Trifoiul rou - Trifolium pratense L.

8.2.1 Importan. n prezent, trifoiul rou se cultiv n toate continentele chiar dac are o plasticitate ecologic inferioar lucernei, ocupnd o suprafa de circa 15 mil. ha, din care 1/3 n SUA, n timp ce n ara noastr se cultiv pe 123,7 mii ha (Anuarul statistic, 1999).

Trifoiul rou se folosete n hrana animalelor sub form de mas verde, fn, fin de fn sau nutre nsilozat. Recoltat la nflorire, fnul de trifoi conine circa 14,5% protein brut, 20,4% celuloz brut, 22-26 mg caroten/kg furaj i cantiti nsemnate de vitamin (B, C, D, E etc.).

Digestibilitatea substanelor organice are valori ridicate att n masa verde (>70%) ct i n fn (60%). Valoarea nutritiv a unui kilogram de trifoi recoltat la

nceputul nfloririi este de 0,62 UN la fn i 0,18 UN la masa verde. Trifoiul rou prezint importan deosebit i n ameliorarea unor nsuiri ale solului. Aciunea de refacere a

structurii solului este mai mare dect la lucern i sparcet. n stare proaspt poate

produce meteorizaii la rumegtoare (Resmeri I. i col., 1973). 8.2.2 nsuiri morfologice Trifoiul rou este o plant peren, cu rdcina pivotant, care n anul I se dezvolt n stratul de 20-30 cm, iar n urmtorii ani poate ajunge la 175 cm adncime. Cea mai mare parte din masa de rdcini se gsete n stratul 0-10 cm (68-73%), n timp ce n stratul 10-20 cm numai 19-20%, n cel de 20-30 cm, doar 7-8%

(Resmeri i col., 1973). Pe rdcini se dezvolt nodoziti datorit simbiozei cu bacteria Rhizobium

trifolii, care este mai puin pretenioas fa de condiiile de mediu, fiind activ i la pH

Florile sunt sesile, roii-purpurii, grupate n capitule globuloase sau ovate. Fructul

este o pstaie ovat, mic, monosperm, dehiscent. Seminele sunt ovat-asimetrice, brunglbui sau verzi-glbui cu nuane violacei, cu dimensiunile 1,6-2,3/1,2-1,8/1,0-1,2 mm, iar MMB de circa 1,6-2,0 g.

8.2.3 Sistematic i soiuri Trifoiul rou face parte din familia Fabaceae, tribul Trifolieae, genul Trifolium, care cuprinde 250 de specii, din care 45 au fost identificate i pe teritoriul rii noastre.

Specia Trifolium pratense L. cuprinde mai multe varieti i forme ce aparin la dou subspecii: ssp. eupratense A. i K. i ssp. frigidum (Gannd.) Simonk (Flora R.P.R.,

vol.V).

Materialul biologic ce exist n cultur este reprezentat de cteva populaii locale

(de Transilvania, de Suceava) i soiuri autohtone sau importate. Soiurile create i omologate n ara noastr sunt: Select, Napoca Tetra, Apollo Tetra, Dacia Tetra, Roxana.

Apollo Tetra, omologat n 1990, este tetraploid, mai tardiv cu 3-5 zile dact

Napoca Tetra, dar cu o mai bun capacitate de regenerare dup cosit i cu perenitate mai

mare. Este productiv (15-16 t/ha s.u.), rezistent la secet, iernare, cdere i finare. Napoca Tetra, omologat n 1977, este primul soi de trifoi rou tetraploid creat n ara nostr. Are o bun rezisten la ger, potenial productiv ridicat (15-16 t/ha s.u.) i calitate superioar a furajului (19-20% P.B. din s.u.). Sunt n cultur i alte soiuri romneti, omologate n 1998, precum Flora, Roxana

i soiurele strine Maro (D), Pirat, Triel (F) i Verdi (F), Vesna (lista oficial a soiurilor,

2002).

8.2.4 Cerine fa de clim i sol. Trifoiul rou este mai pretenios dect lucerna fa de elementele climatice, dar mai puin exigent fa de sol. Este o plant bine adaptat la climatul umed i rcoros. Temperatura minim de germinare este de 10C, iar cea optim ntre 20-300C. Pentru parcurgerea fenofazelor pn la nceputul nfloritului sunt necesare 800-9000C, iar pn la maturarea seminelor 1200-14000C. Rezist bine la ger, n condiiile unui sol cu strat protector de zpad. Recoltrile trzii de toamn i producerea de smn micoreaz rezistena trifoiului la ger. Creterea vegetativ intens are loc la temperaturi cuprinse n intervalul 15-27

0C, iar la peste 32

0C se reduce mult dezvoltarea

sistemului radicular i a rozetei de frunze. Se pot realiza producii normale i la 32-350C, dac umiditatea n stratul biologic activ este mai mare de 60% (I. Moga i colab., 1996). Trifoiul rou, dei nu este un mare consumator de ap, este foarte pretenios la regimul hidric, dnd rezultate bune n zonele cu precipitaii de peste 600 mm.

n condiii de irigare se poate cultiva i n zone mai secetoase. Perioada critic pentru ap este la mbobocire. Rezistena redus la secet se datorete sistemului radicular mai puin profund dect la lucern. Cele mai potrivite pentru cultura trifoiului rou sunt solurile mijlocii, profunde, permeabile, bogate n humus i calciu, cu pH peste 6,0. Aceste condiii pot fi ntlnite pe soluri brune de pdure, cenuii i pe podzoluri secundare. Rezultate bune se obin i pe cernoziomuri, cnd se asigur un regim hidric corespunztor. Nu se recomand pe

solurile nisipoase, cele cu pH peste 7,5 i cele puternic acide, ultimele datorit unui

coninut ridicat n aluminiu mobil i oxid de mangan. Cele mai favorabile zone pentru cultura trifoiului rou se ntlnesc n regiunile subcarpatice ale Transilvaniei, Olteniei, Munteniei i Moldovei, Podiul Transilvaniei,

Maramure, N-E i N-V rii i n Banat (Dragomir N., 1997). 8.2.5 Tehnologia de cultivare pentru furaj

Rotaia. Trifoiul rou se cultiv dup plante care elibereaz terenul devreme i-l las curat de buruieni. Sunt preferate pritoarele fertilizate organic, culturile furajere

anuale, cerealele de toamn i de primvar. Nu se recomand pritoarele trzii, cele

tratate cu erbicide triazinice, leguminoasele perene, precum i revenirea pe aceeai sol la mai puin de 3-4 ani, datorit fenomenului de ,,oboseal a solului. 85

Dup trifoi gsesc condiii bune de dezvoltare culturile exigente fa de azot i care au o perioad scurt de vegetaie, cum ar fi: porumbul siloz, hibrizii de porumb

semitimpurii pentru boabe, cartoful timpuriu, plantele furajere anuale. n

condiii climatice foarte favorabile, n regim irigat, dup trifoi se pot cultiva i hibrizi de porumb

mai tardivi, soiuri tardive de cartof, sfecl sau in. Fertilizarea i amendamentarea. Pentru realizarea produciei, trifoiul consum cantiti mari de substane nutritive. La o producie de 8 t/ha fn, trifoiul extrage din sol

circa 220-250 kg N, 80 kg fosfor, 170 kg potasiu i 210 kg calciu. Cea mai mare parte din

cantitatea de azot este furnizat de bacteriile simbiotice. Cu toate acestea se recomand aplicarea a 40-50 kg N, pe solurile cu un coninut n humus mai mic de 1,5%. La culturile

n amestec cu graminee perene, cnd trifoiul particip cu mai puin de 50%, doza de azot

poate crete la N100-120. Dozele de ngrminte cu fosfor se calculeaz n funcie de aprovizionarea solului cu acest element, coninutul optim pentru trifoiul rou fiind de 7-8 mg la 100 g

sol. n absena datelor de cartare agrochimic, dozele orientative de fosfor sunt de 90-

100 kg/ha, aplicate o dat la doi ani. ngrmintele cu potasiu sunt necesare pe solurile acide, cnd coninutul n potasiu mobil este sub 16 mg la 100 g sol. Se recomand aplicarea anual a 60-80 kg/ha

K2O.

Gunoiul de grajd se aplic plantei premergtoare sau direct culturii de trifoi, pe solurile acide, slab permeabile, n doz de 30-40 t/ha. n timpul vegetaiei, gunoiul bine

fermentat se poate aplica primvara devreme sau n ferestrele iernii, n doze anuale de 15-

20 t/ha.

Pe solurile acide, cu pH

dup care se tvlugete. Norma de smn la planta protectoare se reduce cu 20-30%.

n zonele colinare umede sau n regim irigat, trifoiul se poate semna i la sfritul verii sau nceputul toamnei (20 august-5 septembrie). Cantitatea de smn util n cultur pur este de 18-20 kg/ha, asigurnd o desime de 1000 semine germinabile la m2 i o suprafa de nutriie de 10-16 cm2/plant. Semnatul se realizeaz cu semntori universale, la 12,5-15 cm ntre rnduri i la adncimea de 1,5-2 cm pe solurile mai grele i de 2-3 cm pe solurile cu textur mai uoar. Trifoiul rou se comport bine i n amestecuri simple sau complexe cu graminee

perene (timoftic, golom, raigras hibrid, raigras aristat i piu de livezi). Lucrrile de ngrijire. Lucrrile de ngrijire care se aplic culturilor de trifoi sunt asemntoare cu cele de la lucern, dar cu multe particulariti pentru combaterea

buruienilor la cultivarea cu plant protectoare. Cnd planta protectoare este o cereal de toamn, pentru a evita stnjenirea trifoiului de ctre erbicide, se impune ca acestea s se aplice nainte de rsrirea trifoiului,

folosind doze mai mici cu 20-25% fa de cele utilizate n mod curent n culturile de

cereale de toamn i dizolvate ntr-o cantitate de ap ct mai mic (max. 200 l/ha).

86

Cnd mburuienarea este puternic i nu se pot respecta condiiile de mai sus, se poate folosi erbicidul Basagran (2-2,5 l/ha), n faza optim pentru planta protectoare,

deoarece este bine tolerat de trifoi.

Atunci cnd planta protectoare este o cereal de primvar, combaterea buruienilor se poate face prin aplicarea Basagranului (2-2,5 l/ha) n faza de

nfrire a cerealei. Dac se dorete folosirea erbicidului Icedin, se impune semnarea trifoiului la

circa 20-25 zile dup nsmnarea cerealei i respectarea msurilor prezentate la cultura

cu plant protectoare de toamn. Cnd trifoiul se cultiv n ogor propriu, combaterea buruienilor se face folosind aceleai erbicide ca la lucern. {i n acest caz se remarc eficiena erbicidului Pivot, n

doz de 0,6-0,7 l/ha, aplicat la 2-3 sptmni dup rsrirea trifoiului. n anii de exploatare, erbicidul Pivot (0,8-1 l/ha) are o eficien deosebit n trifoitile

infestate cu

buruieni dicotiledonate, inclusiv tevie (Rumex sp.), aplicat la 20-25 zile dup desprimvrare, cnd buruienile sunt n faza de rozet, iar trifoiul are 5-6 cm nlime. Datorit sistemului radicular mai puin profund dect la lucern, trifoiul este mai

sensibil la secet, valorificnd eficient apa din sistemele de irigaie, n zonele mai

secetoase.

Consumul specific la trifoi este de 500-700 mm/an, maximul fiind n lunile

iunieaugust,

cnd consum 4-5 mm/zi. Se apreciaz c 1 mm precipitaii produce 21-22 kg substan uscat sau 100 kg mas verde (dup Rodica Pltineanu, citat de I. Moga, 1996).

n culturile semnate la sfritul verii se aplic o udare de rsrire de 300- 350 m3/ha. n toamnele secetoase se impune ca dup 7-8 zile s se mai aplice o udare de

350-400 m3/ha. n timpul vegetaiei se recomand udri la intervale de 10-12 zile n lunile

iulie-august i la 15-18 zile n mai-iunie, n afara perioadelor ploioase, cu norme de 600-

650 m3/ha pe cernoziomuri i soluri aluviale i de 500-550 m3/ha pe celelalte tipuri de

soluri.

Recoltarea, depozitarea i conservarea. La trifoiul semnat n ogor propriu, recoltarea plantelor n anul I de vegetaie se face pe parcursul perioadei de nflorire, la

toate coasele, iar n anii umtori, la mijlocul fazei de nflorire. De obicei se realizeaz dou coase i o otav. Spre deosebire de lucern, trifoiul rou prezint o plasticitate mai

larg n privina epocii de recoltare, deoarece mbtrnirea plantelor este mai lent, iar scderea coninutului de protein i creterea celui de celuloz brut este mai puin accentuat, dnd posibilitatea realizrii unui furaj de bun calitate. Cnd trifoiul se cultiv cu plant protectoare, recoltarea n anul I se face o singur dat, cu 4-5 sptmni nainte de ntrarea n iarn, pentru a permite plantelor s-i formeze un sistem radicular viguros i s acumuleze cantiti mari de substane de

rezerv. Conservarea trifoiului prin nsilozare este mai facil dect a lucernei,

datorit coninutului mai ridicat al plantelor de trifoi n zaharuri solubile (10-11%, fa de 5-7% la lucern) i a puterii tampon mai reduse. Pentru realizarea unui siloz de bun calitate se recomand lsarea plantelor n brazd 1-2 zile, pn ce coninutul n substan uscat ajunge la 30-38%, apoi se toac i se nsilozeaz dup metodele cunoscute.

Pentru grbirea fermentaiei lactice se indic utilizarea preparatului Lactosil (0,2%), ca i la lucern.

Producia. n zonele favorabile de cultur se pot obine 6-10 t/ha s.u. (30-50 t/ha mas verde).

Cautare

Username / Parola

inexistente

Login Register

Home Documente Upload Resurse Alte

limbi

CATEGORII

DOCUMENTE

Afaceri Calculatoare

Casa masina

Didactica

pedagogie

Diverse

Educatie

Finante

Geografie

Istorie &

politica

Legislatie

Limba

Management

Agricultura Asigurari Comert Confectii Contabilitate Contracte Economie

Transporturi Turism Zootehnie

TRIFOIUL ALB - Samanta si semanatul

Agricultura

+ Font mai mare | - Font mai mic

Sanatate

Tehnologie

DOCUMENTE SIMILARE

Share on facebook Share

on twitter Share on email

Share on print More

Sharing Services 2

FUZARIOZELE

CEREALELOR

PLANTATII ZMEURA

PRACTICA APICOLA -

Metode de introducerea

matcilor in familiile de

albine

SOLUL - GARANTIE A

DEZVOLTARII

DURABILE SI

SIGURANTEI

ALIMENTARE

MAZAREA FURAJERA

DE PRIMAVARA -

Recoltarea si conditionarea

semintei

IMPORTANTA

RESURSELOR

NATURALE IN

ALEGEREA

SISTEMELOR DE

PRODUCTIE

TRIFOIUL ALB

(Trifolium repens)

Importanta economica

Cercetarile de aprofundare din domeniul

producerii azotului pe cale simbiotica la

leguminoase au inceput din anul 1941, o data cu

introducerea tehnicii cu gaze cromatografice de

reducere a acetilenei, pentru testarea capacitatii

de fixare a azotului pe cale simbiotica a azotului

atmosferic. De fapt, fenomenul de producere a

azotului pe cale simbiotica a fost intuit de mai

multi cercetatori cu secole in urma, care au

sesizat ca in pajistile naturale in care sunt

prezente leguminoasele perene gramineele se

dezvolta mai bine si sunt mai valoroase calitativ.

in aceste pajisti leguminoasa perena cea mai des

intalnita si cea mai valoroasa este trifoiul alb.

Trifoiul alb are cateva caracteristici

distincte. In primul rand este o leguminoasa stolonifera de lunga perenitate.

Sistemul radicular este constituit din radacini pivotante relativ superficiale,

prevazute cu numeroase radacini adventive care se formeaza pe parcursul intregului

an. Tulpina este taratoare si din nodurile acesteia se dezvolta numeroase radacini

adventive care conduc la formarea continua de noi plante, fapt ce explica

perenitatea ridicata a speciei. Cand solul este relativ bine aprovizionat cu apa, pe

radacini se formeaza numeroase nodozitati care se refac la intervale de 3-4

saptamani, pe tot parcursul perioadei de vegetatie, cand temperaturile sunt mai mari

de 7-8C; in aceste conditii trifoiul alb produce cantitati importante de azot

simbiotic, o parte din aceasta fiind utilizat de gramineele perene cu care convietu-

iesc in pajistile naturale sau in amestecurile semanate. Sub acest aspect cercetarile

intreprinse la I.C.D.A. Fundulea au evidentiat ca o tona de substanta uscata de trifoi

alb produce pana la 30-35 de kg de azot simbiotic, o patrime din acesta fiind azot

simbiotic remanent.

Trifoiul alb are o mare plasticitate ecologica, motiv pentru care se poate

Calitatea laptelui materie

prima - Agenti patogeni in

laptele crud

Rolul ingrasamintelor

chimice in agricultura

Mierea de molid si brad

Secara in AGRICULTURA

(FERTILIZAREA,

ROTATIA, SAMINTA SI

SEMANATUL)

TERMENI importanti pentru

acest document

: : seminte trifoi alb : trifoiul

alb : trifoi alb semanare :

extinde in cultura, pentru producerea furajului, pe soluri a caror pH este cuprins

intre 5,5 si 8,0, unde temperatura medie anuala depaseste 7,0C, iar precipitatiile

medii anuale sunt de 550-800 mm

Trifoiul alb are un grad ridicat de variabilitate, cu particularitati morfologice

distincte, in tara noastra sunt prezente trei tipuri de trifoi alb si anume: silvestris,

care este prezent mai ales in pajistile naturale, giganteum de tip Ladino, cu o

perenitate mai scurta si hollandicum, care este o varietate intermediara. Pentru tara

noastra au importanta cu precadere tipurile silvestris si hullandicum.

Trifoiul alb se cultiva intotdeauna in amestecuri intensive cu graminee perene

exploatate prin pasunat. Cercetarile intreprinse in tara noastra in ultimele doua

decenii, cu amestecuri constituite din trifoi alb (tipul hollandicum) si graminee

perene (mai ales cu raigras peren si golomat) au evidentiat niveluri de productie

cuprinse intre 8 si 10 t/ha (substanta uscata), in zonele colinare umede si 6-9 t/ha in

zonele colinare cu veri relativ secetoase. Pe solurile fertile din Campia Romana,

sudul Moldovei, Dobrogea si Campia Banatului, in regim irigat, amestecurile

constituite din trifoi alb si graminee perene au dat productii, pe media anilor I-V de

vegetatie, cuprinse intre 12 si 14 t/ha substanta uscata, respectiv 70-80 t/ha masa

verde. Valoarea nutritiva a acestor amestecuri este foarte ridicata, 1 kg de substanta

uscata continand 0,92 - 1,0 U. N., iar continutii) in proteina bruta depasind 19-20%.

Trifoiul alb este folosit si pentru imbunatatirea pajistilor naturale prin

suprainsamantare. Este bine cunoscut faptul ca in Noua Zeelanda, unde trifoiul alb

este leguminoasa perena cea mai importanta, pajistile naturale care sunt extinse pe

suprafete mari sunt imbunatatite prin suprainsamantari, la intervale de 5-6 ani, cu

samanta de trifoi alb (2,0 kg/ha), operatiune realizata cu aviatia.

Din aceste cateva idei rezulta importanta mare pe care o are trifoiul alb in

imbunatatirea pajistilor naturale si pentru constituirea amestecurilor intensive cu

graminee perene destinate exploatarii prin pasunat, care este modalitatea cea mai

economica de valorificare.

Soiuri de trifoi alb

Origine, istoric, raspandire, sistematica

Trifoiul alb (Trifoliutn repens) are ca zona de origine Orientul Apropiat, de

unde s-a raspandit in Italia si Olanda la sfarsitul secolului al XVI-lea, zone de unde

apoi a trecut in celelalte tari din vestul si centrul Europei, iar in secolul al XVII-lea

a ajuns si in tarile din nordul Europei. La inceputul secolului XIX trifoiul alb a fost

introdus in America de Nord, iar de aici a trecut apoi si in America de Sud; astfel, la

sfarsitul secolului al XlX-lea era raspandit in toate zonele ecologice favorabile

acestei specii.

In Romania, trifoiul alb a patruns in secolul al XIX-lea in Transilvania, de

unde s-a extins si in alte regiuni. Suprafata cultivata cu trifoi alb pe glob variaza

intre 30 si 40 milioane hectare; suprafetele cele mai mari se gasesc in America de

Nord, Europa de Vest si Noua Zeelanda.

Specia de trifoi alb (Trifolium repens) din punct de vedere sistematic

cuprinde mai multe varietati si forme:

- Trifolium repens var. silvestris, caracterizat prin plante de taiie mica, foliole

mici, petiol scurt si este cunoscut si sub denumirea de tip de pasune');

- Trifolium repens, var. hollandicum, de talie intermediara, este varietatea cea

mai raspandita, fiind reprezentata prin cele mai multe soiuri in cultura;

- Trifolium repens, var. giganteum (sau Ladino), de talie inalta, cu foliolele

mari si petioluri lungi; este un component de baza in cadru! structurii amestecurilor

pentru cultura intensiva a pajistilor temporare.

Obiectivele programului de ameliorare la trifoiul alb in Romania

In lucrarile de ameliorare ale trifoiului alb se urmareste crearea de soiuri

sintetice cu capacitate ridicata de productie la furaj si samanta, cu o buna calitate a

furajului si cu o buna adaptabilitate la conditiile de mediu biotic si abiotic.

In acest scop se au in vedere urmatoarele: selectia unor genotipuri cu

internodii scurte, respectiv marirea numarului de noduri si implicit cresterea

numarului de lastari vegetativi si generativi, cresterea inaltimii plantelor, mai ales la

tipul silvestris si hollandicum, imbunatatirea uniformitatii infloritului, reducerea

continutului in substante antinutritive, competitivitate in amestecuri, precum si

imbunatatirea perenitatii, a rezistentei la pasunat, imbunatatirea rezistentei la

iernare, boli si daunatori.

Metode folosite in ameliorarea trifoiului alb

Metodele folosite in ameliorarea trifoiului alb tin cont de particularitatile

genetice ale acestei specii, care este alogama autotetraploida (2n=32, x=8), la care

au aparut si forme autohexaploide (2n=48, x=8).

Metoda consacrata si pentru trifoiul alb este aceea de creare de soiuri sintetice

prin metoda polycross. Componentele soiurilor sunt stabilite pe baza selectiei pe

grupe de familii, ceea ce presupune studierea descendentelor mai multe generatii si

testarea capacitatii combinative generale in polycross. Trifoiul alb fiind o planta la

care inmultirea vegetativa (donarea) da rezultate foarte bune, la realizarea soiurilor

sintetice pot fi folosite clone, nu familii. in general, pentru o buna uniformitate a

soiului se apreciaza ca numarul de 4-6 clone parentale este suficient, totusi

eforturile de selectare a unui numar mai mare de componente (clone, familii) pot fi

o piedica in calea vulnerabilitatii genetice.

Pentru testarea capacitatii combinative generale se poate utiliza si metoda

top-cross', metoda ce consta la utilizarea unui soi tester.

2.4. Prezentarea soiurilor de trifoi alb create in Romania

In tara noastra programul de ameliorarea trifoiului alb este coordonat de catre

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Pajistilor Brasov, in colaborare cu

Statiunea de Cercetare-Dezvoltare Timisoara si Universitatea de Stiinte Agricole si

Medicina Veterinara Cluj-Napoca.

Eforturile depuse in ameliorarea acestei specii au fost concretizate prin

inregistrarea a 5 soiuri: Magurele 1, Dacia, Miorita, Carpatin si Carmen.

Magurele 1 este un soi creat la I.C.D.P. Brasov (M. Krauss) si a fost

inregistrat in anul 1984. Soiul Magurele 1 apartine tipului hollandicum. Magurele 1

este un soi ce realizeaza o productie de 9-10 t/ha substanta uscata, cu o buna

rezistenta la iernare. Realizeaza productii ridicate de samanta (300-350 kg/ha). Este

un soi care s-a extins in cultura in amestecurile de pajisti cu soiuri de graminee

semitardive in zona coli-nara umeda. Da rezultate bune si in conditii de irigare.

Dacia a fost creat la U.S.A.M.V. Cluj-Napoca (M. Savatti) si inregistrat in

anul

1988. Soiul Dacia apartine tipului giganteum. Are o perioada mai lunga de

vegetatie fata de soiul Magurele 1, este rezistent la iernare si seceta, are un potential

ridicat de productie de furaj si samanta. Este recomandat in amestecuri cu soiuri de

graminee perene exploatate prin pasunat.

Miorita, soi creat la I.C.D.P. Brasov (I. Breazu si M. Neagu) si inregistrat in

anul 1989. Soiul Miorita apartine tipului hollandicum. Este un soi semitimpuriu,

are o buna rezistenta la iernare si seceta si realizeaza productii ridicate de furaj si

samanta.

Miorita este un soi recomandat pentru amestecuri ce se exploateaza prin pasunat.

Carpatin, soi creat la I.C.D.P. Brasov (I. Breazu) si inregistrat in anul 1996.

Apartine tipului silvestris, are foliole mici, stoloni scurti si este pretabil pentru ex-

ploatarea prin pasunat in zonele mai inalte. Soiul Carpatin are un potential ridicat de

fructificare.

Carmen, creat la S.C.D.P. Timisoara (N. Dragomir si A. Oros) si a fost

inregistrat in anul 1996. Soiul Carmen este intermediar intre hollandicum si

giganteum si se caracterizeaza prin aceea ca are o foarte buna rezistenta la conditiile

de mediu. Carmen este un soi semitardiv si este recomandat pentru folosinta mixta.

Valorifica foarte bine conditiile de irigare.

2.5. Metodica si tehnica producerii de samanta la trifoiul alb

La trifoiul alb, ca si la celelalte plante furajere, se are in vedere mentinerea

valorii biologice a soiurilor de-a lungul generatiilor de multiplicare a semintei.

Principalele verigi ale procesului de productie de samanta sunt urmatoarele:

1. Campul de mentinere a clonelor. Acest camp se poate realiza in doua

variante:

- mentinerea vegetativa a clonelor componente ale unui soi, situatie in care

ele se pot planta invecinat;

- mentinerea clonelor in campuri izolate in spatiu la distanta minima de 200

m una de alta, varianta mai greu de realizat.

Prin producerea de samanta pentru mai multi ani (2-3) se poate realiza mai

usor aceasta etapa.

2. Campul de polycross se alcatuieste cu clonele din campul de mentinere sau

din samanta. Se amplaseaza randomizat in scopul realizarii unei panmixii totale.

Campul de Prebaza se alcatuieste cu samanta din campul polycross.

Participarea componentelor soiului poate fi egala sau diferentiat, intr-un procent

stabilit de creatorul soiului. Se realizeaza in camp izolat in spatiu.

4. Campul de Baza se realizeaza cu samanta din campul de Prebaza in unitati

specializate in producerea de samanta.

5. Campul de samanta Certificata se realizeaza cu samanta rezultata in

campul de Baza.

Tabelul 26

Conditii de aprobare in camp la trifoiul alb

Specificare Categoria biologica

Preba

za

Baza

Certifi

cata

Unitatea de control,

ha (maximum)

10 30

Rotatie dupa

aceeasi specie, ani

(minimum)

2 2

Distanta de

izolare,m (minimum):

- lot semincer pana

la 2 ha;

- lot

semincer peste 2 ha

200

100

100

50

Conditiile de aprobare in camp la trifoiul alb (tabelul 26) pentru toate

categoriile biologice sunt similare cu cele prezentate la trifoiul rosu; astfel, se

impune respectarea unei rotatii de minimum 2 ani, nu se admit mai mult de 0,3%

seminte din alte specii. Distanta de izolare este aceeasi la categoriile biologice

Prebaza si Baza si anume 200 m la loturile cu suprafata mai mica de 2 ha, sau 100

m, la loturile cu suprafata mai mare de 2 ha, distante care la samanta Certificata se

reduc la 100 si 50 m, in aceleasi conditii.

Tabelul 27

Conditii de valoare culturala la trifoiul alb, seminte Prebaza si Baza

Continutul total in seminte de alte

specii

Greutate

a probei pentru

numarare

a semintelor

altor

specii (g)

T

otal

(

% din

gr

eutate)

Continutul numeric de alte

specii

0

singura

specie

Rumex

spp. altele

decat R.

acetosella si

R. maritimus

Melilo

tusspp.

0,

3

2

0

5 0 20

Conditiile de valoare culturala pentru samanta de Prebaza si Baza limiteaza la

0,3% impurificare cu alte specii, nu mai mult de 20 seminte dintr-o singura specie si

nu mai mult de 5 seminte din Rumex spp., altele decat R. acetosella si R. maritimus

(tabelul 27). Pentru samanta Certificata se admite o puritate fizica de 97% si germi-

natia de 80% (tabelul 28).

Tabelul 28

Conditii de valoare culturala la trifoiul alb, samanta Certificata

a)

GERMINATIE P

uritate

Seminte straine (%

din greutate)

Gr

eutatea

Ger

minatia

total

a

%

(min.)

Co

ntinutul

max.de

seminte

tari

(% din

sa

manta

pur

a)

fizica

%

(min.)

T

otal

%(max.)

0

singura

sp

ecie,

%

(max.)

M

elilotus

spp.

probei de

laborator

g(min.)

80 40 9

7

1,

5

1,

0

0,3 20

0

b)

Continutul maxim de seminte din alte

specii numeric/proba

Greutatea

probei pentru

numararea

semintelor altor

specii (g)

Avenafatua,

ludov., sterilis

Cusc

utaspp.

Rumexs

pp. altele decat

R. acetosella si

R. maritimus

0 0 10 20

Exigentele trifoiului alb pentru samanta fata de conditiile ecologice

Desi trifoiul alb are o plasticitate ecologica remarcabila cantitati economice

de samanta se obtin pe soluri relativ fertile si permeabile, a caror pH se inscrie intre

6,2 si 7,8. Se cere ca in perioada infloritului in stratul biologic activ (0-30 cm) solul

sa fie aprovizionat cu apa in proportie de cel putin 60% din capacitatea de camp si

in acelasi timp sa fie prezente multe zile senine, relativ calde care asigura secretii

abundente de nectar, care atrage insectele polenizatoare, cand florile sunt fecundate

in proportie mare.

Majoritatea cercetatorilor considera trifoiul alb o planta de zi lunga, in care

foto-perioada favorabila sa fie combinata cu temperaturi care pe parcursul

infloritului sa depaseasca 23-25C ziua si 15C noaptea, iar umiditatea relativa a

aerului sa fie de cel putin 50%. Sub aceste aspecte exigentele trifoiului alb sunt

satisfacute pe areale in care in sezonul rece din precipitatii se acumuleaza peste 250

mm, iar in perioada de vegetatie precipitatiile medii depasesc 350 mm.

La trifoiul alb nu s-a semnalat fenomenul de proliferare a lastarilor nici in

zonele relativ umede, dar la coasa I, mai ales in primaverile umede si reci, proportia

de lastari generativi este modesta; in aceste conditii se cer luarea unor masuri

tehnologice care vor fi prezentate in subcapitolele urmatoare.

Biologia infloritului si polenizarea trifoiului alb

Pentru a rasari trifoiul alb are nevoie de 150-170C si de o cantitate de apa

ceva mai mare decat lucerna.

Parcurgerea primelor faze de crestere a trifoiului alb are loc dupa schema

mentionata la trifoiul rosu; in a doua jumatate a toamnei, cand semanatul se face la

sfarsitul verii, din mugurii de pe colet se formeaza lastarii taratori, respectiv

stolonii, din care ulterior se diferentiaza lastarii verticali, vegetativi si generativi.

Pentru a se ajunge in faza de 3-4 lastari, plantele au nevoie de 1000-1300C. in

aceste conditii in zonele irigate din Campia Dunarii, sudul Moldovei, Dobrogea si

Campia Banatului aceste faze de vegetatie sunt parcurse pana la sfarsitul toamnei,

iar la desprimavarare numarul de lastari este egal cu cel de la intrarea plantelor in

iarna, motiv pentru care in anul I de vegetatie se pot obtine productii mari de

samanta; in primaverile cu temperaturi nu prea ridicate pana la inceputul lunii

aprilie, plantele pot forma noi lastari, care sunt generativi si concura la obtinerea

unor productii mai mari de samanta.

Cand semanatul lotului semincer se face la desprimavarare fazele mentionate

mai sus se parcurg pana la mijlocul verii; in aceste conditii, in anul I de vegetatie

plantele dezvolta si lastari generativi care insa infloresc pe parcursul unei perioade

lungi de timp, iar productia de samanta obtinuta este mica; in aceasta situatie

samanta se produce incepand din anul II de vegetatie. Pentru cresterea eficientei

lotului semincer de trifoi alb, s-a incercat si insamantarea acestuia sub plante

protectoare (ovaz etc), care dau productii economice pe parcursul anului I de

vegetatie al trifoiului alb, dar in anii umezi de regula planta protectoare se dezvolta

luxuriant si trifoiul alb este stanjenit; din aceasta cauza se prefera semanatul

trifoiului alb pentru producerea semintei in cultura pura.

In amandoua situatiile cele mai favorabile conditii pentru inflorit si formarea

semintei se intalnesc din a doua jumatate a lunii iunie si pe parcursul lunii iulie.

Inflorescentele trifoiului alb sunt grupate in capitule globuloase de culoare

alba; in conditii favorabile de mediu numarul de capitule la m2 oscileaza intre 450 si

550 iar numarul de pastai pe capitul este de 80-120.

Trifoiul alb este o specie alogama entomofila, iar polenizarea se face mai ales

de catre albina melifera; pentru o polenizare eficienta stupii de albine se instaleaza

in apropierea lotului semincer de trifoi alb, asigurandu-se pentru fiecare hectar 3-4

stupi.

Progrese tehnologice realizate in domeniul producerii semintei

Aspectele cu privire la cunoasterea mai intima a biologiei trifoiului alb au

fost abordate de cercetarea stiintifica, in masura mai mica decat la lucerna si trifoi

rosu. Au fost obtinute cateva rezultate interesante care se refera la cunoasterea

potentialului de rezistenta la ger a plantelor in faze timpurii de vegetatie, in situatia

in care semanatul s-a facut la sfarsitul verii si inceputul toamnei. Studiile de

aprofundare intreprinse in fitotron la I.C.D.A. Fundulea au evidentiat rezistenta

remarcabila la ger in situatia in care de la semanat la intrarea in iarna s-au acumulat

1000-1300C; in acest interval termic potentialul de rezistenta la ger a plantelor

tinere de trifoi alb este cu ceva superior trifoiului rosu, plantele suportand geruri

repetate de -23-25C fara strat de zapada.

Se poate afirma si in cazul trifoiului alb ca aceasta specie este mai degraba o

cultura de toamna.

Cunoasterea acestui aspect biologic a condus la posibilitatea insamantarii

trifoiului alb la sfarsitul verii si inceputul toamnei cand, in zonele favorabile, in anul

I de vegetatie se pot realiza productii mari de samanta, spre deosebire de tehnologia

traditionala in care samanta se produce incepand din anul II de vegetatie, deci se

pierde un an. Acest deziderat se poate realiza in exclusivitate in zonele foarte

favorabile si mai ales in regim irigat unde sunt asigurate conditii optime pentru

rasarirea si dezvoltarea plantelor pana la intrarea in iarna.

Alte cercetari, care au o importanta practica remarcabila, au adus precizari

utile pentru cunoasterea mai intima a cerintelor plantelor pentru apa, elemente

nutritive, spatiului de nutritie, alegerea perioadei optime de inflorire si fructificare

etc.

Zonarea ecologica a trifoiului alb pentru samanta

Trifoiul alb fiind o specie mezohigrofila, producerea de samanta se

organizeaza in loturi semincere situate in zone colinare cu veri moderat de calde, cat

si in sudul tarii in regim irigat, pe soluri permeabile cu o capacitate sporita de

retinere a apei, unde temperatura medie multianuala este mai mare de 10,0-10,5 C

si cu precipitatii medii anuale de 600-700 mm, din care in perioada lunilor aprilie-

august sa cada cel putin 300 mm.

Tinand seama de aceste exigente cat si de cerintele precizate in subcapitolele

precedente, pentru organizarea loturilor semincere de trifoi alb pot fi apreciate ca

favorabile urmatoarele zone:

* Zona foarte favorabila cuprinde: Campia Dunarii, sudul Moldovei,

Dobrogea si Campia Banatului, in care loturile semincere de trifoi alb se

organizeaza in exclusivitate in unitati agricole cu posibilitati de irigare; in aceste

areale, productii mari se obtin pe cernoziomuri, soluri aluvionare si soluri brun

roscate cu pH de peste 6,5.

* Zona favorabila pentru producerea semintei de trifoi alb se intalneste in

partea de sud-vest a Campiei Banatului, in partea de nord-vest a tarii si in centrul

Campiei Transilvaniei, pe soluri brun-roscate, pe soluri aluvionare si pe

cernoziomuri, in regim neirigat.

* Zona mediu favorabila se intalneste pe solurile fertile din centrul si nordul

Moldovei, unde precipitatiile medii multianuale nu depasesc 700-750 mm si tempe-

ratura anuala este mai mare de 9,0 - 9,5C.

Locul trifoiului alb in cadrul asolamentului

Alegerea plantei premergatoare pentru trifoiul alb vizeaza in principal doua

obiective: in primul rand eliberarea terenului cat mai de timpuriu posibil, pentru

favorizarea acumularii in sol a unor cantitati mai mari de apa pana la insamantarea

lotului semincer si in masura egala executarea lucrarilor solului in perioade cu

conditii favorabile de umiditate; sub aceste aspecte trifoiul alb este mai exigent

decat trifoiul rosu si lucerna.

Aceste exigente sunt satisfacute mai ales cand premergatoarea este o cultura

furajera anuala care elibereaza terenul pana la mijlocul lunii iunie, cat si cerealele de

toamna si de primavara. Aceste premergatoare satisfac exigentele trifoiului alb si in

situatia in care semanatul se face la sfarsitul verii sau inceputul toamnei.

Nu sunt bune premergatoare pentru trifoiul alb culturile prasitoare, cu

exceptia cartofilor timpurii care ofera conditii favorabile pentru infiintarea loturilor

semincere de trifoi alb cand acesta se insamanteaza la desprimavarare.

In zonele colinare in care semanatul loturilor semincere se face la

desprimavarare sub plante protectoare, dintre acestea sunt indicate mai ales ovazul

recoltat pentru furaj in faza de lapte-ceara sau pentru boabe si orzoaica de

primavara; in aceste situatii plantele protectoare se seamana cu norme de samanta

reduse cu 30-35%.

Dupa intoarcerea loturilor semincere de trifoi alb culturile postmergatoare

cele mai indicate sunt prasitoarele care se insamanteaza pe parcursul lunii aprilie,

respectiv porumbul pentru boabe si furaj; incepand din anul al doilea dupa intoar-

cerea lotului semincer de trifoi alb pot fi incluse in asolament si sfecla de zahar si

furajera etc.

Revenirea lotului semincer pe acelasi teren este posibila dupa o perioada

minima de patru ani.

Utilizarea ingrasamintelor si amendamentelor

Trifoiul alb este foarte exigent fata de continutul solului in fosfor mobil.

Productii mari de samanta de trifoi alb sunt posibile cand la infiintarea lotului

semincer solul contine 9-10 mg fosfor mobil la 100 g; exigentele mai mari fata de

lucerna si trifoi rosu se explica prin sistemul radicular superficial care valorifica

acest element din stratul biologic activ al solului (0-40 cm). Calculul necesarului de

ingrasamant fosfatic se face dupa formula mentionata la lucerna. in lipsa datelor de

cartare agrochimica in aprecierea dozei de ingrasamant fosfatic se tine seama de

nivelul dozelor aplicate plantelor premergatoare si de tipul de sol. In aceste conditii

dozele de ingrasaminte fosfatice care se aplica la infiintarea lotului semincer sunt de

P50-60 (P2 O5) pe cernoziomuri si P70-90 pe restul tipurilor de sol. Dat fiind faptul ca

lotul semincer de trifoi alb se exploateaza mai multi ani, dozele mentionate mai sus

se repeta din doi in doi ani. ingrasamantul fosfatic se administreaza sub aratura, la

infiintare, sau pe cuvertura pe parcursul sezonului rece, in anii urmatori.

Trifoiul alb este exigent si fata de continutul solului in potasiu mobil, care

este necesar sa fie de cel putin 17 mg/100 g de sol (stratul de 0-30 cm); pe solurile

acide deficitare in acest element calcularea dozei de ingrasamant potasic se face

dupa formula mentionata la trifoiul rosu, iar in lipsa datelor de cartare agrochimica

se aplica, la infiintare si apoi din doi in doi ani K50.7o (K20).

Interventia cu ingrasaminte azotate nu este indicata nici pe solurile sarace in

acest element, dat fiind faptul ca in conditii favorabile de umiditate si temperatura

trifoiul alb asigura exigentele plantelor pentru azot pe cale simbiotica.

Cand premergatoarea este cartoful timpuriu, interventia cu ingrasaminte

fosfatice si potasice nu este necesara pe tot parcursul mentinerii lotului semincer in

cultura.

Amendamentele calcaroase sunt necesare doar pe solurile acide al caror pH

este mai mic de 5,8; in aceasta situatie amendamentul calcaros in doza de 6-7 t/ha se

administreaza o data pentru 8-9 ani, de preferinta la o cultura anuala de primavara,

din asolament.

Lucrarile solului

Avand o inradacinare superficiala, trifoiul alb nu reclama o mobilizare adanca

a solului; in schimb reclama executarea unor lucrari de calitate. Pentru realizarea

acestei cerinte, cand semanatul lotului semincer se face la desprimavarare aratura se

va executa cat mai timpuriu posibil, la o adancime care sa nu scoata bulgari.

Independent de tipul de sol, adancimea optima a araturii este la 18-20 cm, realizata

cu plugul in agregat cu grapa stelata. Este important ca dupa executarea araturii, la

cateva zile dupa caderea unei ploi de cel putin 15-18 mm sa se faca o lucrare cu

grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti, operatie ce se executa perpendicular pe

directia de arat. Pana la mijlocul toamnei, dupa o ploaie mai consistenta se executa

inca o lucrare cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti. Prin cele doua lucrari

superficiale se asigura o combatere eficienta a samulastrei si a buruienilor, cat si o

prelucrare optima a stratului superficial de sol, la desprimavarare in preajma

semanatului, fiind suficienta o singura lucrare cu combinatorul prevazut in spate cu

tavalugi.

Cand semanatul lotului semincer se face la sfarsitul verii sau inceputul

toamnei, daca premergatoarea este o cereala de toamna sau de primavara, este de

dorit sa se renunte la aratura urmand ca pregatirea solului sa se faca in exclusivitate

cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti; inaintea executarii acestei lucrari,

imediat dupa eliberarea solului de resturi vegetale se va arde miristea, situatie in

care numarul de lucrari necesare pentru pregatirea patului germinativ este mai mic;

de regula, executarea a doua lucrari cu grapa cu discuri imediat dupa arderea

miristei mobilizeaza solul pe o adancime de 12-14 cm. Ultima lucrare cu grapa cu

discuri, de data aceasta in agregat cu tavalugul, se va face in preajma semanatul.

Cand sunt restrictii pentru arderea miristei, la recoltare masa de taiere a combinei se

regleaza la 6-7 cm de nivelul solului, cand grapa cu discuri corect reglata, poate sa

faca o pregatire corespunzatoare a patului germinativ.

Samanta si semanatul

Samanta de trifoi alb are culoarea galbena-auriu, cu MMB de 0,50-0,65 g si

cu greutatea hectolitrica de 76-82 kg.

Epoca de semanat, la fel ca si la trifoiul rosu este elementul agrotehnic care

diferentiaza nivelul tehnologic.

In tehnologia intensiva intervalul termic optim de semanat este cuprins intre

1100 si 1200C; calendaristic acest interval se inscrie intre 20 august si 5

septembrie in zonele de campie din sudul tarii si intre 10 si 25 august in zonele

colinare.

In tehnologia traditionala semanatul se face la desprimavarare, imediat dupa

zvantarea solului; in anii normali aceste conditii se intalnesc in prima jumatate a

lunii martie in zonele din sudul tarii si intre 10 si 30 martie in zonele colinare. In

situatia in care semanatul trifoiului alb se face sub planta protectoare, dupa crearea

conditiilor favorabile se seamana planta protectoare (de preferinta ovazul) perpen-

dicular pe latura mare a parcelei si apoi imediat trifoiul alb, in directia laturii mari a

parcelei.

Densitatea optima de semanat, in cele doua tehnologii este cea de 2,0-2,5

kg/ha, cand semanatul se face in randuri distantate, de preferinta la 75 cm; s-ar

putea folosi densitati mult mai mici, chiar de 0,8 kg/ha, dar in acest caz exista riscul

realizarii unei densitati insuficiente, cunoscut fiind ca dupa semanat pot cadea

precipitatii mai mari care sa favorizeze formarea crustei si o parte din seminte sa nu

mai rasara, in timp ce daunatorii pot si ei sa rareasca cultura.

Cand semanatul se face sub planta protectoare aceasta se va semana cu o

norma de samanta echivalenta cu cel mult 60% din norma indicata in cultura pura;

realizarea acestei masuri este posibila prin semanatul in randuri la 25 cm sau la 37,5

cm.

Este extrem de important ca adancimea de semanat a trifoiului alb sa nu

depaseasca 1,5 cm, indiferent de tipul de sol; pentru realizarea acestei masuri

tavalugirea solului inainte de semanat este obligatorie, iar semanatoarea se va regla

corespunzator.

Lucrarile de intretinere

Imediat dupa semanat lotul semincer se va tavalugi, operatie prin care

samanta se pune in contact mai intim cu solul; aceasta lucrare este obligatorie cand

semanatul se face la sfarsitul verii sau inceputul toamnei, dar poate sa fie utila si

cand semanatul se face la desprimavarare, in anii in care solul este uscat in stratul de

la suprafata (0-3 cm).

Trifoiul alb, prin covorul vegetal dens pe care-1 formeaza, lupta eficient cu

buruienile mai ales cand masurile tehnologice se executa corect. Cu toate acestea in

fazele timpurii de vegetatie, cand cresterea plantelor de trifoi alb este relativ lenta,

samulastra si unele buruieni pot stanjeni cultura; in consecinta, folosirea erbicidelor

este strict necesara si intotdeauna intretinerea curata de buruieni a lotului semincer

conduce la obtinerea unor productii economice.

In tehnologia intensiva cand premergatoarea este o cereala de toamna,

samulastra se combate eficient cu Butiran 11 (6-8 l/ha), Diizocab sau Eradicane (7-8

l/ha), aplicate la pregatirea patului germinativ. in aceste conditii, in unele zone pot fi

prezente anumite buruieni cum sunt Stellaria spp., Sinapis spp., care sunt extrem de

daunatoare, vegetand si in ferestrele iernii, iar la desprimavarare densiatea acestora

este mare. Aceste buruieni se combat eficient cu erbicidul Pivot 100 LC in doza de

0,5-0,7 l/ha, care se aplica in a doua jumatate a toamnei cand se observa prezenta

acestor buruieni, sau la desprimavarare, la 10-15 zile dupa pornirea plantelor in

vegetatie.

Erbicidul Pivot este indicat si cand semanatul trifoiului alb se face la

desprimavarare, cand aplicarea acestuia se face in doza mentionata mai sus, inainte

ca buruienile sa se gaseasca in faza de rozeta.

In situatia in care lotul semincer este infestat cu palamida este mai indicat

erbicidul 2,4 DB, care se aplica in doza de 2,0-2,5 l/ha, in faze timpurii de

dezvoltare a buruienilor.

Lotul semincer de trifoi alb semanandu-se in exclusivitate in randuri rare,

prasilele mecanice sunt necesare in anul I de vegetatie si ele se aplica dupa criteriile

mentionate la trifoiul rosu.

Incepand din anul II de vegetatie, trifoiul alb fiind o specie stolonifera ocupa

integral solul, motiv pentru care lupta cu buruienile este eficienta, cu atat mai mult

cu cat o parte din acestea sunt inlaturate si prin cosirea primului ciclu de vegetatie in

faze timpurii. in situatii extreme, cand in anii 11-V sunt prezente buruieni

dicotiledonate, acestea se combat cu erbicidul Pivot 100 CL.

Combaterea bolilor si daunatorilor

Plantele de trifoi alb pot fi atacate in faze timpurii de vegetatie de unii

daunatori, dar numai pe parcursul anului I de vegetatie si cand semanatul se face la

desprimavarare. in aceste conditii samanta de trifoi alb se trateaza in preajma

semanatului cu unul din insecticidele mentionate pentru trifoiul rosu. Tratarea

semintei cu insecticide nu este necesara cand semanatul lotului semincer se face la

sfarsitul verii sau inceputul toamnei.

Pe parcursul perioadei de vegetatie plantele de trifoi alb sunt atacate in

masura mai mica de daunatori decat plantele de trifoi rosu. Este totusi indicata

aplicarea unui tratament, cu unul din piretroizii mentionati pentru trifoiul rosu, la

sfarsitul infloritului.

Irigarea trifoiului alb

Avand un sistem radicular superficial si un consum de apa destul de mare pe

parcursul formarii recoltei de samanta, in zonele de campie din sudul tarii

infiintarea loturilor semincere de trifoi alb este posibila doar in regim irigat.

In tehnologia intensiva prima udare se aplica imediat dupa semanat cu o

norma de 30-35 mm; in aceste conditii, pentru a rasari plantele au nevoie de 7-8

zile. in conditii de seceta apa administrata se consuma relativ repede motiv pentru

care cea de a doua udare se face dupa 8-9 zile de la prima udare, cu o norma de 40-

45 mm; dupa rasarirea plantelor sistemul radicular coboara cu o viteza de 0,8-1,0

cm pe zi, motiv pentru care plantele valorifica apa si din straturile mai adanci,

aceasta ridicandu-se prin capilaritate. In consecinta cu doua udari corect aplicate

plantele beneficiaza de conditii favorabile de umiditate pana la intrarea in iarna, dat

fiind faptul ca in anii normali pe parcursul lunilor septembrie si octombrie,

precipitatiile insumeaza 60-80 mm. In aceste conditii, in anul I de vegetatie, rezerva

de apa acumulata pe parcursul sezonului rece si in prima jumatate a primaverii

satisface exigentele plantelor pentru coasa I, care se recolteaza pentru furaj, la

inceputul infloritului; la coasa a Ii-a in schimb, la care se produce samanta, plantele

au un consum mediu zilnic de apa de 3,5-4,0 litri. In conditii de seceta prima udare

se aplica la 4-5 zile dupa recoltarea coasei I, cu o norma de 55-60 mm care asigura

necesarul de apa pentru 12-15 zile; daca conditiile de seceta se mentin, se intervine

cu cea de a doua udare cu o norma de 60-65 mm. in continuare interventia cu udari

nu mai este necesara, tinand seama si de precipitatiile cazute pe parcursul

infloritului si fructificarii. Cele prezentate pentru anul I de vegetatie.in tehnologia

intensiva, sunt valabile in totalitate si pentru anii urmatori de vegetatie (II-V), in

tehnologia traditionala sau in tehnologia intensiva.

Alegerea perioadei optime de fructificare si recoltarea semintei

In toate situatiile si in toti anii de vegetatie pe parcursul coasei I, plantele

formeaza deopotriva lastari generativi si vegetativi in proportie aproape egala; pe de

alta parte la coasa I, infloritul se desfasoara pe parcursul unei perioade lungi de

timp, iar conditiile de temperatura sunt mai putin favorabile pentru polenizare.

La coasa a doua, in schimb, numarul de lastari generativi creste substantial,

iar perioada de inflorire se reduce si ea cu 30-35%.

Pentru folosirea in masura mai mare a rezervei de apa existenta in sol,

recoltarea coasei I pentru masa verde se face de timpuriu, de preferinta in intervalul

cuprins intre inceputul si mijlocul fazei de imbobocire a lastarilor primari. In aceste

conditii plantele regenereaza rapid, iar numarul de lastari cu inflorescente depaseste

500-600 lam2.

Pentru favorizarea unei polenizari eficiente la inceputul infloritului se

instaleaza stupii de albine, in numar de 4-5/ha.

Recoltarea lotului semincer se face cand 82-85% din inflorescente s-au

brunificat; recoltarea se face in doua faze, prima operatie facandu-se cu vindroverul

reglat cu masa de taiere cat mai de jos posibil, iar dupa o perioada de 2-3 zile

insorite se introduce combina echipata cu ridicator, reglata conform instructiunilor

tehnice ale tipului de combina cu care se recolteaza.

Dat fiind faptul ca dupa trecerea combinei raman in brazde cel putin 10% din

lastarii generativi se face inca o lucrare suplimentara cu grebla mecanica, masa

stransa in brazde treerandu-se cat mai repede posibil.

Subliniem inca o data ca lotul semincer de trifoi alb produce economic in anii

I-V de vegetatie, in tehnologia intensiva si II-V de vegetatie, in tehnologia

traditionala. Dupa conditionarea semintei, aceasta se decuscuteaza in mod

obligatoriu.

Bolile trifoiului

Bolile produse de ciuperci

1. Mana trifoiului - Peronospora sp.

Boala cunoscuta la noi din 1930 este frecventa in toate tarile cultivatoare

fara a produce insa pagube mari.

Simptome. Pe frunzele plantelor atacate, apar pete fara un contur precis, galbui,

in dreptul carora pe fata inferioara apare un puf cenusiu-plumburiu. Plantele

raman slab dezvoltate, cu un frunzis decolorat, care va cadea inainte de vreme.

Transmitere-raspandire. Ciuperca rezista de la un an la altul sub forma de spori

de rezistenta, care in primavara urmatoare, vor da nastere la spori, din care apar

micelii, ce vor da primele infectii. Infectiile produse mai tarziu si raspandirea

ciupercii, sunt asigurate de sporii de pe frunze, care sunt dusi de vant si apa de

ploaie.

Prevenire si combatere. Se recomanda ca

loturile de trifoi sa fie cosite prematur in cazul

aparitiei manei, pentru a nu se ajunge la

defolierea plantelor.

2. Patarea neagra si caderea frunzelor de trifoi - Dothidella trifolii

Aceasta boala este destul de raspandita in

Europa, iar la noi in unii ani poate produce

pagube insemnate.

Simptome. Pe frunze si cozile lor, apar pete

neregulate, rotunjite, galbui sau brunii la

inceput. Pe vreme umeda, petele, ce la inceput au fost izolate, se unesc, iar in

dreptul lor pe fata inferioara a frunzelor, apar cruste negre de 1 mm in

diametru. Ca urmare, frunzele se vestejesc, se usuca si cad (fig.12.4).

Transmitere-raspandire. Ciuperca se poate raspandi foarte usor in timpul

vegetatiei, prin sporii de tip Polythryncium dusi de vant si ploi, iar spre toamna

prin sporii de tip Sphaeria. Ciuperca poate rezista peste iarna prin spori, dar si

sub forma de cruste negre, din care vor aparea alte fructificatii cu spori. Crustele

raman viabile pe sol pana la 5 ani.

Prevenire si combatere. In cazul aparitiei in masa a bolii, se recomanda cosirea prematura a trifoiului, strangerea si arderea fanului cosit.

3. Rugina trifoiului-Uromyces trifolii

Boala este raspandita in America, Europa,

Noua Zeelanda, Japonia, Asia, Australia si Africa de

Nord, producand pagube destul de mari `n ceea ce

priveste productia de fan.

Simptome. Primavara se observa pe nervurile

frunzelor si pe codite puncte galbene, aglomerate ce

produc deformarea organelor. Ceva mai tarziu, pe

coditele frunzelor si pe frunze apar puncte brune,

apoi negre si prafoase. Frunzele se rasucesc si se

usuca inainte de vreme (fig.12.5).

Transmitere-raspandire. Ciuperca rezista de la un

an la altul sub forma de spori de rezistenaa care, in

primavara vor da nastere la spori, ce vor produce

primele infectii. Raspandirea ciupercii in cultura este asigurata de mai multe

tipuri de spori (ecidiospori, picnospori, uredospori), pe tot parcursul perioadei

de vegetatie.

Prevenire si combatere. In vederea limitarii pagubelor, se recomanda cosirea lanurilor inainte de aparitia sporilor de rezistenta.

Boli produse de plantele parazite

4. Cuscuta trifoiului si lucernei - Cuscuta sp.

Plantele parazite cunoscute sub numele de cuscuta sau tortel sunt

raspandite in toata lumea si produc pagube deosebite in culturile pentru seminte.

In Romania, in studiile lui I. Buia au fost descrise 18 specii ale acestui gen.

Caracteristicile plantelor sunt: tulpina subtire ca un fir, cilindrica, galben-

roscata sau bruna, ce se rasuceste pe alte plante, groasa de 0,3-5 mm, alcatuita

din internodii si noduri, cu ramificatii. Pe tulpini se gasesc frunze sub forma

unor solzi mici. La locul de contact cu planta parazitata, din tulpina apar un fel

de radacinute, ce perforeaza tesuturile gazdei, absorbind seva. In inflorescentele

globuloase apar flori pe tipul 5, ce au la baza 5 frunzulite unite si 5 petale unite

partial. Fructul este o capsula conica, globuloasa cu 2-4 seminte ovoide,

globuloase sau alungite, galbene-brunii, portocalii sau cenusii, cu tegumentul

aspru, rugos (fig.12.6).

Prevenire si combatere. Se va folosi la

semanat numai samanta decuscutata, iar in

jurul lanurilor suprafata va fi mentinuta curata

de buruieni, ce ar putea fi la randul lor

parazitate. Vetrele de cuscuta se vor erbicida

cu:

LUCERNA. (Medicago sativa)

Importanta economica

Zonarea ecologica a diverselor specii de plante furajere a vizat alegerea

speciilor celor mai potrivite pentru fiecare zona ecologica si amplasarea

acestora intr-o succesiune care sa conduca la obtinerea de productii optime

pentru fiecare cultura in parte, dar si pe ansamblul sortimentului de culturi.

In acest context lucerna, in zonele ecologice in care este recomandata,

este cultura proteica cea mai valoroasa. Cercetarile intreprinse in reteaua

experimentala a Academiei de Stiinte Agricole si Silvice in zonele foarte

favorabile si favorabile de cultura au evidentiat productii medii pe un numar

mare de ani, care pe parcursul unui ciclu de cultura (3-5 ani) au insumat 50-60

t/ha substanta uscata (250-300 t/ha masa verde), din care 9500-11.400 kg/ha

proteina bruta. La aceste niveluri de productie azotul simbiotic total reprezinta

1500-1800 kg/ha din care 375-450 kg/ha este azot simbiotic remanent, care poate

asigura 45-60% din azotul necesar pentru obtinerea unor productii economice la

culturile postmergatoare, in urmatorii 3-4 ani.

In zonele ecologice considerate mediu favorabile pentru cultura lucernei,

aceste productii au oscilat intre 30 si 40 t/ha substanta uscata (150-200 t/ha masa

verde), din care 5700-7600 kg/ha reprezinta proteina bruta. La aceste productii

azotul simbiotic total a insumat 900-1200 kg/ha, din care 225-300 kg/ha

reprezinta azotul simbiotic remanent. Privita prin prisma acestor rezultate,

lucerna poate sa fie apreciata ca una din cele mai valoroase culturi agricole.

Extinderea lucernei pe suprafete corespunzatoare este conditionata in

primul rand de asigurarea semintei la nivelul necesarului, din soiurile cele mai

valoroase. Se apreciaza ca producerea semintei de lucerna, cel putin in climatul

continental si continental excesiv, este un domeniu destul de dificil, ce reclama

multe cunostinte si aplicarea acestora cu strictete in procesul tehnologic.

Progresele realizate in cunoasterea biologiei lucernei au condus la elaborarea

unor tehnologii intensive, fapt ce a determinat cresterea semnificativa a

productiei reducerea fluctuatiilor de la un an la altul si obtinerea primei recolte

de samanta numai 11 luni.

Soiuri de lucerna. Origine, istoric, raspandire, sistematica

Lucerna este cea mai veche planta de cultura; se cultiva inca din anul

1300 i.Ch. in Asia Mica si din anul 700 i.Ch., in Babilon. Centrul de origine al

lucernei situat in sud-vestul continentului asiatic, zona care corespunde cu

actualul teritoriu al statelor Iran si Irak. Primii cultivatori ai lucernei au fost

persii, arabii, grecii apoi romanii. Persii au introdus lucerna in Grecia in jurul

anului 4900 i.Ch. Din Grecia, in secolul al II-lea i.Ch., lucerna s-a raspandit in

Italia, in deceniile urmatoare raspandirii in Italia, lucerna a fost extinsa si in alte

tari cum sunt: Franta, Spania, Germania si Elvetia, in Europa Centrala si de Est,

lucerna se cultiva din jurul ai 1780. Se presupune ca in aceasta perioada au

aparut primele culturi de lucerna in Transilvania si Banat, iar din anul 1800 a

inceput sa se cultive si in Muntenia si Moldova, cu samanta adusa din Franta. In

America Centrala si de Sud, lucerna a fost introdusa de catre spanioli, in secolul

al XVIIl-lea lucerna a fost extinsa si ii nordul continentului nou.

Lucerna este o planta de climat temperat, cu o plasticitate ecologica foarte

mare, fiind adaptata la o gama larga de conditii de clima si sol. Lucerna s-a extins

in cultura pe areale largi, in toate continentele; in prezent este cultivata pe o

suprafata de 35 milioane hectare. Cele mai mari suprafete de lucerna se cultiva

in S.U. A. (ij lioane ha), Argentina (7 milioane ha); in Europa suprafetele cele

mai mari se gasesc in Italia (1,3 milioane ha), Franta (0,67 milioane ha) si la

nivelul intregului continent european existand circa 3,5 milioane hectare. In

Romania suprafata cultivata cu lucerna in perioada 1997-2002 a fost in jur de

350 mii hectare, suprafata cea mai mare s-a inregistrat in anul 1990, de 442 mii

ha; in perspectiva se apreciaza cresterea acesteia in urmatorii ani la peste 500 mii

hectare, odata cu cresterea efectivelor de animale.

Lucerna cultivata (Medicago sativa) este o specie autotetraploida, are 32

mozomi (x=8) si face parte din genul Medicago, gen ce cuprinde 62 specii.

(Medicago apartine clasei Dicotiledonales, ordinul Leguminales, familia

Leguminoase, tribul Trifolieae.

Obiectivele programului de ameliorare la lucerna in Romania

Pentru a creiona o imagine a procesului de ameliorare, se va face o

prezentare succinta a obiectivelor si metodelor folosite in acest proces la

lucerna, care in linii mari, sunt valabile pentru majoritatea leguminoaselor si

gramineelor perene, dar si pentru alte plante furajere. In lucrarile de ameliorare a

lucernei la I.C.D.A. Fundulea se urmareste obtinerea unor soiuri cu potential mare

de productie de furaj si samanta, cu o calitate superioara a furajului si buna

adaptabilitate la conditiile nefavorabile de mediu. Soiurile trebuie sa se

caracterizeze prin distinctivitate si stabilitate.

Sporirea productiei de furaj. Acest obiectiv se realizeaza prin selectia unor

genotipuri caracterizate printr-o rata ridicata a asimilarii substantei uscate,

exprimata fenotipic prin regenerare si crestere rapida dupa cosiri, cu o buna

repartitie a productiei pe coase, genotipuri cu o lastarire bogata si talie relativ

inalta. La productia totala, pe ciclu de exploatare, contribuie si longevitatea

genotipurilor, exprimata prin perenitatea acesteia, care este data de rezistenta la

boli si la conditii nefavorabile de mediu (iernare, seceta).

Imbunatatirea calitatii furajului este un obiectiv primordial al ameliorarii

lucernei si se incearca a se realiza prin selectia unor genotipuri cu foliaj bogat,

internodii scurte si lastari fistulosi. Aceste insusiri morfologice vor fi exprimate

din punct de vedere al calitatii furajului prin cresterea valorii nutritive si a

consumabilitatii furajului, prin valori ridicate ale continutului de proteina bruta si

in zaharuri solubile, de crestere a coeficientului de digestibilitate, a cantitatii de

energie neta si a valorii energetice.

Rezistenta la boli este un obiectiv care influenteaza atat calitatea, cat si

cantitatea recoltei. Cercetarile de genetica si ameliorare intreprinse in tara noastra

au avut si au in vedere cresterea rezistentei lucernei la vestejirea fuzariana

(Fusarium oxsporum f. medicaginis), boala care produce mari pierderi de recolta,

mai ales in regim irigat. Mai putin frecvente in Romania sunt rugina lucernei

(Uromyces atriatus) si patarea bruna a frunzelor (Pseudopeziza medicagininis),

boli care determina o crestere a continutului de cumestrol si, implicit, fac ca

furajul sa devina toxic.

Rezistenta la iernare si la seceta. Plasticitatea ecologica mare, concretizata

prin areale foarte largi de raspandire a lucernei, precum si unele particularitati

morfologice ale speciei (sistem radicular profund) dau posibilitatea selectiei unor

genotipuri cu rezistenta sporita la ger si la seceta, care sunt factorii limitativi ai

productiei. De fapt, lucerna este o mare consumatoare de apa, rezistenta la seceta a

unor genotipuri fiind data de capacitatea de a dezvolta un sistem radicular cat mai

bogat si adanc si de insusirea de a trece mai usor peste perioadele de stres hidric si

de refacere rapida dupa incetarea deficitului hidric.

Competitivitatea in amestec cu alte specii de plante furajere se realizeaza

prin selectia unor genotipuri cu tufa stransa si erecta, genotipuri care fac fata

competitiei in asociatia vegetala in lupta pentru spatiu de nutritie; in plus, un soi,

pentru a participa in amestecul furajer, trebuie sa aiba ritm de crestere asemanator

cu celelalte componente ale amestecului si epoca optima de recoltare foarte

apropiata.

Intre soiurile din speciile componente ale amestecului trebuie sa existe un

echilibru in competitia pentru spatiu de nutritie, astfel incat sa se pastreze o

proportie intre acestea, care sa permita realizarea unui raport energo-proteic optim

pentru furajarea animalelor.

Crearea de soiuri cu potential ridicat de productie la samanta. La lucerna

ca si la celelalte plante furajere intereseaza in primul rand productia si calitatea

furajului insa introducerea si extinderea a noi soiuri in productie necesita si un

potential ridicat de samanta. Sigur, definitoriu, in ceea ce priveste productia de

samanta care se realizeaza pe hectar este sistemul de tehnologie: traditional sau

intensiv.

Rezistenta la aciditatea solului este un obiectiv ce se incearca a se rezolva

prin selectie la nivel celular, obiectiv necesar a se dezvolta ca urmare a tendintei de

cultura a lucernei si pe soluri acide.

Crearea de soiuri pretabile a se cultiva pe soluri saraturate, ca si

obiectivul precedent se incearca a se rezolva prin selectie la nivel celular.

Precocitatea, in general, la lucerna sunt extinse in cultura soiuri

semiprecoce; diferentele la inflorit sunt foarte mici, de 3-5 zile, ceea ce impune

recoltarea intr-un timp foarte scurt si conservarea furajului pentru a pastra calitatea

acestuia. Crearea de soiuri cu precocitati diferite va permite exploatarea in

sistemul conveierului verde.

Metode folosite in ameliorarea lucernei in Romania. Metodele de ameliorare

ale lucernei tin cont de particularitatile de reproducere ale speciei, precum si de

particularitatile genetice.

Lucerna este o planta tipic alogama, autotetraploida, la care folosirea

efectului heterozis este posibil pe doua cai: prin crearea de hibrizi pe baza de

androsterilitate citoplasmatica, cale ce nu a depasit faza experimentala, iar cea

de-a doua, calea de creare a soiurilor sintetice, metoda unanim folosita in toate

centrele de ameliorare din lume.

Soiul sintetic' este o populatie artificiala, rezultata prin multiplicarea sexuala pe parcursul unui numar determinant de generatii a descendentelor unei

incrucisari multiple naturale, intre un anumit numar de constituenti (linii, clone,

familii) selectionati pentru anumite insusiri.

In ameliorarea lucernei, spre deosebire de alte specii alogame (porumb,

floarea soarelui) la care se utilizeaza in productie hibrizi FI, se lucreaza pentru

crearea si introducerea in cultura de soiuri sintetice. Acestea sunt alcatuite din

mai multe componente asemanatoare din punct de vedere fenotipic, dar

deosebite din punct e genetic pentru a permite exteriorizarea unui efect

heterozis maxim atat (de productie), cat si adaptativ.

Lucrarile de ameliorare a lucernei organizate la I.C.D.A. Fundulea,

urmaresc sa puna in valoare intr-un grad cat mai inalt efectul heterozis la

populatiile hibride nou constituite. In linii mari, schema de lucru cuprinde

urmatoarele etape:

1 - studiul colectiei de soiuri;

2 - crearea materialului initial;

3 - campul de selectie;

4 - campul de descendente;

5 - constituirea sinteticilor;

6 - culturile comparative de orientare si de concurs.

Colectia de lucerna de la I.C.D.A. Fundulea reprezinta o germoplasma

foarte diversa si este alcatuita din populatii locale si soiuri romanesti si straine; a

fost mereu imbogatita pe baza schimbului de seminte cu diferite centre de

ameliorarea lucernei, rata de la diverse banci de gene din lume.

Crearea materialului initial. Pentru a putea fi realizate obiectivele

urmarite in ea lucernei, ca si la alte specii, foarte importanta este marirea

variabilitatii germoplasmei utilizate, in acest scop se foloseste hibridarea dirijata

(sub izolator) urmarindu-se gruparea in forme hibride a genelor valoroase utile

intr-un dozaj genetic mai ridicat.

Se urmareste depistarea unor surse de gene utile procesului de

ameliorare si acumularea acestora in noi genotipuri prin hibridare. Hibridarea

intraspecifica la lucerna ramane metoda de baza pentru obtinerea variabilitatii,

in vederea crearii de noi soiuri.

Succesul ameliorarii prin hibridare depinde in mare masura de formele

parentale utilizate. Alegerea se face astfel incat sa determine in hibrid, prin

complementaritate, concentrarea unui numar cat mai mare de alele favorabile.

Progresul genetic insa este dependent de heritabilitatea si intensitatea

selectiei a un anumit interval de timp, fiind cu atat mai mare, cu cat

heritabilitatea si intensitatea selectiei sunt maxime intr-un timp minim, dar

situatia se complica la lucerna, datorita particularitatilor disjunctiei gametice,

precum si faptului ca productia vizeaza intreaga parte vegetativa aeriana.

Campul de selectie este alcatuit din hibrizi F, obtinuti intre linii

consangvinizate in generatiile C1-C3, precum si alte descendente elita valoare.

Acest camp se mentine 3-4 ani, perioada in care selectia naturala actioneaza

pentru insusiri ca rezistenta la boli, rezistenta la iernare, perenitatea. Uneori,

cand se are in vedere selectia pentru perenitate indelungata, alegerea se face abia

in anul V sau VI de vegetatie.

Campul de descendente se alcatuieste cu o parte din samanta fiecarei plante

elita, fiecare descendenta fiind semanata numai daca pe langa insusiri de

productie pentru furaj are si o productie de samanta, care sa asigure

multiplicarea acesteia.

Constituirea sinteticilor se face pe baza observatiilor din campul de

descendente privind inaltimea plantei, culoarea florilor, fenotipul general al

plantei, forma frunzei, grupa de precocitate. Gruparea descendentelor in sintetici

se face astfel incat, acestia sa raspunda cerintelor UPOV privind distinctivilatea

(D) si omogenitatea (H), urmand ca stabilitatea acestora sa fie determinata prin

testari in reteaua ecologica. Fiecare soi sintetic se seamana in camp izolat

polycross'. Numarul de componente care au fost incluse in soiurile sintetice este foarte diferit, in general numarul mic asigura o uniformitate mai mare a soiului,

dar soiurile cu componente multe pot asigura o stabilitate mai mare, o rezistenta

mai buna la boli. Trebuie mentionat faptul ca ele reprezinta o germoplasma

diversa si aceasta s-a avut in vedere in scopul prevenirii vulnerabilitatii genetice.

Culturile comparative de orientare si de concurs. Culturile comparative de

orientare (microculturi) se organizeaza numai la I.C.D.A. Fundulea; se urmaresc

3-4 ani pentru productie de furaj, calitate, rezistenta la boli si iernare. Soiurile

cu bune rezultate sunt promovate in testare in reteaua ecologica a institutului,

inca 3-4 ani, dupa care, cele mai bune soiuri noi sunt inscrise pentru verificare

in reteaua Institutului de Stat pentru Testare si inregistrarea Soiurilor. Dupa 3 ani

de testare, urmeaza inregistrarea celor mai bune creatii in Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultura din Romania'.

Descrierea soiurilor romanesti de lucerna

Activitatea de ameliorare a lucernei se desfasoara in Romania la I.C.D.A.

Fundulea de peste patru decenii si a fost concretizata prin crearea si

inregistrarea a 18 soiuri.

Primele soiuri romanesti de lucerna, Fundulea 652 (C. Ilchievici si P. Varga,

1962) si Luxin (P. Varga si colab.1973) au constituit etapa de creare a soiurilor

extensive caracterizate prin productii bune de furaj la vremea respectiva, dar cu o

mare sensibilitate la vestejirea fuzariana (Fusarium oxysporum). A urmat apoi

soiul Lutetia (P. Varga si colab., 1981), superior soiului Luxin nu numai la

productia de furaj, dar si Ia productia de samanta. O etapa noua in ameliorarea

lucernei a marcat-o inregistrarea in anul 1982, a soiului Gloria (Ludmila

Gumaniuc si colab.), soi in componenta caruia a intrat o linie androsterila

citoplasmatic (HS-35) tip A, analogul de mentinere a sterilitatii (tip B) si

restauratorul de fertilitate a polenului. Acest soi pe langa rezistenta buna la

iernare si seceta s-a caracterizat si printr-o rezistenta sporita la vestejirea

fuzariana, iar heterozisul vegetativ s-a manifestata si printr-o productie mare de

furaj.

Soiul Triumf (P. Varga si colab.), inregistrat in anul 1986, a fost primul soi

romanesc selectionat pentru rezistenta la un intreg complex de boli (vestejire

fuzariana, patare foliara, viroze) si longevitate de cel putin patru ani de

exploatare in conditii de tehnologie intensiva.

Soiul Adonis (P. Varga si colab.), inregistrat in anul 1987, se caracterizeaza

in primul rand prin aceea ca este mai precoce decat soiurile prezentate anterior cu

3-5 zile, insusire caracterizata la momentul inregistrarii si printr-un potential de

productie la samanta superior acestora, in plus, aceasta da posibilitatea si

exploatarii in sistemul conveierului verde (tabelele l, 2 si 3).

Soiul Selena (P. Varga si Ludmila Gumaniuc), inregistrat in anul 1991, a

venit cu un plus la calitate fata de soiul Adonis (tabelul 1) pe langa o productie

mare de furaj si pretabilitate pentru cultura in amestecuri intensive cu graminee

perene (golomat, raigras hibrid).

Soiul Topaz (P. Varga si colab.) a fost inregistrat in anul 1994. Topaz s-a

dovedit o creatie valoroasa atat in ceea ce priveste capacitatea de productie la

furaj si samanta, precum si in ceea ce priveste calitatea furajului si mai ales

plasticitatea ecologica, dand rezultate foarte bune in testarile efectuate in mai

multe tari Europene.

Tabelul l

Productia de furaj (substanta uscata) realizata de soiurile ADONIS,

SELENA, SIGMA si MAGNAT, in diferite zone ecologice, in tehnologie

intensiva

Media 1994-1996

Soiul Fundul

ea

Carac

al

Podu

Iloaie

Media

t/ha %

Magn

at

20,4 18,5 13,5 17,5 113,7

Sigm

a

18,2 17,2 13,7 16,4 106,5

Selen

a

17,6 17,4 12,5 15,8 102,6

Adoni

s

17,8 16,1 12,3 15,4 100,0

Soiul Sigma (P. Varga si colab), inregistrat in anul 1995, a reprezentat

o noutate in domeniul ameliorarii lucernei deoarece provine din somaclone. Este un

soi cu o mare uniformitate fenotipica, realizeaza productii ridicate de furaj si de buna

calitate, precum si de samanta in tehnologia intensiva (tabelele 2, 3).

Tabel 2

Productia de furaj (substanta uscata) realizata de noi soiuri de lucerna, in

tehnologia intensiva, in anul 2000

Soi

ul

Anul I

t/ha%

Anul II

t/ha%

Ad

onis

20,5 100,0 20,4 100,0

Sel

ena

21,0 102,5 20,8 102,0

Top - - 21,3 104,5

az

Sig

ma

21,8 106,4 22,1 108,4

Ma

gnat

22,6 110,3 22,1 108,4

Gra

nat

21,6 105,4 - -

A urmat soiul Magnat (P. Varga si colab., 1996) un soi care realizeaza

productii foarte bune de furaj (tabelul 1, 2) si cu o calitate buna a furajului, caruia i s-

au alaturat in anul 1998, soiurule Granat si Satelit (P. Varga si colab.) soiuri

intensive, care produc cu 4-7% mai mult furaj decat soiul Adonis (tabelul 2), iar in

privinta calitatii, ofera un furaj cu 0,93-0,95 U.N. si 1320-1353 kcal. energie neta.

Tabel 3

Productia de samanta a unor soiuri romanesti de lucerna realizata in anul

1994

Tehnologia intensiva

Soiu

l

Fundul

ea

Lov

rin

Cara

cal

Pod

u Iloaiei

Media

Kg/ha%

Mag

nat

975 530 500 324 5

82

1

05,9

Sig

ma

1000 493 440 348 5

70

1

03,7

Sup

er

985 538 410 345 5

70

1

03,7

Sele

na

975 472 382 306 5

36

9

7,5

Ado

nis

965 477 425 333 5

50

1

00,0

In anul 2000 a fost inregistrat soiul Super (P. Varga si colab.), soi

precoce care infloreste mai devreme decat soiul Adonis cu circa 6 zile. Aceasta

insusire permite cultivarea alaturi de soiurile medii cu precocitate si exploatarea in

sistemul conveierului verde.

Tabelul 4

Valoarea nutritiva a furajului produs de soiurile de lucerna la Fundulea, in

anul 2000

Anul I-coasa I

Soiul Substa

nta organica

digestibila

(SOD)

Coeficient

de digestibilitate

(C.D-s.0.)

Energi

e neta (E.N.

kca lorii)

Unitati

nutritive

(U.N.)

Adonis 655 72 1452 1,03

Selena 681 74 1531 1,08

Sigma 659 73 1472 1,04

Magnat 655 73 1455 1,03

Granat 656 72 1510 1,03

Aurora (P. Varga, M. Schitea, Th. Martura) este un soi sintetic inregistrat

in anul 2001, cu o buna capacitate de regenerare dupa coasa, si cu o foarte buna

perenitate. Este rezistent la boli si iernare. Soiul Aurora produce 17-20 t/ha,

spor 5% fata de soiul martor Adonis. Furajul produs de soiul Aurora are o

valoare nutritiva buna (68% coeficient de digestibilitate, 1340 Kcal, energie

neta 0,94 unitati nutritive ov si 20,72% P.B., din substanta uscata).

Dorina (Maria Schitea, Th. Martura, P. Varga), Madalina (Th. Martura,

Maria Schitea, P Varga), Sandra (Maria Schitea, Th. Martura P. Varga) si

Cosmina (Maria Schitea, Th. Martura), sunt cele mai recente creatii din

domeniul ameliorarii lucernei la I.C.D.A. Fundulea. Dorina si Madalina,

inregistrate in anul 2002, sunt soiuri semiprecoce, care realizeaza 70-90 t/ha

masa verde (18-20 t/ha substanta uscata) in tehnologia intensiva de cultura a

lucernei (tabelele 5,6).

Tabelul 5

Productia de masa verde realizata de soiurile DORINA si MADALINA la

Fundulea in conditii de irigare

Anul/So

iul

19

99

20

00

20

01

Me

dia

%

Adonis

%

Selena

Dorina 76,

3

95,

8

77,

6

83,

2

10

4,9

106

,7

Madalin

a

76,

8

90,

5

76,

3

81,

2

10

2,4

104

,1

Selena 73,

3

89,

3

71,

4

78,

0

98,

4

100

,0

Adonis 72,

9

92,

3

72,

8

79,

3

10

0,0

101

,7

La lucerna, ca si la celelalte plante furajere, in ameliorare se lucreaza

pentru cresterea cantitatii de substante utile per hectar. Soiurile Dorina si

Madalina ofera un furaj cu o valoare nutritiva foarte buna (67-72 coeficient de

digestibilitate al substantei organice, 1320-1400 kcal, energie neta, 0,94-1,00

U.N.ov}.

Progresul realizat in ameliorare prin crearea si inregistrarea soiurilor

Dorina si Madalina, reiese din tabelul 6, unde se prezinta comparativ productia

realizata in substanta uscata si unitati nutritive per ha; astfel, fata de un spor de

5,0-5,5% la substanta uscata (19,05-19,10 t S. U/ha ) la Fundulea, exprimarea in

unitati nutritive/ha a reprezentat 18.145 U.N. /ha Ia soiul Dorina, spor 10,2%

fata de soiul Adonis si 18.050 U. N. /ha la soiul Madalina, spor 9,6% fata de

soiul Adonis si 7,2-7,8% spor fata de soiul Selena. In medie, pe reteaua

ecologica si cei trei ani de experimentare (1999-2001), soiul Dorina a realizat

11.903 U. N. /ha, spor 11,3% fata de Adonis si 8,7% fata de Selena, iar soiul

Madalina, 11.916 U N. /ha, spor 11,4% respectiv 8,8% fata de cele doua soiuri

martor, comparativ cu numai 5,4-6,7% spor la substanta uscata.

Tabelul 6

Productia de substanta uscata si de unitati nutritive realizata de soiurile

DORINA si MADALINA

Soiul Substanta uscata U

.N.

U.

N./ha

%

Adonis

%

Selena k

g/ha

%

Adonis

%Se

lena

1. C D. A. Fundulea, medie 3 ani (1999-2001)

Dorin

a

1

9100

10

5,5

104,

4

0

,95

181

45

11

0,2

10

7,8

Mada

lina

1

9000

10

5,0

103,

8

0

,95

180

50

10

9,6

10

7,2

Selen

a

1

8100

10

0,0

100,

0

0

,92

168

36

10

2,2

10

0,0

Adon

is

1

8100

10

0,0

98,9 0

,91

164

71

10

0,0

97

,8

Medie retea ecologica (7 statiuni) ti medie 3 ani (1999-2001)

Dorin

a

1

2529

10

6,6

105,

3

0

,95

119

03

11

1,3

10

8,7

Mada

lina

1

2543

10

6,7

105,

4

0

,95

119

16

11

1,4

10

8,8

Selen

a

1

1900

10

1,3

100,

0

0

,92,

109

48

10

2,4

10

0,0

Adon

is

1

1753

10

0,0

98,8 0

,91

106

95

10

0,0

97

,7

Cu o productie de samanta cuprinsa intre 400 si 875 kg/ha (in tehnologia

intensiva), soiurile Dorina si Madalina ofera perspectiva extinderii rapide in

productie.

Soiul Sandra (2003) face parte din aceeasi grupa de precocitate cu soiul

Selena semitardiv. Are capacitate buna de regenerare dupa coase, este rezistent

la iernare si cadere. Este rezistent la boli, in special la vestejirea fuzariana

(Fusarium oxysporum f. medicaginis).

Experimentarea ecologica, efectuata in reteaua de statiuni a I.C.D.A.

Fundulea si in reteaua I.S.T.I.S. a scos in evidenta ca soiul Sandra se

caracterizeaza prin potential ridicat al productiei. Soiul Sandra a realizat, in

medie pe trei ani de exploatare, productii cuprinse intre 12,7 si 19,6 t/ha

substanta uscata, spor 4-6% fata de soiul martor, Selena (tabelul 8).

Tabelul 7

Performantele noilor soiuri de lucerna Dorina si Madalina la productia de

samanta in tehnologia intensiva, 1995

Soiul

/

Local

itatea

F

undulea

P

odu

Iloaie

i

C

aracal

L

ovrin

Tel

eorman

Media

K

g/

h

a

%

Adoni

s

%

Selen

a

MAD

ALINA

8

63

4

20

7

70

4

96

51

3

6

12

1

14,0

1

11,7

DOR

INA

8

75

4

02

7

70

4

65

51

5

6

05

1

12,7

1

10,4

SEL

ENA

8

50

3

83

5

70

4

48

48

8

5

48

1

02,1

1

00,0

ADO

NIS

8

35

3

70

5

95

4

34

45

2

5

37

1

00,0

9

8,0

Tabelul 8

Productia de substanta uscata si de unitati nutritive realizata de soiul

SANDRA

MEDIE 3 ANI (2000-2002)

I.C.D.A. fUNDULEA

Soiul Substa

nta uscata

(kg/ha)

%

Selena

U.N.

ov.

U.N.

/ha

%

Selena

SAND

RA

19600 105,

9

1,08 211

68

111

SELEN

A

18500 100 1,03 190

55

100

MEDIE RETEA ECOLOGICA (6 STATIUNI)

SAND

RA

13866 105 1,08 149

75

110,

1

SELEN

A

13200 100 1,03 135

96

100

Productia maxima de furaj, in conditii de irigare, realizata de soiul

Sandra a fost de 21,6 t/ha in anul 2001, la I.C.D.A. Fundulea, spor 8,0% fata de

Adonis si 13,1% fata de Selena.

Tabelul 9

Productia de samanta realizata de soiul de lucerna SANDRA

Medie 2 ani (1996 si 2000)

Loc

alitatea

Soiul/

Fu

ndulea

C

aracal

Tel

eorman

P

odu

Iloaiei

L

ovrin

M

edia

Kg/ha

%

Selena

SA

NDRA

48

5

6

44*

548 4

90*

4

38

5

21

1

07,6

SEL

ENA

45

6

5

76

530 4

55

4

05

4

84

1

00

Soiul Sandra ofera un furaj cu o buna valoare nutritiva (coeficientul de

digestibilitate de 75%, 1528 kcal energie neta si 1,08 unitati nutritive), medie pe

trei ani (2000-2002), continutul in proteina bruta din substanta uscata poate

depasi 20,0%.

Soiul Sandra are si potential mare in ceea ce priveste productia de

samanta, realizeaza productii cuprinse intre 550 si 850 kg/ha (tabelul 9).

Soiul Cosmina a fost inregistrat in anul 2004 este un soi cu capacitate de

regenerare dupa cosire foarte buna, superioara soiului martor Selena. Este un soi

semitardiv, de aceiasi precocitate cu soiul martor. Are rezistenta buna la iernare,

fuzarioza si boli foliare.

Soiul Cosmina a fost testat la 6 statiuni in reteaua ecologica, situate in

cele mai reprezentative zone de cultura ale lucernei, in perioada 2001-2003

(tabelul 10).

Tabelul 10

Productia de furaj (substanta uscata) realizata de soiul de lucerna

COSMINA, in reteaua ecologica

medie 3 ani (2001-2003)

Loc

alitate Soi

I.