesti pentru a ajunge la Inviere. Ea sfinteste, hraneste si intareste sufletul si trupul celor ce postesc.

Ea este izvorul ce procura toate virtutile, astfel ca sa ajungem la capatul Postului Mare e potrivit sa invocam nincetat puterea ei.

of 11

INJUMATATIREA POSTULUI

Piesele imnografice din Duminica Crucii nu fac aproape nicio aluzie la punctarea timpului la coincidenta dintre praznicul Crucii si mijlocul Postului Mare. Aceasta roblema va fi dezbatuta in timpul Saptamanii a IV a, deoarece miercurea din Saptamana a IV a e de fapt centrul al celor 40 de zile. In aceasta tema extreme de bogata putem distinge doua aspecte: punctarea propriu-zisa a timpului sau periodizarea Triodului si simbolul cosmologic si duhovnicesc al Crucii drept ,,centru’’.

Astfel, sadita in mijlocul Postului Mare, Crucea infatiseaza o anticipare a scopului acesteia. Ea il face mai aproape si ofera celor ce s-au curatit in timpul celor trei saptamani primele binefaceri duhovnicesti pe care li se aduc virtutile lor.

Odata atins mijlocul, vedem sfarsitul deja preent si incurajand, prin urare pe ,,atletii infranarii’’ in staruinta si chiar in sporirea ravnei lor.

In centrul Postului Mare, Crucea apare ca un pom al vietii din mijlocul raiului. Ea defineste si caracterizeaza tot timpul celor 40 de zile asa cum centrul organizeaza totalitatea punctelor ce formeaza un cerc. Calea ce duce la Paste va fi de acum inainte marcata si organizata de semnul Crucii : e un ,,timp rastignit’’ care duce la Crucea lui Hristos.

Tot dupa Nichifor Calist, ridicarea Crucii in mijlocul Postului Mare il imparte in doua parti egale facandu-l comparabil ca un stadion in care cursa se efectueaza printr-o miscare de dus si intors. Odata trecuta ,,borna’’ Saptamanii a IV a, restul parcursului e de acum usor, cum se canta in lunea Saptamanii a V a.

Aceasta impartire a Postului Mare intr-un fel de du-te vino reprezinta o imagine si o transpunere (adaptata conditiilor specifice Postului Mare) a ,,rastignirii’’ radicale a tuturor lucrurilor realizate de Cruce.

Inainte de Cruce, oamenii erau supusi patimilor trupului, dar acum ca iadul e nimicit si ,,polii inversati’’, postul si infranarea sunt la mare cinste la cei muritori.

Aceasta virtute universal a Crucii devine actuala pentru fiecare prin pocainta: intoarcere si rasturnare a vietii sale de la modul de existenta (topos) al patimii la modul de existenta (toros) al virtutii. Asa cum intr-un cerc, centrul e punctul plecand de la care isi schimba directia raza, tot asa in Postul Mare Crucea venerate solemn in mijlocul sau evidentiaza in primul rand aceasta realitate a Economiei si dimensiunea pascala a pocaintei, iar a doua imparte Postul in doua.

La marea biserica din Constantinopol, Duminica Injumatatirii Postului era prilejul ultimului apel adresat catehumenilor sa se inscrie pentru Botezul din Sambata Mare. Dupa aceasta data, angajarea in pregatirea directa in vederea initierii crestine nu mai era posibila.

of 11

Primul apelfusese facut deja dupa Evanghelia Duminicii a II a din Postul Mare, acesta fiind ultimul. Lunea urmatoare catehumenii primeau asa-numita signatio fiind, asadar, priviti incepand de acum drept photizomenoi, ,,cei ce se pregatesc de luminare’’.Acesta e motivul pentru care incepand din Saptamana a IV a la ectenia catehumenilor se adauga cererea pentru cei ,,ce se pregatesc de luminare’’.

Aceste detalii liturgice au fost conservate de typikon, in timp ce botezurile adultilor a disparut aproapre cu totul, au fost transpuse asupra conditiilor ,,celui de-al doilea Botez’’, aplicandu-se acum pregatirii duhovnicesti a Saptamanii Patimilor. Asa cum explica Sf. Maxim cu privire la Liturghia euharistica, toti credinciosii trebuie in fond sa se recunoasca catehumeni. In timpul primei perioade a postului ei s-au ostenit cu ravna in vederea curatirii, in timp ce in Saptamana a IV a asceza si curatirea apar nemijlocit orientate spre pregatirea initierii si a venirii Mirelui Hristos.

CRUCEA COSMOLOGICA

Crucea e venerate in mijlocul Postului Mare – adica prin analogie in centrul timpului – pentru ca a fost sadita in centrul lumii. Se stie ca pentru Iudei, Ierusalimul era considerat centrul lumii, orasul sfant, in centrul caruia era templul in care salasluia prezenta slavei lui Dumnezeu. Aceasta traditie s-a mentinut in crestinism, dar a dobandit acum un sens larg de rascumparare. In centrul bisericii Sfantului Mormant din Ierusalim se gaseste un omphalos (buric), socotit exact locul in care a fost sadita Crucea si centrul lumii.

Venerarea Crucii din Vinerea Mare, avea asadar, loc virtual in mijlocul lumii, iar in oficiul bizantin actual, in care e transpusa a 5 a Evanghelie a Patimii, Crucea e adusa in procesiune pana in mijlocul bisericii. Ea simbolizand un microcosmos, in care timpul si spatial apar atunci limpede ordonate de semnul Crucii.

Crucea sadita in mijlocul pamantului se regaseste in mijlocul Postului Mare pentru a pregati Patima care a avut loc si ea la ceasul al 6-lea adica in mijlocul zilei, dar si pentru a aduce aminte credinciosilor adunati sa o venereze ca Hristos S-a rastignit de bunavoie in centrul lumii pentru a-I reuni pe cei imprastiati de pacat, in unitatea trupului Sau divino-uman.

Pentru Sf. Atanasie, jertfa lui Hristos pe Cruce a fost deosebit de potrivit, caci este singurul fel de moarte in care mainile se intind ca pentru a aduna ceva.

Intinzandu-si mainile pe Cruce, Hristoa a adunat popoarele despartite, iudeii si paganii, care erau semnul caderii umanitatii sub domnia dualitatii si multipicitatii pentru a le aduce spre cunoasterea lui Dumnezeu, adica la unitatea centrului exprimata de unirea oamenilor.

Aceasta adunare a oamenilor evidentiaza si restaurarea cosmosului dislocat de pacate si ca-si regaseste de acum adevaratul sau centru in Crucea cu 4 dimensiuni, iradiind prin ea cu stralucirea Invierii.

of 11

Ca si toate celelalte fapte a lui Hristos, forma Crucii e, asadar, o relevare a Marii Taine, a scopului si telului tuturor lucruriloe in Hristos, cunoscut de Dumnezeu din veci.

Jertfa Crucii e punctul culminant al Economiei, relevand faptul ca in creatia lumii si in rascumpararea ei nu exista decat un singur plan divin si, inca de la trecerea initiala de la nefiinta la fiinta, universal a fost randuit dupa un plan cruciform.

Realizarea mantuirii poate fi privita simbolic drept combinarea a doua miscari de concentrare si ascensiune. Crucea realizeaza unitatea celor patru directii ale spatiului cu cele doua dimensiuni ale ei, dar se si inalta vertical ca sa realizeze recapitularea cosmosului in Hristos prin cea de-a treia dimensiune, ca asa sa se deschida oamenilor calea urcusului duhovnicesc.

Impletirea acestor doua miscari si semnificatia lor apar limpede in ziua praznicului Inaltarii Sfintei Cruci (14 septembrie).- prin ridicarea Sf. Cruci de catre preot- randuiala speciala de la utrenia din 14 septembrie…

Inaltarea Sf. Cruci semnifica inaltarea Mantuitorului pe Cruce pentru a ne mantua pe toti, si pentru a ne chema la inaltarea noastra prin scaparea de patimi si pacate. De aceea, e potrivit ca in timpul Postului Mare cateheza duhovniceasca sa accentueze semnificatia Crucii, de centru si adunare a risipirii, mai degraba decat aspectul de inaltare care-si va gasi, la randul sau, ample dezvoltari intr-un praznic cum este cel al Inaltarii Domnului.

Troparul desi nu tine de praznuirea Crucii, el explica bine intreaga ei semnificatie duhovniceasca in Postul Mare. Prezenta ei in mijlocul cel 40 de zile, evoca adunarea tuturor lucrurilor in Hristos ca in centrul lor si arata ca in actualizarea ascetica a PAtimilor simbolismul centrului e transpus duhovniceste. Isihia, concentrarea gandurilor si stapanirea de sine ce favorizeaza rugaciunea si urcusul spre Dumnezeu nu pot fi dobandite decat gratie ostenelilor ascetic, nefiind consecinta impacarii universal realizate prin Cruce.

DUHOVNICEASCA SI CELE DOUA ASPECTE ALE ,,VIETII IN HRISTOS’’ CA TEMEI AL DISTINCTIEI INTRE POSTUL MARE SI SAPTAMANA MARE.

Aceasta aratare slavita a Crucii in centrul Postului Mare ingaduie asadar definirea limpede a fundamentului hristologic al virtutilor chemate sa fie practicate in timpul celor 40 de zile. Viata crestinului consta in a-si lua crucea sa in toate zilele, pentru a urma lui Hristos, sau chiar de a urca pe Crucea lui Iisus, de-a fi rastignit impreuna cu El, pentru a putea invia impreuna cu El.

Din acest motiv monahul e numit ,,purtator de cruce’’ (staurophoros), caci toata viata sa, toate gesturile sale sunt marcate de semnul Crucii.

Crucea a dvenit, asadar, simbolul ,,fapturii’’ (praktike) si al participarii voluntare a crestinului la Patima lui Hristos. Sf. Maxim merge pana acolo incat generalizeaza semnificatia ei la ansamblul cosmosului, al carui stapan redevine omul in lupta impotriva patimilor.

of 11

Crucea lui Hristos a facut sa infloreasca infranarea desfiintand neinfrnarea lui Adam si facand sa curga izvorul noului rai, adica virtutile faptuirii: caci gratie Patimii deja savarsite ne putem curatii in timpul postului.

Infranarea si indeosebi postul sunt, asadar, instrumentele esentiala ale acestei rastigniri duhovnicesti

Dupa cum s-a subliniat deja, la aceasta rastignire contribuie nu numai postul sau exercitiile trupesti, ci toate virtutile Triodului: ,,orice virtute e o cruce’’, asigura Sf. Isaac Sirul.

Rastignirea duhovniceasca priveste intreaga viata duhovniceasca de la inceputul si pana la capatul ei, caci si dup ace am imbracat in chip desavarsit crucea mortificarii poftelor trupesti, am realizat doar dimensiunea orizontala a Crucii lui Hristos. Aceasta trebuie completata cu dimensiunea ei vertical: rastignirea mintii in rugaciune, urcusul spre Dumnezeu, in contemplatie si lupta impotriva oricarui gand strain, care nu poate avea limita.

Praznuirea Crucii ne permite sa caracterizam intreg Postul Mare ca un timp randuit in vederea rastignirii duhovnicesti, si ne ingaduie sa spunem ca fiecare din virtutile practicate aici ca pregatire in vederea celebrarii Patimii e in fapt deja o participare voluntara si reala, chiar daca partiala, la jertfa Crucii. Postul Mare si Saptamana Mare nu trebuie, asadar, private doar in succesiunea lor, ci si oarecum sincronic, ca doua aspect distincte ale aceleiasi realitati permanente: una ascetica si voluntara, alta dramatica si sacramental.

In Postul Mare ca si in Saptamana Patimilor, scopul ramane acelasi: initierea credinciosului in ,,Taina’’ vietii lui Hristos, pentru ca, prin comuniunea cu umanitatea Sa, sa ajunga indemnezeit in mod real prin harul dumnezeirii Lui.

In timpul Postului Mare, credinciosii sunt chemati sa urmeze pe Hristos in pustie pentru a triumfa asemenea Lui asupra ,,ispitei placerii’’, prin asceza liber consimtita si modul de existent al caintei (tropos metanoias).

Triodul ataca asadar, insasi radacinile patimilor: placerea, care a fost cauza initiala a caderii, si durerea, care a fost, impreuna cu moartea, consecinta ei. Si chiar acestea doua pot fi deosebite, terapia lor putand fi pusa in legatura cu asceza Postului Mare, pe de o parte, si cu mistagogia Saptamanii Mari, pe de alta parte, trebuie subliniat ca atat una cat si cealalta sunt indisociabil legate de viata in Hristos si de rastignirea duhovniceasca.

Triodul explicat

Documents

Transcript of Triodul explicat