Tratamentul prin feedback nervos.

(Masajul neuroproprioceptiv).

Sistemul nervos periferic, alcătuit din fibre nervoase şi organe terminale, foloseşte informaţiile transmise de receptori. La modificările mediului extern sau intern, deci la stimuli diferiţi, se produc excitaţii (in organele terminale senzitive), transmise prin fibre nervoase spre centru. La periferia sistemului central exista nişte receptori numiţi "proprioceptori" care fac legatura intre mediul extern şi Sistemul Nervos Central (SNC). Aceşti receptori se găsesc in muşchi, fascii, tendoane, articulaţii, periost, piele. Ei percep orice modificare externă: presiunea atmosferică, presiunea apei, kinestezia (simţ muscular, modalitate de recepţie a propriilor miscări si pozitii.) etc. şi o transmit creierului. Putem să comparăm această autoscanare cu restartarea unui calculator sau cu un program antivirus care caută şi repară sau izolează erorile şi respinge atacurile viruşilor externi. Ch. Sherrington arăta ca in constituţia nervilor musculari aproape jumătate din fibre sunt senzitive. El introduce termenul de proprioceptie (acţiunea de a recepţiona şi transmite stimuli din muşchi, tendoane şi alte organe in legatură cu locomoţia sau starea posturală spre centri de integrare somatovegetativă). Natalia Behtereva demonstreaza ca deseori discoordonarile motorii, parezele (usoara paralizie care permite miscari de amplitudine redusa) si ataxiile (tulburare a coordonarii miscarilor voluntare din cauza lezării unor cai nervoase si centri nervosi) sunt cauzate nu de blocarea cailor efectorii ci a celor aferente. W. Jenkins (1954) scrie „Sensibilitatea kinestezica este probabil cea mai importanta dintre formele de sensibilitate de care dispune omul. Fara sensibilitate kinestezica este imposibila mentinerea pozitiei verticale, deplasarea independenta, vorbirea si participarea in alte genuri complexe de activitate." Receptorii sunt dispusi in muschi (fusuri), in tendoane (corpusculii Golgi), si in articulatii (terminatii nervoase libere), in piele (corpusculii Ruffini-receptori de intindere, corpusculii Pacini- receptori de presiune). Proiectia analizatorului kinestezic este situata in cortex pe suprafata girusului postcentral (parietal ascendent) si in unele puncte adiacente. Aici, prin stimulatii electrice, se identifica zonele corespunzatoare intregului corp.

1

Se disting trei niveluri ale kinesteziei:a) de inalta sensibilitate: degete, antebrat, palma, muschii bucali, linguali si aparatul fonator;b) de sensibilitate medie: cotul, genunchiul, bazinul si fesierii; c) de sensibilitate redusa: muschii gambei si altele.

Se face o distinctie intre proprioceptia somatoestezica ce informeaza asupra muschilor si posturii si proprioceptie kinestezica ce informeaza asupra miscarilor active prin feedback senzorial.

Ce si cum trateaza 

Odata constientizata problema, creierul, prin Sistemul Nervos Central, va initia un proces de autovindecare. Stimulati dupa o anumita tehnica, proprioceptorii obliga creierul (calculatorul) sa isi verifice circuitele aferente; daca gaseste nereguli, creierul initiaza un proces de rezolvare a acestora. Aceste nereguli pot sa insemne blocaje nervoase, stari de incordare nervoasa sau musculara, asimetrii, migrene. Pacientul poate sa-si modifice si sa-si regleze deficientele sistemului autonom sau neuromuscular. Prin antrenamente ale concentrarii si relaxarii se trateaza hiperactivitatea (cu sau fara probleme de atentie), epilepsia sau dereglarile somnului. Pare incredibil, insa prin aceasta metoda se pot rezolva foarte multe probleme: contracturi musculare, deviatii patologice ale coloanei vertebrale, probleme respiratorii, orice problema care tine de nervi, stari de oboseala, stres si multe altele.

Localizarea centrilor este foarte importanta, la fel si stimularea unor grupe diferite de senzori si se intelege că trebuie realizat de catre profesionisti. Pentru eficienta tratamentului, este necesara o pauza de la cinci zile la o saptamina intre sedintele de tratament pentru a lasa corpul sa reactioneze lent la stimulare. Dupa terapie trebuie bauta o cantitate mai mare de apa, deoarece corpul va elimina toxine si, in plus, trebuie eliminate excesele de cafea sau de alcool. Sedintele de terapie prin feedback nervos pot dura intre 45 de minute si o ora, in functie de numarul centrilor nervosi stimulati.

2

Activarea punctelor cheie (APC)

Punctele cheie sunt corespunzătoare fiecărei regiuni a corpului, respectiv :1. Puncte cheie pentru activarea zonei inferioare a spatelui2. Puncte cheie pentru activarea sistemului nervos la nivelul membrelor inferioare3. Puncte cheie pentru activarea spatelui superior şi cervical4. Puncte cheie pentru activarea spatelui mijlociu dar şi al organelor interne in special rinichii5. Puncte cheie pentru activarea zonei cervicale

Aceste activări se vor executa de sine stătător la prima sedinţă sau impreună cu alte proceduri specifice de stimulare dar NU se vor combina cu alte terapii !

Mişcarea de stimulare

Se foloseşte in activarea tuturor punctelor cheie (cu câteva excepţii, determinate de conformaţia anatomică) cât şi pentru proceduri specifice.

Se pun palmele apropiate cu degetele usor rasfirate si cu policele apropiate la vârfuri (ca şi cum am sta in mâini), in faţa corpului muscular.Rămânem solidari cu pielea si o tragem usor (aceasta trebuie sa alunece pe tesutul conjunctiv) până dincolo de muşchi (atât cât permite elasticitatea pielii); facem o presiune la nivelul policelor şi cu tot cu muşchi (şi păstrând presiunea constantă) impingem muşchiul spre coloană, se menţine 2-3 secunde după care facem o rulare peste muşchi (radicand incheietura mâinii), dupa care acesta va face “un salt inapoi” (ca un “clamp”). Acest “clamp”(vibraţie) va fi semnalul in fusul muscular! (altfel spus, muşchiul se tensioneaza după care se eliberează brusc din tensiune producând o usoara vibraţie).

Această mişcare se foloseşte pentru partea stângă a pacientului, pentru parte lui dreaptă vom folosi indexurile in loc de police şi vom “agăţa” in presiune, fibra musculară.

3

Sau mai pe scurt : aşezăm mâinile - tragem pielea - punem presiune - împingem muşchiul - menţinem 2-3 secunde - apoi rulăm şi muşchiul face “clamp”! (vibrează)

Reguli de activare

Pacientul trebuie sa stea confortabil, cu mâinile pe lângă corp, va trebui să se concentreze pe respiraţie si relaxare (şi poate fi imbrăcat subţire) !

Dacă pacientul are o scolioză sau cifoză accentuate vom folosi şi perne pentru susţinere!

Acolo unde avem cavităţi sub zona în care lucrăm (torace, abdomen, mijloc, piept) mişcarea de activare se face întotdeauna pe expir total şi apnee !

Nu toate punctele se lucrează doar cu policele !

Dacă pacientul are lateralitate dreapta (este dreptaci) începem activarea punctelor cheie de pe stânga, iar dacă are lateralitate stânga (este stângaci), vom începe cu partea lui dreaptă !

Punctele cheie sunt perechi !

După activarea unei perechi de puncte cheie lăsăm o pauză de 2-5 minute timp în care creierul  ”scanează” !

Sunt situaţii în care se activează doua perechi de puncte cheie şi facem pauză (vezi spate)! 

Sunt situaţii în care se activează un ansamblu de puncte cheie şi facem pauză (vezi coapsă)! 

La un om normal (care nu prezintă probleme acute), după ce facem o stimulare pe perechi corpul simte că ”lucrează” ( puls, căldura, furnicături etc) care treptat se estompează  şi apoi trecem mai departe ! DACA senzaţia nu se estompează în 5 maxim 10 minute, NU MAI FACEM NICI O PROCEDURA ! Este semn că există un blocaj pe care organismul trebuie să-l lucreze !

4

Intre doua şedinţe se lasă o pauză suficientă măsurabilă în zile, până la o săptămână !

Este posibil ca în acest interval, să (re)apară o criză care se manifestă prin dureri (de exemplu). Tratamentul se continuă !

Orice mişcare de activare se poate face de maxim 2 ori Intr-o şedinţă !

Cum se realizează activarea punctelor cheie

1. Punctele cheie din zona spate inferiora. pe linia taliei- se identifică linia taliei, în zona lombară, pe muschii erectori spinali; este situată între crestele iliace si ultima pereche de coaste ; cele 2 puncte pereche se află de-o parte şi de alta a coloanei vertebrale- fusul se afla chiar în interiorul muschiului- activăm (lucrăm) partea stângă, apoi partea dreaptă- pauză 2 minute!

5

b. pe mijlocul marelui fesier, pe marginea laterala- se pun ambele police in punctul de mijloc al marginii superioare a muşchiului marele fesier (aproximativ perpendicular pe linia fundului)- luăm piele şi o tragem spre partea laterală a corpului- aplicăm o presiune fermă şi ne intoarcem, prin rulare, spre coloană- activăm partea stângă, apoi dreapta- pauză 2 minute!

2. Puncte cheie pentru activarea zonei membrelor inferioare- aceasta se poate face împreună cu activarea spatelui inferiora. mergem cu mâna stănga pe muşchiul biceps femural din fosa poplitee superioară până sub fesier şi facem o presiune pe tendonul bicepsului - mâna cealaltă (dreapta) o avem peste fosa poplitee, cu degetul mare peste fibrele tendonului (din lateral) şi tragem spre zona mediala ; simultan in tendonul bicepsului, sub mâna stângă, vom simţi o vibraţie şi vom mări presiunea si acolo apoi eliberăm şi trecem la punctul următor

6

b. pe tensorul fascia lată- la mijlocul coapsei pe marginea laterală - facem cu policele presiune şi tragem tendonul ori în sus ori in jos- facem câte două puncte pe fiecare picior, apoi facem pauză

3. Punctele cheie din zona spate superiora. tragem o linie la vârfurile inferioare ale omoplaţilor- la adulţi, vom face 4 puncte de activare, de-o parte şi de alta a coloanei, două sub linie şi două deasupra liniei- pe linia de jos stânga - dreapta, pe linia de sus stânga – dreapta şi apoi facem pauza

b. vârful superior al omoplatului - mişcarea este puţin mai complexă; se pleacă de lângă omoplat, punem degetul index al mâinii drepte, trgem în jos cu piele pe lângă omoplat, apoi mergem cu pielea spre coloană, apoi împingem pielea în sus (cu presiune în tot acest timp), punem celălalt deget de la mâna stângă (adicâ înlocuim indexurile) iar cu mâna eliberată, tragem pielea în jos şi trecem de tendonul muşchiului ridicător al omoplatului in sus spre umăr

7

c. dacă zona este puternic contracturată, mai facem o mişcare similară triunghi, pe marele dorsal sub zona axilară apoi facem pauză !

4. Punctele cheie din zona spate mijlociuîntre linia taliei şi punctele de sub zona omoplaţilor- lucrăm pe linia muşchilor erectori, facem o mişcare spre coloană, una spre lateral exterior, alternând până acoperim lungimea spatelui- facem stânga – dreapta, apoi facem pauză!

5. Puncte cheie în zona cervicală- aceasta se poate lucra împreună cu activare a spatelui superior - pacientul în DD

a. primele două puncte pe tendoanele muşchilor scaleni, in apropierea claviculei- fără pauză, vom lucra şi următoarea pereche de puncte

8

b. cu degetele medius ale ambelor mâini, pe occipital (pe linia găurii occipitale- plecăm dinspre coloană, trecem cu piele dincolo de muşchi, agăţăm şi facem  „clamp” spre coloană- apoi facem pauză 2 minute!

9

c. sunt două puncte la mijlocul gâtului (aproximativ C3)- cu degetele (aici zona este mică şi lucrăm cu indexurile) tot aproape de coloană luăm piele până când trecem de muşchiul trapez superior- facem presiune şi împingem trapezul spre coloan- mişcarea are o particularitate: se face lent (câteva secunde)!- în această zonă există foarte multe filete nervoase vegetative- e posibilă schimbarea ritmului respirator şi apare o dilatare a pupilei- facem 5 minute pauză!

- dacă zona este foarte contracturată, se mai poate relua tot ciclul sau doar mişcarea de la punctul c.

Acestea au fost activările nervoase ale punctelor cheie (APC) şi nu se inversează ordinea în care se fac !

DicţionarDD = decubit dorsalDV = decubit ventralDLH = decubit homolateral (stă pe parte bolnavă)

10

DLC = decubit controlateral (stă pe partea sănătoasă)

ProceduriAici regula se schimba şi anume se va lucra întâi partea mai sănătoasă şi apoi partea bolnavă!

1. Procedura pentru umăr- sunt două procedee : cu sau fără asistent- pacientul stă în picioar- se activează 2 zone de la nivelul umărului, pe deltoid- primul în spatele deltoidului, cu pacientul cu braţul îndoit la nivelul pieptului- cand se simte vibraţia în cot ! se duce braţul flectat pe umărul opus şi se aplică o uşoară lovitură în articulaţia umărului în axul umerilor- se duce braţul pacientului până în poziţia iniţială şi se activează zona deltoidului anterior după care se lasă uşor în jos mâna pacientului- se lucrează şi braţul bolnav şi se face pauză

11

2. Procedura pentru genunchi si gambă- pacientul în DD, cu o pernuţă sub genunchi- verificăm ca rotula să fie mobilă ca muschiul cvadriceps să nu fie în tensiune ; dacă muşchiul e tensionat, se va face o relaxare uşoară prin fricţiuni profunde sau prin tensionarea în jos a rotulei

a. primul punct de activare, asupra tendonului vastului lateral (cel mai lateral tendon faţă de rotulă- tendonul va fi tensionat spre linia mediană adiacent la rotulă (tangent)- mişcarea se va executa foarte lent, (ca cea de la jumatatea gâtului)

b. următoarele sunt două mişcări care se realizează în partea de jos a rotulei asupra ligamentelor rotuliene (care leagă rotula de menisc)- mişcarea se face oblic lateral- pauză 2 minute!

c. al 3-lea punct de activare , la o palmă desupra genunchiuluui asupra marginii vastului intern spre lateral, după care poziţionăm membrul inferior

12

in triplă flexie (genunchiul îndoit) şi facem două activări asupra gemenului extern şi intern- facem pauză 2 minute!

d. următoarea mişcare unde cu degetele alternativ „separăm” cei 2 muşchi gastrocnemieni pe toată lungimea lor, până la tendonul ahilian şi facem 3 activări spre interior asupra tendonului, în 3 locuri diferite- pauză 2 minute !

e. urmAtoarea etapă se numeşte „închiderea muşchiului”, dinspre lateral , ca şi cum i-am închide la loc f. tot ansamblul de mişcări le încheiem cu activarea nervului tibial în spatele maleolei interne.

3. Procedura respiratorie- se foloseşte la astmatici, bronhospasm- se fac întâi activările pentru spatele superior- pacientul în DV cu capul întors spre terapeut

13

a. se va face o activare puternică asupra muşchilor romboizi- ne vom folosi de o tehnică asemănătoare celei de la rinichi- gamba pacientului se ţine perpendiculară pe sol, o ţinem de gleznă şi palma noastră perpendiculară pe coloană, între coloană şi omoplat- înclinăm gamba uşor spre exterior şi cănd simţim tensiune ne ridicăm pe vârfurile degetelor pe marginea omoplatului- pacientul inspiră , expiră, luăm piele şi o trecem până dincolo de coloană, punem presiune şi cu presiune împingem muşchiul de unde am plecat, cu „clamp”- ne mutăm pe partea cealaltă a patului, pacientul va întoarce capul, continuăm si celălalt hemitorace şi abia apoi facem pauză !

b. întoarcem pacientul în DD- aici procedura se execută mai delicat, întrucât în profunzime se afla nervul frenic care activează respiraţia, cisterna Pequet şi muşchiul diafragmă- punem policele mâinii stângi pe plexul solar şi facem, o uşoară presiune(punct de activare)- indexul mâinii drepte peste care avem mediusul, il punem pe rebordul costal (stâng, al pacientului), aproximativ la jumătatea sa- pacientul inspiră, expiră şi in acest timp, facem apăsare , ne ducem cu piele în jos pe coastă şi apoi înapoi cu „clamp”

14

c. din apendicele xifoid , ne ducem in jos cu piele spre ombilic, punem presiune şi înapoi cu „clamp”

Apoi se lucreaza partea cealaltă a pacientului.

4. Procedura pentru rinichi- este denumită doar pentru usurinţa vorbirii dar influenţează toate organele din zonă- produce şi drenaj limfatic mai bun pe membrele inferioare- pacientul în DV- se fac întâi APC ale spatelui inferior si spatele mijlociu- capul pacientului înclinat spre terapeut- se ţine gamba pacientului perpendiculară pe sol, susţinută de gleznă de către noi- palma noastră stângă o punem peste rinichiul pacientului (rinichiul de pe parte opusă faţă de care stă terapeutul)

15

- palma va fi orientata oblic faţă de coloană, vârfurile degetelor privesc spre braţ, pacientul respiră amplu dar liniştit- înclinăm gamba pacientului până când simţim în parte de deasupra rinichiului o tensiune musculară si atunci ne oprim în acea poziţie dar îl menţinem în tensiune- pe expirul pacientului facem mişcarea: alunecăm pielea cât mai aproape de coloană, facem presiune şi împingem deasupra muşchiului spre braţ- se lucrează usor

- ne poziţionăm pe partea cealaltă şi refacem procedura- în cazul acestei proceduri, nu conteaza cu care parte începem deoarece rinichiul este un organ care lucreaza făra oprire, dar se poate incepe cu rinichiul care este mai „rece”

- în caz de probleme renale, se recomandă şi ceaiuri, apă şi masaj cu ceapă încălzită la cuptor (fricţiuni deasupra rinichilor)

16

5. Procedura pentru căile aeriene superioare, gât anterior şi articulaţia temporo-mandibulară- se aplica pentru asimetrii temporo-mandibulare- pacientul în DD, terapeutul stă la capul pacientuluia. în zona mentoniera, sub mandibulă avem glandele parotide şi facem o mişcare asupra glandelor- luăm piele, ducem spre ureche, punem presiune şi tragem

b. pe ligamentele de deasupra tiroidei

c. prindem inelele traheale între degete şi facem un joc de mobilitate stânga-dreapta

d. asupra ligamentelor de la claviculă

e. pe SCM (sternocleidomastoidian) prindem între degete şi facem un masaj, de jos, spre ureche (o frământare) şi apoi luăm piele din spatele urechii şi tragem în jos ; repetăm de 3 ori !- pauză 2 minute !

17

f. deschidem gura pacientului şi poziţionăm degetele în spatele articulaţiei temporo-mandibulare- influenţează sistemul vegetativ- pacientul va ţine un căluş în gura şi în acest timp, noi vom executa mişcări în formă de cruce asupra articulaţiei- apoi pe nerv, pe tâmplă şi în faţa urechii- punctul f nu se face dacă pacientul are lucrare dentară !!!

18

6. Procedura pentru cotIntâi se va face APC pentru gât şi umeri eventual şi spate superior.- pacientul va sta fie aşezat fie în ortostatisma. mişcarea asupra deltoidului - fibrele mijlocii, se va face spre medial cu o presiune medie (pielea se trage spre înapoi apoi se va împinge spre medial fără a depăşi însă fibrele deltoidului anterior)

b. susţinem antebraţul pacientului sprijinit în palmele noastre astfel încât braţul să fie într-o uşoară abducţie- o mână o vom poziţiona aproape de cot şi una aproape de încheietura pumnului, flectăm cotul pacientului la 90 grade şi cu palma căzută în jos, relaxată- palpăm cu policele corpul muşchiului extensor comun al degetelor şi facem o mişcare de feedback asopra acestui muşchi a.î. degetul mijlociu al pacientului să facă o mişcare de extensie

c. se face deasupra cotului pe corpul muşchiului biceps brahial, acolo vom găsi şi articulaţia brahială şi nervul median

19

d. se apasă cu trei degete 3 puncte din jurul cotului, două deasupra olecranului şi un punct este lateral, pe marginea radială (un pic sub nivelul cotului)- cotul pacientului este flectat la 30-40 grade, presiunea care se aplică va fi menţinută aproximativ 10 secunde, până când apare o senzaţie de amorţeală sau uşoare furnicături (nerv cubital )

e. este o activare pe care o realizăm cu policele la nivelul pumnului asupra tendoanelor extensorilor degetelor, într-o direcţie de la cubital spre radial

f. încheierea procedurii : pacientul ţine mâna relaxată, prindem palma pacientului bine şi executăm o mişcare şoc „bici” asupra încheieturii mâinii

- se poate încheia cu o mişcare activădin parte apacientului, în care braţul este lipit de corp, cotul flectat, pumnul flectat cu degetele pe umăr (tot lanţul cinematic este în flexie) şi se face o întindere bruscă a întregului membru superior, cu mâna în pronaţie cu degetele spre înainte şi se repetă de 3 ori.

20

21

7. Procedura pentru capAceasta nu rezolvă cauza durerilor de cap dar poate ameliora aceste dureri şi pentru relaxare !- pacientul va sta în DD, se va concentra pe o respiraţie profundă dar liniştită(se induce starea de alcaloză întregului corp) iar terapeutul la capul acestuia, în spate

a. este o mişcare în „val” care se concentrează pe 4 perechi de puncte : la rădăcina nasului în unghiul interior al ochilor, la punctul de unde încep sprâncenele (lângă radăcina nasului), pe frunte la limita unde începe scalpul, în chiar mijlocul feţei şi in punctul unde se termina sprâncenele (spre lateral).- pe prima pereche de puncte ne vom poziţiona vârfurile mediusurilor, la inceputul sprâncenelor, vom lucra cu indexurile, pe frunte cu vârfurile policelor iar la nivelul tâmplelor vom lucra cu inelarele astfel : în prima pereche de puncte facem o presiune de 4-5 secunde, inainte de a termina, începem să presăm următoarea pereche şi uşor slabim presiunea în prima pereche, apoi continuam cu a treia şi slabim uşor în perechea a doua şi în sfârşit cu a patra slabind uşor în a treia, repetănd de 3 ori.- în fiecare pereche vom presa 4-5 secunde şi vom elibera doar după ce începem să presam punctele următoare !

b. între police şi index masaţi în presiune lobul urechilor, simultan pentru 5-6 secunde (mişcarea se numeşte kembiki)

c. poziţionaţi palmele pe tâmplele pacientului, cu eminentă hipotenară presând uşor tâmplele şi fără a acoperi urechile pacientului, pentru 8-10 secunde

d. aşezaţi palma stângă pe fruntea pacientului iar dreapta pe occipital, susţinându-i capul într-o uşoară extensie pentru 30 secunde apoi îndepărtaţi uşor mâinile

e. efectuaţi mişcări de translaţie de la mijlocul frunţii spre tâmple, trecând peste urechi, începând deasupra sprâncenelor, apoi de3 fiecare dată mişcarea de translaţie va începe de la un nivel superior faţă de precedentul, astfel încât să acoperiţi toată fruntea.

22

f. cu vârfurile degetelor de la ambele mâini unite, în formă de piramidă, treceţi pe deasupra feţei, fără a o atinge, până la nivelul bărbiei de unde se începe o mişcare de translaţie până în zona occipitală, urcând apoi podul palmelor până când policele vor atinge zona de activare de la rădăcina nasului iar de aici, veţi retrage degetele spre rădăcina părului, veţi prinde şuviţe între degete şi trageţi uşorpetoată lungimea firelor de păr

g. trageţi uşor şuviţe de păr, de la rădăcină până la vârf repetând de câteva ori

lăsaţi apoi pacientul să se odihnească 15-20 de minute.

23

24