Tricoturi specifice secolului al XX-lea

La începutul secolului XX sunt realizate și ultimile tipuri de mașini de tricotat. Astfel, în 1900 este realizată prima mașină cu doi cilindri pentru ciorapi(Fig 1), în 1902 prima mașină Raschel cu două fonturi, iar în prima mașină interlock. Între cele două războaie mondiale, mașinilor de tricotat le sunt aduse modificări impotante, dar nu se creează mașini cu principii noi. Obiectele vestimentare tricotate au avut o mare însemnătate în timpul celui de Al Doilea Război Mondial deoarece acestea erau special concepute pentru soldați. După război, tricotatul a cunoscut o adevarată înflorire, modelele fiind din ce în ce mai interesante iar culorile hainelor din ce în ce mai vii. Fetele au început să învețe să tricoteze în școli considerându-se că această activitate este cu adevarat folositoare și nu reprezintă doar un hobby. În ultimul timp însă, tricotatul manual a cunoscut diferite perioade, atât de glorie, cât și de declin, pentru ca în prezent tricotatul manual să fie din ce în mai apreciat. Cele mai multe dintre persoanele pasionate de tricotat nu ezită să împărtășească lumii întregi tehnicile folosite precum și realizările lor prin intermediul blogurilor personale. Mai mult decât atât, tricotatul manual a devenit o adevarată afacere, deoarece accesoriile tricotate manual sunt la mare căutare. Până în 1970 tehnica de fabricare a cunoscut imbunătățiri, creare de articole de îmbrăcăminte a rămas relativ neschimbată din secolul al XVIII-lea: se realiza prin croirea tricotului și coaserea pieselor. În 1970, inventarea unei noi maşini de tricotat, făcea posibilă tricotarea peselor la dimensiune (fully fashion), rapid și fără pierderi de material prin croire (fig. 4), urmate de coaselea lor pentru realizarea produsului.

Fig. 4 Tricot conturat spațial

Cu trecerea timpului, metodele de fabricare au evoluat, permiţând tricotarea unor modele, în toate culorile posibile şi forme care mai de care mai senzuale sau mai ciudate. Una dintre cele mai cunoscute inovații în tricotare îl reprezintă maşina de tricotat 3D, dintr-o singură bucată (fig. 5), ce elimină procesele de coasere. Diversificarea, ca mijloc de înnoire a articolelor textile, are drept scop satisfacerea cerinţelor modei şi îmbunătăţirea continuă a parametrilor funcţionali ai produselor, care să răspundă în măsură cât mai mare exigenţelor mereu crescânde ale consumatorilor. În acelaşi timp diversificarea produselor urmăreşte valorificarea superioară a materiilor prime prin obţinerea unor articole cu cheltuieli materiale cât mai reduse şi o valoare de întrebuinţare cât mai largă. Suprafeţele textile, din care fac parte şi tricoturile, au fost destinate, în principal, confecţionării articolelor de îmbrăcăminte, pentru a asigura funcţiile: de protecţie împotriva unor factori externi, de confort, de creare şi receptare a frumosului. Articolele de îmbrăcăminte, alături de cele decorative, de uz-casnic, constituie domeniul clasic, tradiţional de utilizare a suprafeţelor textile. Proiectarea produselor tricotate nu trebuie înţeleasă ca un sistem închis, ea trebuie să se desfăşoare în baza unor informaţii, ale căror surse sunt: - Societăţi comerciale care realizează produse similare - Piaţa – cerere, posibilităţi de desfacere - Literatura de specialitate - Furnizori de materii prime - Institute de cercetare cu realizări importante în domeniu - Firme constructoare de maşini – utilaje cu performanţe ridicate Se desprinde astfel ideea că activitatea de proiectare a produselor tricotate este o activitate complexă, care necesită vaste cunoştinţe de specialitate, de aceea ea trebuie să se desfăşoare în echipă şi să fie susţinută financiar.

Fig. 5 Tricot 3D dintr-o singură bucată Rochie din ani 1900