Tribuna Citerára Director: OCTAV ŞULUŢIU Secretar de redacţie : Dem. Gh. Nolla

Redacta şi administraţia : B R A Ş O V , Str. Reg. Carol I. 56*58 T E L E F O N : 24-41

Manuscrisele şi revistele se vor trimite pe adresa redacţiei.

Cărţile pentru cronica literară se vor trimite pe adresa:

M I H A I L C H I R N O A G Ă : Str. Păcurar 8 Iaşi.

Manuscrisele nepublicale, nu se înapoiază.

Cine re}ine un număr din revistă, se consideră abonat

şi este rugat să achite abonamentul.

A B O N A M E N T E : In Jară: pentru particulari: Lei 200'— Pentru instituţii: Lei 1000*

In s t r ă i n ă t a t e : preţul dublu. ,

E X E M P L A R U L L E I 20.

înscrisă la (Tribuaalul Braşov Secţia II. sub. No. 566/941

ROMÂNESC ŞI UNIVERSAL de

O C T A V ŞULUŢ1U

Cred că afirmarea poziţiei pe care mă situez necesită pentru început negarea celei adverse şi lămurirea şi curăţirea terenului singure pot aduce o mai deplină înţelegere a importanţei punctului meu de plecare. N'am să susţin aceea ce cred unii dintre critici şi intelectualii noştri, anume că literatura română se aîlă într'un impas, ori că drumul ei de după 1920 până azi a fost doar persistenţa întfo eroare pe care noi tinerii am avea datoria s'o corectăm. Ar fi şi pretenţios, dar şi fundamental neadevărat. Dimpotrivă, trebue să o recunoaştem răspicat, dacă — şi câţi — avem un dram de bună credinţă: niciodată literatura noastră n'a cunoscut o mai superbă înflorire decât în epoca dintre 1920 şi 1938 şi, cu toate defectele de ansamblu ale culturii din acest interval de timp. am avut personalităţi creatoare puternice care au pus bazele unor noui capitole de istorie literară. Au fost, e drept, şi multe ciurucuri şi multe apariţii în contra­dicţie cu fiinţa adevărată a literaturii noastre. Aceste cazuri terateologice n'au putut însă întuneca marile creaţii ale scrii­torilor care au ştiut să fie în opera lor şi români şi artişti. Erorile grave ale acestei epoci au fost mai mult erori de directivă generală, false îndrumări, de stil, de critică şi în ultimă analiză erorile unor anumiţi intelectuali care au dat tornii acelui timp şi au fost la moda atunci, fără însă ca ei să reprezintă adevărul aşa cum ar fi reieşit din cercetarea obiectivă a adevăratelor capodopere ce apăreau în jurul lor. Creatorii, robusti şi mari, n'au lipsit, şi ei şi-au scris ope­rele lor dibuind cu un instinct sigur adevărata cale a literaturii române pe care criticii, intenţionat sau inconştient, nu ştiau să le-o explice.

Dintre erorile descifrate în cursul epocii post-belice, două au fost mai mari. Una priveşte viaţa şi atitudinea in­telectualului în generali, cealaltă doctrina critică. Voi încerca să le expun în . oarte puţine cuvinte.

Intelectualul român a fost îndrumat pe un făgaş greşit spunându-i-se că rostul lui nu e decât de a gândi şi de a nu se amesteca în rosturile vieţii practice, imîtându-W astfel şi la noi o funestă apucătură a intelectualilor francezi. In modul aceste i se rupea intelectualului contactul cu realitatea şi deci cu alimentul prim al gândirii. El devenea un pa­pagal abstract al unei raţiuni măcinând în vid, monstru steril de tipul Valéry-st al dlui Teste, preocupat doar de nişte geometrice forme supratereshe. Directiva era eronată fiindcă nu ţinea seamă de complexitatea psihologică a iiinţei umane. Omul e un toi sini etic de facultăţi sufleteşti şi nu-i e îngăduit a se mutila ne sine prin retragerea într'un singur compartiment sufletesc, fie el si raţiunea' si desvoitarea lui in dauna celorlalte. Raţiunea nu e nici singura, dar nici cea mai de seamă facultate psihologică. Nició facultate psihologică nu-i mai de spania decât alta, toate având aceiaşi va­loare si omul complet ieşind numai din desvoitarea armonoasă şi echilibrată a tuturora. Dar omul nu se poate găsi pe sine decât în mijlocul vieţii si trăind o din plin, afară de faptul că ar fi sfânt sau erou, dar atunci nu mai e om, ci su­pra. lmpunându-si o activitate pur raţională si un dispreţ al realităţii, intelecti aiul se falsifica pe sine ca om. El pier­dea pământul de sub picioare şi crezând că rodeşte cu fructe mari de preţ, nu dădea decât nişte poame chircite şi uscate, merele pădureţe ale raţionalismului strep.

Politiceşte asia convenea 'de minune democraţiei căci intelectualul conştient de misiunea lui e un pericol pentru ea. Paralizat prin dezinteresul fată de formele vieţii sociale şi politice, izolat în turnul de fildeş al monotoniei sale faki-rice, intelectualul nu mai ameninţa cu critica sa inteligentă artificiozitatea şi erorile democratice care, dându-i iluzia li­bertăţii ştia că se apără astfel ele înşile. Intelectualul era liber să-şi facă de c a p . . . în abstract, prizonier al unei închi­sori mai' distrugătoare decât cea pământească, închisoarea spiritului rece, lipsit de viaţă şi vigoare. Intre el şi popor se săpa o prăpastie, primul vorbind o limbă sibilinică şi astrală, pe care celălalt n'o înţelegea, al doilea neputând să cunoască nevoile celuilalt, nici să lupte pentru ele, ba chiar ajungând să-1 dispreţuiască (dispreţul de altfel era reciproc!). Inte­lectualul plutea printre stele şi nouri, mereu nobil, mereu distant, fiindcă aşa credea el că e frumos. Altfel i-era frică să nu se facă de ruşine plecându-şi urechea la murmurul viu al vieţii de toate zilele. Intelectualul dintre 1920—38 s'a su­focat în propria Iui pătură de idei, departe de realitatea cu care ar fi trebuit să aibă cel mai intim şi strâns contact, ea fiind singura sursă posibilă şi valabilă, atât pentru idei, cât şi pentru creaţie.

A doua mare gresală a epocii de oare vorbim a fost estetismul, tot pe atât de unilateral şi de absurd» pe cât era şi intelectualismul ei. Estetismul acesta a fost tot un fruct rumen şi ispititor pe dinafară, însă rânced şi puturos pe dinăuntru, al democraţiei. Nu vreau să spun că toţi esteţii noştri purişti au fost uneltele democraţiei. Mulţi erau oameni de bună credinţă — şi mai sunt vai, încă! - dar victime inconştiente ale unei false formaţii şcolare şi servind, indirect, interesele cercurilor politice democratice.

Estetismul însemna punerea esteticului drept unic criteriu de judecare a literaturii. Opera literară trebuia să fie frumoasă, formal frumoasă, sau originală, şi atât. Restul nu mai interesa. Cât de falsă e o asemenea alegaţie vom price­pe luând în considerare atent ce este opera literară. Şi adaog acum odată pentru totdeauna că tot ce spun e valabil în general pentru orice operă de artă, fie scrisă, fie pictată, fie cânta tă . . .

Opera literară e un organism şi, deşi produs cultural, creaţie umană dară, are aceleaşi caractere vii ca orice organism al naturii. Într'un organism intră totdeauna un complex întreg de elemente. Opera literară are un conţinut, o substanţă care interesează in mod egal sufletul nostru în toate componentele sale. Creaţie a sufletului uman care'e com­plex şi adresându-se tot lui, ca are semnificaţii, idei, sentimente, înainte chiar de a avea o formă în care ele sunt îm­brăcate, sau odată cu aceasta. Esteticul nu e' decât una din multele înfăţişări ale operii literare, dar nici singura, nici ultima şi nici cea inai de seamă. Literatura e în aceiaşi măsură etnică, metafizică, psihologică, precât şi estetică.

Ce făceau esteticienii noştri prin îndreptarea interesului exclusiv asupra elementului estetic decât că izolau o parte din opera literară şi admirau unilateral. Teoriile esteticului pur sunt o mutilare a operii literare. Opera literara

2 T R I B U N A L I f E fit A K A

e asemeni unui om sau unei piante, un corp viti, cu mai muffe organe, cu mai multe funcţiuni. Cine admiră numai for­ma unei asemenea opere ar putea îi comparat cu un doctor fistichiu care, extaziindu-se Ia vederea unor cehi frumoşi dar miopi, ar refuza să le dea ochelari pe motivul cä sunt destul de frumoşi, dece au nevoe să si vadă bine' Sau ase menea grădinarului care fermecat de minunatele mere ce-a cultivat, le-ar lăsa să se putrezească pe cracă irosind astfel de dragul contemplaţiei funcţiunea complexă a fructului! E adevărat că asteticienii au inventat o sumă dé noţiuni ispi­titoare, dintre care aceea de gratuitate juca rolul unui măr de aur din grădina Hesperidelor! Arta trebue să fie ioc nur gratuit, al spiritului! Tot ce e practic şi cotidian o înjoseşte, o murdăreşte! C e aberaţii!» '

Literatura nu poate Si practică numai, dar e şi practică. E vorba evident d e o funcţiune oractică pe un tanún ide al. Nu e mciun paradox aici. Literatura e un aliment ca toate celelalte, deşi u n u î de speţă spirituală. Cine mănâncă câi­ne are şi satisfacţii senzoriale, dar şi scopul de a se sàtura şi de a da corpului elementele necesare de trai Cin* citeşte o carte trebue să fie şi incanì ai de frumos, dar să peata da şi duhului său a n u i n j t e elemente de care acesta" are nevoe ca şi trupul! Astfel, ignorând îuncţiunea sintetică şi complexă a - literaturii, estetismul postbelic a fost un mincinos di­rector al culturii rosnâne. El n'a făcut decât să exagereze atitudinea estetică a ;,n- j i f u Maiorescu, falsificând-o Fiind­că dacă junimismul a fost necesar la un moment dat, pentru a face educaţia culturii române în sensul că naţionalismul fără talent e lipsii de valoare, Titu Maiorescu n'a căzui în eroarea de a al irma c a talentul fără etnic este*̂ sitvur valabil Dovada cea mai puternică o avem în aceea că Titu Maiorescu e cel dintâi care elogiază opera lui Octavian Oo<>a maré poet şi totodată mare dătător de expresie etnicului românesc! Atunci când e s f e t j c u j s j e tni C ul s'au găsii feririi' îmbi­nate în aceiaşi operă, Titu Maiorescu şi-a completat, automat, atitudinea eriti c g Aceea trebuia să lie calea maiore-sciană a criticii române. Esteticienii postbelici au răsturnat poziţia junimistă şi s u desfigurat-o.

Organismul literar trebue să fie integral. El trebue sä exprime într'o formă estetică un fond specific etnic si anu­mite semnificaţii metafizice. Toate acestea trebue deci avute în vedere la j u d e c a r e a operii literare: dacă un singur element dintre acestea lipseşte, opera e şchioapă, sau ciungă. Ea nu se poate dispensa <j e niciunul dintre ele. "

Perfizi, unii dintre esteticienii noştri au susţinui că etnicul e într'adevăr o realitate, dar una implicită si opera lite­rară se naşte în mod firesc cu ea, lucru exact, dovedit de faptul că, în ciuda f a l k o r concepţii inteîectualisîe si esteti-ciste dintre 1920 şi 1938 am avut mari scriitori ale căror opere realizează cerjnţc'ie inferrale ale literaturii Concluzia acestor perfizi era însă că, de vreme ce etnicul e un fapt dela sine înţeles, dece gg m a i vorbim despre el! Li s'ar fi' pu­tut răspunde însă că şi esteticul e dela sine înţeles şi atunci, dece sä mai v o r b j m şj despre el?! Căci sau vorbim de­spre literatură în totalitatea ei, ca să fim complecţi, ori lăsăm totul baltă şi nu t j e m a j ocupăm'de nimic.

Adevărul e că moda postbelică aşa cerea. După cum era socotit ca o ; u ş ; n e s a fjj nationalst, adică să crezi in destinul neamului tău, să te defineşti ca Român şi sá lupţi pentru desăvârşirea'ta ca atare, tot asa era în literatură o ruşine să afirmi specificul românesc. Era o situaţie absurdă, aşa cum ar fi a c e e a a u n u i arbore ce* s 'ar ruşina J e tuloiiia şi rădăcinile sale şi nu şi-ar pune în valoare decât florile sau fructele. Ce noro c î n s § c a plantele n'au raţiune' Căci ea i-ar duce şi pe ei la cine ştie ce fantastice şi oribile înfăptuiri. Am vedea p o a ( e struguri minunaţi ia culoare însă fără pic de must în ei, sau pere cu aurie şi parlumată coajă, pline însă de viermi, dacă nu lipsite de miez. Asa s'a întâm­plat că, după teoriile estetice si intelectuale ale epocii trecute, am avut, pe lângă capodoperile înflorite în ciuda teorii­lor şi o producţie literară adecvată, în care esteticul fiind singura valoare urmărea, celelalte elemente afle organismului literar erau sau închircite şi sbârcite, sau de tot absente.

Ciudat e că nu există în toată literatura universală, fie germană, fie i t a l i a n a > f j e franceză, un critic internaţionalist absolut şi că marii critici ai acestora, ca şi cei mai mici, au vorbii totdeauna d e S p r e specificul etnic al literaturii' lor! Şi chiar acei critici estetici puri ai literaturii iraneeze, formalişti până la absurd, n'au încetat si n'au uitat niciodată a aminti specificul francez al acelor forme estetice de care pomeneau! Ei nu se jenau sg 0 f a c a ) noi însă ne jenam. Esteticienii francezi erau totuşi etnici, esteticienii români se străduiau să fie internaţionali! r> e c e o a f e ttoi, care am maimuţărit totdeauna pe francezi, mat ales în cele rele, nu i am urmai şi în cele bune?

Din această prea scurtă critică a epocii care n e a pieces, putem totuşi s c e a f e câteva învăţăminte asupra a ceeace vrem şi trebue să tie în mod firesc o nouă literatura româneasca, nouă, nu fiindcă r/a mai fost'alta ca ea, dar nouă în conştiinţa culturii şi a criticii noastre. E a va trebui să fie o expresie estetica desăvârşită dată la tot ce este mai specific in sufletul nostru românesc şi la tot ce este mai prelum! ca semnificaţie metafizică în el. In concertul literaturii univer­sale noi nu vom putea căpăta loc decât când vom da o valoare universală constantelor specific româneşti.

Desigur că nu eu suni acela care am descoperit această Americă, deşi a m orgoliul de a fi fost printre primii care, desi în frageda tinereţă, am formulat-o, încă din 1933, în revista, AXA şi deatunci am aplicat-o în mare parte din critica mea. Spirite alese înaintea cărora îmi scoi cu pietate căciula, printre care Lu c ian Blaga şi Nichiîor Crainic, au fost stele de prima mărime, care au luptat cu puteri mai mari pentru valorificarea acestor idei. Ele, din păcate, au fost acoperite însă, în epoca trecută, fie de hulă, îie de boicot, urmărindu-se prin ambele atitudini, înăbuşirea adevărului adevărat. E timpul să se întâmple azi altfel.

Să ne'nţelegem însă. Nu e vorba aci de un program sau de un ordin de zi. Literatura nu se face după asemenea criterii. E vorba numai de o limpezire critică, în oglinda căreia scriitorii să şi reflecteze propria lor figură interioară, bine spălată. Eu nu cer o astfel de literatură şi nici n'aş da reguli după care s a se facă. Ferească Dumnezeu! Creaţia e cu totul altceva decât fabricaţia. Creatorul vine cu inconştientul său bogat şi irumpe în domeniul viu al faptei literare fără îndemnuri si precepte. Criticul însă e obligat să deschidă ochii cititorului în mod cinstit şi să-î lămurească şi pe scriitor lui însuşi, pentru a i da un sprijin, o încurajare, ca acesta să nu se c r c a t | a m nebun într'o lume de oameni normali care vorbesc altă limbă şi pe a lui n'o pot înţelege.

Drumul literaturii române de mâine nu poate fi altul decât acesta: punerea în valoare pe plan universal a speci­ficului etnic şi a semnificaţiei lui metafizice. Nici o literatură specific românească lipsită de valoare estetică, dar nici una perfect estetică l ipsită 'de valorile eterne ale etnicului si metafizicului. E frumos a îi Român şi naţionalist, dar tre­bue să-1 fii cu inteligenţă şi cu talent. E inimos să fii şi inteligent şi talentat, dar atâta nu ajunge dacă nu pui aceste ca­lităţi în slujba idealului românesc.

' I • " menea tionalistă oe olan ideologic cerinţa gastronomica: şi cu t a m e M C U u i a . . « « . ym

— — - y ~\f>™"~'""

văd viata si cultura în ceeace aceste fenomene au complex, smieùc şt armonios. Şi numi va plăcea niciodată sa dan­sez într'un'picior pe vârful alburiu ai norilor, ci mă voi simţi bine numai cu amândouă picioarele înfipte adânc m pă­mântul negru, dar gras, al ţării, --^m^

Nu este pentru întâia oară că intere­sul nostru se îndreaptă spre problemele, ce se pun spiritului scrutător în. legătură cu gândirea magică. Vre-o câţiva ani în urmă, ocupându-ne incidental, de felul cum este îndeobşte privită gândirea mar-gică şi gândirea mitică, am remarcat o confuzie foarte regretabilă,, ce se face între cele două moduri. Ne-am mărginit atunci mai mult să ne exprimăm mirarea că o asemeniea spălăcire a hotarelor e cu putinţă. Nedumerirea de atunci, cu alaiul de întrebări, ce i s'au alăturat, a rodit în paginile de faţă. Ne-am face de­sigur vinovaţi de ingratitudine, dacă am afirma, că până acum s'ar fi scris prea putita despre gândirea mitică şi magică. Dimpotrivă, ogorul apare grav frământat, cu toate uneltele, şi muncit cu toată stă­ruinţa imaginabilă. Totuşi problematica gândirei magice şi, paratei, a gândirei mitice, nu a fost istovită. Dacă n'ar fi decât diferenţa foarte netedă, ce o în­trezărim, înitre gândirea magică şi cea mitică, şi am avea un suficient motiv pen­tru a proceda la o reexaminare a che­stiunilor, într'o nouă perspectivă. In ade­văr, opinia curenta, nu prea amatoare de distincţii mai subtile, îşii îmchipuc că în­tre gândirea magică şi gândirea mitică s'ar fi fixat un raport cai del a particular la general, sau că gândirea mitică impli­că pe cea magică ca o însuşire invaria­bilă a sa. Magicul este socotit când ca o variantă a miticului, când ca un atribut al miticului în general. Se declară între gândirea magică şi gândirea mitică o re­laţie cal dela „caz" la „tip", sau ca dela „predicat" la „subiect"? Felul însuşi al acestei întrebări ne scuteşte de un ră­spuns, fiindcă între gândirea magică şi gândirea mitică bănuim, precum încetul cu încetul se va lămurii, o distincţie de natură calitativă. E drept că cele două moduri apar cele mai adesea întreţesute, în forme mixte, şi e adevărat că prezenţa copleşitoare a acestei îmbinări de mo­duri, în cultura umană, putea prea lesne să conducă la o confuzie. Eroaraai săvâr­şită nu resista însă microscopiei filozo­fice. Amalgamul, ce pare element primar şi indivizibil, supus unei anaJize, ce şi-a însuşit fineţea necesară, îşi descoperă, aproape dela sine, componenţii. — Să delimităm, prin anticipaţie, şi mai mult prin exemple decât teoretic, modul magic şi modul mitic.

Mitologia greacă ne povesteşte despre isprăvile lui Cronos mătăhăloasă divinita-

*) F r a g m e n t din studiul srabt t ipar, intitulat „Despre gândirea magică.", ca va apărea în curând în editura Fundaţie i Rega l e pentru li­t e r a t u r ă .

MIT şi MAGIE*' de

L U C I A N B L A G A Dela Academia Română

te, care-şi consuma cu raesaţ propriile odrasle. Mitul acesta rosteşte în termeni de psihologie ancestrală, pe care omul a uitat-o cu spaimă, esenţa ultimă a „tim­pului", şi soarta de neînlăturat a oricărei „apariţii" în „timp." Canibalismul părin-tesc-demonic al lui Cronos ne comunică

'fiorul metafizic, raeatenuat, to tail, al „vre­melniciei", cu o insistenţă şi cu o putere de sugestie cum nu e în stare nici un alt gând. E vorba aci de revelarea unui tâlc, care, prin plasticitatea sa, rezumă con­centrat, toată experienţa şi darul de ghi­cire ale omului, înduplecându-ne fără pu­tinţă de rezistenţă mintea şi inima. Când se înfăţişează cu calităţi atât de seducă­toare, mitul are prin însuşirile sale intrin­seci, virtutea de a fi în acelaş timp enun­ţare şi argument. In consecinţă gândito­rul mitic nu va simţi nevoia de a desfă­şura silogisme. Valabilitatea secretă a mitului fiind de natură cu totul particu­lară, imaginaţia revelatoare îşi ajunge ţinta, de a fi crezută pe cuvânt, datorită fiinţei sale ca ötare, fără de alte dovezi şi mai ales fără de cataligele dialecticei. Într'o colecţie de folklór românesc am găsit o legendă cu privire Ia dispariţia imorogului, animalul fantastic împodobit cu un singur corn în frunte (unicornul). Pe vremea când Noe primise porunca să-şi clădească arca şi să ia câte o pe­reche din toate vieţuitoarele, care nu trăiesc în apă, inorogul era şi el o fiinţă aievea. Noe a chemat vieţuitoarele, po­trivit poruncii; singur inorogul s'a opus, spunând că el se va mântui înotând. Când potopul şi-a revărsat apele, ino­rogul se ţinu lesne deasupra, dar s'au agăţat de el peste valuri vieţuitoarele osândite prăpădului, şi astfel sub povară se înecă şi el. Intr'acest chip şi pentru trufia sa, inorogul a pierit, fără de a lăsa urmaşi, şi dispăru pentru totdelauna depe faţa pământului. Legenda, s'ar zice că este o prefigurare a teoriei catastrofelor geologice (Cuvier), după care speciile fosile s'au stins prin succesive, uriaşe dezastre ale naturii, fiind nevoie apoi de noni şi repetate creaţiuni. Legenda ino­rogului poate fi citată pentru transparen­ţa şi puterea ei de divilnaţiunc ca un eclatant exemplu de gândire mitică. Mi­tul c încercarea de a revela un mister cu mijloace de imaginaţie. Mitul converteşte-misterul existenţei, dacă nu adecuat, to­tuşi1 în chip pozitiv, prin fi'guri cari satis­fac prin ele înşile. Afirmăm acestea de­spre mit fără de nici o pretenţie teoreti­că de a-i căuta o definiţie, căci dorim deocamdată numai o vagă orientare şi aproximare.

Pentru a ilustra gândirea magică dăm

un exemplu, care se bucură de o largă circulaţie prin studiile închinate proble­mei. Membrii tribului Bororo afirmă de­spre ei înşişi: „Noi suntem papagali ro­şii". Ce semnificaţie poate avea o ase­menea afirmaţie? Membrii tribului Boro­ro îşi dau desigur perfect de bine sea­ma că ei sunt „oameni", dar aceasta nu-i împiedecă să pronunţe cu aceeaşi gravi­tate şi propoziţia: „Noi suntem papagali roşii". Papagalul roşu este anume „tote­mul", animalul sacru al tribului. Toţi membrii tribului se identifică cu totemul, închipuindu-şi că ei iau parte într'un fel oarecare la substanţa magică a acestuia. Afirmaţia membrului tribal, că este „pa­pagal roşu", nu trebue prin urmare să o socotim ca o simplă aluzie la o eventua­lă situaţie tribală în raport cu un anumit simbol (papagalul). Afirmaţiei urmează să-i conferim un sens direct şi unic, de o cumplită seriozitate: papagalul roşu, fiind totemul tribului, posedă o putere sau o substanţă magică, de care sunt conta­minaţi toţi membrii tribului. Există deci în credinţa tribului Bororo o reală „iden­titate" între „membrii" tribului şi „pa­pagalul roşu", o identitate de substanţă magică. Cităm un al doilea exemplu de gândire magică. Un primitiv desenează pe paretele peşterii o antilopă. Nu pen­tru plăcerea de a-şi pune în exerciţiu ta­lentul, sau de a se desfăta el sau alţii la vederea desenului, ci fiindcă primiti­vul crede, că în acest chip antilopele din pădure sunt „magic" aduse să aţină car­ica vânătorului. O putere magică, scoasă de nicăiri, prezentă oriunde, se îndreaptă, după credinţa primitivului, asupra anti­lopelor reale din pădure, datorită numai analogiei, ce există între figura desenată şi realitate, „Analogia" este investită cu darul de a canaliza puterea magică, în sensul dorit de primitiv.

Am amintit două exemple de gândire magică prin excelenţă. Im primul exemplu avem de-a face cu o substanţă magică, datorită căreia se constituie o identitate misterioasă între fiinţe cu totul diferite (papagalul roşu şi omul), în al doilea exemplu avem de a face cu o putere ma­gică, despre care se pretinde că ar trece cauzal, dela un lucru (imaginea desenată a antilopei) asupra unui lucru analog (antilopa). Gândirea magică implică tot­deauna ideea, fie a unei substanţe ma­gice, fie a unei puteri magice. Câ* despre substanţa sau puterea magică nu s'ar putea spune deocamdată mai mult decât că ele sunt misterioase în ele înşile, com-portându-se cu totul paradoxal. Cu alte cuvinte ideia substanţei sau a puterii magice nu o putem socoti ca o încercare

4 fXtÉCtíA L i t E t f A t f A

revelaforíe în ráporf cir uh mister, căci eá însăşi s e declară ca o prelungire a miste­rului. Ideea substanţei sau a puterii ma­gice e prea neîmplinită, decât să poată fi o plăsmuire mitică în adevărata accepţie a cuvântului. In ideea magicului prinde consistenţă, ca într'un apendice lucid al său, însuşi-misterul ca atare, ideea ma­gicului nu este, ca orice mit, c conver­tire imaginativă a misterului. Am schiţat cu aceasta un început de examen dife­renţial între gândirea miitică şi gândirea magică, rămânând ca vagile contururi să se închiege incertul cu încetul în adevă­rate formule.

Sub unghiu tipologic atât exemplele mitice cât şi cele magice, întâmplător in­vocate în rândurile de mai sus, reprezintă cazuri pure. Nici mitul lui Cronos nu conţine elemente magice, nici afirmaţia identităţii magice dintre om şi papagal nu conţin elemente mitice propriu zise. Am afirmat însă că cele mai adesea mo­dul mitic şi modul magic apar în formă mixtă. Gândirea mitică în cele mai multe din produsele sau plăsmuirile sale con­ţine şi un coeficient magic. Acest coefi­cient e variabil, putând uneori să tie egal cu zero. Exemple de plăsmuiri mitice, în care magicul are rolul unui aliat foarte harnic, dar la fel şi exemple de plăsmuiri mitice cu un coeficient magic rarefiat sau nul. se pot cita după plac. Chiar fără de un control prealabil mai amănunţit sau maii sever, adecă după o simplă impre­sie, e permisă bunăoară afirmaţia că. gândirea mitică greacă se caracterizează în general printr'un coeficient magic mau puţin accentuat decât gândirea mitică egipteană sau chineză. Cine ar susţine totuşi, din această cauză, că gândirea mitică greacă e mai puţin mitică decât cea egipteană sau chineză? Nimenea de­sigur. Dar o aliare constatare are darul de a trezi oarecari bănueli cât priveşte părerea, că magicul ar fi un atribut con­stant al gândirei mitice. Din păoate ra-r portul dintre gândirea mitică şi gândirea magică n'a format obiectul propriu zis al unei cercetări mai serioase. Aci este punctul de minora resistenţă al ideilor acreditate cu privire la gândirea magi-că-mitică, dar aci e şi vadul prin care pătrundem în problematica, ce se întin­de în faţa noastră. După părerea noastră raportul dintre gândirea magică şi gân­direa mitică e aşa de complicat încât lu­mina hotărîtoare apare deocamdată amâ­nată. Ea ne surâde numai ca rezultat fi­nal al studiului. O diferenţiere abstractă mai conturată, decât cea oferită în ve­derea unei prime orientări în problema­tica mitului şi a magiei, ar fi prematură. Cum apucarăm să ne referim deadreptul la pilde, găsim foarte nimerit să fixăm distincţia întrezărită, cel puţin pe planul conerei, cu încă vre-o câteva exemple ilustrative. O lămurire prealabilă prin exemple ilustrative, destinate mai mult puterii de a deosebi proprie imaginaţiei, decât facultăţii 'disociative a inteligen­ţei, ne va sili chiar dintru început să

luam atingere ferfîfă cer maferiafuf. Nă-zuim în cele din urmă spre considera­tami filozofice, într'un fel mult mai ab­stracte decât cele practicate până acum. Tocmai de aceea un contact iniţial cu concretul nu poate să fie decât folositor. Ne hotărîm la această atingere şi ne dăm întâlnire cu exemplele şi pentru un alt motiv, şi anume pentru a nu obliga pe nimenea să asemuiască filosofia cu o moară fantastică, ale cărei pietre de mă­cinat umblă fără grăunţe, scoţând scân­tei în loc de făină.

in „Cartea Genezei" ni se spune că la început nu a fost decât un noian de apă, tpeste care plutea Duhul singur, şi duhul a zis: „Să se facă lumină" — şi s'a făcut lumină. Evocarea începuturilor, imaginea nesfârşitului de apă, şi a Duhului divin plutind peste adâncuri, sunt fără îndoia­lă elemein te mitice; dar porunca iniţială: să se facă lumină", şi puterea atribuită cuvântului, datorită căruia Iumiina s'a fă­cut, sunt elemente magice. Nu c prea anevoios lucru să întreprinzi disocierea elementelor sub acest unghiu de vedere, oricare ar fi materialul mitologic. In „Povestea lumii de demult", colecţia de folklór cosmologic românesc a lui Tudor Pamfile cetim următoarea variantă a unei legende despre zidirea pământului: „Nimeni nu ştie decànd e zidit pământul şi de către cine. Atâta se spune că pe vremea lui Dumnezeu şi a Dracului, amândoi fraţi, pământul se afla, dar totul era înecat în apă; numai foarte puţin, ca un ostrov mărunt ieşea deasupra ape­lor mare cât un pat, pe care se putea culca cei doi fraţi, Dumnezeu şi Dracul. Intr'o vreme, din ce pricină nu se ştie, Dracul prinse ură pe fratele său, şi se hotărî ca să-1 înece în apă, când Dum­nezeu va adormi,, ca să se scape de el si să rămână singur stăpânilor pe acel ochiu de pământ. Cum se gândi aşa şi încercă. Intr'adevăr, pe când Dumnezeu dormea, Dracul începu să-1 împingă spre apă, dar cu cât îl împingea cu atât şi pământul creştea în acea parte. Văzând că pământul se lăţeşte mereu, începu dracul să-1 împingă îndărăt, dar şi aici pământul crescu; se încercă apoi in ce­lelalte conturi de cruce, dar nu izbuti ni­mic, căci pământul crescu mereu, până ajunse aşa de mare cum îl vedem şi noi astăzi." Legenda, de origine bogumilică, circulă într'o seamă de variante. Cele două persoane, cari participă ia zidirea pământului, reprezintă principiul binelui şi al răului. Evident, toate elementele po­vestirii au un caracter mitic. Cu escepţia unuia siingur, care e de matură magică. In legendă Dumnezeu apare ca o fiinţă încărcată cu o putere magică, ce-i vine în chip au'comat în ajutor, chiar în timp ce el doarme, de câte ori Dracul vrea sâ-i facă vreun rău. Puterea aceasta ma­gică proprie fiinţei divine, până şi în sta­rea de somn, se manifestă în realitate ca factor decisiv la zidirea pământului.

Pentru exerciţiul disociativ, în aceeaşi ordine de idei, ne stă la dispoziţie, cu

un bogait material, şi toată mitologia ar­haică. In mitologia egipteană, bunăoară, întâiului Zeu i se atribuie o naştere pe cale magică din „numele" său. La înce­put fusese numai „numele" Zeului, iar zeitatea s'a rostit pe urmă în chip ocult, prin mijlocirea puterii magice preprie numelui său. Zeitatea este o plăsmuire mitică, dair în concepţia despre naşterea sa intervine un factor magic.

Un maiterial de disecţie, deopotrivă de interesant, ine oferă şi vechea cultură itie-zopotamiană. Mitologia ei centrală era alimentată de ideia unei pretinse analo­gii, a unei corespondenţe sau a unei si­metrii între cer şi pământ. Toate lucrurile şi fiinţele ar exista oarecum plural, sub categoria repetiţiei, pe diferite podişuri cosmice. Tot ce fiinţează pe pământ ar avea astfel o întruchipare similară şi în cer. Nu numai despre o singură cetate din cele mai vechi timpuri se spune că ar fi fost clădită pe potriva unui plan suge­rat de mişcări şi configuraţii stelare. Deo­sebirea dintre ceeace este în cer şi ceeace este pe pământ ar fi doar de grad de per­fecţiune: apariţia terestră rămâne o in­gannare nedesăvârşită a unui model ce­resc. Mitologia „corespondenţelor" a pu­tut desigur să apară în rrnaii multe regiuni geografice, la felurite popoare, pe baza unor predispoziţii spirituale asemănătoa­re. Plăsmuire eminamente mitică este în concepţia arhaică a corespondenţelor ideea însăşi a „existenţei plurale" a ace-luiaş lucru în diverse ţinuturi cosmice, suprapuse ca nişte etaje, Mitologia acea-sta se întreţese însă de obiceiu şi cu gân­dul magic al unei identităţi ascunse între lucrurile, ce-şi corespund, pe diversele planuri ale lumii. Babiloniul, cetatea depe pământ, era socotită „sacră", fiindcă ar corespunde unui Babilon ceresc. Intre cele două cetăţi ar circula, de sus în jos şi de jos în sus, puteri magice, datorită cărora locuitorii Babilonulut dobândesc o particulară demnitate cvasi-divină. Ritua­lele săvârşite în Babilon sunt menite, gra­ţie relaţiilor magice ale acestuia cu cen­trul ceresc, să exercite o înrâurire hotă­rîtoare asupra întregului mers al lumii.*) Neapărat că ideea reciprocităţii magice dintre nivelurile cosmice este în culturile airhaice aşa de strâns legată de însăşi mitologia acestor niveluri, încât diso­cierea elementelor „mitice" de cele „ma­gice" nu mai are, în cazul acesta, decât rostul unei operaţii abstracte. Şi totuşi operaţia nu e de prisos. Operaţia nu e de prisos, fiindcă putem foarte bine ima­gina o cosmologie plină de analogii între cer şi pământ, dar fără de acele particu­lare influenţe „magice" între niveluri. Mai mult, o asemeneiai cosmologie nici nu e nevoie să o imaginăm noi în chip special, căci ea a existat. Am numit cos­mologia metafizică a lui Plato. In adevăr

*) A se vedea în privinţa, a c e a s t a luc ra rea Domnului Mircea E l iade despre „Cosmologia şi Alchimia Bab i lon iană" cu boga te referinţe l ' ibliografice.

concepţia platonică me vorbeşte despre o analogie între cer şi pământ, între spa­ţiul ceresc al „Ideilor perfecte", şi feno­menele sau întruchipările terestre. Orice fiinţă pământeană îşi are un model per­fect în regiunea ideilor. Corespondenţa platonică nu este totuşi aceeaşi ca între etajele cosmice, despre care ne vorbesc anumite mitologii arhaice. Cosmologia mezopotamiană indică pentru orice lucru concret, Individual, depe pământ, un lu­cru concret, individual, în cer. Astfel ce­tăţii Babilon îi corespunde un Babilon ceresc, mai desăvârşit decât cel pămân­tesc. Fluviului Eufrat îi corespunde un fluviu paradisiac. Şi aşa mai departe. Ra­portul analogic apare destul de serios modificat în cosmologia platonică. După teoria lui Plato toate lucrurile terestre de acelaş gen, toate fiinţele de acelaş tip, posedă în cerul Ideilor câte un singur model. Făcâiid saiiul dela un nivel la al­tul, Plato pretinde că unei pluralităţi de indivizi îi corespunde în chip generic câte o singură Idee. Lucrurile extrem in­dividuale, adecă cele lipsite de o confi­guraţie generică,, sunt lipsite şi de un model ceresc. Concepţia corespondenţe­lor dintre cer şi pământ, curentă în une­le culturi anterioare celei greceşti, a su­ferit deci ia Plato o schimbaxe la faţă. Mitul a trecut printr'o elaborare filozofică dintre cele mai importante. Deşi cosmo­logia platonică include -gândul corespon­denţelor dintre cer şi pământ, ea e totuşi cu totul străină de ideea influenţelor „magice" dintre c,er şi pământ. Ideile sau modelele cereşti nu stârnesc pe cale „ma­gică" şi nici înrâuresc în chip ocult lucru­rile acestei lumi. Lucrurile acestei lumi sunt făcute de Demiurg după modelul ideilor, dintr'un material disponibil (spa­ţiul). Atât şi nimic mai mult. Făcând aşa dar distincţiile necesare, constatăm o afi­nitate, până acum neglijată, între con­cepţia corespondenţelor proprie anumitor mitologii arhaice şi metafizica platonică. Dar concepţia platonică şi-a asimilat mai mult mitologia decât magia cuprinsă în credinţele arhaice. Dacă ne-am angaja la o scriere despre influinţele orientale asu­pra filozofiei lui Plato, poate că ne~am pune şi întrebarea în ce măsură gândito­rul grec a fost deadreptul înrâurit, să zicem, de mitologia mezopotamiană cât priveşte concepţia „potrivirilor". Fapt e că Plato era un om foarte umblat pentru vremea sa, ceeace înlesnea atingerea c;i alte lumi spirituale, şi fapt e că mitolo­giile I'au însufleţit mai din adânc decât pe orice mare gânditor al antichităţii. Tot atâtea motive care ne fac să bănuim, că el a adaptat cu multă iscusinţă mito­logia corespondenţelor la tăinuite nece­sităţi de sistem ale gândirii sale. Nu ştim să se fi atras atenţiunea asupra acestui ciudat izvor al unuia din motive­le, care trec îndeobşte drept cele mai ori­ginar platonice. Că bănuiala noastră nu e tocmai fără de pricină ne dovedeşte chiar desvoltarea de mai târziu a con­cepţiei platonice. Se 'ntâmplă anume că

această concepţie platonică recade în mi­tologia anterioară, pe oaire ea isbutise să o sublimeze până la nerecunoaştere. Sub influenţa interpretărilor gnostice, concepţia platonică ia din nou o întor­sătură spre mitologia corespondenţelor concrete dintre cer şi pământ. Nu suntem dispuşi să facem pomelnicul acelor doc­trine pentru o chestiune, oare, oricum, rămâne lăturalnică. Amintim doar că un urmaş al gnosticilor Emanoil Sweden­borg, una dintre personalităţile cele mai curioase ale secolului XVIII., a desvoltat un fel de mitologie vizionară, în care ni se vorbeşte clar despre aceste corespon­denţe concrete, legate prin efluvii ma­gice. Swedenborg susţinea, că există co-respondeţe depline înare etajele cosmice, şi el le-a descris cu o pasiune dantesca, cu precizie de inginer, şi cu sinceritate de copil. In viziunile lui Swedenborg spi­ritele sălăşluiesc în lumiea lor ca şi pe pământ, dedicate aceloraşi profesiuni, şi fiind împărţite în popoare şi comunităţi religioase. Ele locuiesc în ţări şi în oraşe, care corespund celor terestre. In „Londra Spiritelor" ar exista chiar şi o bursă.

Swedenborg indică şi numele străzilor. Evreii în „Ierusalimul ceresc" umblă pe străzi şi fac negoţ cu diferite articole şi mai ales cu pietre preţioase, de care îşi fac rost prin contrabandă... Intr'atât s'a desfigurat concepţia platonică în fantezia halucimată a unui inginer-vizionar, dotat cu toatte darurile preciziei concrete. Mo­tivul mitologic al corespondenţelor :osmi-ce apare aşadar îmbinat cu motive „ma­gice" în cultura arhaică sau în viziunile unui Swedenborg, dar în concepţia pla­tonică acelaş motiv e despoiat de orice magie, ceeace a permis şi sublimarea lui filozofică, ca supremă lamură dăinuind prin veacuri.

Cunoaştem aşa dar: a) mituri fără motive magice, b) magie fără motive mitologice, c ) forme mixte de întrepătrundere a

mitului cu motive magice. Să vedem cum a fost comentată, apro­

ximată şi desfigurată această situaţie în diversele concepţii prilejuite de proble­matica mitului şi a magiei.

L I T U R G H I E de

SIMION AN'DERCO

Clădesc aici, părinte, un altar In faţa cărui, preot, să servesc Lumini din slava ochiului stelar, Prin lutul visului pe care-1 rotunjesc.

Tămâia mea şi-a gândului de — apoi O ard aici, comorile le strâng Să-mi fie — altarul plin de jertfe noui; Să-ţi fiu aproape ca să pot să plâng.

Lumină — joc mereu înaripat — Logodnic nou tăcerilor să fiu, Mi-ai dat aroma gândului curat Şi-ai tulburat destinu'n lutu-mi viu.

Mi-ai îmbiat, foc sfânt, un lut stelar Să-1 frământ: v i s u l , iar din munţii vii Eu preot nou, ca jertfă din altar, Din palmele-mi de crez Să ţi-1 îmbii.*)

*) Din volumul în mauuscris „Hotare pentru vis'''

PENTRU D R A G O S T E ŞI POEZIA EI

Fragment liric

de

G H E R G H I N E S C Ü V A N I A

...Climatul poetic e determinat şi în­treţinut, mai ales.de suferinţa: sufleteas­

că şi fizică. Dragostea, cu durerile ei ne­cesare, te apropie de cer, — boala, de pământ ; amândouă ie ajută să înţelegi 0 parte din problemele vieţii şi morţii, cu sensurile lor mai profunde.

Peste creaţiile artistice, în general, ca eh să aibă viaţă şi rod, trebue să fi in­cut dragostea — ca suflarea lui Dumne­zeii... Nimic, în lume, nu se realizează ar-mim'.c, fără iubire. Nimic nu durează fără tesatura aceasta miraculoasă, la temelie...

' Nu înţeleg dispreţul — sabotarea — dragostei in literatură, manifestată de li­nii dintre artiştii noştri. Mai ales poezia de drigoste a fost, dela o vreme, boico­tată, Tinerii poeţi se jenează să mai în­semne pe hârtie, sincer, ritmul inimi- lor. Se tem că oglinda apelor clare, din adânc, na fi zburăturită cu pietre de vreo cor­citură cu trup de balenă şi suflet oţetit. Sunt siliţi, bieţii poeţi, să pornească la drum cu aripile împiedicate. Se c?ntra-fac. Şi e mare păcat. A se suprima poe­zia de dragoste, prin constrângere, dinir'o carieră poetică, e ca şi când 1 s'ar desfiinţa, primăverii, florile.... Ne-liniştele şi durerile dragostei creiază, me­reu, spaţii noui ; înalţă şi purifică.

Dragostea împacă pe om cu cerul, cu pământul şi cu el însuşi. Ea e viaţa. Şi deşi viaţa nu-i bucurie contìnua, a irai e, fără îndoială, cel mai mare bun ce ne este dat... Viaţa; lumini de curcubeu boltite peste zări, aer în care se pulverizează cu­lori: verde crud, acrişor ca iarba încol­ţită primăvara ; galben veşted — miracol în descompunere, toamna... Viaţa: zâm­bet şi mireasmă de floare, scântee de stea, ori de gând, zbor de libelulă, sau această capodoperă a lui Dumnezeu, care este, uneori, femeea...

O fi bucurie cu lacrimi, bucuria de a trăi, dar trebue să ne fie dragă viaţa şi prin lacrimile ei. După ce au plâns, ochii sunt mai clari şi vederea lor mai pătrunzătoa­re. Cine na cunoscut suferinţa, în varia­tele ei manifestări, acela nu a trăit... Fa­ţă de moarte, atitudinea fiecăruia depin­de de echilibrul său sufletesc. Mi se pare că cine este familiarizat cu potecile as­trale şi înfrăţii cu brazda din care cresc atâtea minuni, nu se poate înfricoşea la gândul că, întrlo bună zi, nu va mai ră­tăci între cer şi pământ, ci se va împărţi — adâncindu-se în fiecare...

Şi nu vi se pare că dragostea, cu infi­nitele ei nuanţe, este atât de cuprinzătoa­re, încât ar putea închide, în sfera sa, chiar moartea ?...

DEDICAŢIE In neguri îmi eşti călăuză mereu Şi tovarăşe , mereu, în lumină; Eşt i , visului, floare şi rădăc ină Şi Ţ a r ă natală eşti versului meu.

P E UN C Â M P CU BRÂNDUŞI

Sunt ani de când te-am văzut, c a acum, Intr'o după-amiază cu soare blând, Cât un fluture de mică, umblând După toa te florile de lângă drum.

Te transfigurase feeria Soarelui revărsat în livadă; Ca nişte fulgi mov, de zăpadă, Brânduşile viscoleau câmpia.

După ani de noapte şi c e a ţ ă , Lăuntr ice zări se făceau senine; Simţiam cum bate inima n rniae L a porţi dinspre nouă v iaţă . . .

In ritm de poemă, cu pasul mărunt, De nu coborai pe trepte de cer , Te-aşi fi aşteptat în noapte şi ger Ca îndrăgost i ta din Peer G y . n t . . .

In suflet, de-atunci, te port, legănat, Ca pe un fluture — o f l o a r e . . . îmbujorată de uimire ... inundată de soar« ... P e un câmp de b r â n d a ş i . . . depărtat .

MINUNE

învăţătur i var ia te şi grele Ţi le aproprii cu sprinteneli de copil; Sufletul tău e un cer fertil însămânţat cu grâu de stele.

In făptura ta de spirit şi lut Dumnezeu, pentru mine, a pus Lumini cum nicăirea nu-s, L â n g ă frăgezimi de 'nceput.

De câteori te fură vreun cântec , Plânse, de muzică, genele ţi-s; Eşt i armonia versului scris Şi vieţii mele descântec .

Universul nu are , pentru tine, Nicio taină şi niciun ascunziş; Eşt i mugur, floare, frunziş Şi drum că tre cer, pe coline.

6 H E R G H I N E S C U VANIA

DIN C O R E S P O N D E N T A LUI ION B O G D A N dc

GH. T U L B U R E

Corespondenţa part iculară rămasă dela rilor mele de înrudire cu moştenitorii săi — Bogdan a întreţinut o corespondenţă vastă . Ni nu şi cele scrise de el diferiţilor prieteni şi st s ingură ciornă am găsit până acum pe c a r e o fericire, a fost păs trată cu multă grije. Sunt mai diferite şi mai proeminente personalităţi pa o îndelungă selecţionare, — lucrare, c a r e din scrisorile personalităţilor din domeniul is Istorie Naţională dela Universitatea din Cluj, v a foşti ucenici şi vrednici urmaşi ai valoros Institut 105 scrisori şi c â t e v a documente.

Din aces tea 25 de scrisori sunt deia ist P á r v a n , Giurescu, N. Dobrescu, e tc .

Dela istoriografi străini sunt 50 de seri Kaluziansky, etc . ) iar alte 30 de scrisori sunt Ioni, sârbi şi bulgari), scrise, fireşte în limbile

In cât priveşte scrisorile provenite dela rală socotim, că îndeplinim o pioasă datorie să re de ordin documentar s a u biografic, să Ie poată fi cunoscute şi supuse aprecierii is tori putui cu c â t e v a scrisori din corespondenţa lui reproducem cu toată exac t i ta t ea şt pietatea,

Titu Maiorescu către Ton Bogdan Vineri , Iß Fevruar ie 1!)01.

P r e a st imate D-le Bogdan,

Văd, că a legerea poli t ici i a Colegiului uni­versi tar pentru Semai este f ixata pe zioa de Duminecă 1.1 Martie.

Cum tot t rebuia »& mai «tau aici eá te-va Miercuri, f i indcă imuni putusem termina cur­sul do Istoria, Filozofiei la, Universi ta te (şi fă­ră um cu i» terminat j i ' a ş fi părăsit niei-odată s tudenţ imea noas t ră ) şi cum pe de a l tă par te amicii P . P . Carp, T . Koset ti, etc. , mi-au cerut, să-mi pui obicinui ta candidaturi i pentru .Senat, m'am hotăr î t «ii o mai fac şi de as tă dată.

Mă 'grăbesc s ă t e înşt i inţez despre aeea.sta din vreme. Sper , că şi Mehedinţi , fiind numit pe zioa de 1 Fevruar ie , a trecut în l i s ta de­fini t ivă.

T e rog sacrii dai pr ie teneşte rin miniai votul ci şi concursul J)-t:ilo şi s ă primeşti încredin­ţ a rea vechei şi afectoasei mele «tune.'

T. Maiorescu.

Ion Bogdan către Titu Maiorescu Bucureş t i , 3 Iulie 1901.

Iubite Domnule Maiorescu,

Consiliul facultăţ i i u ra însărc ina t , in una din ult imele şedinţe ale anului aces tuia , să V ă trimet adresa a lă tura tă . In principiu ea a fost aproba tă de toţ i câţi e rau prezenţi şi câ ţ i nu luaseră cunoşt inţă de inv i t a rea minis ter ia lă ca sä cont inuaţ i curau rilo Dv. şi dela 1 Oc-tomvrie înainte . Tex tu l adresei l-am a ră t a t numai la câ ţ i -va şi Je-a plăcut a şa de mult , încâ t m'au sfătuit «ă-1 public. L 'am dat Ia „ E p o c a " şi va ieşi, cred, mâine sau poimiue. Sper, că nu V ă face nici o nemulţumii re, căc i dacă m'am hotăr î t s ă V ă trimet aceas tă adre­să, n-am făeut-o decât din dorinţa şi t rebuinţa s imţi tă de mulţi do a V ă arăta, sent imentele de adâncă recunoşt in ţă şi s inceră admiraţ iune, ce V ă păs t rează toţi ace i , cari an avut feri­c i rea ,să V ă cunoască mai deaproape, să înve­ţe- multo dela Dv . şi să se convingă , că in ţa ra

Ion Bogdan (1864—1919) , — datorită legátu­sé găseşte in îngrijirea subsemnatului. Ion s a u păslrat însă numai scrisorile primite, iar

iniăiori, cu c a r e se găsea îin corespondenţă. O reproduc mai Ia vale. Corespondenţa sa , din teancuri mari de scrisori provenind dela cele

l iterare şi ştiinţifice din ţ a r ă şi s trăinătate . Du­mai cere încă jmiltă vreme —, o bună parte torte, le-am pus la dispoziţia Institutului de

c a r e adăposteşte în corpul ei profesoral câţi-uiiii academician. In total am dăruit numitului

o l o g r a f i români: Haşdeu, Tocilescu, Onciui,

sori în limba germană, (Jag ic i , Irecek, Miletici, dela diferiţi istorici şi filologi slavi, (ruşi, po-tespective. căr turar i din lumea noastră l i terară şi cultu-îe selecţionăm. Şi cele, c a r e prezintă o valoa-

dăm rând pe rând la lumină, pentru ca să cilor literari de azi şi de mâine. F a c e m înce-

lon Bogdan cu Titu Maiorescu, pe c a r e le ce li-se cuvine.

noast ră oameni cu ideile şi a.s,piraţiunile Dv. sunt. din nenorocire , prea, rari. Convingerea noas t ră a tuturor e că nu este nimeni1,'!, acumi, c a i e să V ă poa tă înlocui, nu numai în facul­ta te , ci şi în v ia t a noastră, publică, în deobşte . şi dorinţa noas t r ă es te ţ:ă tut V ă despărţi ţ i , cât sunteţi în v ia tă , de ce ice sânt hotărî ţi să, co l abo re» ) mai departe cu D v . la. r id icarea nivelului cultural al ţării şi la însănă toş i rea atiiiosferii morato a, ci .

Fşirea. Dv. din universi tate ar fi o pierdere prea unire pentru ea şi poate o descurajare pentru cei co au văzut în Dv. omul, în jurul c ă i T . i a , se pot grupa cu mîndrie. Noi dorim ca Imnul Dumnezeu să V ă dea zile câ t mai î-n-delniiigate. ca să putem lupta mai departe in juni ! Dv. pentru idealurile, ce ne-au călăuzit până acuim şi pe ca re le-aţi întrupat şi ni le-aţi pus înainte Dv .

Dacă, aş fi văziut. că, hotăr î rea facul tăţ i i este o simplă politeţă faţă, do Dv. Vă, măr tur i sesc , iubite Domnule Maiorescu, că n 'aş fi sc r i s adresa .

Vă rog să primiţi şi să împărtăşi ţ i şi Doam­nei as igurarea sentimentelor mele de adânc devotament.

I . Bogdan. Adresa mea paste vară e: B ra şov , Caco va

do sus No. 1.1.

Titu Maiorescu către Ion Bogdan Qossmmm (Tirol). Grobner ' s Hotel

J o i , 12/25 Iulie 1901. Iubite Domnule Bogdan,

Am primit s c r i soa rea D-tale şi adresa, deca­natului. Asmîndouă «unt foarte măgul i toare pentru mime, prea măgul i toare . Chiar reducând amica la e x a g e r a r e l a proporţi i le reale, rămâne cel mai puternic îndemn pentru cont inuarea cursurilor mele univers i tare . Hotăr î rea . fie într 'un sens. fie în altul, o voi lua pe la sfîr-şitu! lui Septemvr ie sau începutul lui Octom-vrie, după ce vom fi cumpănit împreună ar­gumentele pentru şi contra .

Deocamda tă cele mai călduroase mulţumiri binevoitori lor colegi .

P r imeş te T e rog, complimente pentru Doam­na Bogdan şi o p r ie t inească s t r ìngere de mână pentru Dta

dela al D ta l e devotat, T. Maiorescu.

Semmering, 16/29 Sept . 1902.

Iubite Domnule Bogdan,

Am primit, ieri 2 exemplare din numărul „Revistei Române" cu discursuri le de la con­gresul nostim —• ca re se prezintă bine şi sub această, nouă forată — şi viu să- ţ i mulţumesc pentru toată os tenea la , ce ţî-ai dat-o cu în­gr i j i rea şi corec ta rea lor. Al m/eu a eşi t în sfîrşit, în chip mai cuvi incios; şi îndeosebi par­tea re la t ivă la L a s c a r Catargi a devenit acum inteligibilă.

T e rog, t r imite pentru viitorul număr al R e ­vistei a lă tu ra ta „Rec t i f i ca re" . Nu e mare lu­cim: dar dacă se poa te face, de ce să nu se facă ?

Dta tre bue să fi fost copleşit de lucrări în aşa numitele „vacan ţe" , şi oum de aistă-dată ai rămas în Bucureş t i , vei fi pr imit multe a l te însărcinăr i pe deasupra, d. o. g r o z a v a co rec ­tul ă a discursuriloi- de la congres .

1 '«al tminter i nici eu nu am fost inact iv . Arn scris vol. I V . al . .Discursurilor pariam." — Irebuo să-i mai comiple'ctez câ te -va date la B u ­cureşti ş i -apoi să cet im împreună in t roducerea iui is tor ică , înainte de a-1 da la t ipar .

Am aşezat , în parte copiat Şi ul t imele scr i­sori rămas» de la ta tăl-meu pentru a termina publ icarea lor în „Convorbiri"'.

Poate miai încol ţeş te o săimînţă de art icol şi pentru „Revis ta Română".

Se vede că congresul de la Iunie ne-a în­sufleţit pe toţ i .

Cu respectuoase complimente pentru Doam­na Bogdan şi cu salutări pentru D t a .

T . Maiorescu.

P. S. Noi plecăm poimâine de aici şi ne co ­bo rfm t repta t - t repta t l a Bucureş t i , unde vom fi (fireşte) pentru începutul anului şcolar.

Baden-Baden . Sâmbă tă , 12/25 Apri l ie 1903.

Iubite Domnule Bogdan,

I ţ i scr iu câ t eva rînduri pentru a scuza în-, târziemea în toarcer i i mele. Medicii Sanator iului , în care se află fi ică-mea, nu-mi v o r putea spu­ne decât J o i rezultatul unui nou t ra tament a l lor cu g imnas t i ca svede-ză aimiplificată (cont ra neurasteniei ) , şi pânil a tunci t r ebue isă s tau şi eu aici , odată oo am venit pent ru aceas ta .

Nu voi fi dar în ţară , decât pe la vr 'o 2 4 Aprilie. Cu studenţi i , cari au a c u m să discute cu mine nişte confer inţe şi teze de examen (un fel de mic seminar) , m'am în ţe les înainte de vacan ţă , c a să ftîbă vr'o două săptămâni de pregăt i re .

S ingura greuta te es te docentura d-lui D r a -gomireiscu. D a c ă raportorul şi-a f ăcu t referatul şi dacă lucrăr i le pot cantinola î , n «nod favora­bil pentru candidat şi fără prezenţa mea, nu văd nici un inconvenient ca s ă s e termine chiar t oa t ă procedura numai cu 4 membri, du­pă cum admite şi Regulamentu l . Numai în caz

de vre-o neînţelegere, dacă doi din membrii juriului a r fi puţin favorabil i , decât sintern noi convinşi că merită, atunci V ă rog să amâ­naţi so lu ţ ionarea până la în toa rce rea mea, spre a se putea fonna o major i ta te mai bine­voi toare şi mai dreaptă. Dar nu cred, că vor fi a semenea lucruri de temut, fiind dată cu­minţenia Rec toru lu i .

Ş i astfel să auzim de bine şi la revedere ! Al D-tale

devota t coleg T. Maiorescu.

Baden-Baden, 14 Aprilie 1906.

Stimate Domnule Bogdan,

Sân t pe drumul do în toarcere de la Lau­sanne, unde am văzut pe fiii-a-mea, refugiată din Rus ia , şi poimâine voiu sosi la Vieri«, un­de trebue să mai stau câ t eva zile pontra in­teresele soru-mi. L a Bucureş t i nu voiu putea fi decâ t Duminecă seara, 23 Aprilie. I ţ i scriu însă aces te rânduri do aici pentru a just i f ica îna in tea Decanului s i tuaţ ia profesorului.

Imediat îna in tea vacan ţe i Paştiloir, —• în par­to şi din cauza agitări i s tudenţi lor cu ideile D-lui l a rga , — mi-am terminat amândouă cur­surile şi am anunţat după v a c a n ţ a Paş t i lor începerea conferinţelor (un fel de seminar) , pentru sfârşitul lui Aprilie, pe ia 26 şi 27 , j

spre a lăsa studenţilor — în afară de v a c a n ţ a sărbători lor , pe care o prevedeam tot ag i t a tă — două săptămâni timp de recapi tulare şi pregăt ire .

T e rog, să nu crezi dar, eă încâivrerea mea până la 23 April ie aduce vte-o stA rí jenire cur­sului univers i tar sau t rece în ochii «studenţi­lor ca o neregulă,

al D-tale cu deosebire

devota t T. Maiorescu.

Cuprinsul aces tor scrisori nu depăşeşte prea mult cadrele unor preocupări de natură profe­sională. Din paginile lor personalitatea lui Ti­tu Maiorescu ne apare cam în aceiaşi lumină, în c a r e o cunoaştem din celelalte scrieri ca şi din însemnările zilnice, pe care ni le-a lăsat. Es te acelaş scri itor sobru, corect , calm şi mă­surat în expresii. Nici o efuziune lirică, nici o digresiune inutilă.

In esenţă ele nu «unt decât o confirmare mai mult a structurii sale de factură occiden­tală, c a r e departe de a abuza de prestigiul şi de cal i tatea sa de fost ministru, ţine dimpotri­v ă s ă fie corect până la pedanterie, atunci

ncând este vorba de respectarea îndatoririlor

sale morale şi profesionale faţă de c a t e d r ă şi faţă de studenţii universităţii .

De altă parte scr i soarea lui Ion Bogdan de-la 3 Iulie 1901, c a r e însoţeşte şi comentează adresa consiliului profesoral, este o dovadă mai mult pe ce culme înaltă se găsea Titu Maiorescu în ochii colegilor ca şi în preţuirea fostului său elev, ajuns mai târziu coleg. Ori­câ t de olimpian, de egal cu sine însuşi şi de rigid va fi fost Titu Maiorescu în raporturile sale cu oamenii, în corespondenţa cu Ion Bog­dan se pare că ne aflăm în faţa unei excepţii . Scrisul său pare mai puţin glacial, mai agre ­abil şi mai apropiat. Atitudinea aceas ta , tonul aces ta cordial, datorit desigur raporturi lor de s inceră st imă şi prietenie dintre cei doi repre­zentanţi străluciţi ai culturii româneşti , ne desvăluie o latură sufletească a lui Titu Maio­rescu, c a r e credem, c ă merită să fie re levată .

Recitind aces te scrisori nu putem să nu sub­liniem cu o a r e c a r e melancolie, a tmosfera ge­nerală de înaltă distincţie intelectuală, c a r e s e desprinde din ele, în special cinstea, de c a r e se bucura, la generaţ ia de pe atunci , cultul omului de merit, pentru ca astăzi, după abea trei decenii, să vedem floarea recunoaşteri i postume c ă l c a t ă în picioare, iar „tabla valo­rilor'' a r u n c a t ă în lada cu fier vechiu.

Braşov, April 1941.

A D HUMILLIMOS MUNDI C A R M E N E T L A U S de

Ş T E F A N S T Ä N E S C U

E scurtă viaţa! Lungă e arta şi ce grea! Prin cărţi nenumărate s'au scris poveşti amare. Vai! Eu, din larma lumii, ce cant şi ce-aş putea Să cânt la tonul ultim al lirei populare?

Cânt, mi se pare, imnuri ce-au mai sunat sub soare Din mii de glasuri. . . Piepturi n 'au tresărit de-ajuns: Milostivirea 'naltă şi-a inimii ardoare. Durerea neştiută şi sbuciumul a scuns, , .

Asculţi: Cu — auzul — scoică prinzi dorul de mai bine.. Priveşti: In valul vieţii, — argint nestrecurai Iar adevărul, cât e, s'a 'nvrednicit a-1 ţine Deasupra humei, pururi, un cântec, mai curat.

D a . . . Sbuciumul ascuns, tristeţea fără g l a s , , . D a . . . Neştiutul freamăt al fiecărei zile, , . Mireasma 'n revărsare a crinului retras, Credinţa 'nsingurată, destinele u mile , . .

Ştiu: Sunt în lume ceasuri când nu-i chip sä te bucuri. . . ştiu: Cuviinţa-i floare prin spini şi bolovani Ui tată . . . Cartea-aceasta închide, poate, lucruri Mărunte din comoara ce-am risipii prin an i , . .

Regret de-a nu fi însu-mi zugrav, să prind suava Şi lina melodie — a culorii, într'o gatnă Desăvârşită.. . Toate-mi vorbesc doar de prea grava Şi prea adânca faţă a lumii!... Scoi, cu teamă,

Din amintiri, privelişti. In loc de strune, pagini. Ca 'n vis vibrează.. . Lucrul mi-e şi uşor şi greu . . . Ici,-colo, flori stinghere zâmbesc printre paragini Şi zâmbetul li-e cântec . . . L'adun. . . Şi ce cânt eu?

Cânt copilaşi ce'ndură grozave boli, trăind: Cuminţi comori de suflet, prin casele sărace. Virtutea 'ncununată de zâmbet suferind, Bătrâni ce-au strălucit şi-au adormit în p a c e , , .

De jertfa lor, azi, plină mi-e l auda . . . Nimic Dulceag nici amăgelnic. . . E o trudă prea senină, In care nu e mare nimic, nimic prea mic, Din tot ce 'mpărtăşeşte smerenia divină.

Veţi spune: „Toate-acestea-s păstrate'n Evanghelii. Parabolele sfinte mulţimilor surâd, Alinător, prin secoli".. . - - Dar ghimpele ' n d o e l i i Funeste, d e s n ă d e j d e a , holbându-şi ochiul hâd,

Plângând, nu mi nalţă piedici? Prin greutăţi o mie, Luptând cu ele, cântu-nd va stărui ne'nvins, Râu nesecat şi veşnic, sfânt har şi apă vie, Sub călăuza Stelei, din cer, cu foc nestins,

CONCURS DE ÎMPREJURĂRI

„Doamnelor şi Domnilor". . . aşa înce­pusem, îmi amintesc bine că începusem aşa, pentrucă îmi propusesem să nu intru deodată în subiect, fără să mă agăţ de această formulă stereotipă. Deşi sala era plină mai ales de domnişoare, am evitat acest cuvânt, pentrucă — dacă observaţi — spunând „şi Domnişoarelor" m'aş li lovi* nu de un r final, ci de unul inter­mediar, pe care mă îndoiam că îl pot depăşi, la care desigur m'aş fi opriit într'o bâlbâială definitivă, pe care marea mea emoţie ar fi accentuialt-o. Nu am obişnuinţa cuvântărilor, însă ca direc­

tor de revistă ilustrată care organizase concursul de frumuseţe, eram obligat să vorbesc în public şi lucrul acestiai mă ne­liniştea grozav. Cine oare mă pusese? Cu două zii e înainte eram incapabil să-mi mai văd de treburi. Nici nu mâneam şi nici nu dormeam bine. Eram tulburat ca în preajma unei furtuni. Aţi văzut, aţi simţit neliniştea care te curpinde când se face cerul greu de nori, când pană înce­pe ropotul, chiar dacă eşti adăpostit, nu-ţi găseşti locul, te agiţi fără rost? De două zile aşa eram. Fugeam de lume, eu care eram mereu căutat, care aveam tre­buri serioase cu lumea. Nici vorbă, în­văţasem discursul pe dinafară, îl repe­tasem de nu ştiu câte ori,, neuitând nici­odată să rostesc: „Doamnelor şi Domni­lor", ca şi cum aici sta toată greutatea, ca şi cum acesta era cel mai important capitol din cuvântarea mea.

Fusese o luptă cumplită între conştiin­ţa timidităţii care a apăsat totdeauna asupra mea şi între interesele materiale Sile revistei, ale mele personale deci. Şi învinseseră acestea din urmă, căci soco­telile pe care le făcusem şi pe care nu le mat înşir acum, mă duseseră la câştiguri respectabile, pe care altfel nu le-aş fi pu­tut avea. Şi nici să pun pe altcineva să vorbească în locul meu, vă închipuiţi cred că nu m'am gândit, căci ar fi trebuit să recunosc astfel public o slăbiciune şi conveniţi şi Dvoastră că asta nu e uşor... nu? In. sfârşit, îmi propusesem să specu­lez moda din acel an când concursurile de frumuseţe aveam o m.are trecere şi voiam să orgamizez şi eu ceva măreţ, într'un cadru impunător, cu publicitate mare şi premii importante,, ca să atrag un public cât mai numeros şi. . . oai iasă bine până la sfârşit.

Realizasem totul. Îmi amintesc precis că sala era ticsită de lume, la casă se mai înghesuiau încă zeci de persoane, comisiunea prezidată de Primul Preşe­dinte al Târgului Exotic se instalase pe scenă Ia o masă plină de hârtii şi de călimări, iar cabinele Teatrului Tragedia erau meîncăpătoare pentru concurentele înscrise. Se anunţa succes mare şi aveam dreptul să fiu mulţumit. Dar când îmi

de

M I R C E A P E T A L A

aminteam că acuma trebue să intervin eu personal, direct, să-mi recit monolo­gul învăţat pe de rost, să deschid vasă-zică acest spectacol, îmi venea să fug, să mă reped dintre culise peste public, să ies în stradă, să alerg, să alerg. . . Primul redactor interveni însă cu o voce calmă. Presimţise ceva. — „Curaj ma­estre i" îmi spuse. „E momentul" Ieşii la rampă deci. aşteptai câteva clipe să se liniştească tumultul din sală, inima îmi svâcnea ca o păsărică ţinută între palme şi când socoti că într'adevăr ,,e momen­tul", răcnii din toată puterea:

— Doamnelor şi Domnilor! Poate din cauza aceasta mă trezii. O

clipă fui speriat; apoi o căldură binefă­cătoare mi se strecură în. tot trupul. Aceasta trebue să fi fost fericirea.

— Ce e cu tine? De ce ai strigat „Doamnelor şi Domnilor", mă întrebă Laura. Ce ai visat?

— Am strigat aşa, eu? Mă mir, n'am visat nimic.

Nu, nu eram director de revistă ilu­strată şi nu mă silea nimeni să ţiu vre­un discurs. Neliniştele mele fuseseră nu­mai în vis. Eram salvat şi era Duminică. Vă spun că era Duminică, pentrucă ea preţuesc această zi de linişte.

— N'am visat nimic, nimic. Lasă-mă.

(• OOOOOGOC LXJOOOOOOÍXXXXX3CX OOOOOOOOCXXXJOOOO OOOOOCXXJ o o o o o o o o

Pentru fata din baladă Pentru c a r e fată Doamne Au trecut a t â t e a toamne De-am ingenunchiat cu ele Gându'n ploaie grea de stele'?

Doamne, pentru c a r e fată Umblă ; ntruna noaptea beată, Iar de-adoarme prin frunzare Zorii-o s c a p ă r ă 'n a m n a r e ?

Doamne, pentru fata cui Dai poruncă vântului Să ogoaie plânsul serii Când se r o a g ă 'n ta ină m e r i i ?

Pentru fata din baladă Stele mari au prins să cadă Şi mustesc în zodii nouă L â n g ă plânsul ierbii — rouă —.

Pentru fata din baladă Numai Dumnezeu să-i vadă Ingerii din vis şi hău Scaldă luna 'n heleşteu.

Pentru fata din baladă Cu tr is teţe de zăpadă Toamna trece azi prin gând Svon de linişti frământând.

LUCIAN VALEA | a o c x j u o u i o o o o o o o o mooc-aooaoDcxxxx. o o o o o o o o oonaoooft^ţ)

— Atunci, de ce ai strigat? — Ei, asta-î! de unde să ştiu? Afară viscole.?. Zăpada spulberată

astupase geamurile. Mai mult bănuiam decât vedeam ce se întâmplă în stradă. Şi mă bucuram să pot sta în casă. Dar atunci de ce am întrebat pe Laura:

•— Ce facem azi? — Cu m „ce facem"? Nu ne-au invitat

Cristodoreştii la prânz? Ce, ai uitat? Au lume. Vin şi rude dela Turnu, mergem.

Uitasem. Desigur, trebuia să mergem, promisesem. Au rude dela Turnu, se poate? Dar până la prânz mai era toată dimineaţa. Laura îşi făcea de lucru prin odae. Parcă ar fi vrut să mai spună ceva, să mă roage ceva. Am eu semnele mele, presimţeam.

— Şi zi aşa! Mergem la Cristodoreşti, vorbii ca pentru mine singur. Au şi rude dela Turnu. . . uite Domnule!

-— Da, mergem la prânz. Dar eu mai am o poftă şi parcă văd că n'ai să vrei. Spune repede1 că n'ai să mă refuzi.

•— S'auzim! — Nu, întâi spune că n'ai să zici nu. — De unde să ştiu eu ce vrei tu? —• Uite ce e: hai la Tragedia! E con­

curs de frumuseţe,, n'am văzut niciodată. Trebuie să fie foarte interesant.

— Concurs de frumuseţe? — întrebai. Ei, drăcia dracului. . .

N'am răspuns dintr'odată. Dar eram uimit. Pentru ce la Tragedia şi nu la Ateneu unde era expoziţia prietenului nostru Alcibiade pe care nu o văzusem, de ce la concurs de frumuseţe şi nu la concertul dela ,.Lyra", unde aveam bile­te gratis? Nu răspunsei, dair nu mă pu­tui reţine să întreb peste puţin timp:

— Da' când ţi-a venit ţie ideea asta, dragă?

— Când mi-a venit, când nu mi-a ve­nit, mergi ori nu? Mi-a venit azi noapte, trezindu-mă. Am văzut ieri afişele şi zic: mă duc mâine neapărat! Ce spui?

Nu pot preciza ce s'a întâmplat cu mi­ne în momentul acela. Răspunsei repede şi foarte bucuros:

.— Merg, sigur că merg, de ce să nu merg?

Laura se prefăcu indiferentă. Nici nu se bucură, nici nu se întrista. Mi s'a pă­rut curios. îmi ceruse un lucru, îl accep­tasem fără discuţie, deşi de obicei mai aveam câte ceva de zis, mă mai codeam. Acuma nu mai putea obiecta mimic. Mer­geam fără condiţii şi chiar cu o bucurie lăuntrică, pe care nu puteam sâ mi-o explic. Cine mi>-o da? Siguranţa că nu am în această afacere nici un altfel de rol, decât acela de spectator? Curiozita­tea confruntării realităţii cu visul meu din noaptea t recută? . . .

Când am ajuns \s Tragedia, lumea se

í f c l t f U r t Á L I T E R A R A

rntai înghesuia ía casa ca ín vis, srafa eră ticsită tot ca în vis. Ne. găsirăm cu greu dcuă locuri, ne instalarăm f.i peste pu­ţin timp când se ridică cortina, comisia, preşedintele, masa cu călimări şi hârtii albe, toate-toate erau ca in vis, afară de diiector care era altul şi care după ce tuşi de două-trei ori, îşi începu cuvân­tarea stăpân pe sine: .„Doamnelor, Dom­nişoarelor şi Domnilor".

Eram liniştit, un spectator ca oricare altul, surprins la orice nouă apariţie, ina-nifeslându-mi impresiile împreună cu toată lumea, luând partea unei concuren­te împotriva alteia.

Sala cu publicul ei avea ceva din atmo­sfera matchurilor de football sau ai gale­lor de box, dar fără acele timpuri de tă­cere emoţionantă pe care ţi-o dă desfă­şurarea jocului şi aşteptare.a unei surpri­ze. Era un zgomot continuu presărat cu interjecţii, după cum numerile care se succedau provocau entuziasm sau com­pătimire. Căci erau numaii numere, cel puţin eu nu cunoşteam pe nimeni. Vă jur că nu cunoşteam pe nimemi! Numere înscrise pe un carton, purtate vizibil pe piept. Secretul era pentru un moment asigurat. Pentru un moment, pentrucă nu se putea ca publicul să nu le descopere şi să nu le divulge. Dar pe unele din fe­tişcanele astea, cine le-o ti pus să-şi lase treburile, să vină aici pradă galeriei care le stigmatiza cu interjecţii sugestive?

In faţa noastră două cocoane între două vârste se agitau tot timpul. Erau emoţionate. Una dintre eile îşi aştepta cu înfrigurare odrasla care concura. Nu spusese nimic, dar bănuisem asta şi nu m'am înşelat. Din celelalte nu-i plăcea nici una. Era naturali! Vă spun că nu-mi plăcuseră nici mie. începusem să mă plictisesc. Tăceam acuma. Regretam chiar dimineaţa mea liniştită de Dumi­nică, pierdută aici.

— Mai zi şi tu ceva, îmi spuse Laura, ce, te plictiseşti?

—• Aşi! Da' oe să mai z i c ? . . . Şi îmi încordai din nou atenţia.

— Uite la aia blondă, cu No. 13. Aia nu-i urâtă, nu-i urâtă de loc. Nu zău, c chiar frumoasă!... Şi de-odată începui să strig:

— Bravo 13, bravo 13! Şi strigam, strigam tare să se-audă peste tot. Pe nr-n ă mă sculai in picioare şi începui să aplaud. Mă dureau palmele, dar nu mă lăsam de loc. — Bravo 1 3 ! . . .

întâi eram singur. Apoi, treptat, alte aplauze se uniră cu ale mele şi sala în­cepu să freamăte. — Bravo 13! Fata de pe scenă intimidată, îmi zâmbi cu insi­stenţă. Laura tăcea.

— Zi şi Ui ceva. îi spusei. Ce, te plic­tiseşti? Bravo 13!

Dar Laura nu-mi răspunse. Exuberanţa mea o enerva.

— Ce te-a apucat dragă, deodată? -— Cum „ce m'a apucat"? E frumoasă,

zău, ia uite sâni la ea. Ia uite ochi! Nu? Pe scenă No 13 căpătase curaj. Se

plimba cu grafie, cu oarecare siguranţă, ritmându-şi paşii. Comisia era veselă, lua note. Cucoanele din faţă se întoar­seră şi îmi aruncară priviri agresive.

— Ochi de gâscă, spuse una. Mă făcui că nu aud. Dar eram ener­

vat acuma. Cum, ochi de gâscă, ochii ăştia umbriţi de gene moi,, cu sprincene-Ie nesmulse şi frumos arcuite, cu pielea uşor întinsă către tâmple? Aştia-s ochi de gâscă? Habar n'aveţi!

Aplaudam într'una, mă agitam. Dacă e vre-una mai bine ca No. 13, să po­ftească. Da' eu mu mă las! Am cu mine sala. Aha! mi se pare că ani şi comisia.

— Potoleşte-te, îmi spuse Laura; de unde o cunoşti?

-— N'o cunosc de nicăieri, dar e fru­moasă.

•— De aia te grăbeai să mergi! Vecinele din faţă zâmbiră semnificativ. — I-oite ce se mai strâmbă, zise una

din ele. — S'o fi! Da' se strâmbă frumos. — Lasă-1 dragă, nu vezi că e mojic? —• Dată nu te potoleşti plec, adăugă

şi Laura. Mă potolii. Dar sala fremăta mereu şi

freamătul acesta dură câteva minute, pâ­nă când comisia încuviinţă prezentarea unei alte candidate.

0OOOOCXXX>OOOOOCXX}OOOOOCXX3OOOOOaOOOOOO^ 3

j Plute pe Bistriţa j 8 Doina-şi poarta cu tristeţe unda g 5 Vie, pe sub bolţile de brad, I 2 Mierla îşi aruncă 're ea rotunda 8 § Melodie, ca pe-un blond r^sad. §

§ Craiul vânt îşi împleteşte plânsul | § Cu-al pădurii fără capăt şopot. 8 S Care duce 'n taină ca şi dînsul § I Peste culmi, răscolitorul clopot. j

s Pe sub poale de păduri atârnă ji § Pilcuri mici de sale cu livezi. § 8 Desnădejdea prinde-se de-o bîrnă, 8 S Insă ochii-s ager salt de iezi. 5

I Drumixl lot e o înfiorare ; | 8 Şi ca pe covorul fermecat § 1 Am pornit să trecem peste zare, | J Şi în altă lume ne-am. lăsat. |

§ Dar cum val sau boare ne alintă 8 § Umerii şi fruntea cu mìni moi, §

§ Sufletul cu-arome tari de mintă § § Ne atrage 'n munte înapoi. § I VICTOR MAGURĂÎ

POOOOOOOOOOOOOGOOOOOOOOOCI s a o o e o a o 3 a o o o o o c X M X > o o o o e a o o o o c x x > 0

Se perindau figuri şterse, frumuseţi comune, trupuri leşinate sau dm-dulii hrănite gospodăreşte. La toate comisia şi sala se operau cu mirare, cu indife­renţă.

Ce dracu căutam eu aici? Unde pleca­se No. 13? Ce s'a hotărît cu No. 13?

— Bravo 13!

— Pentru numele lui Dumnezeu, îmi şopti răspicat Laura, e numărul 17. E fata ferneei ăştia din faţă. Cum se poate să te prosteşti aşa? De-aia m'ai adus aici ?

— Eu, te-am adus eu aici? Cele două cucoane din faţă aplaudau,

aplaudau odrasla una, cealaltă — nepoa­ta. Dar erau singure, singure. . . Una din ele întoarse capul. Mi s'a părut că am surprins în ochii ei o rugăciune. Şi spu­se aşa, ca pentru ea: —• şi s'o auzi cum cântă la pian". . . Acum eram înduioşat. N'am mai spus: -— „pentru asta, sunt concursuri la conservator". începea să mă copleşească un sentiment de obosea­lă adâncă. Ce căutam, ce dracu căutam eu aici? Mă dădusem în spectacol prins de un entuziasm subit pentru o necu­noscută, prevedeam discuţii cu Laura ca­re avea motive să fie supărată. Biata mea Duminică!

Sfârşitul concursului mă lăsă cu totul indiferent. Reuşise No 13 desigur şi da­torită mie. Şi acuma, acuma când o ve­deam la rampă veselă, sigură de ea şi privindu-mă cu insistenţă, nu mai aveam nici măcar puterea s'o aplaud si să strig: Bravo 13!

Cucoanele din faţă mă priveau cu ură, Laura îmi arunca priviri bănuitoare. Eu însumi eram trist.

Plecarăm. In stradă aerul rece mă în-vioară. Ii spusei timid Laurei:

— Poate nu mai mergem la prânz la Cristodoreşti!

Ea îmi răspunse înţepat: — Desigur, Dta te-aii distrat aici. Nu

crezi că am nevoe şi eu să mă distrez? Cu atât mai mult, cu cât am promis că mergem.

îmi adusei aminte că au şi rude dela Turnu la masă. Va să zică, trebuia.

Şi merserăm alături fără să ne mai spunem nimic.

Când am ajuns, servitoarea ne deschi­se şi ne ajută să ne desbrăcăm. Din ca­mera vecină veneau crâmpee de conver­saţii, iar prin sticla mată întreruptă din loc în loc de flori străvezii, îmi aruncai privirea înăuntru. îngheţai

—• Laura, Laura iartă-mă! Nu pot, nu pot să rămân. Rudele dela Turnu! Sunt înăuntru: numărul 17, mama numărului şi mătuşa. Dacă intrăm, e bucluc! Şi mă repezii pe scară, în stradă, cu paltonul, cu şoşonii şi cu pălăria în braţe. Pe când Laura, după o clipă de ezitare, cobora şi ea solemnă şi surâzătoare.

P O E M E de

DEM. GH. N O L L A

Colind Lenii Ler, iubito, Ler C a venit colindătorul Dragostei şi cantatomi Trupului de nea şi nalbă! Auzi, cântă'n noaptea albă Tinereţea — colăcer . . ,

Ler, iubito, sus în cer A căzut în noapte-o stea: Viaţa mea sau dragostea. Porţile nu s'au deschis Nici în suflet nici în vis Nici la cântec, Lerui L e r . . .

Ler iubito, Lerui Ler Dragostei colindul cine Altul va putea ca mine Să ţi-1 cânte la fereastră?.. Vraja lui şi pacea noastră Cine le o fura din c e r ? . . .

Ler iubito, ochii tăi, Mari cât o plecare tristă, Visul cui le-o îi batistă Să culeagă'n ea tristeţea Şi să cânte tinereţea Anilor cu zurgălăi?. . .

Ultima scrisoare

Şi-am rămas iubito, Ler, Ca să cânt la altă poartă Dragostea care mă poartă — Floare ninsă de cais — Ca pe-un telegar de vis îngheţat de dor şi g e r . . .

Lerui, Doamne, Lerui L e r . . .

C a chiuit — Şi i-a plăcui Din spuză de Si-a măcinat

Lui AUREL D. BUOARIU Sufletul acesta care geme Ca un bolnav pe care-1 duc în cârcă, Cum l-aş strivi sub tălpi ca pe-o năpârcă, Sufletu-mi, pădure de blesteme.

haiduc — odinioară să mintă, să iubească, dureri a vrut să crească

viata ca 'ntr'o m o a r ă . . .

A râs ca de un sclav de lutul moale Ce-l găzduia ca pe-un copil de stradă Şi nu credea cândva ca o să cadă Cu visele culese — mere 'n poale . . .

Notaţii la margine de carte Unde-s plecărle visate, unde-s plecările ? Sufletul ce săruta ca pe o iubită zările L-am întemniţat în cărţi şi 'n sanatorii triste; Astăzi, singură moartea flutură pe mal batiste . . .

Unde-s plecările din noi, iubito, unde ni-s ? Au rămas speranţe moarte 'n pagină de manuscr is . . . Numai amintirea mai spune că în Marele Sud, Cerul cade 'n ape, ca o fată mare — n u d . . .

Unde-s tavernele din porturi cu opiu şi cântec, Unde-s fecioarele cu arc în şold şi în pântec ? Unde-s plecările visate, unde-s plecările ? Le-au ucis tristeţea, viaţa, tuşea, depărtări le . . .

Cresc lângă mine anii trişti şi goi cum cresc platanii, Sună în ei regretele ca în chimire banii Care-i zarea ce mă chiama astăzi, iubito, care?

Gândul va scrie doar poem pentru Marea Plecare.

L-a încleştat ca iederea — tristeţea, Când au slăbit plămânii, aripi frânte. . Din ce-a ştiut cândva frumos să cânte, I-a mai rămas în amintire, t inereţea..

Sufletul acesta ca o iască, Cum l-aş ucide 'n noapte — haiduceşte, Să-1 văd în tină cum se svârcoleşte, Şi cum m'aş închina ca să renască . . .

Lângă 7 Marele Sfârşit Ochii bolnavi de atâtea visări, Au încremenit lângă fumul aşteptărilor. Sufletul cu poveşti al mărilor, Azi nu-1 mai desluşim . . . Melodiile plecărilor S'au stins în resemnări, ca 'n ca tedra lă . . . Ascultăm bătaia inimei — pedală, Şi nu mai dorim n i m i c . . . Tuşim Peste visele ce mai încearcă să 'nflorească . . . Nici dragostea albă nu mai vrea să crească In moarte, Alături de p o e t . . .

încet, Cineva a spus că 'n brazi e pr imăvară . . . Am vrut să râd şi parcă m*a d u r u t . . .

Aştept să-mi strivesc de oglinda liniştii, clară, Sau de visata cupolă a cerului înnalt, Sufletul gol, ca pe-un muc de ţ i g a r ă . . .

IVAN CÀPÀTEN de

C I C E R O N E M U C E N I C

„Doamne, Te laud penirucă românească . Preotu l şi învăţător i i se mai recomandăr i neroade amestecate cu a-ai ascuns aceste lucruri de cei s lu jeau câteodată — noblesse oblige — meninţăr i ca r i i r i tă şi umilesc. înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai de l imba germană. L i m b a of ic ia lă a s ta- D e a fa ră veneau s t r igătele vesele ale desoăluit pruncilor."" tului era ucra ineana . C h i a r j anda rmi i , copiilor, car i scăpaţ i din cuşca clasei îşi

(Luca: 10, 21). cari-şi aveau postul în sa tul vecin, între- e x p r i m a u p lăce rea l iber tă ţ i i în l imba lui . . . sa tul vostru doarme. Doarme, aşa buin ţau uc ra ineana când făceau pa t ru- Şevcenko. 1 )

cum dormiţi voi câ teodată la lecţi i . Doa r - lăr i sau cercetăr i . S e s imţea atâ t de străin, a tâ t de siti­m é de vreo sută şi ma i b ine de ani şi de învă ţă toru l însă nu se descurajase gur şi de pierdut în cance la r i a aceasta aceea nu-şi dă seama de ce se pet rece în Venise cu 0 putere de m u n c i uriaşă şi care-1 înăbuşea cu dulapuri le ei de hâr-ju ru l lui. D a r să ştiţi că va veni odată cu o pasiune iscoditoare. î n c e p u a cer- (oage şi căr ţ i şi cu pereţ i i t ape ta ţ i de a-şi odată un F ă t - F r u m o s al neamului ro- ceta. Văzu că în real i ta te satul nu era t â t ea hăr ţ i şi tablouri , încâ t o luă la fugă mânesc şi vă va trezi pe toţi, aşa cum a de ioc ucrainean, că numele oamenilor pe scăr i t rân t ind uşa cu sgomot. Ajunse t rezi t e l pe zâna fe rmeca tă de şuiei c a erau curat româneşt i de tăiai te rminaţ iu- în cur te şi se uită la copiii ce se sbengu-să doarmă somn greu în pădurea nepă- nea^ ine. ^ ^ iau. Fe te le făceau o l a rmă de-ai fi crezut t runsă din poveste. V ă veţi trezi ca din- Crezu că numai neşt i inţa îi ţ ine în în- că ia şcoala foc. Băe ţ i i se fugăreau şi se t r 'un somn urât şi abia atunci o să v ă bmericul îns t ră inăr i i şi începu să predi- buşiau unii pe alţi i . Rezemaţ i de un colţ daţi seama de cele ce vă repet eu in f ie- ce. Observase os t i l i ta tea satului ş! de a- ăl şcoalei, s tând pe vine, un grup de e-ca re z i . Voi nu sunteţ i nici ruşi, nici u- ceea îşi făcuse p lanul a-i câş t iga pr in su- levi din c lasa V l l - a şoşoteau desigur, crainieni , ci români . D a , români ucra in i - f letul copii lor . Se pur tase c a şcolar i i mai ucraii ieşte. I n mij locul I O T I v a n Capa te l i zaţi încetu l cu încetu l de vechea s tăpâ- mult ca un frate sau ca un păr in te decât c l ă t ina din capul lui de medal ie , făcând ni re ca re nu voia să a ibă o Bucov ină cu ca un învăţă tor . L e p ipă ise sufletul şi se să-i t remure bucle le câr l ionţa te a'le pă-p r ea mulţ i români. Român e Capa ţen şi coborî în in t imidi ta tea lor, spre a-i sur- ruîui său negru. s trămoşii l u i ' s a u numit Capa t ina . R o m â n prinde. -— O a r e cp vorbesc de stau aşa de se-e B u r e c şi neamul lui se ch iama B u r i c , S e abătu a le face şcoala a tâ t de sini- rioşi, gândi învăţătorul , şi Cudrenschi t rebuie s ă se fi chemat C o - pa t i că , încâ t cu toate opreliştele, ei să S e uită l a Ivan C a p a ţ e n şi-şi aminti dresicu sau Codreanu , Corşmarec a fost fugă de acasă şi să v ină la învă ţă tu ra , zâmbind ce s tâ lc i t vorbea româneşte anul Crâşmaru , iar Vasileşen s'à numit Vasi- Colegii ucraineni , desigur, nu-1 secunda- t recut când 1-a găsit în c lasa a VT-a şi liu, adică a lui Vasilo*. C h i p u l vostru, j o - ră . P recau ţ i a , rezul ta t al unei în t regi vi- câ t de minunat vorbeşte acum şi ce com-cur i le voastre, obice iur i le voastre a ra tă eţi de opoziţ ie naţ ională , îi făcea să nu poziţii face de ai crede că nici când n 'ar că sunteţ i români , români doar ră tăc i ţ i combată făţiş zelul românizator . D a r or- i i t răi t p r in t re ucraineni . iCu toate uces-dela m a t c a f i rească a neamului nostru şi ganizau o opozi ţ ie taci tă , un sabota j de- tea Met ro Capa ţen , t a tă l lui, r ămânea şi acest neam vă aş teaptă cu drag să reve- ghizat. Îşi e x p r i m a u îndoiala l a orice pe mai depar te şeful i redentişt i lor din niţ i c a şi fiul ră tăc i t de care pomeneşte p lan de refacere a sufletului amorţ i t al sat. C e om pidosnic şi acest Dmet ro , sau B i b l i a . Voi trebue să fi ţ i cei ce a ju ta ţ i şcoalei, până ce directorul îi lăsă îai pace , Metro cum îi ziceau oamenii . D e fapi nu aceas tă re întoarcere că t re neamul roma- căutând a lucra de unul singur. D a c ă se î m p ă c a nic i cu ai lui. Agitator i i îl în-nese, penţrucă aveţi norocul a creşte de elevii păreau câ te odată câşt igaţ i , satul ţ rebuinţau pentru îngust imea vederilor şi mic i în şcoala neamului vostru cel ade- însă se înverşuna din zi în zi. î ncăpă ţ ina rea ce-l făcuse de pomină. 1 )e vă ra t şi a a ju ta şi păr in ţ i lor sa vadă Um- Organe le adminis t ra t ive şi şcolare nu-1 la început se izbise de rezistenţa !ui şi pede că ei sunt de pe locurile acestea şi înţelegeau. secretarul inspectoratului îi şoptise că tot nu veniţ i din C a l i ţ i a . Deschideţ i -vă ini- Inspectorul şcolar, t recând cu maşina el venise c'o delegaţie Ia prefect şi la fil­mi le şi o să vedeţi că sunteţi români. prin sat îl chemă p r i n t r u n j a n d a r m la spector să-1 scoată din sat, pe motiv că

Ul t imul cuvânt fu învălui t de bă tă i le pr imăr ie atrăgându-i a tenţ ia în fai a ce- ba te copiii şi bat jocoreşte pe ucraineni , ceasului de pe sală, care anunţa sfârşi tul lor ce se găseau atunci prezenţi , că are Observă , însă, că pauza a trecut şi orei . informaţi i „defavorabi le" despre «I, că chemă copii i pentru ul t ima oră ce mai a-

Di rec toru l îşi aşeză cu g r i j ă buca ta de în loc să-şi vadă de şcoală vrea să roma- vea de ţ inut în S â m b ă t a aceea. E r a ora c re tă ce o ţ inea în m â n ă pe marginea ta- nizeze cu de-asila întreg satul şi că ase- de cânt . C â n d intră în c lasă şi văzu li­berei şi se îndreptă spre .cancelar ie . E r a menea exageră r i şovine el nu le admite, nele goluri în bănci îşi amint i că nu fă-amăr î t , complect amăr î t . Directorul n 'avu t imp să se e x p l i c e pen- cuse cata logul în ziua aceea, furat de fru-

S e lăsa câte odată furat de o putere t ruca domnul Inspector era grăbit şi ma- museţea lecţ i i lor . 11 deschise şi începu a t a in i că ce clocotea în el şi care-1 făcea şina nu îngăduia aşteptăr i . ' cet i cu glasul lui bari toi ial , cald , numele c r i ţ ă de român. A r fi vrut să se b a t ă cu Îşi dădea seama că lupta c complec t copii lor, pe ca re le românizase, pr in e x -toţi , să răstoarne pământu l , să împingă inegală. c luderea terminaţ iuni i venetice, a p a Prutului până la Nistru, numai şi I se p ă r e a câ teodată că- i nebun. Cu Adam (co) Gheorghe numai să-i vadă pe toţi aceşti copii ne- pumnul lui s lab voia să dărâme im zid Ba labaş (c iuc ) Petru v inovaţ i români, aşa cum găsise el în do- imens ce-i înch idea drumul. Nu, nu se B a r a b á s (ciuc) F a r a s cumentele ce nu se pot măslui şi cum îi poa te — îşi z icea — voiu cădea învins ! C ă p ă ţ i n ă loan spunea in ima t ră ind zi de zi î n mi j locul Ş i totuşi aceas tă inegal i ta te a forţelor îl D u m i t r u (iuc) Vas i le etc . lor. a t răgea magnet ic , şi deşi în f iecare seară Ajunse la fete şi glasul ca o mustrare

C â n d i se dăduse direcţ iunea aceas ta se hotăra să curme lupta, a doua zi o por- pent ru aceşt i urmaşi ce-şi renegau nea-era în al şaselea an de act iv i ta te , dar nea cu o mai nouă însufleţ ire. mul, părea că- i strigă din adâncur i , că-i funcţ ionase numai în centre româneşt i . In cance la r ie e ra rece. scutură din amorţ i rea clin care cu încă-S p r e ruşinea lui nu cunoscuse „problema Pr imăvara era posomori tă şi f ă r ă a ju- pa t ina re nu vroiau să iasă. ucra ineană" . Nimeni nu-i vorbise de aşa torul calendarului , te-ai fi dus cu gândul Axen i (uc ) S te fan ia ceva . Ziarele erau p l ine de pasiuni pol i - pr in Noembrie . C râşmaru (Corşmarec) Vas i lena t ice şi de adulăr i a l e potentaţ i lor zilei, P e masa lungă, acoper i tă cuvi incios cu Dragh inda Mar ia revis tele făceau l i te ra tură . hâr t ie a lbast ră , servitorul aşezase cores- Humeniuc Ioana e t c .

I n satul acesta complec t ucra in iza t de pendenta sosită de la inspectoratul şcolar. Mul te nep lăcer i mai avusese din cauza p e malu l Prutului , îndepăr ta t de orice S e ui tă cu s i l ă l a p l icur i le ga lbene pe „pur i f i că r i i " acestor nume şi într 'un t imp cen t ru românesc, găs ise un preot, doi în- ca re se l ă fă iau numerele oficiale . Nu-i e ra câ t pe ce să fie nevoi t a se muia din văfă tor i — soţ şi soţie — un notar ci un venea sj. Ie deschid .1. Ş t i a c ă în ele va sat . înce tu l cu înec lui copii i se cou vi li­scere i ar care ab ia pu teau îngâna l imba găsi aceleaşi formule stereotipe, aceleaşi î ) Bardul naţional al ucrainienilor.

«eră că aceste mume le apar ţ in în t r 'atât , I i era ciudă de aceas tă neput in ţă ome- muzeu, grădină de legume şi de pomi. O , încât se strigau cu ele atunci când mi se nească ce te împiedecă a surprinde ta ina dacă l e -ar fi cânta t în s t rună, dacă s 'ar S n t r o l a u voit de frica păr inţ i lor . gândului şi s ămânţa faptei de mai apoi fi mul ţumit sa fie şi el c e fuseseră toţ i

începu ora de cânt . Cop i i i aveau gin- a semenului tau. înce rcase m clasa fel de înaintaş i i lui, sa le înveţe l imba şi sa suri cura te si iubeau eu pasiune cântul , fel de exper ienţe psihologice doar j i - o r caute a o ascunde cat mai b ine pe a lui , de a l t fel c a ' s i păr inţ i i si toate rudenii le desgoh sufletul ş i p n n cr is ta lul lor sa m - atunci l-ar fi lasat^ in pace Ş 1 poate s a r

• lor In seri le'senine de vară , coruri p e Nevada pe par .nţ i . Prost u t » se dadura u- n gândit careva sa şi-1 facă ginere. In , £ u ă si pe trei voci răsbăteau de pe ma- ş?r prinşi dar ei nu sunt a p a r a t e recep- n a n il izbi ea un miros ca ld d e r a n g e S e - S Prutului împrăş t i ind tânguioase cân- ţive ş. deci n ai fo os dm ei. Ceilalţi , mia împre ju r . Noaptea se l asă încetul cu

ece de pe Volga sau din stepa rusească, foarte recept iv , , simţiră laţul şi se ascun- încetul. Nourii negri ce se îngrămădeau • învă ţă toru l auzea o-eamătul doinelor ro - seră ut c a r apacea unui convenţional ism peste sat prevesteau ploaie de durata.^ In

mâneşti ce mai pluteau încă în aer Şi laudativ, în care numai naivi i cred şi se aer se s imţea umezeala . Se scutură de frig c a r e l e vedeau s i ' a c u m izgonite de iure- mered. Directorul rămase dar, p e mai de- şi-o luă că t re locuinţă . Avu o bucurie de şui slav. Se gândi a întrebuinţ 1

tecului şi a-i câşt iga prin el. i n f s l a v Se gândi a în t rebuin ţa nada cân- par te izolat în şcoala lui, ca înt r 'o ce tà - copil când văzu că servi torul îi făcuse

• - i ' te asediată. î. n care pot in t ra solii, dar tocul m soba. Se gândi sa nu mai iasă in nu pot ieşii apără tor i i . Ş i os t i l i ta tea sa- scara aceea şi t r imise servitorul să-i adu-tului creştea pe măsura în care s imţeau că mânca rea dela cârc iumarul ce-i servea că Ic scapă controlul asupra copii lor, că de restaurator . T r a s e s toruri le Ia cele acest venet ic îi vrăjeş te şi li-i sch imbă zi două geamuri şi apr inse l a m p a pe ca re de zi. Pă rea c iudat că nu în t rebuin ţase o puse pe masă. Servi torul îi aduse m â n -amenda şi totuşi copiii veneau c'o regu- carea şi o aşeză în fir ida sobei spre a se la r i ta te bă tă toare la ochi pent ru cei doi menţine ca ldă . P lecă cu ace iaş i paşi i â -învăţă ter i S t r i le ţch i . care nu-şi puteau a- râi ţ i pe care-i cunoştea de departe.

încuie

Avea glas bun. F r a un dibaciu mânui­tor «1 arcuşului . Şi începu a-i învă ţa po­top de cântece, dela cele de leagăn, p â n ă la colinde, dela doine până la ..Negrufa" şi „Peste deal", compoziţ i i grele şi pre­tenţioase, dar răscol i toare de suflet. L o ­pn i se desgoleau în cântec , se scăldau în el ca puii în s o a r e . . . . . . ^ w

« . ^ - i - i • nuce la cursuri n i c i W/o din înscriş i . Di rcc io ru l ieşi afară după el. C l a s a c a n a . k c a i m m f c radean ?i ß i o t i P e l m a i r a s ă r i t era Ivan C a - poarta dinspre drum si se î n d r e p t ă ' s p r e

pândeau printre n o r i o fa rama de soare Trupeş , arătând de vreo ÎS ani, cuşca Iui Poldi. Câ ine l e aces ta c iobănesc, pe care sa-1 arunce dar copiilor. Cau te - » - i • A a c , ^ a i c ì i „„„ ' • p e ­pili, rodea din învelişul scorţos al inimei. bă t ea în rotitele ei şi-i îngâna mereu :

— E i , nu te simţi în ha ina ta, nu auzi cântecul strămoşului tău călăr ind pe a-ceste văi în luptă cu hoardele năvă l i ­toare ?

D a r inima încâ in i tă de sat, de păr inţ i , îşi apăra coaja şi mârâ i a :

— Toţi spun că suntem ucraineni aşa ca t a t a şi ca manna.

D e ce nu ne Iaşi în paco ? Şi cântecul pornit în t r 'o fâ l fâ i re însori­

tă se tenmină trist şi în acea amiază de p os om or î t ă pr imă va r ă.

L a ieşire Tvan Cnpaien întârzie în clasă. S e mocosea în bancă , pa rc ' a r fi căuta t

ceva, în l imp ce copiii se îndepăr taseră de mult . învăţă torul întâi nu-l observă. Se gândea la viaţa lui de tonte zilele când dădu cu ochii de el :

— D a ' tu. ce mai stai aici ? Cu cine vor vorbi ucraineste p e drum cei lal ţ i ?

deşi încă nu avea 14 . desghetat, era ac - mare şi puternic , cu părul său miţos de cep hit ca şef a!I tuturor elevelor şi elevi- culcare ruginie, era singurul şi desigur ce l Ier. Avea mers mândru, cu un pas atât mai s incer prieten ce-1 avea în acest sa t . de sigur c 'ai fi descifrat în el o undă de Noaptea, când şi l imba ceasulu i de p e orgoliu. Ii în tâ lnise de multeori ochii a- sobă dormea şi întunericul năvălea p e ceia iscoditori, dar şi puţin bat jocori tor i , geamuri ca o a p ă ga ta să-1 înece , numai Se gândea câ te odată dacă în a t i tudinea Poldi se auzea mârâ ind sub geamul din­asta de dârzenie şi de dis tanţă ce-o punea spre pat . mărturie a veghei Iui neador-îtitre el . nu este mâna directă a lui Metro mite şi ocroti toare. Tşi amintea atunci de

apaţen, sau rezultatul veşnicelor tai fa- anii copi lăr ie i când adormea în acea s i -suri ce se ţ ineau mai în fiece seară în ca sa lor şi unde era informat că vin mai toţi i redent is tă local i .

Tvan Capa ten rămânea însă mut. Nu

guranţă care face somnul p lăcu t şi odih­nitor şi voia să fugă înapoi în vârstă f e ­rici tă.

Când îi dădu drumul, câ ine le î ncepu

Bă ia tu l făcu ochii lui de tăciune mar i . m t ; , C f l _ 0 o c n p a l n şcoală.

cerea şi nu dorea n imic . Nu lăuda, nici ba să sară în sus de bucurie, b a să-i pu ie nu cr i t ica . Un elev foarte conşti incios, două l abe pe piept şi să se cu lce cu ea-Atât. Fira ca o cutie b ine ferecată . în care pul lui uriaş, ca si cum ar fi vrut să-i nu poţi pă t runde cu ochiul să vecţi ce audă in ima cum bate . cuprinde de are câte odată un sunet a tâ t Re în t rând în odaie găsi o atmosferă de de plăcut când o sent un . caldă int imita te . Focu l p â l p â i a şăgalnic

^ în sobă tăind umbre pe podelele c u r a t Toată după amiaza umblă fără nici un spălate .şi încinse în diagonală cu un s in-

rest măsurându-şi în lung şi n la t locu- g U r covoraş. Nu-i e ra foame.

căc i tonul îl mirase. Deschise de vreo două ori gura părând că vrea să-i spună

Se gândi să tă i făsuiască cu un pr ie ten Din când în când grosimea pereţ i lor care să-i alunge gânduri le şi p reocupă-

ăsa să t reacă glasuri le doamnei V e r a S t r i - rile de moment. Deschise dulapul de că r j i . ceva, apoi îşi luă repede traista cu căr ţ i , leţchi sau ale lui Vlad imi r St r i le ţchi co- mângăierea şi fala Iui. Ce să " a l e a g ă ? î ş i salută şi sbu.gh.i_ pe uşă. ui tând u-se din legii lui de după amiază, cari se război au perindă ochii pe volumele înşiruite o r -celăla l t capă t al sălii să vadă dacă di rectorul îl urmăreş te cu pr iv i rea au ba .

I a t ă ce face nervosi ta tea, se gândi

cu biata l imbă română. Apoi se făcu l inişte. Pasă-mi- ie plecaseră copii i . Auzi in

învăţătorul şi un sentiment de^ j e n ă î l bucă tă r i e paşii tâ râ i ţ i ai bă t rânulu i ser-copleşi . Nu voise decât să-1 vadă plecat , vitor care venise să măture şcoala. Abia deoarece îl contrari ase prezenta lui când atunci eşi din odaie şi o luă spre grădină se credea singur numai cu gânduri le ca re s ă soarbă câ teva înghi ţ i tur i de aer proas-păseau a tâ t de apăsat încât i se p ă r e a că pă t . toţi Ie aud din depăr tare . Nu voise să fie răutăcios şi totuşi fusese. Mai ales cu a cest loan Capatina pe care îl iubea pen tru pas iunea ce-o arăta faţă de car tea ro mânească , deşi încolo nu părea deloc a-şi

Aerul rece îi a lungă pentru moment a-

donat după căprar i i , pe cele patru ra f ­turi acoper i te cu hâr t i e a lbă . C â t e amin­tiri nu e rau legate de f iecare earte p e care înscrisese locul şi data cumpărăr i i c a o mărtur ie a dragostei lui de slovă î n c ă din pruncie . F i e c a r e era o p a r t e din v ia ţ a Iui, din gânduri le Iui, din p reocupăr i l e lui. F i e c a r e era o pică tură de sânge, c ă c i Doamne, multă vi r tu te îi t rebuise ca să

mărăc iunea ce-1 apăsase toată ziua. Pri- poată smulge şi pentru ele dintr 'o l ea fă vind săpă tu ra proaspătă a grădini i se care nu te lasă să mori şi nu-ţi dă p u ­

t inţa să trăieşti . Och i i i se opri

Pârvan. Pâ rvan este un admirabi l

pe „Memoria le le" lui

prieten î n

gândi să î m p a r t ă în acel an, altfel s t ra . . . . . . - , (urile. Pe lângă gard uf ul ce s trăjuia ca­

da seama de adevăra ta origine a lui. C â t răruia dinspre şcoală, va răsădi t randa-e de greu — se gândi — să lucrezi cu firi agăţători . Ii şi vedea crescând şi în- „ l l u l l l a „ u F u a u l ± l x

sufletele oamenilor şi mai ales ale copi i - nălţându-şi turbanele însângera te p â n ă s ingurătate si în mi j locul oameni lor în tu -lor. Veşn ic noni necunoscute, noui sur- Ia înă l ţ imea zaplasului înegrit de vremi, necaţi la sufici .şi preocupaţ i de atât p ă -prize. D u p ă poar ta aceas ta închisă a su- D in grădină se vedea şoseaua ce spin- mân tese. fletului lui loan Capatina ce se găseşte ? teca satul. Oameni i t receau alene, iritam- Avu o cl ipă sentimentul unei gingaşe Nu mocneşte cumva aceeaşi lavă a urii du-se chiorâş l a scoală şi în torcând capul fericiri , pe care îi e ra frică să n 'o piardă, ca în păr in te le său şi în mai toţi bă t râ - când îl vedeau. P a r c ă omul aces ta le-ar L u ă ca r t ea şi sc aşeză sub cercu l de l u ­nii acestui sat, cari ană socotesc un vene- fi furat averi le, le-ar fi siluit fetele, sau mină al l ămpi i . Netezi coper ta car tona tă t ic , un str icător de datini bun de omorît măca r i-ar fi ba t jocor i t pentru toata acea- şi încetul o răs toarnă ca în t r ' o imagine cu p i e t r e ? Sau se găseşte mugurul unei stă câ inească a lor pur tare . Aşa răsplă- rustică un flăcău sdravăn pe draga lui . flori ce aş teaptă mai mult soare pentru a ţeau ei pe omul care numai în t r 'un an l e î ş i înf ipse ochii în carte dar nu cetea, creşte şi a se deschide deasupra porţ i i fe- făcuse o şcoală v ie . cu cant ină , coopera- Asculta l iniştea ca ldă a incapere i , a îm-reca te a sufletului său ? t ivă, fa rmacie , atel ier de lucru manual , p re jur imei . Doar gânduri le s e înşirau u-

14 T R I B U N A L I T E R A R A

E U de

R O M E O D Ä S C Ä L E S C U

Sunt haimanaua maidanelor cu imagini Dela periferia ocnaşelor idei ; Iubesc şoldurile împlinitelor pagini Cum îşi iubeau anticii destinul lor în zei.

Prin canaluri de vis mă strecor, căutând Banul pierdutelor aduceri-aminte Şi, nu mă'nfrică paznicii doar când Se bat în buzunare fişicuri de cuvinte.

Mă cunosc sobolii gândului după paşii tip-til Număraţi în simboale, Cu teamă grea, ca un copil Pe lângă zmeu, să nu se scoale.

Nu mă mai latră cafeaua pământului, — şi ea Se ascunde ca un gardian mituit, Să nu-mi scrie proces-verbal când furdin stea Argintul salbelor de mit.

Când vin zorile — trammae pline — Prietenii mei, cărţile, îmi flueră consemnul şi cu mine Se pierd, nebănuiţi, în toate părţile.

Ci, ziua încolţindu-mă ca pe-un borfaş De rând, îmi bagă vină Că-i fur din oraş Prea multă lumină.

soare şi în t ruch ipau fap te pe pânza punc­ta t ă cu l i tere a căr ţ i i .

. . .Omul comun e prea trudit de munca lui z i ln ică pen t ru câş t igarea exis tente i , ca să ma i a ibă dorinţa de a se în t reba , care e rostul lui în lume. I a r aşa zisul om superior, art ist , om de şt i inţă, nu-i ta re deosebit, în re f lexi i le sale asupra vieţii , de munci torul ogoarelor ori păs to­rul turmelor ; omul superior e şi e l , în aproape unan imi ta tea cazurilor, tot un meseriaş, afundat cu totul în spec ia l i ta tea lui şi tot aşa de o p a c pentru gândul me­taf iz ic ca şi U H s implu plugar . „Lumea" nu e pent ru omul obicinui t , cosmosul, ci îna in te de toate, cercul cunoscuţilor, a l . . .

Deoda tă câineOe se sinunci că t re poar tă l ă t rând putern ic . F ă r ă să vrea in ima îi săr i pe car te . î ş i încorda s tăpâni rea , con-damnându-şi î n c ă oda tă nervozi ta tea .

— C i n e să fie ? Nu-1 viz i ta n imeni la ore a tâ t de îna ­

intate . Ascul tă cu urechea lângă geamul dinspre poar tă . C a r e v a înce rca a potoli furia cânelui . î n c e p u să regrete c ă n 'are o armă, pe ca re hotărî să şi-o procure pr in orice sacr i f ic iu . Se gândi că tot e bine s ă iasă a f a r ă să vadă ce-i. î ş i luă pă l ă r i a şi ieşi în prag.

— Cine- i acolo ? — V ă rog ţ ineţ i cânele , cS t rebuie să

v ă spun ceva. — Ciuda t , î ş i zise învăţă torul , desigur

mă înşel din cauza lă t ra tu lui acestei j a ­vre. R ă c n i mânios .

— Vino a ic i Poldi , vino a ic i ! Chilă ul mai hămă ie de vreo două ori

o ameninţare şi se apropie de s tăpân, ca-re-1 înş facă de sgardă.

— Pol i veni fără fr ică, ţiu bine câ i ­nele.

U m b r a se apropie . în tuner icu l o pro-teguia împiedecându- te să desluşeşti. Tn orice caz era un bărba t , un f lăcău.

— In t ră în casă să pot slobozi câinele ! Acesta scăpat diu mâni o luă la fugă

spre poar tă lă t rând a tâ t de putern ic par ' că ar fi s imţit că pe acolo vine tot pericolul .

Umbra păşi în sală cu paşi şovăitori, învă ţă toru l închise uşa cu cârl igul şi in­ti edeschizând uşa odăii lui îi făcu loc înainte .

— T u eşti C ă p ă j i n ă ? ! T u şi ] a o ra asta la mine ?

Lumina lămpii , că ldura aceea int imă a încăper i i , dulapul cu că r j i deschis, î l zăpăc i ră total . G u r a lui cărnoasă i se încleştase şi nu mai pu tea rosti n imic.

E r a desculţ şi cu capul gol. Pă ru l îi f lutura în dezordine pe fa ţa lui s lăbuţă cu linii ce t indeau a bă rbă ţ i e . î m b r ă c ă ­mintea t rebuie să şi-o fi lua t din repe­zeală căci încă nu era înche ia t .?i o bu­ca tă de b râu îi spânzura j a l n i c într 'o par te .

— Sta i pe scaun, îi zise b l ând învă ţă ­torul. Par i t a re sper ia t . U i t e bea ceaiul ăsta. E u şi aşa nu pot m â n c a în seara asta.

B ă i a t u l luă maşinal cana sorbind din ea de două, trei ori, apoi ui tându-se cu teamă în sp re uşă începu :

— Vor să vă alunge din sat.... să v ă bată. . . mi-e frică... sunt c a nebuni . F e ­rească Dumnezeu, pot f ace v reo prostie... vă rog fugiţi repede, cât m a i repede.... am venit greu căci am ocol i t p r in gră­

dini, de frica de a nu fi văzut de c ineva . T a t a de ar şti că sunt aici n'aş s c ă p a tea­făr... vă rog fugiţi... lucrur i le vi le ascund eu ca să nu se strice.... să nu le fure c a ­reva...

Och i i îi înotau în lacr imi . S e ve­dea cum se luptă să fie bărba t , să nu se lase s tăpâni t de emoţie. Vorbea greu, gâ­fâind, ca după o fugă bună .

— N u 'nţeleg dece să fug şi c ine vor să m ă omoare ?

Asta- i casa mea şi de aici nu ies ! — V ă rog să n 'o luaţi în glumă. S ă nu

credeţi ca sunt un copil ce nu-şi dă sea­ma ce spune. Ui ta ţ i -vă cum am venit.... D in odaia în ca re dorm cu fraţii mei mai mici am auzit glasul lui T a r a s Melnicen-co. E r a bea t şi vă în ju ra grozav. R ă c n e a în gura mare că i-aţi bă tu t până l a sân­ge pe băia tu l lui din c lasa a I l - a pent ru­că în loc de bună ziua v 'a zis „Da i bo je sdorove". Ta ta a început şi el a răcni a-tutici şi cu el şi cei lal ţ i oameni. D e vreo 2-3 zile mi s'a părut mie că se pregăteş te ceva rău contra şcoalei, dar nu ş t iam ce. Azi la amiază ani vrut să vă spun să vă feriţi dar m'aţi alungat şi n 'am mai în-drăsnit să spun ce aveam în gând. A u tr imis în sal să vie şi al ţ i nebuni. E i nu vă iubesc deloc. T a l a veşnic le spune că t rebue să vă alunge din sat. Au să v ină cu toţi i a ici şi de vă găsesc m ă tem să nu fie rău. N 'o să putel i să vă înţelegeţi cu ei, căc i nici nu ştiţi l imba şi nici n'o să vrea să vă asculte. Vă rog p icca t i ime-dat...

Vorbise repede ca dintr 'o răsuflare, dar asa rup t cum vorbise pă rea că-şi scosese sufletul şi-1 dăduse în palme învăţă toru­lui lui.

— J \ u plec, se î ncăpă ţ ină învăţă torul ! Ivan Capa ţ en nu se aşteptase la a-

ceas iă rezistenţă. C e voia omul acesta, să fie oniorît cu

ciomegele ? Nu, mai bine să moară el ! Omul acesta le adusese o lume mai fru­moasă, mai luminoasă, îi făcuse să vadă . C â t e nu-şi e x p l i c a s e el ab ia după cc în­văţă torul le spusese adevărul asupra ori-ginei l'or, asupra obârşiei satului. B u n i c a lui nu ştia nici o vorbă românească. E r a femee de peste 70 de ani. Totuşi seara când se înch ina spunea Tatăl nostru pe româneşte.

— 'Dte unde ştii bunică româneşte ? — Nu ştiu Ivane, n 'am de unde să

ştiu ! — D a ' T a t ă l nostru cum de-1 spui în

româneşte ? — Apoi aşa m'a învă ţa t mama. E a a

murit când eu e r a m m i c ă şi pe u rmă tot satul s'a făcut ucra inean .

D ' apo i colinzile pe oare bă t rân i i le mai ştiu, colinzi româneşt i şi, ch ia r uşu­r in ţa cu care ei au deprins l imba româ­nească că sângele lor nu-i s trăin. Ş i a-cum să vadă pe acest om bătut , a lungat , sau poate ucis de ră i i aceşt ia car i nu vor să în ţe leagă că e i sunt cei greşiţi şi nu învăţă torul lor ce l drag. C e - a r mai p lân­ge D r a g h i n d a Nico lae şi Humeniuc Ioa­na şi Tomiuc Vasi le !

— V ă rog p leca ţ i ch iar acum... nu pu­teţi f ace a l tcum şi nici nu e bine... să şti ţ i că toţi copi i i vă iubesc . Ei vă dau dreptate , însă ni-e frică de cei de acasă , dar când vom fi mari....

î ş i măc inase toate puter i le . Vorbise mai mul t decât ar fi crezut că v a vorbi vreodată şi se speriase e l s ingur cum îşi t rădase — fără să vrea — marele lui

secret. Nu mai era băiatul ace la ţeapăn de toate zilele, cu ochii iscoditori şi cu floarea surâsului bat jocor i tor . Era uu biet bă ia t nenorocit că-şi pierde pr ie te­nul, sfătuitorul si lumina minţi i şi a su­fletului lui. Nu-şi înch ipu ia că se v a des-părj i vreodată de ci . Visase de a tâ tea ori să înveţe şi el mai depar te ca să poată veni iar aici în sat şi să-i stea în ajutor. Şi-I înch ipuia « te j a r cu rădăcini adânci în pământ şi i a tă că fur tuna asta vrea să-1 răstoarne. D a r decât să-1 răstoarne mai bine să plece în al tă par ie . Li ştiu ii cu ni adevărul adevărat .

Învăţă torul .sta şi se ui ta la el. Nu ştia cât trebue să creadă, cât tre-

bue să pună în spatele frieci lui exage­rate de copil .

Ori ce-o fi, gândi el, ii 'ain munci t în zadar. Satul , vrea să zică. nu nii-a putut dărâma totul ee-am clădit aproape doi ani. S'a prins ceva cel puţin în doi-trei copii . Nu-i tu ai era teamă. Ivan Capatevi îi dispăruse din faţă în t r 'o ploaie de soa­re. Mult soare şi mult aer i se a răi a în juru- i , hăt până doparle .

D a r deodată dulăul se repezi furios spre poar tă latrane! să scoale întreg sa­tul, în toarseră ca îa comandă capul spre geamul dinspre poar tă . Se auzi imediat un sehelălăi t j a l n i c şi apoi tăcere.

Lin iş tea odăii bă tea în t âmple le capu­lui...

— St inge l ampa şi fugi pe din dos, po­runci Tvan Capo ten . D a r învăţă torul s tă­tea în miflocull casei ca un s tâ lp. G â n ­durile i so rostogoleau ele-avalma fără a putea pr icepe ceva. fără a fi capabi l a lua vreo ini ţ ia t ivă . Totul i se părea atâ t de absurd şi de zadarnic . O sfârşială c a i e pornea din scârba organică faţă de mi­c imea sufletească a omului îl făcea să rămâie nepăsător .

C â i n e l e nu se mai auzea de Ioc. Prie­tenul lui de noante amuţise. Fug ise t ră -dânclu-şi s tăpânul în ceas de furtună aşa cum numai oamenii ştiu să f a c ă ? Mu­rise ap arând u-şi prietenul , sau ce se în­tâmplase ?

Tvan Capatet i îi înşfacă din cui man­taua şi pă lă r i a şi t rânt ind u-i-le în bra te îl apucă de spate şi-l împinse în sală răcnind :

— Fugi că ic omoară ! învăţă torul se îmbăcă în neştire. O

luă la stânga pr in î i i iuner icul lungii săli ce dădea în bucătăr ie . în dreptul bucă tă ­riei se opri ca şi cum s a r fi gândii Ia o reîntoarcere. Apoi deschise uşa şi t rân­tind-o cu violentă dispăru.

Ivan C a p a ten î l ' u rmăr i se cu ochii pro­tectori aşa cum a l tăda tă era el cel pe­trecut până la poarta şcolii . Când uşa bucătăr ie i se închise la loc se simţi u-Şurat. TI salvase. De-aoiim lolul era uşor, nespus de uşor.

Des igur oamenii t reime să fie pe lân­gă geamuri şi pândesc să vadă ce face domnul direclor. B u n ă p ă c ă l e a l ă ! Ş t i a ce are de făcut .

Aşeză l ampa pe podea într 'un colţ, dându-i fiiilul a tâ t dc jos , doar numai o rază de lumină să mai poa tă împrăş t ia . Tşi roti ochii prin casă să vadă ce e ma i de preţ spre a ascunde. Văzuse în s.dă, după uşă gârliciul dela p ivni ţă . Acolo va arunca deocamdată . Mâine apoi se va s t recura nevăzut şi lo v a orândui mai b ine să poa tă fi re luate apoi de Domnii ' .

î n ş facă nişte ha ine şi nişte încă l ţă r i

ce-i încurcau vederea şi târându-le le as-vârli în bezna pivniţei . Se în iurnă în fu­gă. Afa ră se auzea acum desluşit glasu­ri le oamenilor care păreau eu făcuse front în fa la locuinţei. C â ţ i v a băteau eu par i în uşă răcnind să li se dea drumul înă­untru căci de nu. e rău.

Repede , mai repede, îşi zise. C e să mai ia ? V ă z u car tea deschisă pe masă.

— Aha, se gândi , line mult la căr ţ i . Şi tocmai căr ţ i le aces tea româneşti le u-răsc cei de afară . C u m să i le scap ? Se uită la dulap şi se înspă imântă .

— Prost am fost că nu i-am spus dela amiază. Sau m ă c a r să fi fugit şi mai re­pede îu seara as ia ca să an i t imp.

Afară sgomotul începea să înfricoşeze. Ţ ipe te , înjurătur i şi lovii uri de p a r în uşă ce nu mai conteneau.

T rase păi ura de pe pal în mi j locul în­căper i i . Se gândi să ia măca r o par te , împinse în lături uşile dulapului şi înce­pu a că ra cu amândouă mâini le căr ţ i l e ce i se păreau mai mari , mai frumoase.

A f a r ă urletele se în te ţeau din ce în ce. Lovituri le păreau că au să spargă uşa.

Mai repede, mai repede, îi şoptea c i ­neva la ureche. Şi mâini le p a r c ă în ciu­dă se înţepeneau şi lucrau mai greu. C a ­pul nu mai servea la nimic. Sgoiinotul era de iad. î ng rămădea căr ţ i în movila de pe podea. Ş i glasul ace la sâcâi tor îi spărgea urechi le : mai repede, mai repede, mai repede ! Mâini le începură să nu mai as­culte, t remurau. L a m p a elădea o lumină grozav de supără toare . V a i , ce calei e ín casă, î ţ i vinei rău !

Umbre uriaşe jucau pe pereţi apleeân-du-se şi îndreptându-se după el. Mai re­pede, mai repede, mai repede !

Deoda tă o ploaie de pietre ţăndăr i geamurile , s fâş iară storurile şi căzură în odaie. Ab ia avu timp să sară în lă tur i , înşfacă cele pa t ru colţuri alo pătur i i şi încercă s'o rielico în spate. P a r ' c a r fi fost fier. Dădu cu piciorul la o par te un vraf de căr ţ i din vârful .movilei. Pătura nu se mişca.

D i spe ra i , î ncepu a le, târ î pe poeîea. O a l t ă ploaie de p ie t re n imeri l a m p a şi o stinse. Tiitunerecul năvă l i pr in toate ucrainean : galben albastru. G â t u l cămă-ungherefe. S imţ i o vâ jâ i tu ră puternica în ? " .nu mai e ra acum decât ce-i fusese şi cap şi c â t eva şiroaie calde ce i se prolin- ul t imele c l ipe : al neamului său. D i n cap geau pe faţă, pe buze. şiroaie abundente îi năc lă iau buc le le câr -° Aerul reèe de a fa ră î i răcori f runtea b'onţate ale părului Iui negru.

uşile pâ râ i ră odată prelung şi se întin­seră la pământ .

Ivan Capa j en o luă Ia fugă că t re bucă­tărie, t răgând în neşt ire pă tu ra cu cărţ i . Cea ta se opri puj in în pragul devastat a l uşii. Zări îu fundul sălii umbra ce ee mişca.

— Pe aic i . urlă Metro C a p a j e n , l-am văzut !

Umbra din finului sălii se izbi în bu­cătăr ie . Nu cunoştea bine terenul. P ipă i şi elădu de uşa ce da în cur tea şcoalei. Lra încuia tă , ( a u l ă în fugă câr l igul şi-1 r idică în sus. Urmări tor i i e rau acum la uşa bucătăr ie i . Ieşi în curte. Aic i e scă­parea. De aici cunoşlea perfec t drumul. D a c ă sare gardul elin fund, dă în lunca Prutului şi de-acole> luând-o pe malul a-pei a junge la el acasă . O luă l a fugă tă­ind de-adreptu! curtea.

— Ne scapă , ţ ipară câţ iva. — înconjura ţ i şcoala, porunci Metro

Capate l i . Umbra se ca ţă ră pe gard. U n pa r vâ -

j â i peste capete . S e auzi un icnet şi-o bufnitură.

— G a t a - i , s tr igă Metro C a p a j e n . chi­cotind, 1-ain ocîiit !

— H u r a a a ! s t r igară înf ierbânta ţ i i . Aduceţi o lumină să-1 vedem !

Mai repede, mai repede, s t r igă nerv«« Metro C a p a ţ e n . Oameni i se s t rânseră îm­prejurul căzutului . C ineva în t inse o lam­pă ele buzunar . Sulul ele lumină despică noaptea şi desprinse f igura celui ce zăcea întins cu fa ja în sus, cum căzuse de pe gard lovit pe la spate .

Metro C a p a ţ e n se frànse de mi j loc şi îngenunche l a capul urmăritului . î i în­toarse mai b ine fa ţa spre el g e m â n d :

— Ivan, im se poate, nu nu, nu se poate !

Oameni i se îngrămădiseră şi pr iveau buimaci fă ră să p r i ceapă ceva. Ivan C a ­paţen dormea liniştit pe pămân tu l rece al acelei pr imăver i posomorâte. D i n col­tul gurei şi elin nara stângă i se prelin­geau două a ţe de sânge. îngeimânându-se pe gâtul cămăşi i Ini t ivită cu bicolorul

înf ierbânta tă . — Cân i , gemu bă ia tu l şi se încleş ta şi

mai t a r e de p ă t u r a cu căr ţ i . Ajunse in sală. Nu mai avea mult şi scăpa dela peire căr ţ i le .

T r e b u i a să salveze C Ă R Ţ I L E ! Uşa începu să cedeze sub violenţa lo­

viturilor. Se în toarse şi cu glas necunos-ent porunci în româneşte :

— Lăsa ţ i uşa, câini lor ! O secundă se făcu l inişte. Apoi urle­

tele se urcară , lovi tur i le se înmul ţ i ră şi maluri

Numai Me t ro C a p a ţ e n sta îngenunchiat luminându-i mereu fa ţa cu l a m p a elec­t r i că şi repetând ca pentru s ine :

— Nu vreau, nu s t poate, nu se poate! Nimeni nu vorbea. Nimeni nu înelrăsnea să şoptească. îşi

ţ ineau î n p i ep t răsuf larea în t r 'o cumpli ­tă încordare .

S u b cerul ace la de iad, doar a p a Pru­tului se auzea cum îşi alungă valuri le, cum atinge poa la sălci i lor ce-i p lâng pe

P A G I N I D I N T R E C U T

LA PEŞTERĂ BRANULUI de

CANDID C. M U Ş L E A

D a c ă în aerul p roaspă t al dimineţ i i co ­bor i din autobuzul care în t r 'o oră te-a a-dus din Braşov în pitorescul B ran , nu t e înduri să pleci imediat mai departe , şi te opreşt i câ teva momente ca să admiri frumoasele vile din aceas tă tot mai mult cău ta t ă s taţ iune c l imate r ică .

Porneşt i apoi î m p ă c a t sp re Moeciul de J o s , unde V a l e a Moeciului se s t r âmtează tot mai mult, iar casele devin tot m a i rare şi inai r i s ip i te pe dealuri . O iai a-poi la dreapta pe V a l e a Sbârc ioare i . da r drumul este tot mai rău şi podeţele tot mai şubrede. O b u c a t ă de drum urci , a l t ă bucă ţ i că cobori, dar va lea cu a p a ei l im­pede şi rece te î n t âmpină din nou, unde nu crezi. D e l a o vreme însă n'o mai în­tâlneşt i şi-ţi pa re că ai pierdut un bun pr ie ten de drum.

Urcuşul este mai greu acum, dar nu pes te mult t imp zăreşt i î n vârful dealu­lui b iser ica din Peş te ra -Bran . D a c ă laş i însă drumul şi o iai pc o potecuţă s t râm­tă l a dreapta, după 5—6 minute de mers , vezi în s tânga o boltifură marc în s tân­ca înnegri tă .

M a i urci câ ţ iva paşi şi deodată te vezi în gura unei peşteri , pe care nici n 'a i fi bănuit-o, dacă nu ai fi fost informat des­pre ex i s ten ţa ei în masivul P ie t r i i C r a ­iului.

E peştera dela Peştera , unde t imp de sute de ani Români i din j u r s 'au înch i ­nat lui Dumnezeu, când urgiile se ţ ineau lant şi când bi.sericiile erau atât de rare .

Pătrunzând în interior, ai impres ia că te afli într 'uu ba l l , înalt de pa t ru metr i , lat de cinci-şase şi adânc de zece.

Pe jos, resturi de fân, ic i-colo câte un bolovan, iar pereţii înnegri ţ i de fum, de la focul pe carc- l aprind excursioniş t i i surprinşi de vremea Tea. dar mai ales de păstorii cari îşi adăpostesc aici oile.

Iu dreapia , imediat cum intri , este o scobitură, în care încap bine patru oa­meni. Aici a fost pe vremuri a l tarul . S e cunoaşte încă locul, unde fumul dela c ă ­delni ţă sau dela o căţuie a înnegri t şi ma i mult peretele de s tâncă. In faţă u fost pristolul şi proscom id ierul, unde un c ă ­lugăr, şi mai târziu preoţii dela „schi t" je r t feau trupul Domnului . In perete, ce ­va mai sus, o al tă scobitură, unde se păs ­t rau cele necesare cultului .

Credincioş i i , cu cuşmele în mână , as­cul tau smeriţi rugăciuni le ce s e înă l ţ au în micul a l tar şi care se p ierdeau tot mai mul t în spre fundul halfului.

C â n d erau prazn ice mai mairi, numă­rul credincioşi lor era şi mai mare . Uni i ascul tau sfânta s lujbă în fa ţa peşteri i , i a r alţ i i t receau în al doilea hal i , conti­nuarea peşterii , înal t de 15, larg de 12 şi lung de 15 metri , mult mai întunecos de­câ t cel dintâi, dar c a r e l a zile mar i e ra s l ab luminat de făc l iu ţe le de c e a r ă de casă l ipi te pe o ieşi tură de p ia t ră , a ca­

r e r lumina a lunga miile de l i l ieci speriaţ i adunaţ i deasupra s ta lact i te lor ce lasă să p icure din când în când boabe grele de apă .

D e aici peştera cont inuă la s tânga , a-vând la început 36 metri înă l ţ ime, dar cu cât păt runzi mai adânc în ea. scade, până când a junge la un metru, astfel că trebue să înaintezi aplecâudu-te . D a r şi lă ţ imea s'a redus la un metru şi j u m ă ­tate. Li l ieci sper ia ţ i îşi iau sborul pr in întunerecul ce nu poate fi înprăş t ia t de­cât de o l ampă puternică de buzunar . în t imp ce mersul devine tot mai anevoios din cauza tufului calcaros . ca re ca o cl i ­să groasă ţi se l ipeşte de încă l ţăminte .

Lung imea totală a peşterii nu poate fi ca lcu la tă , căci dela un loc nu mai poţi înainta .

Prin elevii mei, cari sunt din pa r tea locului, am căuta t să-mi iau informaţ iuni dela cei mai bă t rân i oameni din Bran , şi ia tă ce am aflat dela Mioise iCojan, moş­neag de vreo 8 0 de ani, fost p r ima r în comuna Peş tera inai b ine de 3 0 de ani : Odată , de mult, peştera era un simplu adăpost pentru tâ lhar i . Mai târz iu , pre­cis i m se ştie când. a venit a i c i un călu­găr şi deoarece în comună nu era biseri­că, t ransformă peştera în lăcaş de închi ­nare. Tot el , voind să dovedească că pe­ştera răspunde în coasta muntelui Ză-' U o a g a (la NV., tot în masivul P ie t r i i C r a ­iului) , a făcut în peşteră un foc mare cu lemne şi frunze umede, cari fac fum mult, i-a astupat apoi bine intrarea şi după câ teva zile oamenii au văzut fum mult în Zănoaga.

C a lăcaş al Domnului a servit până la anul 1 8 1 5 . când. de-asupra peşteri i . Români i şi-au făcui n bisericuţă de lemn. pe care în 1 8 4 8 au înlocuit-o cu una de piat ră . D e a tunci pesiera a rămas pără­sită. Deasupra intrăr i i erau săpate în p ia t ră T a b l e l e Legi i lui Moise, dar un trăsnet a spart s tânca şi astăzi nu s e m a i vede n imic din ele. In ea se adăpostesc mulţi l i l ieci, b a se crede că şi al te ani­male periculoase, căci până în fundul ei n'a putut pă t runde nimeni.

Prin elevul Tosif G â r b a c e a am aflat dela Tan cu al lui Zara , om de 6 0 de ani, ca şi dela bunicul elevului, B u c u r G â r b a ­cea. următoare le :

D i n moşi-strămoşi, şi din t a t ă 'n ^iu, s'a păstrat amint i rea unui oa reca re G h i ţ ă Tâ lharu l , căp i t an de bandi ţ i , care-şi a-vea ascunzătoarea în această peşteră. Oameni i s tăpânir i i 1-an cău ta t mult t imp, dar zadarnic , căci el se ascundea într 'o hrubă lă tura ln ică , din care ieşea printr 'un coridor mascat cu urzic i şi bru­sturi .

P e la anul 1 6 0 0 credincioşii din j u r ve­neau la peşteră să asculte servic iu l di­

vin of ic ia t de către un preot, care învă­ţase s lujbele în jos , spre Braşov . *)

D u p ă anul 1650 (?) nu s'a mai slujit în peşteră, da r şi astăzi se vede locul unde era a l tarul . D u p ă 1800 (?) se clădi deasu­p r a peşteri i , „Pe deal", o b i se r ică solidă care ex i s t ă şi astăzi.

L a gura peşterii se văd urmele unui zid de p ia t ră , care lăsa doar o mică tre­cere. S e zice că în acest zid oamenii fă ­cuseră şi o port i ţă închisă cu l acă t ; as­tăzi însă gura are o lă ţ ime de aproape 5 metri . B ă t r â n i i spun că aici îşi ascun­deau cei din sat mult-puţ in ui ce-l aveau, i a r când urgia războaielor se aprop ia de ei. acolo îşi ascundeau şi vilele.

Peş te ra t rece pe sub tot satul Peş tera şi pe sub o par te din dealurile înveci­nate, până în muntele Vlăduşca (spre N., tot în Pia t ra Craiului . ) unde de aseme­nea se află o peşteră, ca re nu depar te dela intrare se s t râmtează, dar apoi se lărgeşte din n o u . Nişte ciobani , voind să vadă dacă cele două peşter i sunt: în le­gă tură una cu alta, au dus în peştera din Alăduşca o p is ică pe oare au alungat-o cu câinii şi p is ica a ieşit p r in peştera de dincoace.

C â ţ i v a străini au venit pe acolo cu a-para te care — spuneau ei — ar a ră ta lo­curi le unde se află metale preţ ioase, şi — după părerea lor — o mare cant i ta te de monede de aur ar fi ascunsă în peş­tera din Vlăduşca , dar mai depar te în interior. E i au şi încercat să pă t rundă până acolo, dar n'au putut din cauza în­gustimii peşterii , şi-au renunţat.

Al ţ i i ştiu că ingineri germani ar fi început isă facă săpături în Vlăduşca. dui­ne mai având bani, au lăsal lucrul ba l l a .

L a vreo sută de paşi dela peşteră, în vale. se af lă o căsuţă, propr ie ta tea Mă­riei Ion T e r c i Tipei i i . o femec văra t i că , cu care slam de. vorbă în l imp ce luăm o guşi are l a umbra câtorva pruni . E a ne spune, bucuros şi cu multă volubil i ta te iot c e ştie dela m a i n a şi dela bun ica ei, B ă d i c a . Ne mai spune că este s t rănepoata Părintelui Tipe iu , care a locuit ch iar în c a s a care eslc acum propr ie ta tea ei, i a r Pă i iu le ie Talpă locuia pe dealul de a lă­turi, că la s tânga cum ieşi din peşteră se af la un ulm mare, în care era f i xa t c lo­potul şi toaca, dar mai demult, când ea nu se născuse încă , şi că veneau oamenii din mai multe sate din j u r să ascul te s lujba în peşteră.

Mai vorbind b a de una, b a de al ta , ne-a spus despre c ineva că are o casă „desperată" . — C e vrei să spui ? •— A -poi nu t ră iesc b ine amândoi, pen t rucă i'emeea e „gărgări ţoasă", şi din al te mul­te pr ic in i .

— C u m vine asta ? — Apoi , ia, p a r c ă

*) L a biserica „SF. Nicolae" din Braşov .

i-au mânca t gărgăr i ţe le fa ţa spn.nă: ciupită do vărsa t ) .

Căutând să verificăm de când e s t e cu­noscută peştera, a m deschis trtatul de s ta t is t ică şi geografie al lui T. H. Ben ign i 1 ) şi în caietul TIT am af la t : „In. regiunea Col ibaş i lor *) de Sus se af lă două peşteri cunoscute, dintre cari una (cea dela Pe­ştera . N. Aut.) a fost mult t imp locuită de un călugăr g r e c 3 ) - fa re a şi fost în­mormântat în ea când a murit ."

C â n d i-am s p u s aceasta Mărie i l e r c i T ipe iu . n c - a ras»uns f ă r ă să stea mull p e gânduri : „Da, d a , d a r oasele i l e -au scos oamenii şi le-au îngropat la bisericn. din deal. Aşa a m pomenit eu dela bătrâni !''

Am deschis a p o i şi geografia lui Lucas mătoarele : „Aici sunt două peşteri ves-Joseph Maer ienburg 4 ) . unde ani af lat ur­ti le, dintre care u n a are s ta lact i te , iar în cealal tă i o p o l i urca numai c u ajutorul unei scări"'.

Dovezi şi m a i v e c h i şi mai amănunţ i te despre această peşteră-biser ică . a f l ă r i în documentele arhivei istorice a Municipiu­lui Braşov. C e a mai veche datează din anul 1 7 5 1 , când ş t i m c ă un preot făcea serviciu divin în această peşteră. (No. 3 3 / 1 7 5 1 ) .

Alte două documente — acestea din anul 1 7 9 6 — cuprind două c e r e r i ale ob­ştii din_sa_t către Magis t ra tu l 5 ) Braşovu-

1) Handbuch der Statist ik und Geographie des Grossfürstenthuma Siebenbürgen, Sibiu, 18S7, p. 90. . >

2) Locuitori din regiunea Branului care tră­iau pe atunci în colibe.

3) Ortodox. 4 ; Geographie des Grossfürstenthumes Sie­

benbürgen, 1812, Vol. I I . p. 36'1 5) P r imăr ia 'Săsească de pe vueimluri şi până

la războiul mondial, ca re , ca domn d3 pămat . t i i i exe rc i t a jurisdicţ ia asupra întregii Ţării Bflrsei.

(Voia sa lui, dintre care pe una o reproducem în întregime, dar cu ortografia de astăzi (cea de alunei — ungurească — se poate ve­d e a d in s e m n ă t u r i )

Preacinstitului, Miloşi inul ui si Puternicu-lu Sful') ul Cinstitei Cetăţi (a.) Braşovului

şi a ţoală Ţara Bursei !

Mai înainte cu 2 uni venind Preaosfin-iitul Domnul Vlădica al nostru aici în hotarul Brunului şi cercetând pe la loate Bisericile, aşa venind şi la noria'2) noastră la peşteră, au intrat în Biserică şi cerce­tând, nu i-au plăcut cum se aflu această Biserică fiindcă înluuntru, unde este Bi­serica, este umezeală foarte şi se putre­zeşte. Bârnele nu ţine mai mult decât 5 . sau (> ani, şi mai vârtos hainele şi car ­iile Biserici i se str ică şi putrezesc. Aşa însuşi 'Domnul I ludica ne-au did învăţă­tura ca la Măria Ì oastrâ să cerem slobo­zenie a ne face Biser ică afară din peşte­ră pentru stricăciunea şi paguba, care noi cu toiul cădem şi ne rugăm Măriilor Voa­stre ca să ne daţi această slobozenie care mui sus cerem, şi cum va fi mila. Măriilor Voastre aşteptăm răspuns de bucurie. Bran 24 Fabr. 1?<j6.

Cu totul plecaţi şi supuşi:

(ss) Popa Sztán I ivei Duhovnik fss) Popá \ikolúy Tipli Paroh (w! Popá Núdu l'alpe. Jdon Mosoiu Cotsman emp'curw Kutotz norijusi Dela nori ja poteri Si âm szkrisz luon.Bidu m p . Lo-•••.;<••,.

(Arhiva istorică \ u . 4 ' - , K / ! 7 % ) .

Municipiul ' ; ' . Braşov,

1) Goneiliul orăşenesc , e» şi localul aunide-şi t inea şedinţele. E x i s t ă şi astăzi, ia mij locul pieţii pr incipale a Braşovului JP ia i a Liber tă ţ i i ) .

ii) Buor ia , parohia.

Rugăciune pentru limpezire

de

I. V . S P I R i p O N

Doamne, Fă-mă altceva decât ce sânt, v

Fă-mă numai cer sau numai pământ. Fă-mă, Dcamne, numai smoală sau numai zăpadă, Numai vierme ori numai baladă. Fă-mă chiot haiducesc, îă-mă muţenie, Dar nu şoaptă, Doamne, cuminţenie. Fă-mă cascadă ori mare, dar nu gungurit d* ape, Orice, dar nu din fiecare a p r o a p e . Dar nu mă lăsa, Doamne, om: Nici vultur în văzduh, nici piatră ori pom. Dar nu mă lăsa, Doamne, răstignit Intre clipă şi'ntre infinit. Nu mă lăsa, Doamne, ca acum: Nici brad în munte şi nici scrum. Fă-mă, Doamne, ori una ori altă — Ori balta cea mai murdară, ori steaua cea mai înaltă.

La aceas tă umil i tă cerere Magis t ra tul? braşovean le răspunde c*i li se r a da a-probarca necesară, după <-î î;,i vor fi a-les un loc şi vor a ră ta că au mi j loace ca să-ş: c lădească o b iser ică nouă.

Din cerere mai reiese şi L-ptul iă dei a o vreme credincioşii ar fi îmbrăca t pe­reţii peşterii eu scânduri şi i-ar fi făcut si un fel de plafon spr i j in i t cu bârne .

In a doua cerere (din 50 Mart ie 1 7 % ) ei ara tă că Inc au. iar (oale chel luci i le vor fi suportate de către c â ţ i va din ei, dar „nu o face din pia t ră , ci o face de lemn. care multe scule încă sunt ga ta dela Biser ica cea veche." (No. 6,(4/(796).

Magistrului le răspunde că le dă voie să-şi facă biserică nouă, dar pe cea din peşteră să o desfiinţeze cu totul.

Astfel , având şi loc şi ban i . sau mai bine zis material de construcţ ie , şi-au fă ­cui o bisericuţă de lemn, dar în imedia ta apropiere a peşterii , deoarece în anul 1816 ei cer din nou sa li se dea aprobare să-şi facă altă biserică, în mijlocul satu­lui, cea veche fiind ruinată, nesănătoasă şi nepotrivită pentru serviciul divin.

Castelanul dela Bran , Bokros . în cer t i ­f icatul ce li-l l iberează, consta tă că în adevăr biser ica este nu numai veche şi ruinată, dar o galerie a peşteri i dă t oc ­mai î n biserică şi prin aceas ta tot t im­pul pă t runde în casa Domnulu i un miros nesănătos de mucezeală. (No. 1819/1816).

Doi ani mai târziu (1818), consil ierul orăşănesc Riemer rapor tează Magis t ra tu­lui că biser ica nu este veche. Miai t ră iesc încă cameni cari îşi aduc aminte când a fost construită şi când se făcea încă s l u j ­bă în peşteră . Ea este însă foarte umedă şi cu miros de mucezeală , iar duşumeaua — eu toate că este făcută numai de un an. când a mai fost pe acolo — este pu­trezită, iar la capete şi la in t rarea în a l ­tar s'a aşezat un strat gros de clisă. (No. 2257 /1818).

Biser ica din deal. unde se află şi as tăzi , a fost refăcută în anul (837, cum a r a t ă inscr ipţ ia : „R. F . L . A. 1857", iar în 1852 a fost renovată.*)

P e tavain, aproape de t indă, se află a l t ă inscr ipţ ie : „Cu b inecuvân ta rea şi a ju to­rul bunului Dumnezeu s'a p ic tora t (sic !) această sfântă biserică cu ţoale chel tu ia-lele Mult S t . D - n u George Z. Moşoiu şi a soţiei sale E lena , născut în această co ­mună, spre e ternă memorie şi cerească împără i i c , în anul Domnului 1901."

In spaţ ioasa, luminoasa şi solida lor biserică de astăzi, credincioşii din comuna Peş tera nu mai au să îndure nici fr igul , nici umezeala şi mucezeală . cum au în ­durat moşii şi strămoşii lor. Vechea p e ­şteră, însă . în ca re a tâ tea generaţi i d in ai lor şi-au înălţat rugile în vremuri de bucurie , dar mai ales de necazuri , n ' a r trebui să fie lăsa tă să fie la îndemâna oricui, ca să-şi eternizeze numele pe pe­reţii ei de s tâncă . Aic i a fost Ioc sfânt, cu murmur de cântăr i rel igioase şi cu miros de t ămâ ie şi smirnă.

*) loan Moşoiu: Branul şi C e t a t e a Brainului. Turing-Clubul Românie i . Bucureş t i , 1930. p. 72 .

ALBERTO MORAVIA forcasi ră. conjoară .

Acum 12 ani, numai la 22 de ani, Al- morala, lirism, ironie, iată catena sumare berto Moravia publică un roman de un indicaţii de ceea ce se poate găsi în a-rasunător succes : Gli indifferenti. Abun- ceasta publicaţie plină de miez. /' ragmen-dând în psihologie, în analiză meticuloasă Iul tradus de noi poate să facă o ideie .şi descriere amănunţită a interioarelor, despre măsura intuiţiei psihologice a acel prim roman al scriitorului care azi scriitorului, prin care se insinuiazà un li-e considerat ca o speranţă a literaturii rism de înaltă tensiune, aruncat ca o mari din viitor, a fost primit cu ap /auz? fântână ţâşnitoare, din contemplarea pa­şi sgomot. Cetit azi romanul pare oare- mân litrilor Halite, purtătoare de ruin:, ca- ho. Scri i torul priveşte, m u l t ă vreme, l a cum fals, purtând pecetea tinereţii îmbi- incombe, martiri, biserici răcoroase şi lu- sofia sa, ca re îna intează încet , umilă în

Stânjcnei i albi şi violeţi o în-stufoşi, până la înă l ţ imea şol­

durilor. Lalelele înfrumuseţează s t ra tur i le verzi ca smaragdul . Trandaf i r i i se îngră­mădesc, înstelaţ i cu flori, la colţuri, îm­prejurul marmorelor, pe capi te lur i le ro­mane răsturnate. Un măr înflorit înt inde că t re cerul azur, mi rarea ramuri i sale al-

bută de lecturi şi mai puţin de ex perieri- ininişuri surprinzătoare în solitudinea lor fa vieţii. In 1955 scriitorul publică un al. milenară! Poezia este însă atât de reţi-d'Jlea roman „Le ambizioni sbaţţluite" nula încât rândurile sunt pline de ea ca (Ambiţiile greşite). Urmează „Ln bella păstăile coapte gata să pocnească. Efec-')i7a''. povestiri, tot în 1935, apoi o carte tul artistic e din cele mai durabile. Re­da nuvele in 1937 ,.L'imbroglio", wide, marcaţi apoi firul gândurilor, cu subtili-detaliu interesant pentru noi, în prima late urmării, al soţiei scriitorului în bise nuvelă personagiul principul îl constitue rică ! E de o veracitate fără. greş ! Şi ui

glorie; apoi cu un suspin de uşura-în toarce că t re măsuţă, la hâr t i i le

a tâ ta re se sale.

D a r soţia, după ce s'a pl imbat deajuns în soare, in t ră în una din acele biserici deşarte şi îngeinunchiază într 'un colţ în­tunecat. Podeaua întinsă din p ie t re cenu-ii, pe care ne lucra te le coloane romane se

o româncă, tip de aventurieră, aruncată Urna propoziţiune cu care „Alegoria pre- spr i j ină fără de bază, se înt inde sub ziua de viaţă într'un oreş provincial italian In sfârşit, anul trecui, Moravia publică „I sogni del pigro'' (Visurile leneşului), carte plină de farmec şi inedit. Portrete,

rafaelită se închee, ce aruncă deodată o nesigură căzând din ferestrele mari. vibrare cosmică îndurerată peste tabloul calm, solitar al pieţei din fata bisericii !

M. C.

în

Alegoric prerafaelită

absidă sc l ipesc înegri te lc mozaicuri în­volburate, figuri n imbate sc r idică, o car te pe braţe , sau o spadă în mână . Li terele fie aur ale scri i turi lor la t ine fumegă în umbră, cas te şi nedescifrabi le , ca notele muzicale dîntr 'o tăcută simfonie. Soţ ia scrii torului se roagă, clar dup?, ce s'a ru­gat se aşează pe un scaun de paie şi se

. . .Dar toate aceste inconveniente, cum tr 'o zi ver p l eca cu s iguranţă ; acum, pierde în ref lecţ i i pe ca re le favorizează zice adesea scriitorul soţiei sale, mai sunt mărturiseşte el, mi-şi s imte cura ju l de a l iniştea şi s ingură ta tea locului. S e gânde-suportabi le în compara ţ i e cu răul unei înfrunta neplăcer i le unei mută r i , şi-apoi s | 0 ] a t impuri le pe t recute în urâtul car -atmosfere ca aceea, de târâi te promiscuă, l ipsesc para le le . (ier modern, acolo în pa r t ea de jos a ora-de plăcer i joase, de datorii fără eroism. D a r după un an p?-a le le fură găsite , subii. Se mai gândeşte la rămăşi ţe le care E un fel de a vorbi, e x p l i c ă în câte o şi p l ic t i sea la celor doi a at ins culmea, se păs t rează în al tare , sub pietre. Un seară scri i torul soţiei sale. că mediul nu Deaceea hotărăsc să se mute. D u p ă mul- scrupul o reţine, n 'a r vrea să se gândeas-contează ; dar încetul cu încetul anumite j P cerce tăr i găsesc trei camere înt r 'o casă că la asta, dar sufletul o invi tă cu o a-i ii f ineai e pătrund şi prin cele mai îndâr- nouă, pe un deal. într 'o par te a f la tă în fectueasă insistenţă. E mer i t a t ă pacea de j i t e apărăr i . Min tea şi in ima sfârşesc prin câmp încă , unde pr in t re grădini le vile- care se bucură acuma ? Şi e o pace ade-a se da după v ia ţa pe care o duci şi In- | o r arcadico, câmpur i şi livezi, se desfac varata a in imi i ; sau a simţurilor sat isfă-cruri le care te înconjoară . Ce- i mai r a n e întunecate le prăpăst i i ale ca tacombelor cute şi p o t o l i t e ? Şi se mai în t reabă , din că, dat fiind că aspi ra ţ i i le după frumos şi se găsesc împrăş t i a te mormintele pri- vina cui, sau prin care mister după a tâ-şi bun suni fundamentale în sufletul o- mil or mart ir i ai credinţei . Aic i . pr int re tea secole dela mort i le eroice a le sfinţi lor menesc, se .ajunge, prin icoimpromisuri înal te le ziduri umede şi înverzi te de îngropaţi în acea biserică, lumea pentru t repta te , să se găsească frumoase lucru- muşchi, s t răduţele înghesuite nu văd tre- ca re ei s'au jer t f i t , a recăzut, sau pare, r i le care par urâte, şi bune cele care se când decât că lugăr i doi câte doi, pioşi în vechile încleştăr i mater ia le ? S ă fi mu­simi rele. î n anumite medii nu se pare, ci şi gânditori ; sau câ te un cerşetor albit , rit care în zadar acei îndepăr ta ţ i şi cre­pe nesimţite, ba mai mult , cu bucur ie , cu traista pe şold. Noaptea, pe aceste dincicşi mart i r i ? Şi ei, aici , de ce moarte omul se transformă, lucru care e un mod străduţe, turmele dau în câmp behăind vor muri ? Nu ar trebui şi ei aici , ca acei de a pieri, poate cel mai crud şi mai ire- disonant si des, că t re păşunele apropia te , mart ir i , să-şi dea v ia ţa ca preţ pentru un parabi l . Şi azi ci mai consideră false Clopoţeii mănăs t i r i lo r au un sunet răsu- viitor mai bun ? Soţ ia scrii torului ar vrea marmorele porli color, do nesuferit sgomo- nător, şi aces(a-i unicul sgomot al singu- să nu mai gândească în acest chip , să ui-

rătăţ i i de-acolo. Din loc în loc zidurile se le, fie m ă c a r rugându-se; dar nu poate, deschid înconjurând un luminiş ierbos în în cele din urmă, cu ochii în lacr imi , în-mijlocul căruia un arbore frunzos apără ge.nunohiază, ori face semnul cruci i şi ie-o bancă veşnic deşartă. C ă t r e aces te lu- se îu piaţă . Soarele luminează i a rba în t re ininişuri b iser ic i le a rha ice care ad apos- pietre, în închiderea zidurilor solitare, tese mormintele martir i lor, a r a t ă feţele Un mare păsăroi negru sare pe ramuri le lor. 1 ; unui pom; şi din ramuri a t â rnă bărb i le

D e l a biroul său, pr in mare le geam lungi ale l ichenilor . Păsăro iu l fîueră sub­

til! radioului si spectacole le de c inema; dar cu (impui, poate, se vor domestici urmând sfaturile s imţuri lor caro totdeau­na sunt colo dintâi ga la să cedeze ; vor descoperi scarnavo delectări acolo unde azi nu văd decât defecte ; pentru ca în cele din urmă să se obişnuiască cu o vi-ţ icasă beati tudine făcută din p lăcer i de­viate şi răsucilo şi de minime comprami- transparent , scri i torul priveşte l a soţia sa l ire şi ca în faţa unui funest presenti-suri. Scri i torul termină cu o senină i rò- care se p l imbă încetişor pe aleile mici şi ment. p r imăvara în t reagă se înf ioară . nie zicând că prevede ziua când vor mer- presărate cu pie t r icele ale grădini i de sub Din i tal . de Mih. Chirnoagă ge împreună la acel Cinema ; sau se vor opri în extas , cuprinşi de dorinţă, în fa ţa ; vi tr inei magazinului de mobile, cu dormi­torul stil nouăsuîc. C u cartierul vor sfârşi prin a-1 îndrăgi , după cum îndrăgeşt i un vi ţ iu în zadar combătut , căru ia eşti con­strâns să-i recunoşti un oarecare , deşi în­gri jorător , farmec.

„Să p lecăm' ' murmură soţia ascul tând aceste prevestiri „să p l ecăm de a ic i p â n ă suntem t ineri ; haidem, te rog." Soţul a-l in tă acel cap ap leca t şi răspunde că în-

Apogialură de

ION C A R A I O N

1) iVaigunemt din „Viswirilo leneşului"

Peste carpete le rămase în păreţi Mai plouă uneori c a un blestem, Strănută pieptul muced cu hereti — Ne întâlnim dar nu ne mai v e d e m . . .

Prin c a r n e a noastră dorm cetăţ i aride, Şi totuşi umblă umbra în s i c r i u . . . N e a m revăzut, dar poate-i prea târziu Inchide-te, tăcerea mea, î n c h i d e . . .

MARILE PUTERI de

L E O P O L D von R A N K E

Cu lectura şi cu studiile o cazul ca şi cu inipnesiunilo unei călători i sau cu 'evenimente­le vieţii însăşi. Oricât do a t r ăgă to r şi plin de sugestii ar fi faptul s ingurat ic , trăit însă, el rămâne în mimă., se, es tompează şi dispare; nu­mai impresi un ile mari, a v u t e din când în când, viziunile do tota l i ta te , fi» că ne-au parveni t involuntar, fie că le-am câş t iga t printr'o ob­servaţ ie deosebit de a tentă , rămân şi îmbogă­ţesc totalul avântului nostru spiritual. Momen­tele ce le mai seamă ale exis tenţei se apropie, în amintire, const i tuind însuşi conţinutul ei do viaţă.

E s t e de sigur bine, ca după lectura unei opero mai înseiuniate să-ţi înfăţişezi diferen­ţiat , pe câ t e cu putinţă, rezultatele şi să re­vezi părţile miai imlpoii'tante<; es te chiar foarte recomandabi l să faci uneori bilanţul unor stu­dii miai ext inse ; eu însă, meng şi mai departe, invi tând pe ce t i tor să-şi reprezinte în corela­ţ ia lor rezultatele, câ ş t iga t e nun tai prin mul­tiple străduinţe, alo unei perioade is torice mai lungi, alo ultimului secol şi jumăta te .

Fă ră îndoială că şi evoca rea urmi moment s igurateo, a urnei evoluţii speci f ice are în. is­torie o va loare nepreţuită, căci tot part icula­rul contino şi o genera l i ta te . Totuşi niciodată nu se va putea înăbuşi ce r in ţa die a contem­pla, fără restirioţiiiini, to ta l i t a tea ; că t re aceas ta tinde, îmtr'un fel sau altul, oricine, pentrucă din multiplicitatea, impreainnilor s inguratece so desprinde, în miod nevoit pentru noi, ima­g inea unităţii lor.

E s t e însă greu s"o mijloceşt i pe câteva pa­gini, cu mot ivarea pe care o comportă şi cu oa reca re speranţă de a, fi primită. V t w c totuşi să fac şi aceaistă înce rca re .

Oăci nu ştiu cum aşi putea începe mai bine un nou volum al acestei reviste, decât dacă aşi reuşi să zdruncin unele erori, aproape ge­neral răspândite , asupra desfăşurării culturale a timpurilor motfcsiip. decât dacă a-şi reuşi, într'o măsură oa reca re , .să evoc , cu miai multă c la r i t a te şi mai puţină, incer t i tudine decât se fac© deobicei, mioinentul is toric mondial în ca­re ne aflăm ?

Incnitmietânidu-mă să. fac această încercare , mu pot totuşi să mă înapoez preei mult în tre­cut pentru a nu fi silit isă scriu o în t reagă is torie universală ; dciasetoreoea, în mod voit, nu ţin seamă decât die evoluţia, momentelor ho­tărâtoare din evoluţia, relaţ i i lor ex te rne între diferitele s ta te ; în ele sie va. regăsi în mai e măsură , şi explicaţia, fenomenelor interne, de c a r e sunt l ega te prin multiple relaţii de cau­zal i tate şi efect .

EPOCA L U I LUDOVIC X I V . Sä pornim deci dela p forni za. că în iseeolui al

X V I - l e a sie considera l ibertatea Europei condi­ţ iona tă de antagonismul şi echilibrul dintre Spania şi F ran ţa . Pen t rucă , în caz de subjuga­r e din par tea uneia din ace s t e puteri, se pu­t ea r ecurge la oealal tă. S lăb ic iunea şi zdrun­cinarea t emporară a F ran ţe i , din cauza lupte­lor interne, e ra deci privi tă ca o nenorocire genera lă ; a şa că, dacă Henric al IV- l ea a fost primit ou a t â t a entuziasm, a c e a s t a mi se da­t o r a numai faptului că a pus capăt anarhiei

din F r a n ţ a , ci, miai ales, pentrucă, prin aceas­ta, a devenit mesta urătorul unei ordini euro pene as igurate . S ' a întâmplat. însă ca F ran ţ a , dând celo mai per iculoase lovituri rivalului ei în Ţăr i le de J o s şi în Peninsula Iber ică şi în­vingând pe al iaţ i i aces tu ia în Germania, să-şi însuşească o preponderenţă mai mare ciliar decât a arvut-o vreodată Spania , chiar în mo­mentele ei de apogeu.

Să ne reaimintim puţin situaţia Europei, aşa culm era în jurul anului 1G80.

F r a n ţ a aşa de potr ivi tă si de a tâ ta timp obişnuită, să ţie Europa într 'o s t o w de fierbere lua aciwn .mai unită şi mai puternică ca, ori­când, un rege, caro a înţeles să întruchipeze, î n t r u n fel desăvârşi t , pe .suveranul a şa cum ţara îl preţuia, a reuşit să-şi impună înisffirşit definitiv, după o îndelungată rezistenţă o no­bilime ce pr imai acum cu aceeaş i râvnă .ser­vicii a tâ t la curte cât şi în a rmată ; în acelaşi timp eţ şi-a aliat şi cleiul împotr iva papali­tăţi i .

Pent ru a înţe lege, într 'o măsură oarecare , raportul de forţe, nu e nieeesair decât să ne re.-innintiim că, în timp ce împăratul înfiinţa primele două regimente permanente , de infan­terie si de euirasieiri. Ludovic al X l V - l e a între-ţ inea, chiar în t imp de pace, 100.000 de oameni în garnizoane si 14.000 în garda sa: pe când marina de război engleză, decădea. în ultimii ani ai domniei lui Carol al TI-lea tot mai mult. (ea număra în anul 1<î78 .iiiiimiai 8:' de vase) cea. franceză, a junsese şă aibă în anul 1081 un nu­mai' de % vapoare do linie, de prima şi a doua ca tegor ie , fifi de bas t imente mai iniei cu vâsle, velo şi tunuri si tot atâtea, ce se între­buinţau spre a fi l ansa te arzânde împotriva adversarului . In ace la* timp, trupele lui Lu­dovic al X l V - l e a erau cele niai bine instruite şi miai obişnuite cu războiul din câ te se cu­noşteau; vapoarele sale erau de .asemenea foarte bine construi te : nici un alt suveran nu poseda, a tât pentru a t ac cât si pentru apărare, grani ţe a şa do bine for t i f icate .

Francezi i reuşiseră să înv ingă Span ia nu atât prin puterea lor mili tară, cât , mai ales, prin ac ţ iunea polit ică şi al ianţele lor. S i tua ţ i a preponderentă câ ş t iga t ă în acest fel, au folo­sit-o spre a o t ransforma într 'o stap/tnirc oare­cum suverană.

Să, privim mai întâi la nord şi la, răsărit . Suedia, în anul 1674, începuse un război peri­culos, fără, pregăt ire , fără bani şi fără, nici un motiv serios, numai în urma cuvântului de ordine al F ran ţe i şi în speranţa subsidiilor ei. Tar abţ inerea coroanei poloneze de că t r e Toan Sobieski a fost anunţată , în t r 'o foaie oficială, ca, un tr iumf al lui Ludovic al X l V - l e a : de altfel, regelo şi regina Poloniei an şi stat mult timp în slujba, mteireselor franceze. Din Polo­nia se susţineau, când nu s'e inai putea, face aceas ta chiar din Vien.a, nemulţumiţii unguri; Francezi i mi j loceau legături le aces to ra cu Tur­cii, căci a supra Divanului îşi exerc i tau neal te­rat vechea influenţă, susţ inută cu mi j loacele obişnuite. Una, dim gri j i le de căpetenie ale po­liticei firamiceize era s ă ment ina pacea între Polonezi şi Turc i ; pentru atingerea, acestui scop făceau apel chiar şi la Ha-n/ul Tă ta r i lo r .

Alt obiect iv urmărit era să împiedece Rusia pa să ext indă războiul asupra Suediei . După cum ara tă în 1081. Contarmi , imediat ce Mos­coviţ i i s e decideau să. a t ace Suedia, a l ia ta Fran ţe i , Turc i i ameninţau să pătrundă' cu oas­te în s tăpânirea Tarului . Ajrunge să spuinelai, că războiul sau pacea depindeau de F ran ţa şi în aces t e regiuni îndepărtate .

E s t e cunoscut c i t de nemij loci t a influenţat aces t sistam şi Ger imani a, mai a les prin Suedia. Cermiania e r a împărţi tă si destul de slăbită, chiar şi fără aces t e mi j loace : B a v a r i a şi Pa la­tinatul e rau legate de curtea f ranceză prin căsători i , iar aproape toţi ceilalţi suverani pri­meau, cu intenmitenţă, subsidii: electorul de Colonia a predat chiar, printr 'un t ra ta t for­mal, pe caro căuta să-I ascundă sub diferite alte t ra ta te , eetă ţuia Neuss unei garnizoane franceze.

Nici in Europa cen t ra lă şi sudică, s i tuaţ ia nu se prezenta altfel. Elveţ ieni i făceau servi­ciu în a rmate le franceze, adesea, chiar- şi în nu­măr mai mare de gO.000 de oanreni, iar inde­pendenţa adunări lor lor nu mai putea, fi lău­dată, deoarece influenţele publice şi mai a les cele ascunse exe rc i t a t e asupra, lor erau aşa de puternice. Pent ru a-şi as igura o ca le deschisă spre I ta l ia . Richel ieu luase în s tăpânire Piná­ról o: mai însemnată, era, însă loca l i t a tea Casa­le, prin care poate fi ameninţat nemijlocit Mi-Ianni şi ( ienova .

Oricine prevedea. în acea, vreme, pericolul ajungerii şi aces te i locali tăţ i în mâini le fran­ceze; nimeni înisă. u'a. îndrăznit, să ,se opună în mod serios t ra ta t ive lor , pe caro Ludovic al X l V - l e a le ducea în acest scop cu Ducele de Mantua, cu toato că au durat destul de mult, aşa încât , la sfârşit şi aceas tă loca l i ta te a fost ocupată de o garnizoană franceză. In situaţia Ducelui do Mantua se găsea, şi major i t a tea se-1 orlali.i suverani italieni ca re erau şi ei înfeu­daţi Franţe i . Ducervi de Savoia, era franceză, tot aişa ca dincolo de Pir inei , R e g i n a Por tuga­liei. Cardinalul d"Fstreés. avea. o putere aşa de mare atât, asupra, uneia cât şi asupra celei­lal te, î ncâ t se spunea, că Ic s tăpâneş te 'despo­tic , iar prin ele, ţăr i le lor. Dar se putea, oare prevedea, că F r a n ţ a va câştiga, o influenţă ho-tăr î toaro chiar şi asiupra adversar i lor săi din rasa, de Austr ia ? Nu-şi dobândi-se ea, s i tuaţ ia preponderenţă tocmai în urma luptei cu aceas tă dinast ie ? F r a n ţ a însă a, în ţe les şă despar tă ra­mura, spaniolă, de cea germană. Tânăru l rege ai Spaniei căsătorind u-so cu o prinţesă, france­ză, foarte curând înrâurirea, amibaisadorului francez s'a făcut simţită şi în chest iunile in­terne a lo Spanie i . Cel mai însemnat bărbat al vremii pe c a r e a ceas t ă ţ a ră l 'a avut, al doilea Don J u a n d 'Austr ia , a ajuns în dizgraţia, în caro a şi murit . din. cauza Francez i lo r . Şi la Viena F rancez i i a u reuşit să. prindă în rmod secret , rădăcini chiar în toiul războiului. Căci numai admiţând a c e a s t ă premisă, se pot înţe­lege osci laţ i i le cabinetului vienez. Deciziunile consiliului aulic de război erau cunoscute l a Versa i l les după cum se plânge generalul Mon-tecuculi , îna in te chiar să, fi ajuns la. propriul său car t ie r general .

In aceas t ă s i tuaţ ie , s ingură Anglia , dintre toa te s ta te le europene posedând şi puterea co­respunzătoare, şi-ar fi putut asuma misiunea de a m opune Francez i lor . S e ştie însă prin ce s t ran ie combinaţ ie de multiple motive polit ice, de dragoste, de lux şi do meligie, do interese şi die intrigi, Carol al II-lea era ţinut legat de Ludovic al XTV-lea . Totuş i , r ege le Franţe i nu so­co tea aces t» legături ca îndeajuns de puternice. Aşa că, simultan, avea gr i jă s ă a t ragă şi pe cei mai însemnaţi memlbri ai paiiamicntului do par tea sa. Oricât eram aceş t i a de independenţi şi de convinşi republicani , aceleaşi mij loace a jungeau pentru a-i câş t iga şi pe ei. Ambasa­dorul francez Bari l lon, vorbind despre unu! din ei, susţine că, mot ivele pe ca re i le-a ex­pus nu Tau convins , banii însă pe care i-a dat, l 'au făcut partizan sig/ur. Numai cu aces te mi j loace a putut aduce Ludovic al X I V şi Angl ia în puterea sa. Căci dacă regele Angliei s 'ar fi îndepărtat de el, ar fi în tâmpinat rezis­ten ţă în parlament, iar dacă parlamentul şi-ar fi însuşit resentimentul naţional cont ra F ran ­cezilor, s'ar fi izbit de împotr ivirea regelui.

Po l i t i ca lui Ludovic , după cuini spune în mod explici t Bar i l lon, era să împiedece o unire a Englezi lor , o împăcare în t re rege şi par lament . Aces t scop a fost real izat chiar prea bine, a şa că puterea Angliei sie găsea complect neutra­l izată.

Aşa încâ t n 'a rămas. în fa ţa Francez i lor , decât o Europă împăr ţ i tă şi fără putere, fără inimă şi fără fiere, după cum spun» nn Vene­t ian contoimporan. I i i t r 'adevăr , cum trebuie să se fi prezentat s i tuaţ ia poli t ică generali i dacă s'a putut admite ca . în urma propunerii unuia diu parlamentele sale. Ludovic X I V s ă înfiin­ţeze la Metz, ace le cantero de reuniune. în fate că ro ra să citeze suverani puternici spre a de­cide, prin propriile sale instanţe de judecată , ca în simple chestiuni par t iculare , asupra unor drepturi de stăpânire peste anumite populaţii şi teri tori i , ce le-au fost g a r a n t a t e prin t ra ta te in ternaţ ionale de stat .

In ce s ta re t rebue să se fi aflat imperiul german, spre a admite c a să i se răpească prin forţă, într 'un fel aşa de nenatural , S t rass -burgul. Să-mi fie permis a ară ta cum a numit, mult mai târziu, un străin, cucer i rea Alsaciei . , . I )acă-i ci teşt i i s to r ia" spune Young , în t r 'o descr iere de călător ie , „nu-ţi face o impresia asa de adâncă: faptul însă că , venind din F r a n t e , am trebuit să tree «munţi înalţi sipre a cobori apoi într 'o câmpie locui tă de u n popor aşa de deosebit prin obiceiuri , l imbă şi origină de cel frame™, mi-a făcut o impresie profundă." Germania a accepta t totuşi .această aşa de mare injurie. încheind, chiar şi o în ţe legere .

Ce putea deci să mai exis te ca Ludovic X I V să nu-şi permită a face ? Nu vreau să mă op­resc spre a a r ă t a cum a mal t ra ta t Genova, cum a lăsat pe ambasadorul său împotr iva voinţei Papei , să intre în R o m a , cu for ţa ar­mată ; să no amintim însă cum n'a cruţa t nici pe prietenii săi. Astfel , a luat în s tăpânire Zweibrücken, cu toa te că apar ţ inea Suediei , care-i era a l ia tă ; admiralul său a bombardat insula Chios, unde se refugiaseră niş te piraţi tr ipoli tani, cu toa te că era al iat şi cu Turc i i ; în plină pace a luat în s tăpânire c â t e v a for­turi din Hudsonbay ce apar ţ inea unei societă ţ i engleze , în timpul celei mai bune înţe leger i cu a c e a s t ă ţară . Regine i Poloniei i-a refuzat acor­darea unei mărunte sat isfacţi i pentru amiciţia ei. Căci , după ce si-a câş t iga t prieteni, prin bani şi a jutoare, îi p lăcea să-i nesocotească , fie, pentru a le dovedi că, în definitiv, n 'a re nevoe de ei, fie din cauza convingeri i ce şi-o

P E S T E SUFLET PENTRU VIS. de

LEONIDA L U C A

Peste sufletul să"- ri Pentru fericirea Au pornit isvoa L a păscut mioar Peste măguri sos. Soarele, ponoareli Dorul, căprioarele

Pei-te sufletul sălhui Pentru fericirea cui Inflorit-au florile Răsărit-au zorile Cu argint curat , i e fir Cu miros de trandafir Cu miros de calapăr Cu zefirele în păr? . . ,

Adormirea cântului Cântului, pământului Adormirea clapelor Clapelor şi apelor. Peste măgura de vis Peste cerul larg deschis Pentru cine toate m i - s ? Pentru cine toate mi-s>?

Ingânarea cântului Cântului, pământului F r e m ă t a r e a clapelor Clapelor şi apelor Peste alb de, manuscris Pentru tot ce-a fost doar vis Toate gâindurile au nins Amintirile s'au stins Pentru mine, peste v i s . . .

Pentru fericirea cui Am pornit suflet sălhui'? Peiîtru cine, zări senine Pentru cine ape line Pentru cine, pentru cine >?

Pentru cine — a t â t a vis Peste cântecul nescris 1 ? Flueraşul Domnului Căpătâiul somnului Peste floare de melin Pentru cei ce-au fost şi vin Lin melinul, lin m e l i n . . .

Sus la slujba liniştilor Inimilor, miriştilor Mi-ai dat plinul gândului Odihnirea vântului Peste apa cântului Pentru vis p ă m â n t u l u i . . .

Vezi mândria munţilor Munţilor, cărunţilor Nalţilor. preotMor Viilor şi morţilor»? Sus, în sânul lor semeţ Hai truditule d r u m e ţ . . . Pentru fericirea cui Să mai plângi suflet sălhui >?

L a s să vie ploile Cântecele 'ndoile Chiot larg din piept să scot Pân' l'al cerului troscot Pentru cine-o să socot Pentru cine-o să socot.

Vino suflete sălhui Lasă-ţ i dorul, dorului Lasă'ţ i visul visului Hăului, abisului Pe sprânceana gândului Gurilor adâncului Poalelor pământului.

Pentru cântecul nescris Peste moarte , peste vis L a 'ntâlnirea clipelor Anilor, ispitelor Am pornit suflet sălhui Fericiri i nimănui Nimănuia, nimănui.

Pentru cine, pentru cine Port a t â t a vis cu mine Şi a t â t a plâns nestâns'?

Pentru liniştea de brad Pentru stelele ce cad Peste câmpurile pline De-albe visele senine. Peste templele din zări Peste gând şi depărtări Pentru cântec , peste mări Cu privirile mirări Prin albastrele — arătăr i Prins în undiţe de lună Glasul tău departe sumă Un platan preot cunună Gura mea raze de lună Cu obraji-ţi voie bună.

Pentru cine, pentru cine Port a t â t a vis cu mine >? Peste suflet, peste mine Pentru tine, pemtru tine.

formase că numai fr ica die nemul ţumirea s a îi va menţine în ascul tare . Im orice convorbire e dornic să facă s imţ i t ă preponderenţa sa . De­spre unul din proprii să miniştri i de externe a spus „am trebuit să-1 îndepărtez pentru că oricărui lucru oe-i t r ecea prin mână, îi lipsea grandoarea şi putemea, ce trebue evidenţ ia tă la executarea poruncilor unui rege al F ran ţe i care nu esto un nenoroc i t " .

S e poa te deci presupune că această intenţiu-

ne ora şi cel .mai serios îndemn pentru acţ iu­nile sale războinice. Căci numai cu greu se poa te crede că e ra stăpânit de o poftă nemă­sura tă de teri tori i , nefiimd vorba ide cucerir i înt inse. După cum campanii le s a l e de război fac par te din preocupăr i le curtei — se adună armcita, care e lăsa tă s ă defileze în fa ţa Doam­nelor; totul e pregăt i t ; lovi tura reuşeş te ; R e ­gele înt ră în oraşul cucer i t , grăbindu-se să se re în toarcă la curte — tot aşa regele se corn-

place mai aleis în fastul tr iumfător al reîntoar­cerii şi al admiraţ iei curţ i i ; nu ţ ine a tâ t la cu­ceriri şi ia războaie, câ t la s t ră luci rea pe care o res trâng în jurul său.

J iu cău ta .gloria adevă ra t ă şi nepier i toare; doreşte inumai omagiul anturajului său pentru-că a ce s t a reprezintă, pentru el, a tâ t lumea câ t şi pos ter i ta tea .

Starea Europei au rămânea însă mai puţin ameninţata, din cauza naturii aces tor motive. D a c a exis tenţa unei supremaţi i e i a .necesară, aceas t a air i i trebuit fia a ibă cel puţin un ca­rac te r juridic linai pneciziat. Dair o asemenea stane nedreaptă de fapt, tu lbura în mod ar­bitrar , în orice momoni, l iniştea, ameninţând să des t rame însăşi temelia orditici europene şi a evoluţiei c i . Căci i r a foist to tdeauna în­deajuns de remarca t faptul că această, ordine s'a deosebit de cele la l te produse in decursm istoriei universale, prin natura ei do drept, prin carac teru l ci jur idic , l i s te adevărat că toa te mişcări le din lume distrug la început or­dinea de drept exis tenţă ; îmisă, după eomisuina-rea ior, ordinea se ineneaga din nou, toa te străduinţele având drept scop nuiimai desăvâr­şirea oi în noni form».

Nu aces t a era insa singurul pericol. Altul, nu mai puţin însemnat, p rovenea din faptul ca influenţa a şa de precumpăni toare a unei sin­gure naţiuni cu gireu putea permite o evoluţ ie l iberă şi proprie celor la l te popoare, cu a t â t mai puţin, cu cât aceas t ă influenţă era susţi­nută şi de o copleşi toare piepodereinţă l i tera­ră. L i t e ra tu ra i ta l iană îşi încheiase c iclul evo­luţiei ei originale; cea engleză î n c ă nu se ri­dicase la o înseninătate genera lă , iar o l i tera­tură -germana a tunci încă nu exis ta , in schimb l i tera tura franceză, uşoară, s t ră luci toare şi vie, într 'o fommă sever r eg lementa tă şi totuşi cucer i toare , acces ib i lă în t regi i lumi şi totuşi specific na ţ ională , începuse să s tăpânească Europa din acea vreme. Ubswav ţ i a ca dicţio­narul academici , de pildă, in ca re se f ixase limba, ora bogat mai ales in expresii de vâ­nă toare şi de război, astfel cum erau obişnuite la curte , pare a fi aproape a glumă, totuşi nu se poate contes ta că l i te ra tura prin aces t fel al ei corespundea pe deaintreigul s ta tului , susţinându-se rec ip roc cu el întru dobândirea supremaţiei . Par isul e r a a tunci cap i ta la Euro ­pei, exerc i tând , prin l imbă şi obiceiuri o stăpânire cum tra mai avut-o a l t oraş, tocmai asupra unei lumi a lese ţ i a u-nor clase socia le de o importanţă hotărî-toare ; coimiunitatea Europei uneori îşi g ă s e a centrul în Pa r i s . Fap tu l că Francez i i au prea­mări t , de atunci , în f a ţ a limici întregi const i tu­ţia lor „ca s t a r e a fer ic i tă a unei -supuneri ocrot i te a ţârii lor sub un rege, care ar (meri­ta , mai mult ca or icare suveran, c a lumea în­t r eagă să fio cârmui tă de v i te j ia şi mintea sa spre a fi adusă la o dreaptă uni tate" , este mai mult decât -semnificativ.

D a c ă te tr.au.spui în conşti inţa unui contem­poran din ace l timp, ce perspect ive sumbre , îa -grădi toare şi duireinoase ţi m a ra tă ; càc i se pu­tea uşor în tâmpla ca d i rec t iva greş i tă a S tuar -ţiior să-şi păstreze supremaţ ia în Ainglia, ţi­nând legată , pentru epoci întregi , pol i t ica en­g leză de cea f ranceză .

După pacea dela Nim wegen s'au dus chiar şi t r a t a t ive o'sidue pentru a legerea lui Ludovic X I V sau a „üauphinjului" c a rege roman; au şi fost câ ş t iga t e voturi însemnate pentru aces t p roec t ; „ c ă c i " ise spunea a tunci ,,niumiai regiele prea creştin e capabil să r edea imperiului vechea s a strălucire ' - ; n,u era deci oxius, ca în împrejurările a ş a de favorabile de atunci , să se producă şi a c e a s t ă alegere, ce s a r

fi întâmplat dacă şi monarhia spaniola ar reveni t , mai târziu tot unui prinţ din dinast ia f ranceză V Ia r l i teratura toueezä dacă s'ar fi desvol ta t în ambele direcţiuni, de cairo era ca ­pabilă, a tâ t în direcţ ia protestantă câ t şi in cea catol ică , es te s igur că statul şi «spirituali­t a t ea franceză ş i -ar fi supus Europa cu o pu­tere de neinlăturat . Pan t rucă după cum am spus, transpunănxlu-te în acea epocă, cum ai ii putut crede să poată fi oprita aceas tă evo­luţie aşa de nenoroci tă V

împotr iva sporirii aces te i puteri şi hegemonii politico nu sic puteau uni decât cei care erau mai s labi . S 'au >i încheiat a l ianţe şi asocia titi­lli ilo acest fel. Concepţia, echilibrului euro­pean, s'a îndreptat chiar în sensul ca unirea multora să ducă la rcstrânigrrea pretenţiunilo-r unei curţi exorb i t an te , cum se spinne a celei franceze de .atunci.

Energi i le de rau-ţiune s :au grupat ÎN jurul Olandei şi al lui Wilhelm 111. Atacur i le se re­spingeau şi războaiele s e purtau prin eforturi comune. Cine is'ar fi lăsat husă sedus să vadă în ele un remediu de durată, ar fi greşi t . Căci,

f í în pofida unei al ianţe europene şi a unui răz­boi ncnorocos , rege al Spaniei şi al Indiei a ajuns totuşi un membru al dinast iei de Bour­bon; s tăpânirea aces te i dinasti i s ' a ejxtims în măsura progres ivă a împrejurări lor , chiar şi asupra unei părţi din I ta l ia . In clipele de mari pericole poţi însă avea încredere în destinau ca re a ferit to tdeauna Europa de s tăpân i rea unei direcţi i uni la terale şi do cons t rângere opunând o rezistenţă, în sens contrai ' , unei apăsări venite dintr 'o s ingură par le ; pairticula-risnvelo şi l iber ta tea genera lă au fost sa lva te printr 'o unire obş tească , din deceniu în dece­niu tot, mai s t rânsă .

Deoarece preponderenţa Fran ţe i , IM|e,nţinută prin superior i ta tea armatelor sa le , se în temeia pe forţa e i internă, a c e a s t a nu putea fi cu adevăra t combătută , decât tot în acelaş fel, anume ca şi .alte puteri să revină sau .să ajun­gă la o unire lăuntr ică , spre a fi puteri de si­ne s t ă t ă toa re de importanţă genera lă .

S ă privim deci, în câ t eva t răsă tur i generale, cum s'a putut a junge l a aceas ta .

T raduce re de dr. C. S A S S U .

1«. II/

NOUL TESTAMENT DE

VINTILA HORIA.

Cârd mâna aceasta nu va mai scrie Cu litere mari pe alba hârtie, Când luna pe frunte nu va mai trece, Ca 'n seara de-acuma, flamura i rece, Cernită o muză-mi va plânge beţia Şi lung mă vor plânge eroii din cărţi.

Caetul pe masă, cu pagina '«toarsă, Albastră'n scrumieră ţigara nearsă, Un chip de prieten, o floare uscată, O umbră de seară, o umbră de fată, Prelung mă va plânge cu spasmuri odaia Şi zidul în care cândva te-ani zidit.

Şi'n colţul acela cu patul prea mare Sub chipul de aur al sfintei Fecioare, Vei sia ca şi astăzi cu 'n deget pe buze Tu, cea mai mângâiată din cele nouă muze, Şi-mi vei citi poemul ca pe un testament Şi-mi vei iubi condeiul cu care te-am scuipi ai.

Vei strânge din rafturi avutul de slove Şi ochii ca floarea 'nserărilor rnove Vor strânge sub pleoape pe cel tare-a fost Un rost poesiei şi-un om fără rost. Iar mâna aceasta ce nu va mai scrie Va fi lângă frunte un toc pe-o hârtie.

22 T R I B U N A L Í T É R A R A

c r o n i c a l i I e r a r a I ^ H H H H ^ H H M I de MIHAIL CHIRNOAGĂ I I Í H j ^ f l J i f l l l i m H ^ m H

Despre nevoia criticii normative D e mul tă vreme mi avem o c r i t i că nă aceste lucruri s imple şi în aşa măsură cei normat ive : c re iarea de opiniuni pu-

normat ivă . Ş i când vorbesc că nu avem ca ei să înţeleagă. C r i t i c a normat ivă ar bl ice. Th ibaude t mai spune c ă însuşi pu­nii mi-i gândul la ac t iv i tă ţ i izolate, ci la fi acel cineva, cr i t ica diriguitoare, e x p l i - bl icul poa te exerc i t a o c r i t ică p e care e l o ac t iv i ta te c r i t i că oarecum generală, l a t a t i v - anal i t ică şi sfătui toare. C i n e v a o denumeşte cr i t ică spontană ; toate dis-o ofensivă susţinută şi continuă, condusă 5*ar r id ica şi-ar interveni : T e înşeli ! A- cut i i le în j u ru l unei căr ţ i , din saloanele de spir i te agere şi înzestra te cu bun devăratul scri i tor n a r e nevoie de sfaturi! l i terare sau mondene, ca şi în t re cit i torii gust. C a m la o ac t iv i ta te c r i t ică din toa- Darur i le- i înăscute î l conduc mai b ine pasionaţi , în locuri mai puţ in oficiale, te mar i le noastre cot idiane, care-s şi su decât or ice cr i t ică şi decât toate sfaturi- consti tuesc o cr i t ică ca re a junge să res-f ic iente şi b ine răspândi te — mi-i gâu- le pe ca lea pe care trebue s o urineze, pingă sau să lanseze o car te . E l avea, dui, — act iv i ta te c a r e ar fi putut să o- D e acord ! D a r mi-aţi putea spune câţ i desigur, 171 f a j ă modelul in te lectualului pereze cu folos în domeniul lito-rat uni . O sunt acei scrii tori adevăraţ i '< C â | i scri i- francez şi-al in te lec tual i tă ţ i i ţăr i i sale. asemenea mişcare ii'ani avut şi nici nu tori, adică, nu au de ce să tragă cu urc- Cu toate acestea, chest iunea se verif ică avem. C u toate că lucrul e foarte s implu chea la ce se spune '• F o a r t e puţini sunt pretutindeni, deşi nu cu o aceeaşi inten­si c ă spir i te luminale ex is tă mai multe ace ia şi ei se ch iama aleşii. Li lasă ie- sitate... c r i t ică , lucrul depinzând de s tan-ch ia r de câte cotidiane răspândi te avem, meinici le , dăl tui te le opere şi ei consti iu- dardul cultural respectiv. Acest pub l i c cu toate că pe ici , pe colo anumite ziare esc piscuri le de pe care se pot con lem- creator de cr i t ică spontană se interesea-au înţeles menirea lor în aceas tă direcţ ie , p ia zările, orizonturile, de j u r împre ju r ză şi de cronici le scrise asupra cărţ i lor, cer t rămâne faptul că mu putem consta ta şi tic sus in jo s . Kiemente poet ice, filozo- O drast ică în s impl ic i ta tea sa şi c inst i tă o mişcare c r i t ică normat ivă care să fi l ice , sociale şi pol i t ice — şi al te elemen- în vehemenţă c r i t i că l i terară, pe care sa dat rezultate.... Asupra cauzelor care te — , tot a tâ tea orizonturi ale spir i tului o numim normativă, nu t rece pe lângă ne-au adus l a s i tuaţ ia de azi să stăm pu- omenesc —-, ne oferă aceşt ia spre con- el fără să nu-l influenţeze ! in chipul a-ti.u de vorbă. .Mai întâi la ca re s i tuaţ ie ? tempüarc! D a r , din păcate , l i teratura nu cesta, a ju tând cre iarea opiniei publ ice , L a aceea, răspundem, de a a yea în ma- este făcuta numai de aceştia ! O a l tă ca- cri t icul găseşte mij locul ca pe o ca le o-terie de poezie mai mulli poeţi decât ce- t ego rie, şi cea mai numeroasă, este con- col i tă să se răsbune pe scriitorul în pr i -titori de poezie, iar în materie de proză si i tui tă din cei al căror talent s*ar fi o- virile căruia se citeşte suveranul (nejus-a tâ t de rari oameni de gust si talont, ca - prit la mijlocul drumului, de unde, în- t i f icat !) dispreţ. re să se poată chema nuvelişti şi mai cu cureat de ceţuri se ră tăceş te în var ia te le Cât e de adevărat lucrul că o cr i t ică seamă romancier i . Or i c ine se mai intere- desişuri care-l ameţesc şi mai rău. Aceş- normativă este creatoare ele curente şi scază azi tie l i teratura românească mo- t ia sunt producători i de l i teratură cei promovează sau respinge, după merite, dernă, constata cu s tupoare nivelul scă- mai numeroşi şi cu toate că nu se r idică este în mod strălucit demonstrat de fap-zut al producţii lor, l ipsa spiri tului cr i - la înăl ţ imea puţ ini lor aleşi, meri tă locul tul că la noi, unde o asemenea c r i t i c a m i t ic , debandada care domneşte în c r i t i ca Iot de cinstii in pantheonul l i teraturi i s'a exerc i t a t decât discontinuu, l i iera-(să-i zicem aşa pentru a uşura discuţia !) căci ei, mai cu seamă, creiază mediul, tura noastră se găseşte la un nivel îngri-ee-o avem, precum şi ului toarea incul tu- ambientul literar, favorizând pătrunde- jo ră to r de scoborît . Poezia, disprejuind ră a scri i torului român. Aşi vrea sa se rea în straturi largi a operelor grele. R o - măsura şi concentrarea , a devenit un c-înjeleagă bine că e vorba de o anumită Iul Ier este de a întreţ ine cur iozi ta tea şi xerc i ţ iu discursiv, bombas t ic şi pliat. P11-categorie de cr i t ic i şi-o anumită ca lego- interesul publ icului pentru artă şi l i tera- bl icul , al cărui bun simţ nu înşeală, nu rie de scrii tori . C ă c i avem, ce-i dreptul , (ură. Li cre iază adesea nu sub specia c - n?ai acordă nici o atenţ ie acestui dulce o fa langă bravă de cr i t ic i , în jurul vâr- tc rn i iă j i i , ci sub specia temporal i tă ţ i i ; exerc i ţ iu spiri tual omenesc. Înşelat în stei de 40 ani, azi bine propt i ta în stu- puţ ine lucruri din ceh; rămase dela ei repetate rânduri el s'a desgustai şi vs-diile, a tâ t de necesare de altfel, de isto- s t răbat timpul ! Şi — acesta fiind, dară, t.izi asistăm la o indiferenţă totală i i ţ ă r ie l i terară românească. D a r ac t iv i t a tea rolul Ier, adică de a întreţ ine şi deştepta de poezia românească , după cum tor cu ei f i ind inoperantă pentru scriitorul ro- interesul, c re iând mediul pr imi tor nece- indiferenţă a asistat şi-acum zece ani, mân ce are nevoie să-şi formeze o con- sar păt runder i lor celor mari, pătrunderi când ermet ic i i şi suprareal iş t i i , amăgi ţ i ş t i in ţă l i terară, nu ne oprim, subiectul care în general se efectuiază greu, în in buna credinţă şi nespr i j in i j i de o t c -iiostru desbătând tocmai nevoia acu tă a t impuri lungi, e necesar ca ei să nu fie mcinica pregăt i re cul turala , ameţeau pil­onéi cr i t ici normative. D u p ă cum iarăşi lăsaţi să se ră tăcească şi să li se spună bl icul cu elucubraţ i i demne de un diver-aş vrea să se înţe leagă că nu intră în cât mai des eu putinţă care-s drumuri le t isment oarecare la 1111 chef oarecare, convorbire scrii torul care sc găseşte în l impezi, încercându-se a împrăş t ia meta- Discurs iv i ta tea poeziei a urinat ca o coii-posesia instrumentelor culturi i . lor ica ceaţă de care ami vorbit, ce le a- sceinţă na tura la a eforturilor in tc lectua-

Amândouă aceste categorii cad în a l te copere instinctul ar t is t ic , spre a-i a ju ta le, prea înt inse, care au precedat o. Nu-zone de discuţie, const i tuesc motivele a l - în efortul creator . Cr i t i ca normat ivă ar mai că n'a fost nimeni care să spună ee-i tor disertaţi i , miai caline, mai folositoare viza în primul rând. aşa dar, pe scri i tor, bine şi ce-i rău, să pregătească o consti» cronicarului , întru cât şi cronicarul sini- Lfectele ei, a ic i , sunt îndoelnice. L a inţă c r i t i că în scri i tori pantru ca ei să te nevoia de o adevăra tă , depl ină delec- drept vorbind nici nu se pot ca lcu la sau nu alunece p â n ă unda se găsesc astăzi, ta re şi de o sănătoasă companie , după cântăr i , spre a se şti măsura j u s t ă a in- Conş t i in ţa cr i t ică se mai c a p ă t ă şi prin cum ele ar fi mai folositoare şi cet i tori i- fluenţii ce o exe rc i t ă . C u toate acestea ascuţirea spiri tului în lecturi , cu alte-vor­bii ce în chip natural se încadrează în scrii torul e re f rac ta r — manifes tând un be prin cu l tură ! D a r şi-aici poetul uos-armonioasa famil ie spir i tuală , cu elemen- carac te r i s t ic orgoliu — la toate sfa tur i le tru a avut cuvântul lui de s p u s , ş i-acela te le evolut ive ajunse în vec ină ta tea per- ca re i se dau, el crezând în s teaua lui ; cum e uşor de ghici t , a fost cont rar pa -fecţiei . Scopul nostru e mai modest as- de aici şi i ronia uni tă cu dispreţ ma- rerii de mai sus. Prospe ţ imea inspiraţ iei tăzi , deşi de o mare impor tan ţă : a des- nifestată pent ru cri t ici —. bieţ i t ip i ste- se păst rează pr in nea I t e ra r l a izvoarelor, chide ochii asupra unor l ap te s imp le rili ! Mai operantă e c r i t ica normat ivă se aude, din păcate , şi astăzi ! C â n d e pr in care să câştige scriitorul ca şi cet i - pentru pub l i c . E a ana l izează opera şi lucru ştiut ca cei mai mar i poeţi ai a-torul. F a p t u l s implu a fost enunţat când prin gust sau persp icac i ta te — ceea ce eestei omenir i au avut o cul tură adâncă , puţ in mai sus am atins chest iunea poc- nu-i totdeauna ace laş lucru — poate de- bogate cunoşt inţe din J i t c r a t u r l e străine, ţ i lor fără poezie şi a prozatori lor fă ră cre ta dacă o operă meri tă a trece în mâi- ne mai vorbind de l i te ra tura poporului ins t rumente sau cu instrumente boante, n i le ceti tori lor sau nu. Noi credem, c ă a- lor ! D a c ă opin ia aceas ta ar fi fost răs -D e c i este nevoie de c ineva care să le spu- cesta-i rolul cel mai important a l cr i t i - pând i t ă pr in t r 'o publ ic i ta te susţ inută,

naşterea cât, poate, şi R e f o r m s , să fie cunoscute în straturi cât mai largi şi în­depăr ta te , creindu-se în juru l lor o miş­care act ivă , un interes mai accentuat , mai viu şi puternic , deoarece puţ ine sunt momentele culturi i ca re să împ lân te a-dânc sau să în tă rească ca acestea acolo unde este, încrederea în destinul spi r i ­tual omenesc şi ' n forţele ne l imi ta te a le sufletului. Aşa cum se creează centre de studii la t ine şi greceşti , care, pe drept cuvânt , consta la înapoia ta noastră pre­găt i re în materie, tot astfel nu a r fi de loc nepotrivi t să se desfăşoare şi 'n jurul Renaşteri i discuţii şi desbaleri , agi tându-se valori le ei, în semnif icaţ i i le adânci pe care ic are. C ă c i avem oare despre R e ­naştere vreo ideie mai l impede şi mai precisă ca despre an t ich i ta tea g reacă ? Eschil e confundat cu Eur ip ide sau, ceea ce-i mai grav, nici n'au ajuns până la urechile noastre, după cum adesca Mi­chelangelo e amestecat cu Leonardo da Vinci . Şi-astfel t răim fără să ne în t re­băm dacă eforturi le spir i telor luminate sunt a juta te de pr iceperea masselor, lă­sate să dormiteze trăind, căci aşa etnii trăim im facem al tceva decât să conti­nuăm o slare de seini veghe. C ă eforturi le acestor spiri te luminale trebue să f ie a-ju ta i e , să aibă consensul şi să fie urmă­rite de aproape, nu e Jocul să a ră tăm. Este aceas ta o problemă a culturii me­reu deschisă şi mereu sângerândă. De care vinovată esle in par ie şi şcoala. Nu mai puţin, despre Renaştere , şcolarul nu poate afla mare lucru în cele câ teva ore care i se dedică. Şi astfel dorul de mun­că ce pâ lpâ ie şi torturează pe şcolarul care închide întotdeauna în el, în a-vântul entuziasmului său, secretul etern al Renaş ter i i , r ămâne fără o substanţă reală şi solidă, fără exemplu l magnif ic de perseverenţă, studiu neistovit în ca ­merele mănăst i r i lor , muncă î na r ipa t ă şi superbă îndrăsneală . O străluci tă epocă de sba terc şi sbucium, de forţe ca re iz­bucnesc ţâşnitoare, p l ine de secrete im-pulsiuni, o atare epocă este meni tă să a-lunece prin mintea lui şi să-i aburească memoria cu nume din care T I U poate să reţ ină n imic ca lumea. Şi -apoi , c ine ştie, dacă în viaţa de mai târziu tânărul se va mai putea întâlni cu Renaş terea , ca să-şi complccteze l ipsuri le ?

O car ie erudită ca aceea a d-lui O ţ e ­tea, dar şi acces ibi lă oricui posedă câ te­va clemente de istoria evului mediu şi contemporană, umple o l ipsă în cul tura românească. E a este do sinteză, că tând a e x p l i c a miraculosul fenomen pr in cola­borarea c lementelor care l-au produs. Aşadar , ea cercetând originile, foarte va­r ia te şi numeroase şi mergând p â n ă la punctul terminus, este dest inată să aco­pere o în t reagă epocă şi să ne lumineze asupra importanţei şi semnif icaţ i i lor ci .")

*) In legă tură eu a c e a s t a merită să fie men­ţ ionată o a l tă opinio cr i t ica , care reproşa d-lui Oţe tea şi cărţi i aceş t ia , nici mai mu it nici mai puţin 'decât lipsă de intera?, pentru publicul ro­mânesc . Renaşterea . neutru criticul nostru, fiind un fenomen european petrecut departe do g ran i t e l e vocivodatelor, u 'are nici o legătu­ră cu noi. P e noi tretino să me intereseze isto­ria ofortiiii-iloir neas t re spirituale, bai să zicem» is toria oi'toìdoxiamiihii, a filierelor sale bizanti­no şi nicidecum is tor ia protestanţ i lor , Refor­ma ţ i chiar Renaş te rea . Cartea- dlui Oţe tea cade

Autorul recunoaşte în introducere că lucrarea nu se adresează numai specia­lişti lor ci şi publ icului , care a r ămas la concepţ i i înapoia te asupra origînei şi caracterului Renaş te r i i . „Renaş terea şi R e f o r m a " este deci dest inată a instrui şi publ icul . D . Oţe tea ne mai avert izează, prin următoarele , că aduce o in terpre ta­re nouă asupra acestor două fenomene cul turale : „Spir i tul la ic , pozit iv şi raţ io­nalist , spune autorul, care deosebeşte o-mul modern de omul medieval şi pe ca-re-1 găsim în toate domeniile bie ţ i i m o ­derne, c produsul nonei societăţ i burghe­ze şi n i t al culturii umaniste. L i t e ra tu ra c las ică ar fi rămas l i teră moar tă , dacă spir i tul Renaş ter i i nu i-ar fi insuflat o nouă viaţă . Renaş te rea şi R e f o r m a sunt expres ia nouei societăţi pe care a pro­dus-o capi tal ismul la începutur i le sale. Demons t ra rea acestei propoziţi i consti tuc scopul esenţial al acestei cărţ i şi-i exp l i ­că forma, diviziuni le şi limitele. ' ' Pag . 18.

Aşa dar este limpede : nu l i te ra tura clas ică , ant ichi ta tea , re învia tă în secole­le X I V , W şi X \ I , au produs modifică­ri le sociale care merg mână în m â n ă cu manifes tăr i le reînvierii ar t is t ice şi cultu­rale, ci din contra, societatea şi nouile ei nevoi au dus ca l i teratura an t i că să fie revalor i f ica tă şi \n e a să fie găsi te izvoa­rele şi modelele care să sat isfacă cerin­ţele vremii.

Renaş te rea era e x p l i c a t ă ea o reînvie­re a ant ichi tă ţ i i , prin sborul p c care-l iau operele literare, filozofice, sculptu­ra le şi arh i tec tonice în contactul pe ca­re-l s t imulează c u religioasă devoţiune umanişti i , cu ant ichi ta tea , mai ales grea­că . Apa r i ţ i a căutător i lor de manuscrise, cercetător i lor originalului dintre cele a-f la tc , pasionaţ i lor şi entuziaşt i lor pentru spiri tul an t i c în care vedeau perfecţ iu­n e a , prin cultul l ibertăţ i i individuale ca­re era închisă , apar i ţ i a acestor oameni care s'au numit umanişti a r fi favorizat c rearea unui curent nou şi unei uoui în­ţelegeri a vieţii . Li aduceau cu dânşii cultul omului, a frumuseţii , a l iberei cer­ce tăr i şi in terpretăr i , se debarasau de percep te Ic scolasticei , o atacau în dog­mele sale cele mai înal te , c re iau noni şcoli şi academii în care răsuna cuvân­tul şi înţelepciunea Elade i , se mu tau clin oraşe în oraşe mereu în căutare de pro­zeliţi şi difuzau în s t ra tur i din. ce în ce mai largi nouile concepţi i asupra vieţii. Aceas tă in te rpre tare s'ar numi spir i tua­listă. Renaş terea văzută ca o b i ru in ţă a spiri tului, care, găsiaidn-şi izvoarele, du­pă secole dc secetă se-avâută în înal turi . l a t ă însă că d. Oţe tea găseşte că nu a-ceastă descoperire a produs Renaş te rea , ca re mai este şi economică, soc ia lă , i no ­dori în afara interesului românesc şi prin a-eeas t a se condamnă. E a ar mai avea rostul de a căta să muto centrul intereselor noaist.ro cul­turale de pe locul unde e le se găsesc î . n chip etern, stabili to do istorie. E s t e şi acesta la ur­ma urmei un punct de vedere! Da r om înţele­gem atunci dece ne mai străduim să deschi­dem ochii Roiiriânilor asiupra lui Aris tofan, a lui Platóm, a clasicismului francez, a .romantis­mului german ? Sunt toate fenomene literare şi culturalo petrecute în al'a.ra .noastră, depar­te de noi ! Ce intern» au ele pentru n-oi 'i Lă­săm subtilului cr i t ic «a rei ina de a medita cât o de necesară cunoaş terea şi-aeestor fenomene şi co rol covârş i to r au avut ele în desvoltarea spirituală a popoarelor şi indivizilor.

poetul român s 'ar fi deşteptat la -vreme î Din păca t e el a fost încura ja t în păre rea contrară . Un rol nefast au juca t în a-ceas tă chest iune grupăr i le tinereşti şi a-riuiuite publ ica ţ i i mar i şi difuzate bine în publ ic , ca re ar fi putut e x e r c i t a o b i ­nefăcă toare influenţă, dacă ar fi fost conduse tie o l impede j u d e c a t ă cr i t ică . In ceeace priveşte grupăr i le t inereşti , mul tă vreme a bântui t p r in t re noi deli­rul acestei t inereţi oare căpă tase valoare .. poet ică ! Un tânăr poet echivalează da­că nu cu un poet bun, atunci cu ideia că individul nu inerita a ii judeca i şi pus l a punct . Formule le t inereţi i în var ia te le ei forme („sbuciumul t inereţ i i noastre dc a-zur şi cer" (!) , „pur tăm în noi t inereţea ca pe o f lamură a lbă" (!) , „poeţii î ineri dau o mare şezătoare l i terară , „poeţii t ineri şi poezia t ână ră" e tc . etc.) ter ibi le formule de o ter ib i lă naivi ta te l i terară, cărora, din păcate , Ji s'a acordat o aten­ţie exagera tă .

Ne trebue o e r i ' I că normat ivă : sin­ceră, c inst i tă şi vehementă . O cr i t ică , ca ­re să măture în patru v a n i l i i gunoaiele şi să îmbrăţ işeze în s imple şi einoţi 'i-uante osanale — asa cum sune tu l ome­nesc cu grat i tudine, reac ţ ionează la fru­museţea art is t ică, — acele durabile , şle­fuite diamante .

Ne trebue, vrem să spunem, o mişcare cr i t ică mai amplă , care s i fie exe rc i t a t ă de oamenii , pe care-i a veim de al tfel , cres­cuţi la şcoala operelor medi ta te în soli­tudine, şi posesori ai bunului gust în­născut. Mediocr i ta te i t rebue să fie cât mai curând s tăvi l i tă şi idealul valorilor, cultul frumuseţii care Irunsccdo fiinţa noastră pământească , resuscitat .

Dar ne întrebăm câud şi cum s a r pu­tea real iza acest deziderat •

Andrei Oţetea: Renaşterea şi Reforma

(Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1941).

D . Andrei Oţe tea , profesor de Istoric la F a c u l t a t e a de Li te re din Iaş i , t ipă re ­şte o documentată lucra re asupra splen­didei epoci din istoria cul tur i i omeneşti , care este epoca Renaş te r i i şi-a Reformei . Numai an t ich i ta tea greacă mai este com­parab i l ă , în t recând-o chiar , în s t rălucire , cu Renaş te rea veacuri lor X V şi X V I . A-eolo au înflori t artele şi şt i inţele şi s a u însămânţa t ideile generoase ale tuturor sistemelor de filozofie şi p r inc ip i i l e mul­tor şti inţe, precum s'au consti tui t monu­mentele l i terare şi scu lp tura le cele mai durabile. In Renaş te re r c in i lo reş ic sp i r i ­tul uman care se dărui ì în toate păr ţ i le , din plin, a l imenta t de tăcerea , - — mai mult sau mai pul in — a atâtor secale, nu de s tagnare totală, ci de amorţ ire şi somnolenţă. C a şi cum în nemişcarea nu­meroaselor veacuri s'au acumula t energii nemăsurate, ca re au ţâşni t cu forţă şi splendoare, a tunci când li s 'au creat con­diţi i le specia le de care aveau nevoie. F ă r ă să n e lăsăm furaţi de metaforele care se îmbulzesc când spir i tu l se aplea­că spre generoasa mani fe u i r e omenească care a fost Renaş te rea , deci fără să con­ferim vreo valoare deosebită acestei ef lo­rescente sufleteşti subiect ive şi f ă r ă s ă teoretizăm prea mult, ne « om opri , Ia •început asupra neces i tă j i i c a a t â t R e ­

T R Í g Ü f í A L I f E f i A ß A

ra lă , nu numai l i te rara , cum poate s a r crede, ci Renasi c rea şi inclusiv descope­r i rea ant ichi tă ţ i i care- i un element co­vârşi tor în felul cum s'au desfăşurat e-veiiimentele, este produsul unei noui so­cietăţ i formată încet pr intr 'un complex de împre jurăr i şi cu un mecanism ex t r em de complicat şi gingaş. Cauzele R e n a ş ­terii t rehuesc căuta te aşadar în modifi­căr i le sociale. Dela societatea medievală , legată de pământur i , bizuită pe ac t iv i ta ­tea economică autarhică , adică_ produsele gospodăriei ca şi feudei ajungându-şi lor înşişi , fără nevoia schimburi lor , care schimburi constau numai în mater i i aro­mat ice şi stofării rare importa te de-aiu-rea, dela o ascinen'a societate s ta t ică, a-dormilă, dominată cu asprime de dogme­le absolute ale Rel igie i , se trece, prin u-şoare transformări , nesimţite la început , dar cu vremea pl ine de vigoare şi in­tensitate, la o societate orăşenească, a c ­t ivă , negustorească, v ic leană, căutând bo­găţ i i le şi acumularea lor. Nobi l imea feu­dală a totputernică se înlocueşte pr intr 'o a l tă putere a burgheziei. R ă s a r oameni bogaţi , care nu sunt nobili . Peste noapte aceşt ia devin căuta ţ i de regii şi papi i ca re aveau nevoie de împrumutur i . I'.i suni r idicaţi la mar i demnităţ i , conduc apoi oraşele şi sunt temuţi în toa tă lu­mea. Pr in împrumutur i se nasc bănci le . Spir i tu l acapara to r şi interesat al ban­cheri lor se ascute şi ascute în lupta sur­dă pentru existenţi i pe cel din jurul lor. Lumea nouă e vioaie, act ivă, progresivă, independentă de dogme.

P c mare se intensif ică comerţul , căc i e nevoie do mereu . .al tceva", al te feluri de produse. Întâi comerţul se desvoltă in Mediterană. Coiiovezii fondează colonii. Se r idică Veneţ ia . Începe concurenta şi astfel somnul evului mediu este împrăş­tiat dc s t ră lucirea noului soare c a i c este L ' iMiu l . Spir i tul de aventură îndeamnă pc cerăbier i i îndrăsneţ i să se avânte şi pe oceane. L,a dispoziţ ia lor stan mi j loace ncui de navigare şi astfel ei pot at inge ţinuturi necunoscute şi într'un, avânt su­perb popoarele europene îşi creează co­loniile, pentru s tăpâni rea cărora nici as­tăzi n'an încetat bătăl i i le . înainte de a ajunge la pofta de a stăpâni coloniile şi îna inte de a se începe cercetarea oceane­lor, o a l tă ma re schimbare se produce în interiorul statelor.

Din cauza sărăcie i , seniorii cedează feu-dcîc regelui, care încetul cu încetul de­vine exponentul unui nou ideal ş i-anume ace la al statelor naţionale. Pr in cedări , expropr ie r i , cucerir i , sau anexă r i pr in al ianţe, F r an ţ a , Anglia , Ungaria , Polo­nia şi Rusia în acest răst imp se consti-tue ca state naţ ionale . O d a t ă const i tui te în interior aceste s tate încep a manife­s ta dorinţa de expans iune teri torială, de cucerir i . D in c iocnirea acestor dorinţe se naşte problema pr incipiului echi l ibrului european, alt p r inc ip iu care sc a ra tă prepotent până în zilele noastre.

In secolul X V I asis tăm la luptele din­tre F ran ţ a şi S p a n i a cu Germania , pen­tru supremaţ ia asupra I ta l ic i . D u p ă lup­te fie peste 60 de ani, eu pacea dela C a -teau-í ambr i s i s . G e r m a n i a lui Caro l Quiníul , învingând Fran ţa lui F r a n c i s c întâi , îşi asigură pentru pa t ru secole a-ceas tă supremaţie .

Tată da r societăţi noi: naţ ionale, con­duse de regi, animaţ i dc al te sent imente.

I a t ă o economie nouă, economia banche­rilor, capi ta l i s tă . Tată şi oameni i noi, ca ­re oameni au nevoi, doresc lucruri deose­bite de cele ale trecutului . P r in t r e ace­ştia se numără şi art işt i i , poeţi i , filoso­fii şi sculptori i care se impregnează de dogmele t impului , de dogmele nouei so­cietăţ i şi dau o in terpre tare ideală ace­stora, câutâiiulu-şi isvoarele dc adăpa t şi împrospăta t în ant ichi ta tea c las ică . Ii i a leargă aşa duir după ant ichi ta te din ne-\ e i a de a-si găsi un liman, o odihnă şi un exemplu reconfortant şi îmbărbă tă -tcr. Umanişt i i sunt cei dintâi ca re se a-vântă nebuneşte în această cău ta re a an­t ichi tă ţ i i . M a i întâi în I ta l ia , apoi în F ran ţa , Ţă r i l e dc Jos , German ia , mai puţin Angl ia . Deasupra lor s t răluceşte Erasmus, pr inc ipele gânditori lor , E ras ­mus care a crezut ca nimeni altul în for­ţa educat ivă a culturii , idee fără moarte, Erasmus care a restabilit după texte, o-riginalul Bibl ie i , dând o lovitură mortală autori tăţ i i bisericeşti , prin demascarea Vulgatci . ale cărei greşeli consti tuiau d o g m e ! Rogale, pline de informaţi i şi a-mănunie sunt capi tolele dedicate renaş­terii l i terare şi şt i inţifice, umanismului , răspândir i i acestuia şi renaşteri i art ist i­ce. Despre fiecare din reprezentanţ i , şi ci sunt numeroşi, se dau indicaţ i i şi amă­nunte. Din această pr ivinţă , ca r t ea mai este şi un serios ghid ele cr i t ică ar t is t ică.

Pentru d. Oţe tea , Reforma are aceleaşi rădăcini ca şi Renaşterea. La nu se naşte numai ca o mişcare protes ta tară împo­tr iva abuzuri IOT Bisericei . . .Reforma, — spune d. Oţe tea , — nu e decât un as­pect, aspectul religios, al acestei mişcări (Renaşteri i , n. n.) .şi ea s'ar fi produs în mod necesar, ch iar dacă B i se r i ca catoli­că n 'ar fi abuzat de lunga ei s tăpâni re fără control ' ' . (Pag. r l~ ) . Pentru cu mai j o s . imediat , d. Andrei Oţe tea să identi­fice cauzele Reformei , exac t cauzele Re­naşterii .

Aceas tă car te nu se poate rezuma. Este bogată, minuţ ioasă şi construită pe pla­nuri care să-şi corespundă unul al tuia prin luminări reciproce. Este înainte dc toate o carte ş t i inţ if ică şi ca or ice carte rie şt i inţă nu se pretează la rezumate. Deaccea părăsim aici ambi ţ ia de a cu­prinde prea mult, în prea puţin spaţiu.

Am năzuit a cuprinde numai în câte­va linii, cu totul generale, aspectul cel mai profund al cărţ i i , î nvă (a lu ra ei cea mai adâncă şi care este: Renaş te rea , ca şi Reforma sunt operele modif icări lor sociale, t ransformări lor pc care omeni­rea Ie-a suferit în veacuri le XI f , X I I I , M V şi-au mers mână în mână, până în zilele de astăzi , când îucă-şi a r a t ă exis­tenţa şi se ver i f ică ; sunt, cu a l te cuvinte, opera unor modificări mater iale , şi-ast­fel, concepţ ia nouă asupra Renaşter i i şi Reformei este o concepţ ie mater ia l is tă , ca subjugând mai ales în chipul cum încheie autorul „Int roducerea" sa, act i ­vi tatea spi r i tuală a societăţ i lor, ac t iv i tă­ţilor ei economice, pol i t ice şi sociale. Şi iată, în concluzie, care este învă ţă tura fundamentală a căr ţ i i : „Dacă o aseme­nea car te ar compor ta o învă ţă tu ră pen­tru vremuri le noastre, învăţă tura ar fi aceasta : pentru a real iza omul nou pe care-l dorim şi pentru a r id ica societa­tea românească la înă l ţ imea probleme­lor ce o aş teaptă , t rebuesc modif icate erudi ţ i i le dc exis tenţă ale naţ iuni i . Din

nouile condiţii de ex is ten ţă , mai drepte şi mai înţelepte, noua conşt i inţă va ră ­sări ca o recoltă îmbelşugată din Ir'un o-goir bine ll'ucrat şi răsplăt i t ou toate bine­faceri le Ceeru lu i" . Aceas tă încheere des­chide larg porţiile meditaţii/lor şi, în sub­stanţă, e x p r i m ă in tenţ ia p r ac t i că a auto­rului.

Şi-am mai încerca i , prin schi ţarea fu­gară a conţinutului , să deşteptăm inte­resul ceti torului pentru bogăţ ia de cu­noştinţe şi vast i ta tea materialului acu­mulat ; în acest chip să-1 punem în con­tact cu lumea acelor veacuri care vor ră­mâne deschise în eterni tate , i r i ini ţân-du-şi luminile lor neistovite ch iar când nimeni nu va avea ochi să le vază, ca o protestare permanentă a spiritului a juns ia maximul, său dc înflorire.

Nu ne este dat nouă să cântăr im şi să ne pronunţăm asupra valorii care se cu­prinde în teoria d-lui Oţe tea . Aceas ta a-parţinc, istorici lor şi special iş t i lor în ma­terie. Noi am referit cu scopul de a des­prinde aspectul care să se încadreze oa­recum cri t icei l i terare şi l i teraturii în ge­nere. Ş i - acc l aspect este cel cul tural , în în­ţelesul temeinic ai cuvântului , deschizător de orizonturi si posibil i tăţ i , ca orice ac t i ­vi tate eul.'iuralâ dealtfel . Scri i torul , care intueşte, care posedă mecanismul înalt al voluptăţi lor rare. ale inspiraţ iei , îşi tra­ge esenţele sale din depozitele dc cunoş­tinţe care conslitue.se una cu ex is ten ţa sa sufletească, fiind asimilate, intrate în conşti inţă, cu care face corp comun. Nu un aport direct ai aduce acestuia, în o-pera sa, cunoştinţele vaste şi bine asimi­late, dar aduce sigur un aport ocolit, un ajutor plin de preţ, deşi indirect .

Pe de a l tă parte, impor tanţa cunoaşte­rii amănunţ i te a c iclur i lor mari ale cul­tul ii, pentru celi lorul sau intelectualul iubitor dc l i teratură, iui mai (rebueşte demonstrată. Căc i o naţiune trăieşte nu numai prin oamenii săi dc geniu, sau de talent ;ea mai trăieşte şi prin s tandar­dul său cul tural , prin nivelul culturi i poporului. Ş i , ui se pare una din misiu­nile cr i t ic i i normat ive , despre care ani vorbit inai sus, ar fi şi c reearea unui me­diu l i terar mai potrivit asimilări i opere­lor l i teraturii . Acest scop nu se poate a-tinge decât dacă se împrăş t ie în straturi cât mai largi pofta de cultură, demon-IIuI de a şti şi a cunoaşte, care , de al t fe l s'a. găsit şi la baza Renaşter i i şi Re fo r ­mei. Cr i t i cu l l i terar nu abdică dela che­marea sa, când se dedică studiului ope­relor dc cultură, decât numai atunci când acele opere nu au niciun fel de contact cu l i teratura. Or i , în cazul dc faţă, în Renaş te re se află şi izvoarele a tâ tor ope­re li terare, ce au s t răbătut t impuri le .

Recomandând cartea d. Oţe tea , reco­mandăm cercetăr i lor şi atenţiei entuzias­mul şi căldura ca şi încrederea şi perse­verenţa în treburile sufleteşti, ca re au animat o glorioasă epocă. Despre care e-pocă, d. Andrei Oţe tea , a referat cu en­tuziasm şti inţif ic, documentare bogată şi într 'un stil sec, abs t rac t , rareori s t răbă­tut dc efuziuni diluate, dar deseori con­densând în aspr imea si sever i ta tea lui, convingeri de nesdruiK inat şi-acel lirism şti inţif ic, care apare în toate operele, ch iar de şt i inţa abs t rac tă , ca re se 'imbra­ca în expres ie armonioasă, densă de con­ţinuturi şi tumult.

Ştefan Bacîu şi Traîan Lalescu: Lanterna magică

Căr ţu l i a — era să zicem capr ic iul l i ­terar ! — cu 1H1 iii de mai sus ne pri le-iueşte ocazia să vorbim <le un fenomen l i terar exp l icab i l şi interesant — exp l i ­cabi l mai mult, interesant mai puţin — în mediile l i r ice slobode de constrângere cr i t ică , şi-anume despre poezia de fami­lie. S 'ar înţelege prin poezia de famil ie — sau l i teratură de famili;» — . produc­ţia grupăr i lor de poeţi şi l i terali , consti­tuite în entuziasmul t inereţi i . Aceste gru­pări par t ic ipă , ca o inevi tabi lă conse­cinţă, bi o ac t iv i ta te p ropagand is t i c i , şi aproape de loc la o ac t iv i ta te de şlefuire interioară, de cr i t ică şi restricţii . 1' lemen­tül care sudează, contopeşte şl unifica pe par t ic ipanţ i , nu este, poezia însăşi, o co­mună conşti inţă poet ică izvorîtă din ace­leaşi pr incipi i că lăuzi toare (poate e im­propr iu zis pr incip iu , căci poezia nu se conduce după ur ineipi i . cât din o aceeaşi părere a poeţi lor despre poezie şi toa­te problemele ce ea r id ică) , — căci de-ar avea o conşt i inţă comună, izvorîtă din ident i ta tea de vederi, am avea consti tui­tă o şcoală poet ică : romantismul, sau a-tâtea isme moderne trecute azi în amin­tire. Poezia de famil ie este cu totul al t ­ceva decât o şcoală l i terară ! Uniunea membri lor ei este ex t r insecă artei , în speţă poeziei ! Iii sunt t ineri , au ."ntu-ziasm şi se pre juesc reciproc, fiind făcă­tori de poezele. F i se admiră şi se iubesc, uneori se urăsc, — când fac parte din familii deosebite. -— şi uniiidii-se scr iu sub egida prieteniei , entuziasmului şi bu­nei păreri a unuia despre celălal t . S a nu se creadă cumva că e numaidecâ t normal să fie aşa ! Nn e normal pentrn-că am văzul tineri făuritori de şcoală, posesori deci ai unei conşt i inţe ar t is t ico comune, ce-a venit fie pr in med il a r c a asupra talentului propriu, fie prin lec­turi asupra chest iunilor ce-i interesează, lecturi pasionate şi neînt rerupte . Dec i nu toţi tinerii scriu poezele de familie, cum le spunem noi. ei mimai aceia care nu intră în una din categori i le de mai sus si totuşi ţin să facă l i teratură. Ati tudi­nea lor obişnuită este frondeură şi devi­ne cu atât mai ostentat iv îndrăsneafă. cu cât mediul l i terar este mai slobod de constrângere cr i t ică , desi aceste famil i i , înfloresc în or icare mediu l i terar , ca un fel de manifes tare juveni lă a vârstei scr i i ­toriceşti . C u cât Iii era tura acestor ţ ineri e mai puţin ostentat ivă, cu-atât ea este mai p lăcu tă la gust şi vedere, pur tând, ca o garanţ ie a curăţeniei ei, încredin­ţa rea unei fer ici te evoluţii . Când însă ţ inerii , — fără să fie rarele excep ţ i i , — iau lumea în vârful tocului şi-o răsucesc pe dos, cu sadismul ca rac te r i s t i c copi i lor sau dau cu t i f la înaintaşi lor , numai aşa ca să dea cu t if la , a tuncea l i teratura lor se c i rcumscr ie grupului respectiv, rie un­de nimeni nu-i mai vede nici o valoare. C a o consecinţă a faptului că asemenea familii sunt l ipsi te de spiri tul cr i t ic , scr i ­ind u-se ce vrea poetul şi cum vrea şi că-s l ipsi te de concepţi i mai solide asu­pra artelor şi l i teratur i i în speţă , este var iab i la lor valoare ar t i s t ică , cele mai deseori l ipsa complec tă a acestei valori .

D . Ştefan B a c î u este un pu te rn ic a-dept al ideei famil i i lor de poeti şi m ă r ­

turie ne stă o lungă ac t iv i ta te în aceas­tă direcţie, din care răsare mai impor­tante momente ale căr ţul i i lor : „ 1 3 poeţi 13 poezii de..." (dragoste, moar te etc.) şi recenta „Lanternă magică ."

Să spunem dela începui că ne-ara luat permisiunea de a serie despre p lache ta ce ne stă în faţă, deşi autorii lor n'au faciit-o spre a o da pe mâna cr i t ic i i , mai întâi pentru motivul că înăunt ru se gă­sesc poezii, poezii t ipări te , înered in ia le lecturii si deci, inevi tabi l , cr i t ic i i . Numai câ tă vreme poeziile acestea au >tat în mapele autorilor, n'au constituit motiv de cr i t ică , fiind exc lusă voinţa poeţilor de a le da publ ic i tă ţ i i . Iu moment.il în care au trecut la presă ele devin bun public , deci c r i t icabi l . Şi-al doilea penlrueă pr in-tr'o prefa ţă autorii determină carac te re ­le acestei l i teraturi de famil ie şi ne pri-le juesc constatăr i le generale de mai sus. Nu lipseşte mărtur is i rea deschisă : „ O prietenie coborî tă în t r 'o carte . (Dar să ne ierte dd. autori : e numai o impres ie că prietenia a coborî! în carte , adică .sentimentul cald ce-i leagă. După decla­raţ ia aceasta ne aş teptam să în tâ ln im poeziile unei prietenii care ni se anunia . Dar poemele celor doi autori ne vork.se­de cu totul altele. Expres ia proprie ar fi fost : „Prietenia ne face să adunăm în­tr 'o carte.. . în vedere..."' sau în alt chip , căci se pot imagina mai multe !) Pagi ­nile ce urmează — continuă texrnl - -nu vor să fie n imic mai mult decât flulu-i - i rea de a lbă bat is tă , cu care autor i i po­goară nu în lume, ci în t re prieteni" .

Căr ţu l i a pe care au scris-o în sin hio-ză dd. Stefan Bac i l i şi 'FY. Lalescu, t ipă­ri tă în 1(H) exempla re , este oferi tă , fami­l iar şi pr ietenesc, drept mărţişor. De l i ­ca ta surpriză, să fie siguri autorii, i a-vut şi efectul dorit ! D a r penlrueă li te­ratura a început a fi oferi tă, şi 'n chip oficial , drept cadou, nu înseamnă numai decât că se aşează în a fara ac t iv i tă ţ i i cr i t ice , şi aceasta , socotim, e un punct de vedere just

Tată şi t i f la şcolărească aruncată c i i t i -cii d ispreţui tă de poeţii noştri: „Cr i t ic i i guşaţi, esteţii , raşii, binevoitori i şt irbi , poate c ă ai- fi orbit , îin Lllâuda şi neştiuta ei lumină. (A lanternei magice, n. n.) Şi im suntem aşa de ră i" .

Tu fond nu înţelegem prea l impede ce vor să spună prin cele de mai nis, cei doi poeţi D a c ă lanterna magică e p"ezia ce-o scriu ei. atunci rânduri le d.v mai sus devin nişte invect ive, fără ocoluri , gratuite.. . ingrat i tudini . Dacă însă prin lanterna magică „cu blânda şi n e ş ' i o ' a ei lumină"' se înţelege gestul, pr ietenia , universul în care se mişcă acest gest, lu­nii ' i i ecestiii univers, a tunci ea nu prive­şte ( â ' h ş i de pufin pe cri t ici şi autn-ii se... dau pe degeaba, c r i t i ca ocupân-dn-se, după câ te .ştim, nn de prietenie.

Cont r ibuţ ia poet ică nu desminte deloc valoarea l i teraturi i de famil ie . Ea este difer i tă : Ş tefan B a c h i scrie poeziile cu tristeţe sau melancol ie amoroasă, unele drăguţe ; T r ă i a u Lalescu, depar te de a se fi format ea poet, suferă t raversarea , peste un fond l i r ic minor şi dulceag, a unor var ia te influenţe. „ F a t a gă t i tă în rochie de mireasă, (Pr ie tena mea, Moar­tea, iubi ta mea" , e tc . n e duce cu gândul la d. Dan B o t t a . „Clasa I l - a B " par ' că e scrisă de d. Vi rg i l Car ianopol . (Plura­lul dela p lanton face p lan toane şi nu

. .piantoni", cum scrie d. La lescu . O a r e e o greşeală de t ipar ?) Şi 'n sfârşit a r trebui să sosească momentul şi peri ru d. i .desen să înceteze cu retorismul :

„Eu voi goni în t r 'una, c a v a l c o , D u p ă pa la te le ascunse în cuvânt" ,

căci a cău ta palatele din .invilite în­seamnă ,, a goni" după cuvin l e le sună­toare, impresionabile — ca pala te le — adică a cădea în retorism şi destul nc-au mistificat relorismele în timpul din ur­mă, înşelând pe naivi asupra poeziei care rezidă nn în cuvinte ei în sémi­méül.

Am vrea să terminăm cu o ^onsliuart: poezia de famil ie şi legături le care-i a-sigură durabi l i ta tea . îşi pierd farmecul dela o vreme, înlocuind u-se cu o mai so­lidă conşt i inţă a meseriei şi chemări i .

Aceasta esle o evoluţie normală , nn o preconcepţ ie a noastră. De aceea dour am stăruit asupra mecanismului e x n i n -sec al „ famil i i lor" de poeţi t ineri , ca sa se înţeleagă şi faptul că mai t î rzi i i , se renunţă la ele, spre a se adânc i v i h r i i e interioare. Se mai înţelege că nu deza­probăm asemenea manifestăr i , dar le do­rim o l imi tă , căci mai ştim foarte bine că poezia, s ingura care trebue :-;ă ne inte­reseze, nu trăieşte prin prieteni ci pr in ceeace îi insuflă autorul, muncind în sin­gurătatea cabinetului său de lucru.

Teodor Al. Munteanu: Meri domneşti ( C o U c ţ i a C o n v o r b ri l i t erare B u c 1 9 1 0 )

Fără să cunoaştem precedenta culegere a (I. Teodor Al. Munleanii (Viori de lut, 1057). ne putem face o idee c l a r ă des­pre pool din rezultatele oferite azi, după o tăcere de trei ani. Prefer inţele d. Man­icami se îndreaptă că t re temele obişnui­te de numeroşii exerc i ta lor i de acorduri l i r ice din ultimii zeee ani. Astfel ar fi conştiinţa românism ul.'ni e len i , înţelles aşa dar în nucleele sale îmbătă toare , ca o ameţi toare floare păstrată în serele vremurilor, acel românism, nestinsă f la­cără , ţâşni toare melodie. Unii din exe r -ci ta lor i i noştri s'au urcat cu amint i rea spr intenă şi uşurinţa tinereţii superfici­ale, până la Daci şi Traci , cân tând în versuri sunătoare si grandi locvente, mă­reţia ap use! oi* t impuri. Ei au ra ta t astfel' ocazii nespus de preţ ioase. V â n a de sub­tilă poezie românească a fost poate al i­menta tă de felurite izvoare. C u siguran­ţă însă că unul din acestea e Luc ian Blaga , al cărui sânge. într 'un recul cos­mic „se t rage din mine / înapoi în pă­rinţi". Şi tot el ne spune în aceeaşi poe­zie: „Cu svonuri surde prin arbori / se r idică veacuri f ierbinţ i" . F i e rb in t i l e vea­curi a le uni B laga . ca re sună p r in arbori, au trecut ca temă în poeziCe anumitor poetastr i , ca re n'au înţeles n ic iodată un lucru s implu de tot : emoţia legături lor cu străbunii nu e grandi locvenţă şi poc­nitoare ea tobele, ci solemnă şi încrunta­tă, reţinută şi majestoasă. P u t i n ţ a de a sta de vorbă eu veacuri le n u apar ţ ine , decât în cazuri rare, t inerilor ; pentru a câştiga acest rar privi legiu e nevoie de o lungă cerce tare a istoriei şi-o exper i ­enţă în t r i s ta tă a vieţ i i . Şi nici matur i i poeţi nu intră toţi în comuniune cu s t ră­bunii dacă le mai l ipseşte fundamenta la cerinţă : fi'lonul conştiinţei în sol idar i ta­tea lor cu neamul ! Sol idar i ta tea cu nea­mul ! Tată ceea ce, aproape cu siguranţă,

canismul corespondenţelor, poetul cade în str idenţă, sau, cu alte vorbe în poezie fabr ica tă şi nu s imţi tă . D a r mai sunt c-xempIJe : „Hlândele, întristatele tâmple Nu vor mai nuzi ceru! în otava1. ne spune poetul în „Moartea poetului"' (Pag-. 54), dar nu ştim de loc dacă cei vii „pol auzi cerul în otavă", pentru simplul motiv că cerul nu se aude. Dar o fi vor­ba de o lărgire a îiijei.c.suliii cuvântului cer, (Cer-Dumiiezeu, care ex i s i ă şi l n o-lavă, cum ex i s t ă pretut indeni) . De- i aşa atunci iar a greşit, credem noi, poelul lcăci cuvântul cer, — imaginea adică — , nu are destirlă forţă s ine a sugera ceea ce doreşte poetul.

Imagini le mai sunt f a l s e : ,.Şi să te duci domi>i(îi, să te duci In salid meu înzăpezit de fum,'' etc.

După părerea noastră fumul nu poate înzăpezi pen t ruca nu-i de culoare albă ca a zăpezii ! Se forţează deci posibifli-lăţile de rezonanţă ! ImaginiOe suni rlea-dreplul l ipsite de înţeles : .Jinbra ta joaca în og'inzi Saltă şi brună — tulpină de ore.''

Cum poale fi umbra ..tulpină de ore"'? Ia tă şi nişte „panere" care cearcă să a-dune o umbră : Rănit apoi, în partea siângă l)e-un vânător cu braţul crud, le-ai dus — nălucă — înspre Sud: Cercau panere să te strângă !''

Cu toate aceste, deloc neînsemnate lip­suri, culegerea de poeme „Meri domneşti" are şi [lucruri bune-, la tă . c-">. o compen­saţii', şi ca leva imagini frumoase, din ce­tirea cărora răsare imediat corect ivul . (Corectivul !, e un fel de a vorbi , căci poezia nu se face prin corective, ca un lucru mecanic unde se pol apílica reveni­rile şi corect ivele !) „Crea e fruntea zărilor, de rugă" (p. ?'•>) .,Burete mi-i inima, frate, Sui' umeda singurătate." (P. "">"">)

Iar în strofa următoare, unde poelul ne vorbeşte de „Moldova"', iată şi ţâşni-tura spumoasă a unei cui reni urări sufle­teşti: „Şesurile ciud.ei (stridentă n. n.) sunt prea

înguste Pentru a. găzdui regina secării. Nu aflu în nopţile călimării (striden­

ţă n. n.) I ersul potrivit frunţii ta'e auguste,''

E vorba, cred că se înţelege, de ulti­mul vers, spumoasă înfiorare. Imagini le de mai sus au valabi l i ta te : puntea zări­lor e grea fie rugă ! E adevărat, că. zările sunt încovoiate (sau bolli te) ca. nişte frunţi ! iCă ele se odihnesc, grele pa rcă de ceva) pe orizonturil.ie vâsle, deci posi­bi l i tăţ i le eorespoiidcnţelor ex i s i ă ! Şi aşa mai departe , cu celelal te ! C â t e discuţii şi ce lucruri .simple în fond ! C u toate acestea ele au fost făcute pen t ruca tre­bue să se discute puţin, cu poeţ i i t ineri , despre chest iuni le care-i interesează şt t rebue să Ii se spună fără ocol unde gre­şesc, dar şi în ce constă greşeala . Hotă­rî ( că acolo unde nu e poetul înăscut vorbele noastre cad în vânt ; dar ne con­solăm cu convingerea că sunt şi din li­cei poeţi , poeţi chemaţi , aleşi, ca re vor înţelege şi ne vor da dreptate . Pe de a l tă parte, prea se scrie cu uşurinţă şi î)rea multe poezioare şi poezele, ! Avem o su­praproducţ ie de poezie foarte def ic i tară in cccace pr iveş te caCitalea. Az i ne între-

ham când şi cum vom scăpa de năva la şi mulţime, fără să ne puleni da un răs­puns mulţumitor . Revenind la d. teodor A|. Mnnteanu, nu putem în elicea fără să arătăm şi părţilJe frumoase, l a tă un frag­ment din „Melodie pe c â m p " unde se cu­noaşte suflul şi amploarea unei inspira­ţii făgădui (oare : „Aici aş nrea să mă culcaţi întru albă

vecinicie, Pa căpătâi să mi se scuture amiezile-Poale veriie, toate vânturile, toate

toamnele, — Inima meu să gâlgâie de svonurile

câmpiei: Să treacă peste mine fetele şi flăcăii,

seara, Cu răcoarea glumei pe buze dornice de

săruturi, Să nu ştie niciuna şi niciunul că sub

paşii lor Ascultă cineva graiul şi tinereţea nea­

mului...1' _ Mai ales ultimul vers este n i t r ami fit

fie amint i ta emoţie solemnă — sol id « ri -talea în e terni ta te cu neamul !

Din l r 'o alJiă temă favorită poetului .şi în mare măsură contemporani lor tineri — care oste cân le : ui morţii cu svonnrile ci adânci , purtătoare de melamcdlii, — fac par te şi uriuâloarele dist ihuri (Hai­ducească) : A'o/' simli că nu mai pot Duce vremea, chinui lot Neguri peste mine-atunci lor porni 'n convoiuri lungi, I l'or porni şi n'or mai sta : Printre ele, — umbra la. I Şi-o să mă ' ngheboiu de dor, Când clin văi striga-rnă-vor I I erzi trifoaie, bucium stins Şi-un salcâm de stele nins."

Mai pot fi c i tate cu laudă pasagii şi din poemele : „Scr isoare din cazarma" , „ C â n t e c " (în întregime) ţă , ,Dantesca" , unde poem. vădeşte forjă şi cruzime, impuls ivi ta te şi s tăpânire . Nu ne mai o-prim asupra siluirilor de llimbă : „creş ic-or", „rotia-se", „f i-vrui-ar", „umflau-îsi ' , în t rucât de valoarea lor poetul îşi va da seama cu vremea.

In concluzie. „Meri domneşti" nu n.r prezintă un poet realizat . I l o i ă f î l , ea no vorbeşte despre talcului autorului, care zace însă până acum în enibrioane şi rc -allizări par ţ ia le . Să nădăjduim că vrem fri va pune în s t i h u r î e poetului şi pr iete­nului nostru, mai multă s impl ic i ta te şi mai mul tă căldură — am zice ch ia r mai multă inspiraţ ie .

Teodor Scarlar: Ora de sbor (Cartea Romînească, Bucureşti)

Cu d. Teodor Scar la t ne în lâ ln im de mulţi ani. fie prin reviste, fie prin alfe cărţuli i publ ica te . S 'ar cuveni să dăm a -cu.ma de o car te b ine aşezată în temeli i , la tu rnarea căreia, în anii precedenţi , poetul a lucra t cu sârg. F ă r ă să fim con­trazişi pe dea.nl regn I, dar şj fără a ne .mulţumi aşteptăr i le , „ O r a de sbor" se a-şează pe o l inie de mi j loc , unde recu­noaştem ad ică poezia, dar nu recunoaş­tem, real izarea. ]>. T. Scar la t este un poet având ceea ce-i necesar poetului — în-sirumeniu 1 ' ' său de l u x — care- i emoţia, dar nu scrie poezii care să dureze şi să convingă. Defectul ce1] mai mare al a-ceslor poezii e lipsa puterii de a ne cou-

nn poale apar ţ ine tineretului-, căc i nea­mul este (! lungă şi vastă mişcare, u.n fi­c c a l i care hate necontenit ţărmul, cu a-dâncimi insondabile. Tineri i noştri, hine in tenj ionaj i . au ratai fă ră voia lor o te­mă impresionantă . Se înţelege că au ra­tat-o pentru epoca lor ! Ea fiind eternă, va fermeca şi îmbă ta în e terni ta te !

Şi ti. M a n i c a m i ratează poetieeşte a-ceastă ielee, rătăcindu-se î. n preţ iozi tăţ i­le care au sooborîl a lâl fie niu'lt lirismul t inerilor. lată cum ne este prezentai „Sa ­lul ' ' , evident o Iernă care se încadrează în cea mai largă, a românismului : ..Te desprinzi din '/.uri de liturghie Penti u dese inimi le-adun în gând ; Duhul tău e 'n fiecare rând împletit dante'ă pe hârtie." (Pag. 28)

Imposibil de sezizai nucleul central , filmul inspiraţ iei , în sfârşii cu un cuvânt emoţia poetului ! D a r ea, din nefericire, n 'a existat ! Ş i -a tunci se apelează la. pre­ţioasele reierisme, de o absurdi tate care sare în ochi : „zări de liturghie'", ,,pen­tru dese vămi te-aduu în gând'*, ..duh împlet i t daniel,a pe hâr t ie !" Ţ inând ch ia r seamă de toate posibiLilăţiie „cores­pondentelor" baiidelaire-iene nu reuşim a seziza acolo unde ar fi posibi lă cores-pondarea cuvintelor de mai sus, adunate la în tâmplare . VIai clepnrle ne spune poetul : „Pe carmen zilelor sărace Unde număr cioburi de ponesti, Sat md!eh-menesc şi 'ni ins, tu creşti Spre luceferi ca un steag de pace."1

Poetul si'lneşle limba în „sal moldove­nesc şi ini ins"! Propr iu se spune: „sal moldovenesc-, în t ins" ca şi ..sai niobiove-nesc, bătrân ( tânăr) . Dar să trecem peste as ia şi să revenim la preţ iozităţ i le din cele două sirofe. Poetul ne spune în pri­ma strofă : duhul salului se 'mpleleşio danie lă pe hârt ie . Iar în a doua : salul creşte spre úiceferi ca un steag de pace . Evident este pentru oricine că poetul comite două stridenţe care nn produce sat isfacţ ie ar t is t ică, ci din c o n t r ă ! ima­ginea danieli i e preţioasă şi OMiaime.nllă, căci aceasta osie în t rebuinţarea danieli i în via ţa de loale zilele şi imaginea a t ra­ge după sine (oale Valenţele ei, adică c o n ­voiul fiiverselor rezonanţe .sufllleteşli ce deş teaptă ! Pentru ce va fi nevoie, va fi simţit nevoia, poetul nostru, să ne spună că duhul salului se 'mpleteşte dantelă pe hâr t ie ? C u cea de a doua imagine lu­crul c şi mai compl ica i , ( ' a r e sunt .laten­ţele „steagului de pace'", rezonanţe pe care le deşteaptă ? Cea dintâi e că un steag- de pace . .creşte", ca să întrebuin­ţăm termenul poetului, în urma unei în­tâ ln i r i războinice. A doua e eâ steaguH de pace este de culoare albă, a treia ar fi (fără pre tenţ ia de a fi dai, a ic i , în fu­gă, o jus tă ierarhie a acestor latenţe !) că aduce o l inişt ire, o potolire, calmul] aş tepta t şi dorit. O fi sătuli moldovenesc „sub luceferi ' 1 (adică noaptea) a lb sau cu o boare albă deasupra sa, ca să justific*' compara ţ i a prin acea subti lă mecanică a corespondentelor şi asociaţ i i lor posibi le? Ş i -apoi nu înţelegem ce s'a întampliai c a satul să mai fie compara t cu un steag ! D a r totuşi ştim ! Ii un element naţ ional , o noţiune care ar mări , în socoteala poe­tului , intensi ta tea emoţiei pe care v rea s'o deştepte şi deaceea a pus, la sfârşitul poeziei , compara ţ i a cu... drapelul] ! P ă ­cat ! Căc i siluind latenţele, si luind me­

vinge. De unde provine ? Cea dintâiu cauză e puterea redusă a emoţiei poeti­ce, vibrarea sa fără violenţă şi oarecum scurtă; se topeşte uşor, dela sine, după cele dintâi pâlpâiri. Caracteristic pentru acest fapt este arsenalul poetic al scrii­torului. E de ajuns să dăm o raită prin cartea odată cetită, ca să ne convingem cu ce elemente lucrează poetul şi să ne explicăm lipsa lor de intensitate : vis, toamna, Huna, tăcerea, amintirea, singu­rătatea (-ţile), umbra (-ele), inima, uita­rea, pacea, viorile, pădurile, câmpurile şi 'n sfârşit atâtea alte pluralle, plural* cu exclusivitate. Mai intervin adjectivele îmblânzitoai'e: toamna c blândă, amin-tiriile-s ciudate ca nălucile, clipele trec tăcute, sfioase şi sfinle, zoribe-s melodi­oase, toamna-i ameţită (în alita parte) ş. a. m. d. Din toate acestea se constată lipsa de violenţă şi plutirea în vag, îu confuz. Totul e destrămat, 'lipsii de in­tensitate, neorganizat. Căci lipseşte in­tensitatea emoţiilor. Poetul nu ne con­vinge nici că iubeşte, nici că suferă, nici că e în căutarea lui Dumnezeu cum vrea dacă privim ciclul întâi ,,fn căutarea Duhului Sfânt". O mdjan colie uşoară, un regret romanţios, o exagerare subită a te­mei pe care o proectează în zonele sfinte, aşa ca mai jos, în strofa de încheere a unei poezii frumoase, în care-i vorba de dragoste şi îndrăgostiţi : „In urmă când vor începe stelele pe rând

, să moară — Şi licuricii îşi vor stinge lămpile mici,

prin pădun, Te voi conduce, la braţ, ca pe-o mireasă

albă şi uşoară — Spre binecuvântarea zorilor melodioase

şi pure...'' fără ca să-şi dea seama poetul că >n ohi-pu'l acesta rupe brusc cu zona justă a senzaţiilor în care a plutit, în poezia ca­re-i frumoasă, cum am mai spus, spre a introduce elementul strident al abstrac­tului : zorile care-li binecuvântează, — aşa dar, peste tot, pluteşte în poezii d. Scarlat elementul neconvingător al emo­ţiilor sale, reduse ca intensitate, scurte ca durată.

Totuşi preferinţele sale pot fi dibuite: în nici un caz nu are vocaţie rustică. Ciclul întâi... In căutarea Duhului Staat, e întitulat astfel în chip cu totul arbitrar. Cele câteva poezii în care ar fi vorba de aşa ceva ori sunt stridente :

„Deşi te simt plutind uneori, lu amiază peste câmpurile cu grane coapte

Şi cosaşi aţipind trudiţi lângă rodul bo­gat, de se visează

Stăpâni — din revărsatul zorilor şi pá/i' ta hotarul de noapte,

Când alături, uneltele râd toate în soare •— treze. "

(In căutarea Duhului Sfânt, pg. 9} strofă care se vrea străbătută de o emo-Jie^ panteista, dar e de o exagerată lu­crătură, ori poezia poartă amprenta alt­cuiva (Arghezi) ca mai jos : „Din neguri şi din somn Pământul îşi creiase singur Domn".

(Geneză pg. 1 1 ) ori este de o incoerenţă care stigma ii-zează, aşa ca în „Har" : „Alunecând în besna mea fierbinte, Firaoa-ţi stea se 'ntunecă pe drum, Cu toate înţe>lesurile-i sfinte Pentru fantoma ceasului de-ncum.

Dar nu ştiam că 'n suflet, ca 'n/r 'o cupă, Te voi purta odată, spumegând — Că focul tău din vreme-o să mă rupă Şi-o să m'arunce 'ntre minuni, visând''

Aceste strofe a ra tă 'limpede că p-»elul n 'arc vână c r e ş t i n ă ! I'] o goană în poe­zia noastră, mai ales tâuără , să se scrie poezii creşt ine. Mulţi tineri pă t run 1 aşa la anumite reviste de inspiraţ ie ortodo­x ă si probabi l că acest lucru fascinează In orice caz poezia creştină exerc i t a o a t rac ţ ie pr in t re tineret. D a r acest t ineret Irebue să ştie că nu se poate scrie poc?ie creşt ină combinând locuri comune ! C a şi poezia de inspira ţ ie naţ ională , poeyia creşt ină nu apar ţ ine vârstelor fragede. Creştinismul.: se cere topit în f i inţa poe­tului pentru ca el să nască o poezie ca io să rămână . Cazu l dui Claudel , ca şi a lui Pap in i . ca şi al altor creştini este e loc­vent. Aceşt ia au fost loviţi, au suferit şocul I l a ru lu i , simţind u-se chemaţ i cu o totală şi profundă schimbare inter ioară. Poeţii noştri ştiu însii a l t ceva : e b ine să scrii poezii de inspiraţ ie creşt ină căc i le -a ju tă b a la una ba la a l ta şi scriu, nă­zuind astfel l a t i tu la tura de poet. cresi n. h o eroare care loveşte întâi pe cei care cad în ea.

Aşa dar vocaţ ia d. Scar la t nu este în poezia creşt ină. C i , poate. într 'o poezie de dragoste senină sau melancol ică , uşoa­ră sau tristă. D e aceea ai| doilea c i a t i . .Imnuri pentru fantoma ta" e mai bun Aici se găseşte frumoasa poezie „Noap­tea în pădure ' ' , s trofa : „Pândit de greeri, asuprit de slăvi. Mi-alint tăcut înceată înserare Şi-mi fac din versuri lucitoare năvi.'' din „Dragoste" , ca şi strofa : „încete ploi pe vechile grădini Şi toamna pe sfârşite, cu norii grei si sari. iţi aminteşti iubito, cum recile lumini Se 'nvolburau tăcute, pe creste de pă­

duri ?" cu ult imile sale 2 versuri care cupr ind 0 imagine frumoasă, şi în sfârşit tot din cicUul acesta face par te şi o curioasă p o e ­zie „Oră,, , b ine scrisă : „Când joacă Ielele mărunt pe prund Şi bufniţele 'n scorburi se ascund, De rămâne 'n noapte numai luna Să-şi privească 'n ape reci cununa — 1 ei desbrăca mantia ta de lut Şi ai să vii în somn, pentru sărut, le văd îi' vis, cu pas încet şi rar,

Cum treci prin zid ca raza prin frunzar Şi "n clipa rotitoare de minuni, Din somnul meu geros cum mă aduni, Ca peste ape de 'nluneric mort Să-mi intri 'n sânge ca navă 'n port.'' —

D a r cea mai frumoasă poezie a cule­gerii de faţă şi s ingura care, după păre­rea noastră, ar meri ta să fie c i ta tă în întregime, fără nici un regret, este . .Moartea şoimului". Es te o poezie densă ca emoţie, jus tă ca distr ibuire, scrisă fără înflori turi , p a r c ă de o a l tă nrUiă* care ştie de da ta aceas ta a ciopl i numai cât t rebue. Redăm numai ul t imile două strofe, care grăesc dela sine :

.L'in depărtări cu leneşe-aromiri, De unde stăpânea pe necuprins — Ca nişte hoţi i-aduc în suflet, ochii, Bogate flori de sânge cald, învins. Sătul mereu de-amiulitoare prăzi, Sub norii grei, sub cerul de cicoare — Pure şoiinunul un moşneag de veghe Ì isând bolnav, acolo sus, că moare'''.

Fii general „Ora de sbor' - nu ne satis-(aee. Dar încă odată : nu e o ca r t e fără c a i tali . C e a mai impor tan tă e ch ia r fap­tul că se demonstrează ta lentul d. Sca r ­lat, fie numai sporadic. Apoi ni se mai confi rma impresia că autorul se găseşte în posesia unei concepţi i greşite despre poezie, h bine să se repete : poezia nu e numai ha r : ca har apare ea în vârsta juveni lă , dar cu vremea menta l i t a tea o-mului şi inclusiv a poetului se schimbă, concepţ i i le do viaţă se adâncesc, prind coeziune şi se capa l a o pr ivire personală asupra vieţ i i . R e m a r c â n d talentili! d-d ui Scar la t , ai carac teru l său încă juveni l , l ă ră o consistenţă, plut ind în ceţuri şi'n credinţe greşite, semnalăm inclusiv peri­colul caro-1 pândeşte ; d. Teodor Scar la t nu şi-a schimbat până în prezent con­cepţ ia pe care o avea şi cu ani în urmă, că poetul e Domn, Prinţ , ( „Atâ tea 'ntu-necinii mi-aţ i luminat, Şi în a t â t ea ceruri m'aţi pus Domn'') că poezia e un inste­rai azur (O, sfântă boală de înstelat a-y.ur. Durerea ta mă înal ţă , dar m ă sting") că misiunea sa e misiunea cântăreţului , a trubadurului , pe când în rea l i ta te poe­zia este o pasiune adâncă cu rădăcini mereu noni (care foarte adesea cau tă cu nesaţiu izvoarele cui (urii) şi se săvârşe­şte nu cum cântă greerul. ci cu muiftâ şi amară muncă.

fragmente şi informaţii I. CODRU-DRĂGUŞANU. Im m: pe Februa r i e al E . F . R . un ar t icol deosebit de important îmi retine a tenţ ia . E vo rba do « c e l a int i tulat : Un mare nedreptăţit: I. Codru-Drăguşanu,

* .scris de cr i t icul Şeirbaa Cioculeiscu, c a r e ne vorbeş te despre aces t scr i i tor t ransi lvan, au­tor al unui volum de impresii de că lă tor ie : Peregrinul transi lvan, ed i ta t de tipograful Const . Omeiu în condiţi i şi l i terare şi teenice mizerabile, în tnu . n volum în cane singurul lu­cru bum e prefa ţa lui N. Iorga . I . Codru u r ă -guşan.u e un mare (nedreptăţit pentrucă a fost edi ta t prost şi peintrucă mi es te îndeajuns de cunoscut nu numai de publicul nostru ci t i tor , dar nici chiar 'de intelectual i i şi cr i t ic i i noştri . Mărturiseisic că de a c e a s t ă v ină nu sunt şi eu a c uz abil , perni.:ucă, dacă nu aim scr i s nimic în mod special despre I . Oodru-Drăguşianu, în schimb l-am cit i t şi l-am menţionat , e drept în t reacă t , dar e logios , în două cronici l i tera­re. Dai- Şerbain Cioculeiscu are pe deplin drep­t a t e : M U numai a t â t mer i tă acel ciudat tran­si lvănean, de o in te l igenţă deosebită şi de un ta lent cu mult deasupra vremii sale. De a c e e a sa lu t cu bucurie ho tă râ rea lui Ş. CioouleBcu de a ed i ta în sfârşit în condiţii cr i t ice serioa­se* Peregrinul transilvan, a cărei apari ţ ie avem motive de a o aş tep ta nerăbdător i . Şi invit pe ci t i tori să cau te ar t icolul în, ca re Ş. Cioculeiscu îl prezintă pe I . Codru-Drăiguşanu, pent rucă aces t scr i i tor mer i tă ou adevă ra t să-şi cape te în conşt i in ţa noas t ră , ca şi în i s tor ia l i teraturi i românie, locul pc care-1 meri tă . Deşgroipând din ui tare pe I. Codnu-Drăguşamu, Ş. Cioculescu îşi l eagă numele de o mare operă.

» cr i t ic cu maivitat». Din păca t e am descoperi t pozit do preţ ioase re l icve is tor ice şi cultural» în ca r t ea lui Neagu accen te de rău ta te per- româneşti precum şi o descr iere a colecţ i i lor sonala (do exemplu înverşunarea cu dare se sale. Eis to un gihid binie făcu t pentru cine v a repede la Axeinte Server Popovic i !) care dău- vizita ace l muzeu, dar o şi un imbold ispiti-nează căr ţ i i . Ce frumos ma dacă Neagu râ- tor de a ne grăbi să-1 cercetaţ i i . De curând mânea la g luma bună, la înţepătura inofenisi- Ş t . Manciulea a te rminat o nouă lucra re : vă, la ştreingăria intel igentă, carie-1 printd a tâ t „ loan Micu MoldJvan şi raporturi le lui cu de bine ! Ce păca t că. nu şi-a putut stăpâni loan Urban Jarnik" , î n ca te aauoe o serie tn-unele porniri subiec t ive care umibreisc senină- t r eagă de in teresante documente inedite. Aş -ta t ea cărţ i i ! Neagu trebue să r ă m â n ă oairica- toptăm cu ne iăbdare apar i ţ i a şi a aces te i bro-turist. Nu-i es te îngăduit să devină pamfletar , şuri. De a c e e a p lăcerea de a citi a c e a s t ă amuzanţii Şi salutăm cu dragoste şi ev lav ie râvna imio-descrietne a boemei l i terare buicureştene care deista a aces to r adevăra ţ i clădi tori de cultură, este Turnul Babei, mi-a fost puţin a l t e ra t ă vă- care c re iază faptă mult mai sol idă decât i a c zând că aces t copil răsfăţat , Neagu. are şi adesea mumele răsnwiătoa-re c u conţ inut gău-urâto apucături de om rău.

N. COMŞA şi ŞT . MANCIULEA. Aces te două nume nu sunt de loc cunoscute în la rma za­darnică a Bucureş t i lor . Şi totuşi, î n modesta

nos dintre pereţii l i terari ai Capitalei noastre!

*

O B I B L I O T E C Ă ENCICLOPEDICĂ L A IAŞI. Librarul şi edi tând Ath. Gheorghiu din Iaş i a avut ingenioasa idee de a publica o Biblio-

izolare din bă t r âna ce t a t e a Blajului , în re- t e c ă Enciclopedică. S 'a adresat deci dini dr. vistele de acolo, aceş t i doi profesori a u putui ~~ " " ca t şi mai publică încă lucrări de temelie pen­tru cunoaş terea trecutului nos t ru cultural . Niciun ce rce tă to r de mai târziu, sau niciun is­tor ic de sinteză, fie al l i teraturi i , f ie al şcoa-

Í. F r . Botez , despre ca r e n'aim auzit nimic pâ­nă acum, ceeace n'.aiie în fond nicio impor­tanţă . A c e s t a a şi dat la iveală în ciclul întâi al bibl ioteci i , patru cărţuli i , f i ecare de 50 de pagini, pe preţul de lei 20. Sunt , pe rânid is-

NEAGU RÄDULESCU. Aces t copil mare, răs fă ţa t al boemei bucuireştane, l and po rând sau laola l tă : foot-ballist , car ica tur is t , c ron icar

. d r a m a t i c , scri i tor , reporter ie g a j e t â , dii ec tor de revis te şi mai ştiu au ce încă , şi a s t râns în volumul Turnul Babei (ed. Cugetarea) câ ­t eva reportagii din v ia ţa l i te rară şi — mai puţin© —• din can t ea t r a l ă românească , publi­ca t e iniai de mult prin ziairele şi revis te le din Capi ta lă . Neagu — numele de botez a deveni t renume, iar cel de familie superfluul — e un bun cai ioatur is t şi un sc r i i to r bun to t î.n ge­nul cairicaturistic. Pen t rucă , umorist, Neagu sc r i e cu ace laş condei cu ca re deformează mutre le modelelor sa le . Scr isul ardeiat şi ne­milos al lui Neagu lungeş te urechile, umflă buzele, sparge proporţiile aşa oum o face şi c a r i c a t u r a sa. Cine v a v rea s ă cunoască via­ţa scr i i tor i lor români în amănuntele ei cot i -diane şi uneori r idicole — trebuia s ă spun to tdeauna r idicole —, cime va v rea să ia con­tact, cu pitorescul vieţi i soriitoriloir, cu ceala l ­tă par te a decorului , cu culisele, s ă c i t e a s c ă Turnul Babei. Ac i Neagu ames tecă observa ţ ia cu ironia, detaliul ca rac te r i s t i c psihologic cu anecdo ta semnif icat ivă şi cu cancanul . Neagu s e j oacă şi jucându-ae, spune şi multe adevăruri sub m a s c a zâmbetului bonom. Totuş i am să-1 t r ag de urechi pe vechiul meu pr ieten Neagu : pentrucă mu-i permit ca zâmbetul său sănătos să s e transform© în rânje t h idos de ură. Când ironia şi jocul devin a tac josn ic şt tri­vial , atunci nu mai pot să-mi aplaud priete­nul c a r e altfel şt ie să fie acid cu inocenţă şi

lei româneşt i , nu se vor putea dispensa de tor ia l i tera tur i i : germane, i ta l iene, franceze .şi munca rodnică întreprinsă de aceş t i doi se- ruse. Ide ia e mu se poa te mai bună. Ş i o re­nos i scotoci tor i ai a rh ive lor româneşt i , ai ţin, mai ales când e va rba de l i te ra tura rusă. ace lor boga ta arhive ale Blajului. Având valor i europene în mai mic iniumăr şi

Aşa N. Coanişa a editat în broşuri separate , fiind şi miai puţin acces ib i lă , i s tor ia l i teraturi i în ultimul t imp două dini vas te le sa le mono- fuse e bine că a fast prezentată îmtr'um reiz.u-grafii, apărute mai întâi î „ rev is ta „Cultura, mat scurt şi c lar . Da r dacă din 50 de pagini c reş t ină" din B l a j . Una, int i tulată Dascălii sa poa te î nvă ţ a c e v a despre scr i i tor i i ruşi, nu Blajului, cuprinldie l is ta tuturor profesorilor tot astfel s e poiate spume şi despre cei ger-dela şcolile din B l a j , del a în temeierea lor până mani, f rances i şi i tal ieni . Mai ample şi de mai .astăzi, cu o s cu r t ă mo ti ţa bio-bibliografică a mare va loare universa lă l i tera tur i le ce lor la l te f iecăruia. Nu mai e nevoc să a ră t va loarea trei popoare ße refuză concent răr i i pilulare, operii. Cu toa te imperfecţiunile e i mărturisi te ciliar în spirit enc ic lopedic , pe 50 de pagini ! chiar do autor în prefaţă, impor tanţa cărţ i i sie Dease.meinea, faptul că ace laş autor scr ie pe înţelege dela s ine . A doua e o monograf ie a rând despre patru l i teraturi , a tâ t de deosabi-unei revis te apărute la B l a j între 1906—1907 te, dovedeşte că cele patru „ is tor ioare ' ' — al t -şi 1909—1914, sub titlul „Revis ta politică şi fel nu le putem inti tula ! — l i terare , sunt sim-l i terară". E o preţ ioasă contr ibuţ ie la istoria pie compilaţi i , s au îmşirări de nuimie, c i fre îşi l i teraturi i române. • titluri, cu opinii luate dela al ţ i i . Totuş i , dacă

Ia r Ş t . Manciulea a t ipărit recent în broşuri rea l izarea nu este optimă, subliniem ideia ca -separate domă lucrăr i a le sa le . P r i m a este edi- re o bună şi cu toa te obiecţ i i le oe i s'.ar putea t a rea unui t ex t inedit al lui Timoteiu Cipariu aduce lui I . F r . Rotea, ce le patru istorii ale şi anume a unui început de autobiografie, gă- l i teraturi i ( g e m a n e , f ranceze, i ta l iene şi ruse) sit pr intre hâr t i i le postume ale canonicului , pot fi de mare folos publicului celui. m|ai ma-Tex tu l e însoţ i t de comentar iul in te l igent al re, munci toresc spre ex , c a r e a r avea .setea editorului. A doua este int i tulată Muzeul Bla- de informare în a c e a s t ă direcţie, jului şi cuprinde un is tor ic al acestui muzeu, de- OCTAV Ş U L U Ţ I U .

tfíÖUNA L Í T E t f A t f i í

c u l t u r a c r e s i i n a R e l i g i e ş i c u l t u r ă

Faptul că într'o revistă de literatură românească apar însemnări creştine, din câmpul teologiei, al activităţii şi trăirii religioase, poate părea unora neobişnuit şi nepotrivit. Neobişnuit da, dar nepotri­vit în nici un caz nu! Cel ce nu înţelege comuniunea dintre religie şi cultură, în multiplele lor forme de manifestare, se aşează, del a început, în afară de tradiţia noastră culturală, în firele căreia s'au întrepătruns adânc sentimentul religios şi credinţa în Dumnezeu. Un asemenea om, fie el chiar intelectual, se mărturi­seşte un izolat şi desrădăcinat de sufle­tul acestui neam, a cărui cultură a fost multă vreme fiică a Bisericii.

Religia şi cultura sunt aripile cari ajută, omului să-si îndrepte privirea dela pă­mânt la cer, să se înalţe, măcar şi pen­tru puţin timp, din condiţia aceasta de încătuşare a materiei, într'un climat su­perior, de libertate şi descătuşare.

Ele sunt ca două surori. In inima uneia stă chipul lui Dumnezeu, în al celeilalte stă mai mult chipul omului. Şi una şi alta îl aşează pe om în marea cinste de „colaborator" al dumnezeirii. In religie Dumnezeu lucrează mai mult, omul pri­meşte această lucrare de mântuire adusă de Dumnezeu şi e dator a se împărtăşi din ea. In cultură întâlnim mai inuit tru­da omului de-a se ridica spre cer, trudă pe care Dumnezeu o ajută — căci el e Părintele geniului — o primeşte şi o sfinţeşte.

Precum pătrunde raza solară, cu lumi­na şi căldura ei, in cel mai dosit ungher al pământului tot astfel pătrunde liarui divin în orice străduinţă de înălţare a omului.

In religie ca şi în cultură omul nu este singur, îl are alături pe Dumnezeu.

Acele opere culturale sunt mai valoroa­se, au înfruntat vremea şi au dăinuit peste veacuri, în care harul divin a fost mai abundent, iu fruntea acestor opere stă Biblia, cartea în care dogoarea dumne­zeirii a încălzit şi a luminat atât de mult inima şi mintea omenească, încât au re­dat în ea însăşi voia lui Dumnezeu.

De o bucată bună de vreme la noi separaţia între cultură şi religie a fost tot mat vădită. Revistele noastre literare ofereau loc umorului, glumei, sau înţe­păturilor satirice şi nu aminteau nimic despre fenomenul religios în popor şi în preocuparea teologilor. Doar numerele de sărbători ale acestor reviste cuprin­deau, pro forma, câte un articol in legă­tură cu creştinismul. O singură excepţie salvatoare a făcut „Gândirea". Aproape în fiecare număr al ei, această revistă a cuprins probleme, ca tot atâtea punţi de legătură între religie şi -aiHurii.

„Gândirea" a oficiat vreme de douăzeci

d e V A S I L E C O M A N

de ani taina cea mare a unirii dintre re­ligie şi cultură, în toate planurile: filo­zofie, proză, poezie şi artă. Cândva se va arăta acest mare rol al ei.

La rândul lor revistele de cuprins re­ligios s'au ţinut, prin problemele cari le-au tratat, prea departe de viaţa de azi cu problemele şi frământările ei.

Ca şi când religia ar veni în urma cul­turii, precum vine o anumită critică în urma operelor literare. Forma în care sunt prezentate problemele religioase în multe reviste de specialitate, a rămas în­vechită, ermetică, ceea ce le fac şi mai greu de asimilat şi înţeles. Din acest mo­tiv, ca si din alte multe, la noi religia şi cultura, multă vreme mergând pe aceeaşi alvie, s'au despărţit şi nu s'au inai întâlnit decât rar, incidental sau fes­tiv si pe fronturi singuratice.

In această pagină a „Tribunei literare" vom căuta să prezentăm în fiecare număr cetitorilor ei, străduiuţi, realizări, fapte şi idei din câmpul activităţii religioase In noi.

Socotim că e vremea ca cele două su­rori să se întâlnească mai des, să se în­ţeleagă şi împreună să contribuc la sdro-birea cătuşilor umilitoare de pe trupul neamului: Când orizontul istoric şi geo­grafic al neamului nostru s'a îngustat în mod nedrept, datori suntem să lărgim orizontul lui religios şi cultural.

Căci să nu uităm că, între armele unui popor se numără: credinţa şi spiritul lui creator.

D a u ă e d i t u r i r e l i g i o a s e

Cartea religioasă e tot mai absentă din vitrina librăriilor. Literatura profană şi-a cucerii un mijloc de difuzare, dat fiind că şi cererea e maii mare. Se înţelege că si aici n'au răsbit totdeauna adevăratele valori. Ori cum, o seamă de editori stau la dispoziţia scriitorilor, o mulţime de contracte se încheie, — în care de cele

mai multe ori păgubaşul e scriitorul — şi cartea apare de sub tipar.

In privinţa cărţilor religioase lucrul merge mai greu. Nu doar că ar lipsi fac­torul prim, creator. Nu. Avem astăzi atâţia tineri teologi talentaţi, sunt atâtea lucrări de doctorat, cari stau în manu­scris fiindcă lipsesc ceilalţi doi factori: difuzarea şi asimilarea cărţii religioase.

Publicul e dornic de senzaţional şi nu de religios. Iar editori jertfelnici —- ca mai de mult — sunt puţini.

Această lipsă trebuia evident să înce­teze.

In unele eparhii autoritatea bisericească a luat asupra ei datoiia de-a răspândi cartea creştină. Şi ceea ce este, mai de knidă, câţiva preoţi tineri — adecă doi - - , eminenţi teologi, au pus baze unei edituri teologice. într'o parte şi într'alta se face lucrare bună. Avem astfel două edituri teologice: Una la Sibiu, în tipo­grafia Marelui arhiereu Şaguna, condusă de Mitr. Nicolae şi alta la Bucureşti: Edi­tura cărţilor teologice, condusă de Pr. Dr. Olimp Căciulă si D. Feciorii.

La Sibiu apar trei serii de cărţi reli­gioase: „Seria Teologică" ajunsă acum Ia 2 0 de volume, „Seria Didactică" în­dată după ea si seria cărţilor religioase pentru popor. Fiecare din aceste cărţi e un pas înainte în teologia noastră orto­doxă. Un pas, nu de înoire, ci de apro­fundare a doctrinei: Ierarhul dela Sibiu a găsit şi mijlocul de răspândire. Fiecare parohie, are în bugetul ei o sumă pentru biblioteca parohială, căreia i se trimit cărţile tipărite la Sibiu. Cine merge în cei mai dosnic s,at transilvan şi intră în casa unui preot, va găsi în biblioteca lui un buchet de cărţi dintre cele mai alese.

Fericită alegere au făcut şi editorii cărţilor teologice, din Bucureşti. Ei şi-au propus să traducă operile sf. părinţi,' sub grăitorul titlu: „Izvoarele Ortodoxiei". Până acum au apărut patru volume. Cu Dumnezeu înainte!

Viciile Sfinfiíor In religie ca şi în cultură există un cla­

sicism, o „epocă de aur", care reprezin­tă o culme de realizare în scris si în fap­tă a idealului creştin. Este epoca sfinţilor părinţi. Sfinţii au fost şi ei oameni, ca noi, cu deosebirea că prin viaţa şi opera lor s'a văzut puterea lui Dumnezeu, pe când în truda noastră se vede numai pu­terea omului asupra lui însuşi şi n naturii.

Aşa cum în cultură depărtarea de cla­sicism a produs un desechilibru si un haos cultural, tot astfel în religie lipsa de comuniune cu viaţa şi opera sfinţilor pă­rinţi a dus la erezie.

In locul smereniei lor s'a aşezat în­gâmfarea; urmarea lui Hristos înlocuită cu vorbirea despre Hristos, teoforia cu teologia şi Dumnezeu cu omul.

Sfinţii sunt oglinzile prin cari vedem în acest veac cu pâcle groase de neguri, chipul şi voia lui Dumnezeu. Abia dacă privim la ei, la chipul lor îngeresc în­ţelegem cât de departe suntem de ade­vărata vieţuire creştină, cât de goi sufle­teşte si gârboviţi de povara unui mate­rialism care ne-a robit. Iată dece pre­zentarea vieţii lor, într'o limbă armonio­asă şi curat românească, a fost o nevoe adânc simţită şi un prilej de rară bucu­rie, când se vede împlinită prin sârguinţa scriitorului şi misionarului creştin Al. Lascarov-Moldovanu.

E drept că poporul nostru în sbuciu-înata lui istorie a trăit aproape de acesi isvor, 1-a cunoscut, — căci între primele cărţi religioase sunt vieţile sfinţilor, - -a trăit în comuniune directă cu această epocă de aur a creştinătăţii.

Dela un timp încoace ai alergat spiL-alte izvoare şi în ale religiei. De aceea a rătăcit sau a căzut în indiferentism.

Dela Veniamin Costache, nu ştim să mai fi apărut vreo ediţie complectă a Vieţilor Sfinţilor.

Ediţia de acum a lui Lascarov-Moldo­vanu a apărut în şase volume, toate în editura „Cugetarea". Noi îi dorim să ajungă la 12 volume şi mai ales că fie citite de cât mai mulţi. Pentrucă după Si. Scripfuiă,, Vieţile Sfinţilor sunt cele mai edificatoare cărţi.

V A S I L E COMAN

revistele româneşti inaugurând rubrica revistelor româneşti

trebue să spun de la început că ea nu va fi ceeace obişnuit se înţelege printr'o „re­vistă a revistelor", adică o dare de seamă mai mult sau mai puţin completă, dar în general anostă, asupra conţinutului di­feritelor periodice. Verbind în fiecare nu­măr al nostru despre câteva din acestea, voi căuta să le fac o prezentare, pe cât posibil mai esenţială, adică eliminând înşirarea de nume şi titluri, atunci când ea nu este necesară. Aş vrea să spun cititorilor noştri ce pet găsi într'o revistă românească, fără a le face însă o schiţă bibliografică deplasată.

Revista fundaţiilor regalle apare de 8 ani si a ajuns la numărul 2, din Februa­rie crt., lucru ce dovedeşte neregularita-tea ce suferă în ultima vreme tipărirea ei. Motivele nu intereseaiză. Revista care ne obişnuise timp de şapte ani cu o apariţie matematică, de vreo şase luni parcă agonizează. Ea a fost totdeauna comparată cu Revue des deux-mondes, vechea revistă franceză, fiindcă se pare că într'adevăr aceea va fi servit drept model acelora care au întemeiat-o pe aceasta. Şi anume este un fel de magazin literar-cultural, în care se găsesc de toa­te: poezie, proză literară, critică, istorie, filologie, ştiimjă, economie, politică, filo­sofie, sociologie şi încă alte câteva). Ori­ce intelectual poate găsi ceva care să-1 intereseze în ea. Ceeace i-am putea re­proşa este lipsa unei atitudini literare-culturale organice, lipsa unei linii unita­re. La această revistă colaborează per­sonalităţi variate, ale căror concepţii se cam bat cap în cap uneori. E ceva de bazar policolor în alcătuirea ei. Acest neajuns e însă răscumpărat de caracterul enciclopedic şi documentar care face ca cei şapte ani de colecţie ai revistei să fie un admirabil instrument de lucru şi pentru acei care ar vrea să cunoască literatura dintre 1933 şi 1940 şi pentru oricine are de căutat informaţii în orice domeniu al spiritului. Astfel că, deşi 'lip­sită de osatură, revista e un bogat isvor de substanţă. In ultimul timp a fost in­trodusă aci rubrica] de note, unde se co­mentează faptul cultural viu, în imediata lui actualitate. E aci o preţioasă operă de revizuire şi control în toate domeniile spi­ritului, accentuând valoarea revistei de a fi un registru al activităţii culturale, ţinut la z i /deşi cu apariţie lunară.

scrie răsturnându-se critica făcută Re­vistei fundaţiilor regale. Căci Gândirea e comeepută şi alcătuită cu totul altfel. Ea este o revistă de atitudine şi linie unitară şi tocmai pentru asta pune pe plan secundar actualitatea şi informaţia. Dacă îi lipseşte Gândirii o rubrică de note, mai bogată şi mai vie, cum e aceea a R. F. R„ ea are îu schimb o doctrină şi un spirit care-i dau o înaltă demnitate şi o valoare culturală maximă. E poate singura revistă caire. azi, mai are o po­ziţie literară ferm susţinută. E cunoscuta doctrină a gândirismului care pune va­loarea creaţiei în legătură cu tradiţia istorică, ortodoxia şi specificul etnic. Re­vista a promovat o întreagă mişcare li­terară şi azi încă maii lansează sau con­sacră tineri scriitori. Citirea ei ridică su­fleteşte şi dă orientare solidă în câmpul spiritului. Am spus că-i lipseşte caracte­rul de informaţie. Aceasta nu însemnează că revista nu are comentarii. Ea are ru­brici de critică ideologică şi filosofică, literară şi dramatică, iar directorul ci, Nichifor Crainic, semnează o cronică măruntă totdeauna interesantă. Dar aceste cronici, toate, au un fel de eleva­ţie pesile cotidian, precum şi un spirit de selecţie contorni ideologiei revistei, în­cât ele nu sunt de fapt comentarii ale actualului în sine, ci capătă un aer de construcţie in abstract. Actualitatea Gân­dirii nu stă în comentarea tuturor aspec­telor culturale, ci în victoria de azi a crezului ei literar pentru care a luptat 20 de ani.

Gândirea apare de 20 de ajui şi ulti­mul număr, dublu, 3—4, poartă data Martie.—Aprilie crt. Despre ea s'ar putea

Curentul literar care apare de trei ani este cea mai bună revistă literară săptă­mânală. Bine făcută, cu material bogat, nu am a-i aduce decât două obiecţii. Prima este că, în pasiunea pe care o au redactorii pemtru poezie se publică prea multă şi uneori chiar prea puţin selec-tată. Găsesc şi multe poezii bune, dar şi unele care lasă mult de dorit. In ori­ce caz, oricât de bune ar fi, poeziile nu pot fi băgate pe gâtul cititorului cu ghio­tura! Au fost numere ale revistei îu care număram câte 25 de poezii originale, şi câte 10 traduse! Oricât de bune, cred că publicarea] lor îu bloc ia înfăţişarea unei încercări de otrăvire publică, dc intoxi­care masiva! A doua obiecţie este că o revistă săptămânală traeste mai ales dintr'o informaţie literară susţinută şi clin node şi comentarii vii şi multe, mul­te. O revistă literară săptămânală e prin frecvenţa ei obligată să înregistreze toa­tă aria scrisului şi s'o comenteze. Ori toc­mai acest lucru lipseşte revistei. Uneori

se publică firave şi incomplete note Al­teori — mai adesea — şi aceste insufi­ciente informaţii critice lipsesc. Ceeace semnalez în această revistă e o sistema­tică si bogată campanie de traduceri de poezii şi proză din literaturile italiană şi germană, precum şi preţioase articole in­formative asupra acestor două literaturi. E o admirabilă operă aceasta: de a face mai bine cunoscute ia noi aceste două literaturi până acum prea mult neglijate. Deasemenea atrag atenţia asupra artico­lelor Dlui Al. Popescu-Telega, care in­formează a.supra unei alte laturi a cultu­rii europene, prea puţin cunoscută la noi, aceea a literaturii spaniole. Revista e de­asemenea bogat ilustraită, cu numeroase reproduceri după opere de artă, româ­neşti şi străine. Dacă ar consimţi sâ-şi revadă conţinutul în sensul celor scrise mai sus, ar fi desigur perfectă.

vi Universul l iterar » « s u m m t ÎUOIMK trei arii re­

organizat, mib supravegberea unui giiun de ti­neri scrii tori , do foarte t ineri scri i tori , do prea ti­neri, do mult prea tineri scri i tori ! Căoi o re­vistă l i terară t rebue sa fie într 'o măsură şi o tentat ivi , do educare a cit i torului şi «t gustului public, lueru |ic caro nu-1 pot întnoprîrwlo nişte tineri caro ei înşişi mai au •uimit 'do uiivăţat în direcţ ia aceas ta . Do a c e e a în noua lui formă Universul l i terar a suferit do un viciu do au to­ri tato şi do direct ivă, pe caro tinerii şi le aro­gau, fără a lo putea ín.-a exe rc i t a efect iv. Nu vreau să spun că am avut do a f ace cu o re­vistă proastă . Dimpotr ivă. R e v i s t a a fost bună şi totdeamua s e găsea ceva inteireisiarit do cit i t în ea . Mai ales că tinerii «uni ta r i au r ecurs şi la co laborarea unor scr i i tor i , mai bătrâni sau. tot tineri, dar- consacra t i , care au dat oa reca re prestigiu paginilor t ipărite. Important o că nu m putea găisi în Universul l i terar o at i tudine cr i t ică solidă şi susţ inuta . Inteireisanţi si unii eu destul talent , tineirii grupaţi în jurul re­vistei nu-şi puteau jus t i f ica ambiţia do a face o revistă . Faptu l s 'a agravat cu a c e e a că tot­deauna s'au s t recurat în paginile ei poezii sau proză cu totul regre tab i le , sub or ice cr i t ică . E r a fatal să se întâmple astfel , simţul de se­lecţi© nefiind un atribuit al vârstei din preaj­ma anilor át)! Airi avu t astfel surpriza că ală­turi do proză serioasă semnată de Al. Dima, Ş. Gioculeiscu, VI . .Streinii, I. Teiodoreanu şi poezii exce leu te do V. Voieuleiscu, 1 ori Pi l lá t , K. ltot t a şi Ş t . Bac iu , apăreau bucăţi .nemnato cu nume anonime, ceeace n'ar fi foist grav, dar de o ca­li tate care ca re» cu insistentă coşul redacţiei . Rev i s t a a avut totuşi două mari meri te . Primul e ace la do a ii lansat admirabilul ta lent de ca­ricaturist şi desenator al lui ( ieorge Voineiseu (şi ac tor in t re a l te le) . Al doilea, e de a fi între­ţinut o vie si ac tua lă informaţie literarii-, în note bogate , atât din cul tura română, câ t şi din cele streine. Tre ime menţ iona te numele lui C. Poste lnic i i şi Tr . Chelairiu. primul pentru notele româneşti , al doilea, pentru notele ger­mane, ambii cu scr is inteligent si sprinteri, tot­deauna informati şi interesanţi . Pr in t re ultime­le numero alo Universului l iterar recomand pe ace la cu data, de 29 . /IIÎ . H'41 închinat lui Ion Pillát , caro o un frumos omagiu adus poetului la împlinirea vârstei do fii) do ani $i în care semnează: N. I. Tlereiscu, V. Yoioulescu, Al. Di­ma, Mihai Niculescu, Mireea St re inul , Ion Pil­lát , Constant in Steliam, C. F â n t â n e m şi Ştefan Bac iu .

o . ş .

A M Ă N U N T E L E S E M N I F I C A T I V E . Pentru cine a r fi ispitit să ne aducă acuzaţia că buf­niţa noastră se leagă de mărunţişuri, voi răs­punde că adeseori în lucrurile mici se desco­perà mari înţelesuri, dar c ă nu totdeauna aces tea se lai'ă uşor surprinse. Ex i s tă amănun­te fără nicio valoare generală, dar sunt unele mai vorbitoare şi mai revelante pentru semni­ficaţiile generale, decât liniile şi viziunile sin­tetice care sunt treaba cercetători lor savanţi . De aceea sub semnul acestei păsări înţelepte mă voi ocupa, încercând a fixa la un abstract stâlp al infamiei acele amănunte iui care se oglindesc tarele spiritului omenesc ce se cer înlăturate. N a m pretenţia să cred a fi com­plet: plivitul imensului câmp de bălării c a r e invadează cotidian şi s istematic scrisul şi gân­direa românească ar cere oficiul neobosit al unei întregi legiuni de critici . Ceeace îmi va că ­dea insă sub ochi şi va putea fi prins în sfâr­cul biciului îşi va găsi locul aici, având con­vingerea că prin aceas ta contribui, cu modeste mijloace, la opera atât de necesară a ecarisa­jului in l i teratură. Cine însă nu va fi în s tare ;;ă descifreze sub coaja detaliului aparent sen­sul general urmărit , mai bine va face să trea­că peste aceas tă rubrică închizând un ochi comod asupra unei burgheze şi confortabile atitudini de complicitate cu prostia.

Academia română, preşedintele ei ş i . . . cul­t ivarea limbii. D. piiiofesior nniversitan' C. R a ­du lese u-Motru, caro eiste altfel şi un filosof cu mul te cărţi intdreisante publicate şi • «s to şi preşedintele Academiei române, serio în zia­rul „Timpul" iiir» articol cu prilejul aniversăr i i a 75 de ani dela întemeierea, doctei instituţiuni. Nu voi s tărui asupra inutilităţii acelui ar t icol , greşit pornit din principiu, pentrură nu văd hi ce bau se osteneşte a dovedi d. C. R. M. cit

Academia română mu o o simplă imitaţ ie a ce­tei framciizie, când ştiut e că, toate- acadelmijle lumii sunt făcute mu din imitaţ ie , ci după

jexemplul celei c rea te în tti.'it de cardiniahil [Richel ieu , luciu care mu le.scaid/e întru nimic ' v a l o a r e a şi ser iozi ta tea. Va loarea unei insti tu-

so mă.s.oaiă după randamentul spiritual şi nici do citii» dupii or ig inal i ta tea m. L a s la. o parte, aceasta, insă si mai tree- şi peste felul în care o conceput si iseris a c e s t a r t i co l : e fapt cunoscut că, d. (.'. l ì . M. nu s t răluceşte ca un mare stilist şi că- dacă scrisul său are vreo cal i ta te , apoi a c e e a e una rară şi greu de în­tâlnit, ca l i ta tea do a împc.rechea într 'o sinteză genia lă confuzia, şi prol ixi ta tea, oeea.eo vor re­cunoaş te cit i torii noştri că mu o lucru uşor. Voi releva însă a l t ceva . D. C. R . M. s c r i e că scopul pemt.ru care a, fost în temeia tă Acade­mia română a I'msl „cul t ivarea limbii' ' , „îngri­j i rea şi deisvoltarea limbii" etc . , e tc . Şi ì n d i c e aşa :

„ la tă dece, cel dintâi scop al Academiei R o ­mâno n 'a putut ii altul, decât, cul t ivarea lim­bii. Nici imitaţ ia, nici oportuni ta tea n'au ju­ca t rolul eaire le este atr ibuit în ak\gerea aces ­tui scop. — împlinitu-ea aistăzi aces t scop, pentru a gândi la a l te le 'i — Academia Korma­ira- va avea să, -răspundă la- aceas tă în t rebare în următorul pătrar do secol, în citire ea pa­seiste acum".

Răspiunsiul la a c e a s t ă întreibaire nu ştiu da-că-1 va da Academia română, pe care o cre­dem condeseendeintă, faţă de preşedintele ei. (íred inisă că-l vor nici cititorii noştri, când vor citi aces t e două frasio, ex t rase chiar din art i­colul în caro d. O. U. M. vorbeşte despre fru­mosul scop al Academiei românie. la tă- le :

„Unii au crezut, si mai cred încă, că just i ­f icarea stă în faptul, etc. , e tc . , etc. ' - şi „Inst i tuţ i i le ei ora II imitate peste tot, în Ame­r ica , ca şi în Europa ' ' .

Trohuo să recunoaştem că virgulele dlui C. R . M. nu .no pot convinge în niciun, fel să-i înghiţim stilul şi că dacă nouă, muritori de rând, came nu preizidâm nicio Academie cu scopul de- a cul t iva limba, ne oste îngădui t să oaeolionizâm, duimisiale i s e poa te cere c a să renunţe de a pune întrebări , al căror răspuns revol ta cit i torului inteligent, refuză de a-i serie în litere de t ipar .

George A. Petre , Victor fîîtimiu şi alţii în­că . . . Es t e un procedeu încă neajuns la cu­noştinţa, multor ci t i tor i aeela în t rebuinţa t de unii poeţi şi scriitori rourâni de a-şi republica Ia nesfârşit producţii le lor. Astfel două tipuri

olasice ale acestei apucături literar© sunt akii George A. P e t r e şi V ic to r Eft imiu. Nu deschid ziar s au rev is tă de opt ani î ncoace f ără să găsesc aceleaş i poezii, t ipăr i te de câ t e c inci , zece saru c incisprezece er i , ale lui George A. Pe t r e şi miai ales în numerele fes t ive de Gră-oiun şi Paş t i . Acum doi ani poetul şi-a cules în volumul Umbre şi lespezi poeziile astfel re­produse de câteva zeci de ori, însă n ' a aban- . donai procedeul: anul acos ta am putut recit i în revis te şi ziare ace leaş i poezii din Umbre şi lespezi. Mai şmecher , d. Victor Eftimiu, c a i e 'aplică procedeul la ar t icolele «a l e repu­b l i ca te prin ziare şi revis te , având însă pu doanea pe care U. A. P e t r e n'o are die a le schimba măcar titlul, apl ică aceiaşi metodă şi la căr ţ i le «alfl. Astfel recent a t ipărit un vo­luminos, roman intitulat Omul fără nume, sub ca r e se ascund, cu ti t lu schiiub.it ace leaş i două romane, apărute mai de mult unul T r a ­gedia unui comedian, celălal t Prinţesa Moru-zoî. Romancie ru l a inai schimbat şi numele personagii lor , pr in ţesa Monuzof devenind acum Xuvarof sau .aşa cova, t ' a unii t i . A. Pe t r e şi V ic to r Eft imiu mai «unt şi alţ i poeţi şi scri i tori , unii mai nuari, alţii mai mărunţ i . Nu va loarea l i terară a operelor republicate ' pâ­nă ta exagera re o discut . E vorba de a înţe­lege rostul aces tu i ciudat morav l i terar . Es t e o obraznică ba t jocură la adresa ci t i torului? E s ­te o supraes t imaie a propriei persoane, nesătulă de a :se vodca mereu şi mereu reprodusă în ace leaş i i p o s t a z e ? S a u e, pur şi simplu, con­v ingerea că la noi nu se c i t eş te nimic si atun­ci poţi scrie şi publica, mereu auelaş lucru ? Da r dad i a c c o l t a e o convingere nu înţeleg ace i a c a i e o au că atunci e tot una dacă nu m;ai publică nimic ? !

•* Aurel Marin şi criticii l iterari. Nemulţumit,

ca toţi poeţii, de landete măsurate pe care i le-a adus c r i t i ca l i terară , Aurel Marin s'a gândit să m rasbune crunt pe aceas tă sterilă şi parazi tară 'act ivi tate spiri tuală ! In ultima vienine A.'U'iel Marin paistişea.ză cu frenezie pe Minai Emineseu şi poeziile lui par scrise, sub pseudonim, de umbra marelui nostru înaintaş . Do vreme ce Mibai Emineseu a a t aca t pe cri­t ici i săi într 'o poezie, de ce nu i -a ir a t a c a şi d. Aurel Marin p-i* ai dumisa lo? Şi .».stiel în Pagini l i terare A. n Vl . l l . Nr. 1.—2. din aces t an «e poate citi poezia de .mai jos , reprodusă şi do noi, pentru deliciul efectului umorist ic c e l p rovoacă :

C R I T I C L I T E R A R T o t ce făcui pe lume o aces t pui de om O -un stanghit i în frunte şi cu pr ivirea ca a ta te i Oare se 'nal ţă astăzi subţire ca un pom P e s t e grădina vieţii , amarei , vinovatei .

E l îmi înt inde mâna şi mâna lui e-o s tea D e care se aprinde a mea şi arde 'ntr 'una. Cui i râde ! — Măi s t r i n g a r e , ştii tu ce-i

d ragos tea ? De-acuma bucurie, t r is teţe , mi-e totuna.

P e m a s a mea de lucru zac maldăr manuscr ise , Da r puiul pe furiş mi-le svâr le 'n foc — şi

g a t a ! S e supără măicuţa . — Hei lasă, a l te vise De-acuma ne frământă. E cr i t ic , mânce-1 t a t a !

Nu ştiu ce t rebue să admir: lipsa or icărei idei, confuzia, sau „admirabi la" formă tecn ica a versului doi din ult ima strofă ! Mare ş t rengar o d. Aurel Marin ! Oe-o fi vrut ,să ispună dum­nealui cu poezia a s t a ? 0 fi vrut să credem că aceas ta e un model de poezie p roas tă a ş a cum ar scrie-o un cr i t ic l ü e r a r ? S a i a vrat

aă-i compromită pe cr i t ic i scri ind pentru ei o poezie de ca l i t a t ea celei de mai sus ? E u cer , pensanal, îngăduinţa ci t i tor i lor noştr i în ju ­decarea isubtilei şi. finei opeae de mai sus, eu rnenţiuiruea: E poet, mânce-1 . . . crit icii !

* Cum se scr ie în ziarele şi revis te le noast re

vom avea deseori ocazia să vedem în coloa­nele aces tea . Oeeace aste necesa r s ă subliniem acum e faptul că felul scrisului dovedeşte şi felul gândiri i şi că o c r i t i că aspră a celui din­tâi nu o decât o s t igmat izare implici tă a ce­lei lal te.

Intr 'un număr din 12 Aprilie crt . a l Univer­sului l iterar g ă s e s c o nuvelă , sau un f ragment de jurnal , sau Dumnezeu mai ştio ce , intitu­lat Coşmar şi semnat Ysevolod Topor , despre care »e poate «pune că scrie ca din e l . Citez absolut la în tâmplare aceas t ă definiţie « dra­gostei: „Dragos tea ? O roată z imţată s trăbă­tând pustiul vieţii şi al lumii, în goarnă nebu­nă, bezmetică . . . Şi deodată. . . O a l t ă roată, în aceiaşi g o a n ă nes tăpâni ta ş i . . . î nc leş t a rea în zimţi. .S'au căuta t ? »Sau s impla coincidenţă , fa ta l i ta tea , fatum-ul orb ? "

Citi torii observă că pent ru d. Topor fatali­t a tea şi fatum-ul samt două chesti i deosebi te: subtilă nuan ţă ! Pu tem spun© insă că dacă dragos tea ara roate, talentul t rebue să aibă c e v a şuruburi şi in te l igenţa doage. Nu ştiu dacă goana roţii dragostei o fi bezmet ică , li­t e ra tura insă parcă da. . .

f n t r i m număr din ât> Aprilie cr t . al ziarului Universul — marele nostru cotidian polit ic şi .naţional— i i i i i i- .au căzut ochii, fără voie, asupra unui foileton l iterar (?!) sc r i s de d. D a n Băl­teau u, îu care, vorbind despre c a r t e a lui Nea-gu Răduiescu, Turnul Babei, gazetarul face următoarea declara ţ ie : „Volumul e s t e prevăzut cu un număr de Gi de car ica tur i . . ."' Ce-aim putea spune d-lui Dan Bălteianu, decât că n'ar s t r ica dacă si domnia-sa ar fi prevăzut cu ce­va mai mult simţ. al limbii române ? !

A n t o l o g i e . . . umoristică. Nu puteam crede că n i ş te rânduri de pios omagiu scr ise pentru perpetuarea memoriei unui tânăr poet mort prematur, pot provoca, i lar i tate . Totuş i am fost si l i t s ă râd ci t ind c e e a c e publică nu ştiu cine, în colecţia. Adonis, ca r t ea 07 din lan.-Fcbr . 1941. E bine că autorul acele i Antologii

dela pag 19 a rămas anonim: se ştie c ă ma­ri le creaţ i i sunt îu multe cazuri anonime, atunci când ţin să rămâaiă cu adevăra t po­pulare. Mai întâi că sub titlul Antologia s e publică două pagini cu Date biografice şi Da­te bibliografice asupra lui (irigone Ancu (1907 — 1U86). Credeţi poate că se reproduce din opera lui c eva ? Aşi ! Antologia se reduce la ce le scr i se mai sus . Pen t ru marele anonim al colecţ ie i Adonis înţelesul cuvântului antologie ace peră pe ace l a de date bio şi bibl iografice. Că nu prea s t ă bine cu înţelesul cuvintelor autorul anonim, se mai vedo şi la c i t i rea ru-b i i ce i : Date bibliografice unde scr ie a şa (citez in tegra l ) :

Aptitudini: vioară, orator ie , s c r i s . Noi ş t iam că vioara o un instrument. Co­

lec ţ ia Adonis ne înva ţă că ea e o apti tudine. Noi şt iam că date le bibliografice sunt a lcă­tuite dim înşinarea s i s t emat ică a unor titluri de lucrări . Colec ţ ia Adonis ne c o l e c t e a z ă : nu, datele bibl iograf ice cuprind şi aptitudinile omului c a : vioară , san a.m putea noi adăuga: masă, cal , etc. , or ice subs tan t iv putând deve­ni, ca şi v ioara o ap t i tud ine !

T r e c â n d la datele biograf ice, aflăm, pe lân­gă cele ce ne obişnuiau biografii până azi a spune despre scriitori şi ui'mătoa.rele: Actul de master© al lui Gr. Ancu e E x t r a s 3085/1937. Sectorul I Galben; Că strada Popescu (Cart. i Unească) , undo a locuit poetul se numeşte azi Const. Ar icescu, nr. 40. şi că părinţii poe­tului sunt proprietari ; că poetul a decedat de colicistită, icter negru (fără, a ni se expl ica dacă acestea, sunt două boale 'deosebite sau una şi ace iaş i sub pseudonime diferite) şi că e înmormântat în cimitirul Reînvierea din Bu­cureşti , figura C. 8. Am putea spune că i s'a făcut poetului figura O. 8. a doua oară publi­că ndu-sio aceas tă antologie (•?) came, departe de a fi o cinst ire a. memoriei salo es te o pro­fanare odioasă prin umor Iară voie. E cazul A ne Înspăimântam cu toţii de cât. agrama­tism, de câ tă lipsă de bun simţ. şi de câ tă lipsă de aptitudini scr i i tor iceş t i se ascund sub ambi ţ ia neuiâ-sunalâ a unora de a fi scr i i tor i ! Ne în t rebăm însă cine o fi autorul aceste i ce­l eb re . . . antologii 1 ? Oare n'o fi chiar domnul redactor al colecţ iei ? ! N 'ar strica, s ă .se ş t ie . Sau mai bine zis: precum ca. să se ştie.

B. U. F .

r Pentru abonaţii noştri!

Revista noastră va înfiinţa în curând o editură proprie în care se vor publica traduceri din cei mai mari scriitori ai lumii, precum şi opere de valoare ale scriitorilor români şi ale tinerelor talente transilvane. Pentru a servi cu mai mare folos cartea şi pe cititori am hotărât să oferim abonaţilor revistei noastre cărţile pe care ar dori să le aibă, cu o reducere de 30°| odin preţul de vânzare. Se poate vedea deci avantajul pe care-1 vor avea abonaţii noştri pe lângă faptul că vor fi la adăpost de neplăcerea de a nu găsi pe piaţă un număr eventual epuizat şi în care s'a publicat un roman sau o nuvelă în continuare.

Abonaţi-vă deci şi recomandaţi şi pretenilor D-voastră să se aboneze la revista noastră.

Veţi putea în modul acesta să vă îmbogăţiţi biblioteca, pe un preţ mult redus, cu un număr de cărţi de mare valoare literară.

C i t i ţ i r e v i s t e l e l i t e r a r e din Ardea

Tribuna Literară B r a ş o v

luceafărul Sibiu

Pagini l i terare T u r d a

Claviaturi B r a ş o v

Curfile clorului Sib iu

Contrapunct T i m i ş o a r a

Transilvania Sib iu

Trib unci Ei t Gr ar ă A N U L : I . N R . 1 I U N I E 1 9 4 1

S U M A R U L :

Octav Suluţiu: Românesc şi universal

Lucian Blaga: . Mit şi Magie

Simion Anderco : t . Liturghie (versuri)

Gherghinescu Vania: Pentru dragoste şi poezia ei

Gh. Tulbure : Din corespondenţa lui Ion Bogdan

Ştefan Siănescu: Ad humillimos mundi carmen et laus (versuri)

Mircea Petala: Concurs de împrejurări (schiţă)

Lucian Valea: . c . . . . Pentru fata din baladă (versuri)

Victor Măgură: Plute pe Bistriţa (versuri)

Dem. Gh. Nolîa: Poeme

Cicerone Mucenic: Ivan Capaţen (nuvelă)

Romeo Dăscălescu: Eu (versuri)

Candid C. Muşlea: La peştera Branului

I. V. Spiridon: . . • Rugăciune pentru limpezire (versuri)

Alberto Moravia : Alegorie prerafaelită (trad, de Mih. Chirnoagă)

Ion Caraion: Apogiatură (versuri)

Leopold von Ranke: Marile puteri (trad, de dr. C. Sassu)

Leonida Luca: Peste suflet pentru vis (versuri)

Vintila Horia : Noul Testament (versuri)

Cronica Literară de M I H A I L C H I R N O A G Ă

Despre nevoia criticii normative. Andrei Oţetea; Renaşterea şi Reforma. Ştefan Baciu şi Traian Lalescu : Lanterna magică. Teodor Al. Munteanu : Meri domneşti.

Teodor Scarlat: Ora de sbor.

Fragmente şi informaţii . . . de Octav Şuluţiu

Cultura Creştină . . . . . . de V. Coman

Revistele Româneşti . . . . . (O. Ş)

Bufniţa înfuriată (B. U. F.)

E X E M P L A R U L L E I 20.—

Institutul de Arte Graf ice: .Tribuna" Braşov.