Carul zanelor, planta miraculoasa

Numita ai turta, carul zanelor (Carlina acaulis) este o planta deosebita, foarte usor de recunoscut – un manunchi de spini din care iese o floare mare, alb-argintie. Infloreste in luna august si ramine asa pina la primele brume de toamna.

Este intilnita mai frecvent in zonele de munte, in poienile de coasta din padurile de fag si molid pina in cele alpine inferioare.

In scopuri terapeutice, de la carul zinelor se foloseste doar radacina, care este groasa si pivotanta, cu un gust dulce-picant puternic. Aceasta se recolteaza in lunile septembrie si octombrie, dupa ce floarea capata un aspect uscativ. In unele sate de munte, mai este numita si “radacina vietii”, care “invie oasele” si reda vigoarea celor slabi si bolnavi, “intareste maruntaiele” si alunga durerile de stomac. Principalul mod de preparare este ceaiul sub forma de decoct (fiertura), din 1-2 lingurite radacina maruntita la 250 ml apa. Se fierbe 5 minute, se filtreaza si se bea caldut. Se mai utilizeaza pulberea si tinctura. Astfel de remedii sint foarte indicate in lipsa de calciu, de magneziu si in caz de anemie, efectul fiind acela de normalizare a asimilatiei. Desigur, este nevoie, in acelasi timp, de o alimentatie corespunzatoare.Remediile din carul zinelor mai sunt indicate in caz de tulburari de crestere la copii, viermii intestinali, boli ale cailor urinare, boli de stomac, catar bronsic, raceli, febra, impotenta si lipsa de vigoare la barbati, hernie, sterilitate asociata cu slabiciune la femei, infectii cu stafilococ auriu – carlinina, o substanta secretata de radacini, asociata cu uleiul volatil al acestei plante, are efecte foarte puternice de combatere a stafilococilor rezistenti la alte forme de tratament.

Carlina acaulis (turta, carul zanelor)

Increngatura : MagnoliophytaClasa : MagnoliopsidaOrdinul : AsteralesFamilia : AsteraceaeGenul : CarlinaSpecia : Carlina acaulis

Descriere : Este un scaiete obişnuit în fâneţele montane. Se caracterizează printr-o tulpină foarte scurtă. Calatidiile sunt mari, plane, înconjurate de frunze bacteiforme mult mai lungi. Foliolele interne ale involucrului au marginea membranoasă,albă, lucitoare. Frunzele sunt spinoase.

Denumire populara : turta, carul zanelor

1

Amigdalita este o infecţie sau inflamaţie a amigdalelor palatine. Boala este contagioasă la contactul apropiat cu o persoană infectată. Principalul simptom al amigdalitei este gâtul inflamat si dureros, la care se adaugă alte simptome cum ar fi febra, respiraţia urât mirositoare, congestia nazală si guturaiul, nodulii limfatici imflamaţi, amigdalele rosii si inflamate, acoperite total sau parţial cu puroi, dificultăţile la inghiţire, cefaleea, durerile abdominale. Când inflamaţia gâtului este insoţită de simptome de tip gripal, cum ar fi congestia nazală, secreţiile adipoase nazale, strănutul si tusea, boala a fost provocată, cel mai probabil, de virusi. Infecţia virală a amigdalelor se vindecă de obicei fără tratament, in aproximativ două săptămâni. Inflamaţia gâtului insoţită de febră peste 38,3 °C, brusc instalată, si de cresterea in volum a nodulilor limfatici, indică, de obicei, o infecţie bacteriană. Prezenţa acestor simptome impune consultul medical de specialitate pentru stabilirea diagnosticului, deoarece există riscul infecţiei faringiene streptococice. Cu toate că angina streptococică este vindecabilă de obicei fără tratament, o infecţie streptococicăa netratată conduce la complicaţii importante cum ar fi reumatismul articular acut.

Plante medicinale indicate

• Ceai de museţel - infuzie dintr-o linguriţă de plantă uscată la 250 ml apă. Are proprietăţi bactericide, antiinflamatorii, antiseptice, anestezice. Se beau două-trei căni de ceai pe zi, călduţ, indulcit cu miere (pentru persoanele care nu suferă de diabet). • Ceai de nalbă - o linguriţă de plantă mărunţită si uscată pusă 12 ore in apă rece, se strecoară si se bea puţin incălzit, două-trei căni pe zi. • Ceai de salvie - infuzie dintr-o linguriţă de plantă uscată la o cană de apă fierbinte. Se beau două căni pe zi. • Ceai de cerneţel – două linguriţe de plantă uscată se fierb 30 de minute in 300 ml apă. Ceaiul se bea pe tot parcursul zilei. • Gargară de ceai de salvie – două linguriţe la o cană de apă. • Gargară cu ceai de tei - 20 g flori de tei infuzate intr-o cană de apă clocotită. Se adaugă după răcire jumătate de linguriţă de bicarbonat si se face gargară de 3-4 ori pe zi. • Se aplică comprese locale cu felii de cartofi cruzi, mere sau frunze de varză zdrobite; comprese cu apă si oţet la temperatura camerei, din oră in oră. Pe o pânză se pune brânză de vaci la temperatura camerei. Se stropeste cu puţin oţet si se aplică pe gât. Deasupra pânzei se pune un fular. Brânza răcoreste si reduce inflamaţia. • Se face gargară cu: oţet de mere si apă, suc de lămâie, suc sau decoct de gutuie - o linguriţă de sirop de gutui diluat intr-un pahar apă călduţă. Se mai poate face gargară cu un amestec de miere, oţet de mere si suc de lămâie (in părţi egale, se poate si inghiţi) sau apă călduţă, oţet de mere si sare (câte 1/2 pahar apă si oţet, o linguriţă sare).

2