ORTOPEDIE- TRAUMATOLOGIE

TRAUMATISMELE MEMBRELOR

Dintre traumatisme, în general 75 % interesează extremităţile.

Agenţii vulneranţi pot determina: leziuni osteoarticulare : entorse, luxaţii, fracturi leziuni ale părţilor moi : plăgi, rupturi musculare, tendinoase sau ligamentare leziuni neuro- vascular: leziuni ale nervilor şi vaselor

Rareori aceste leziuni apar izolate: de obicei sunt multiple, interesândmai multe ţesuturi (os, muşchi).

În funcţie de mecanismul de producere a traumatismului asupra sistemului osteoarticular deosebim:

traumatisme directe- leziunea, fractura survine la locul sau foarte aproape de locul unde a acţionat agentul traumatic

traumatisme indirecte- leziunea, fractura survine la distanţă de locul de acţiune a forţei traumatice

Mecanismul indirect de ruptură a unui ţesut (os, muşchii, ligament, capsulă articulară) se poate exercita prin: mişcări violente de îndoire, de tracţiune, presiune sau răsucire.

FRACTURILE

Prin fractură se înţelege o întrerupere totală sau parţială a continuităţii osului, apărută prin acţiunea directă sau indirectă a unui agent traumatic.

CLASIFICARE:după mecanismul de producere:

fracturi directe- se produce la locul unde a acţionat agentul traumatic vulnerant; se întâlnesc mai frecvent în zonele unde oasele sunt acoperite numai de piele

fracturi indirecte – se produc la distanţă de locul de acţiune a forţei traumatice; iau naştere prin îndoire, răsucire, tracţiune (smulgere)

după aspectul fracturilor: fracturi închise – segmentele osoase sunt acoperite de piele fracturi deschise - pielea a fost lezată, iar osul ajunge în contact cu exterirul

după sediul fracturii: fracturi epifizare- pentru oasele lungi la extremităţile osului diafizare- la mijlocul acestuia diafizoepifizare- în zone intermediare

dup tipul fracturii deosebim: fracturi incomplete- linia de fractură nu interesează toată circumferinţa osului; nu se

produce cu deplasare de fragmente osoase (ex. fisura, fractura în „lemn verde”) fracturi complete - segmentele osoase sunt mai mult sau mai puţin apropiate între ele;

Sunt de mai multe tipuri: transversale, oblice, în vârf de clarinet, longitudinale, spiroide, în formă de fluture Fractura cu mai multe fragmente se numeşte fractură cominutivă;

fracturi fără deplasare ( nu a avut loc deplasarea fragmentelor osoase) fracturi cu deplasare ( când fragmentele osoase sunt deplasate între ele longitudinal, lateral, prin

răsucire

Crăciun Ionela Pag. 1

ORTOPEDIE- TRAUMATOLOGIE

FRACTURI ÎNCHISE

Simptomatologie:Semne clinice generale- pacientul traumatizat, cu fractură, are o stare generală mai mult sau mai

puţin alterată, de obicei indispoziţie generală; poate prezenta frisoane şi temperatură ce poate să ajungă chiar la 39 ° C; aceste fenomene dispar după imobilizare în scurt timp, fără să fie nevoie de un tratament special.

Semne locale, care se împart în: semne de probabilitate

durerea este un semn constant şi valoros este o durere puternică, într-un punct fix şi care se intensifică mult când mişcăm

fragmentele osoase echimozele

pot fi comune şi în entorse, luxaţii sau contuzii

Crăciun Ionela Pag. 2

ORTOPEDIE- TRAUMATOLOGIE

apare la scurt timp după ce s-a produs fractura în cazul fracturilor oaselor superficiale şi mult mai târziu atunci când fractura se găseşte într-un segment de os acoperit de masă musculară mare

deformarea regiunii semn extrem de important; se pot constata defecte în continuitatea normală a

celor 2 fragmente osoae scurtarea segmentului anatomic

comună şi unor luxaţii de cele mai multe ori este insesizabila; este evidentă pentru unele oase lungi-

femur, humerus impotenţa funcţională

se datorează lipsei de continuitate a pârghiei osoase când osul se fracturează în apropierea sau în interirul unei articulaţii, suferinţa se

confundă cu cea dată de entorsă, de luxaţie sau subluxaţie. semne de certitudine

mobilitate anormală existenţa unei mişcări care aceasta nu există în mod normal

crepitaţii osoase (frecături osoase) această frecătură este aspră, se percepe atât la mână, cât şi la auz zgomotul este caracteristic; se percepe doar în mod întâmplător, fiind interzisă

provocarea lor în scop diagnostic lipsa transmiterii mişcărilor dincolo de fractură

o mişcare pe care pacientul o poate face într-o parte a segmentului fracturat nu se transmite celeilalte părţi

întreruperea continuităţii osului poate fi constată odată cu deformarea regiunii sau fără să fie o deformare

evidentă

Exaenul radiologic este cel care precizează diagnosticul, arată cu exactitate sediul şi aspectul fracturii, dacă există sau nu deplasare a fragmentelor osoase, dacă fractura este cominutivă, dacă există scurtare osoasă.

TRATAMENTUL FRACTURILOR pericolul vital în traumatismele extremităţilor îl constituie hemoragia masivă şi infecţiile grave primele gesturi de prim ajutor urmăresc executarea imediată a hemostazei, a toaletei şi pansării

plăgii imobilizare provizorie- are scopul diminuării durerilor şi evitarea leziunilor iniţiale

FRACTURI DESCHISE sunt fracturile în care segmentele osoase fracturate comunică direct cu exteriorul în aceste cazuri, odată cu fractura, se produc şi leziuni de diferite grade a părţilor moi care devin

poartă de intrare pentru microbi pot fi produse fie din interior spre exterior, leziunile fiind provocate de capetele tăioase ale

fragmentelor fracturate, fie din afară înăuntru, când sunt determinate de violenţa impactului cu agentul vulnerant (obiecte dure, tăioase, gloanţe)

simptomatologia este aceeaşi ca şi la fracturile închise, la care se adaugă plaga (durere, săngerare) PRIM AJUTOR:

o fractură deschisă este o urenţă care trebuie rezolvată în primele 6 ore de la accident

Crăciun Ionela Pag. 3

ORTOPEDIE- TRAUMATOLOGIE

îndepărtarea complicaţiilor generale şi locale, care ameninţă viaţa traumatizatului (stop cardiorespirator, hemoragii externe, embolii) dacă este cazul

îmbrăcămintea sau încălţămintea din segementul rănit vor fi tăiate şi îndepărtate, pentru a nu provoca suferinţe inutile

aspectul plăgii va fi inspectat pentru a constata dacă există impurităţi (pământ, lemn, ţesături)

toaleta fizică şi chimică a tegumentului din jurul plăgii (cu apă şi săpu, dezinfectare cu alcool, tinctură de iod)

toaleta fizică şi chimică a plăgii:

se îndepărtează impurităţile libere cu instrumentar steril se curăţă plaga prin „ştergere”cu eter iodat, nu cu apă oxigenată, deoarece aceasta

poate altera ţesuturile sănătose în caz de impregnări cu impurităţi, plaga poate fi curăţată cu set fiziologic sau

cloramină 0,2 % (2 tablete la ½ l apă) nu trebuie pudrate plăgile cu antibiotice

se aseptizează încă o dată tegumentul din jurul plăgii (alcool, tinctură de iod) se aplică apoi pansament steril în caz de hemoragii care interesează vasele mici, hemostaza se face cu un pansament

compresiv se face profilaxia antitetanică când funcţiile vitale nu sunt afectate şi când nu există un traumatism abdominal, se

administrează antalgice (algocalmin, mialgin i.m.) se transportă accidentatul la spital într-un serviciu de traumatologie

Crăciun Ionela Pag. 4