Trasaturile Culturii Geto-dacice

www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

TRASATURILE CULTURII GETO-DACICE IN EPOCA LATENE

INTRODUCERE

Fara a putea spera ca vom obtine raspunsuri comparabile prin profunzime si multimea detaliilor despre cultura geto-dacica, consideram totusi ca exegeza unor texte poate oferi acum, datorita noilor elemente accumulate de cercetarile din domeniul filologiei, filosofiei, istoriei religiilor, mai multe date utile unei reconstituiri veridice decat in urma cu jumatate de secol. De asemeni, analiza sistematica a complexelor de cult, a materialelor cu posibila utilizare culturala, cercetarea semnelor, a simbolurilor si imaginilor infatisate indeosebi dau nu exclusive pe toreutica si ceramica geto-dacica amplifica informatiile de care dispunem asupra cultelor si credintelor.Amplitudinea fiecarui segment al lucrarii este dependenta de cantitatea si diversitatea materialelor selectate, de necesitatea de a le descrie si sistematiza, de ipotezele pe care incercam sa le fundamentam.Lucrarea, desi a fost structurata astfel incat sa poata acoperi intreaga problematica, nu infatiseaza decat o parte din elementele acestui vast domeniu.

MESTESUGUL CONSTRUCTIILOR. CONSTRUCTII CIVILE SI ARHITECTURA RELIGIOASA. SISTEME DE CANALIZARE. CONSTRUCTII MILITARE

Mestesugarii geto-daci au realizat constructii originale, turnuri-locuinte care erau utilizzate de aristocratia geto-daca dar si locuinte modeste de forma rotonda sau patrulatera pentru restul populatiei. Turnurile ce serveau ca locuinta aveau partea inferioara din piatra iar cea superioara din caramida sau lemn. Prevazute cu un etaj esista o scara interiora si exterioara din lemn, etajul folosea ca locuinta iar parterul ca si camara de provizii. La acoperirea locuintei se utilizza pe langa sindrila si tigle grecesti. Acestea au fost identificate in Transilvania, Moldova, Barbosi .In arhitectura religioasa mestesugarii geto-daci au pastrat unitatea de constructie, adaptandu-se la posibilitatile locale. Aici s-a utilizat ca materiale de constructie numai lemnul ca de exemplu in sanctuarele de la Pecca si Barbosi, sau lemn si piatra la Batca-Doamnei si Sarmizegetusa unde stalpii sunt acoperiti cu placi de teracota.tantau Geto-dacii au depăşit stadiul sătesc şi au trecut în acea fază pe care arheologii o numesc oppidană, după marile aşezări fortificate celtice din La Tene-ul târziu, caracterizate prin ocuparea unei poziţii centrale într-o zonă mai mult sau mai puţin locuită, prin existenţa unor fortificaţii, prin locuire permanentă şi intensă, constituind centre de producţie şi de desfacere a mărfurilor, îndeplinind şi funcţii administrative şi de cult. In limba geto-dacilor asemenea aşezări se pare că se numeau dava, sufix care apare în cazul a numeroase localităţi din Dacia cum ar fi: Argedava, Piroboridava, Ziridava, Buridava,crisan-civ gdSistemele de canalizare sunt o dovada a nivelului de civilizatie atins de stramosii nostri. Descoperiri din acest punct de vedere s-au facut pe valea Chistioarei, la Costesti s-a identificat o fantana captusita cu lemn, lemn ce era ferit de contactul cu aerul. La Gradistea-Muncelului s-au descoperit instalatii de captare a apei de izvor de unde se alimenta prin tevi de lut ars, deasemenea si butoiul de decantare din mijloc.Tehnica superioara constatata la constructiile dacice iesite la lumina in urma sapaturilor arheologice, subliniem nivelul inalt la care ajunsese societatea dacica in ultimul secol inainte de cucerirea romana. 1).Materia prima folosita in constructii era piatra, caramida, lemnul. Piatra era furnizata din colina Magura, deasemenea si blocurile de piatra. Caramida era utilizata pentru completarea zidului de piatra, tigelle aveau dimensioni foarte mari. In dulgherie lemnul inlocuia materialul fieros. Se folosea la realizarea de balustrade, scari, usi,

http://www.cartiaz.ro/


ferestre, pridvoare. Din lemn nu erau numai lacasurile civile ci si unele cu caracter religios, ca de pilda sanctuarul de la Pecica. Pentru sustinerea acoperisului se foloseau stalpii din lemn.

1. Rodica Tantau- “Mestesugurile geto-dacilor”, ed Meridiane. 1972, p. 36-402. Ibidem- p. 29-35

In constructiile militare geto-dacii au dat dovada de indemaniare la ridicarea valurilor de pamant, palisadelor, zidurilor, teraselor fortificate, platforme sapate in stanca, turnuri de veghe pe varfuri de dealuri si munti, etc. Ca exemplu este valul de pamant de la Popesti . Urme de valuri de pamant au fost gasite la Stoina in Oltenia, Poiana si Targu-Ocna in Moldova, Racul in Harghita, Arpasul de Sus in Brasov, Jigodin. Asezarile intarite erau cetatile de pamant si de piatra. Cetatile de pamant se ridica pe un pinten de deal, cu o terasa pe culme, inconjurata de pante abrupte. Cetatile de piatra sunt un element al uni ansamblu de aparare care cuprinde partea cea mai inalta si mai greu de ajuns a unui munte, reprezinta sisteme de aparare superiore, impunatoare prin constructia lor. Zidurile cetatilor se deosebesc in functie de importanta fiecareia, la cele dacice s-a descoperit o imbinare dintre piatra si lemn, erau ridicate din blocuri mari de piatra, grupate in doi parameti in care a fost asezat pamant, parametri erau legati cu grinzi de lemn trasversale pe toate grosimea zidului. Fortificatile dacie si asezarile intarite cu palisade se disting pe Columna .2).

POLITICA, SOCIETATEA, STATUL

Încă de la păşirea în lumina izvoarelor scrise societatea geto-dacică este fără îndoială scindată. Herodot vorbeşte de „fruntaşii ţării" iar Sofocle îl aminteşte pe Charnabon care „domneşte peste geţi". Izvoarele literare, epigrafice şi numismatice vorbesc apoi din ce în ce mai insistent despre „regi" ai geto-dacilor. Folosirea unor titulaturi ca cea de basileus încă din sec. 5 î.e.n. şi consecvent întâlnită pe parcursul secolelor următoare nu este întâmplătoare. Este expresia unei societăţi scindată social cu vârfuri conducătoare, aristocraţi proveniţi din nobilimea tribală şi oameni de rând. Primii s-au numit la început tarabostes şi apoi pileaţi, din rândul lor alegându-se regele şi preoţii iar oamenii de rând se chemau comaţi. Despre existenţa sclavilor, izvoarele literare nu ne spun aproape nimic. Cu toate acestea, poate fi postulată existenţa unor sclavi de tip patriarhal, fără pondere cit de cât semnificativa în procesul de producţie.SCRIEREA Şl LIMBA

Este neîndoielnic că dovada sigură a unei culturi de înalt nivel o constituie scrierea. Se ştie că geto-dacii n-au ajuns să aibă o literatură scrisă, ceea ce nu înseamnă însă că scrisul le era necunoscut. Fără a avea un alfabet propriu, geto-dacii l-au folosit pe cel grecesc sau pe cel roman. In acest sens ne stau mărturie descoperirile arheologice si câteva texte literare antice. Dio Cassius vorbeşte despre o scrisoare a lui Decebal pe care a trimis-o lui Domitian. Acelaşi autor pomeneşte un mesaj trimis lui Traian, scris cu litere latine pe o ciupercă înaintea luptei de la Tapae. Sunt dovezi clare că la curtea regilor daci existau cancelarii care se ocupau cu scrierea. Acest fapt reiese şi din analiza textului lui Strabo referitor la domnia lui Burebista.ASTRONOMIA, FILOZOFIA, MATEMATICA

Geto-dacilor nu le-au lipsit cunoştinţele şi. preocupările din domeniul astronomiei. Strabo vorbind despre Zalmoxis spune că acesta ar fi deprins unele cunoştinţe astronomice de la Pitagora iar o altă parte de la egipteni.3.Ion Horatiu Crisan-“Civilizatia geto-dacilor”. Ed Meridiane, Bucuresti, 1993, p.13-604.Rodica Tantau-“Mestesugurile la geto-daci”, ed Meridiane, 1972, p.46-54



5.Ibidem- p.55, 58

Preocupările din domeniul astronomiei ale preoţimii geto-dacice ne sunt limpede dovedite de textele lui Strabo şi Iordanes care foarte probabil se materializau în calendare. Calcularea timpului trebuie să se fi făcut după mersul lunii. Preocupările ştiinţifice ale preoţimii geto-dacice ca şi ale pitagoreicilor ori ale druizilor celţi, pentru a da doar câteva exemple, nu se limitau doar la astronomie, Iordanes vorbeşte despre cunoştinţele de natură filozofică şi ştiinţifică: fizică, logică etc.

MEDICINA

Preoţii geto-daci practicau şi medicina. Platon ne transmite chiar un principiu de medicină geto-dacică integralist ce se regăseşte la adepţii şcolii medicale din Cos. In sprijinul legăturilor cu lumea grecească şi chiar cu insula Cos vin şi descoperirile arheologice printre care o trusă medicală descoperită la Grădiştea de Munte din care făcea parte o tablă medicamentoasă (cenuşă a unui vulcan mediteranean), un bisturiu, o pensetă şi cinci borcănaşe. Penseta îşi găseşte bune analogii în insula Cos. Instrumente medicale s-au descoperit şi în alte aşezări, cum este cea de la Poiana sau Ocniţa. In cadrul celei din urmă s-a găsit, şi un instrument folosit la executarea trepanaţiilor craniene. Se pare că geto-dacii au avut chiar un zeu al sănătăţii, Derzis-Darzelas, şi au cunoscut şi folosit efectele terapeutice ale apelor termale şi mai cu seamă pe cele ale plantelor medicinale. Aşa se face că denumirile dacice ale unor plante vindecătoare au fost înscrise în operele clasice ale medicinii antice ca cea a lui Pedanius Dioscoride. 3).

MESTESUGUL OLARITULUI SI CERAMICA

Sec I i.e.n si I e.n a cunoscut o dezvoltare deosebita la geto-daci. Forme ale ceramicii tipice sunt reprezentate de ceasca, vasul-borcan, cana cu toarta, fructiera. Unele descoperiri ce tin de perioada Latene-ului dacicau fost la Poiana-Tecuci, acolo au fost descoperite cuptoarele de olarie, deasemenea si la Batca Doamnei, la Catelul-Nou (Bucuresti). In arta olaritului s-au descoperit doua categorii de ceramica: cea comuna sic ea fina. Cea comunaeste lucrata manual, avand ca degresant nisipul sau cioburile pisate. Geto-dacii cunosteau si utilizau tehnica lucrarii ceramicii la roata, in antichitate roata se baza pe aceleasi principii ca in zilele noastre: alcatuite din doua discuri legate printr-un ax.Ceramica a fost realizata dupa modelele grecesti in afara de Alexandria. Descoperiri au avut loc la Grojdibod, hazarani, Zimnicea, Satu-Mare, Murghiol. Asocieri de ceramicaceltica cu cea geto-dacica s-a descoperit in Transilvania in Moresti pe platoul “Podu” in care s-au identificat bordee, locuinte de suprafata, fragmente de ceramica decorate cu brauri si proeminente si vase lustruite de traditie hallstattiana.Se observa existenta unei plastici zoomorfe enumerate in figurine: berbeci, tauri, cai, ursi, cervide, lupi, acestea se confectionau cu mana sau in tipare in diferite tehnici: in relief, incizate, pictate, stampilate. Repertoriul cel mai bogat il are toreutica reprezentat de 3 anumale cu o importanta deosebita: taurul-animal fertilizator asimilat cu soarele, forta, virilitate, furtuna, ploaie;mistretul protector al animalelor,zeu al fertilitatii,razboiului; berbecul-forta,fecunditate, generator al turmelor 4).ORNAMENTAREA VASELOR



Geto-dacii cunosteau binetehnica ornamentarii vaselor. Mesterii olari tineau seama de diversitatea gusturilor, oalele simple erau destinate majoritatii locuitorilor iar ceramica fina era destinata varfului societatii. Mestesugarii geto-daci au realizat o ceramica traditionala, decorate in stil local. Ceramica este o creatie originala a mestesugarilor autohtoni care au la baza fondul local hallstattian.Ornamentele in relief sunt reprezentate de butoni cilindrici, rotunzi, mai mari, mai mici, simpli sau cu alveole .Se intalnesc si braie in relief, simple sau asortate, in relief cu alveole sau in relief sub forma de snur. Cu ajutorul uni instrument ascutit din lemn ori metal se realizeaza liniute crestate parallel care dadeau un aspect de snur. Prin aplicarea pe vasul inca crud a unei stampile in negative apareau ornamentele stampilate, isolate sau in siruri. Suprafata vasului de pictat se impartea in fragmente inconjurate de chenare, cadrul astfel format se umplea cu: linii, retele, romburi, arcuri, puncte. Unele teme pictate redau animale in miscare sau repaus, pasari, flori, frunze. Acestea imitau cupele deliene, le aveau ca model. Aria vasta de raspandire a unor tipuri specifice de ornamente caracterizeaza Latene-ul geto-dacic, dovedind unitatea culturii materiale dacice.Caracterul autohton al ceramicii reiese din ornamentatie care reda elemente de flora, fauna locala. Ca elemente de décor se mai remarca si bolurile ceramice. Ceramica fina fiind comparata cu cea din import, dovada a tehnologiei dezvolate a mesterilor olari geto-daci, precum si a gustului lor artistic. 5).

PRELUCRAREA PIEILORCa element de port ale geto-dacilor recunoastem: opincile,cojocul si caciula.Caciula si cojocul la geto-daci apar in diferite reprezentari pe unele monumente.Opincile se disting foarte bine in scena de la Adamclisi,deasemenea exista asemanari intre imbracamintea lor si a personajelor de pe placa de la Salistea si la Popesti.Pielea era folosita pentru piese de harnasament: saua apare pe coiful de tip getic la Agighiol. Pentru aceste categorii de obiecte nu mai poate fi vorba de un mestesug casnic ci de unul specializat 6).TORSUL SI TESUTUL

Herodot mentioneaza cultivarea canepii de catre traci pentru obtinerea materialului necesar la confectionarea vesmintelor, de asemenea pe langa in si canepa mai era si lana. Materia prima utilizata erau acele de cusut confectionate din bronz, iglitele care erau confectionate tot din bronz, andrelele pentru tesaturile mai mari, fusoaiele si greutatile pentru razboiul de tesut.Cu privire la tesaturile Latene-ului geto-dacic aflam din analiza portului geto-dacicasa cum apare pe Columna Traiana si monumentul Adamclisi in care este reprezentata camasa barbateasca sau vesmantul despicat in parti, facut dintr-o panza groasa, din in sau canepa si se purta peste itari. Imbracamintea principala a femeii era camasa care se facea din patru foi de panza dintr-un material subire care putea sa cada in cute ce se mai numeau si fote sau fuste, ca exemplu avem descoperirile de la Popesti. Din lana era lucrata sarica, o haina specifica locala, purtata si de Iulius Crescus reprezentata si pe sticla de la Casei. Materia prima care a stat la baza acestui mestesug si prodursele obtinute se bazeaza pe izvoare monumentale si arheologice 7).

MESTESUGUL SI ARTA MONETARIEIMonedele atestau o viata comerciala. Mentalitatea comunista , ghidata si obsedata de materialismul istoric si dialectic si de lupta de clasa, a pus si in domeniul economiei antice carul inaintea boilor. Daca cumva regii traci il cinstesc pe Hermes numai ca se socotesc descendenti ai lui, informatia lui Herodot poate ascunde o informatie economica: concentrarea comertului in mainile acestora, caci precizarea “fara ceilalti cetateni” pare a acuza monopolul regal asupra negotului cu alte cuvinte monopolul capeteniilor de trib. Polibiu precizeaza ca “in privinta celor necesare vietii, tinuturile pontice ne dau vite si



sclavi, in numar foarte mare si de o calitate marturisita de toti ca excelenta. Dintre articolele de lux ne procura din belsug miere, ceara, si peste sarat. In schimb primesc din prisosul regiunii noastre ulei si tot felul de vinuri. Cu grau facem schimb reciproc. Uneori la nevoie ne dau ei, alteori iau dansii de la noi”. Se mai vorbeste si de bogatia regelui trac Sitalces, diodor din Sicilia (pana la 21 i.e.n) ca “litoralul regatului sau se intindea de la tinutul abderitilor pana la fluvial Istru. De la mare pana in inima tarii…este un drum atat de lung cat ai putea face un calator destoinic in 13 zile”.8).6.Ibidem- p.617.Ibidem- p.59-618.Ibidem-p 25-289.Mihail Gramatopol- “Arta monedelor geto-dacice”, ed Meridiane, 1997, p.20-23

Arian din Nicomedia (95-175 e.n) autoral unei expeditii a lui Alexandru cel Mare ne da cateva stiri inseminate despre negustori.mihai gramatopol Geto-dacii au împrumutat, pe lingă tehnica monetară, şi sistemul ponderal greco-macedonian şi anume monede mari de argint de tipul tetradrahmelor, cântărind între 12 şi 15 g. Titlul de argint este foarte ridicat la primele serii pentru ca de pe la mijlocul sec. 2 î.e.n. să înceapă să scadă adăugându-se aramă care pe la începutul sec. 1 î.e.n.să inreaca pe cea a argintului.Numeroasele studii elaborate au dovedit că monetăria geto-dacică se caracterizează printr-o mare diversitate de tipuri, fiecare reprezentând emisiuni ale unor triburi sau, mai probabil, a unor uniuni de triburi cu arii de circulaţie bine delimitate. Tipurile monetare mai vechi sunt stilistic mai îngrijit lucrate şi mai apropiate de model, pe când cele ulterioare sunt din ce în ce mai schematizate, ajungându-se până la combinaţii de linii, puncte şi ovale în care prototipul este mai greu de recunoscut.Monetăria geto-dacică evidenţiază în mod pregnant dimensiunile civilizaţiei geto-dacice care se situează pe un plan superior faţă de civilizaţia altor neamuri rămase în afara graniţelor statului roman cum ar fi sciţii, ilirii, bastarnii etc. care nu au avut monedă proprie 9).

PRELUCRAREA LEMNULUIGeto-dacii i-au rezervat alaturi de metale un loc important si lemnului in sistemul lor economic. Bogatia in lemn a regiunilor locuite de geto-daci este mentionata in izvoare, fiind cunoscut faptul ca “dacii traiesc nedezlipiti de munti”. Utilizarea lemnului de carte geto-daci a fost aratata de V.Parvan care spunea “Casele, uneltele de lucru, miflocul de transport, erau toate din lemn”. Multimilenarele mese rotundede mancare din scanduri si in general foarte putin ridicate de la pamant s-au pastrat de la traci, asa cum vedem si astazi la taranii nostril de la munte”. Lemnul avea un rol important in constructiilor, dulgherie si de bucura de o deosebita atentie la geto-daci, un exemplu fiind utilizarea lemnului in constructii reprezentate si pe Columna, deasemenea si scenele reprezentate si pe monumental de la Adamclisi.Motivele de pe ceramica geto-dacica par sa fi avut ca baza de inspiratie ornamentul in lemn. Cu privire la prelucrarea lemnului, am putea vedea o paralela intre practicarea acestui mestesug la geto-daci si la celti, in prelucrarea lemnului in afara de analogiile celtice se poate vorbi si de o influenta greceasca, daca admitem ca si geto-dacii utilizeaza strungul de lemn 10).

PRELUCRAREA METALELOR(fier, bronz, argint, aur)FIERUL



Raspandirea metalurgiei fierului la geto-daci acumuleaza o mare intensificare a sfarsitului hallstatt-ului si inceputul Latene-ului.In sec I i.e.n. odata cu cristalizarea culturii geto-dacice unitare si raspandirea ei pe intreg teritoriul locuit de triburile geto-dacice, metalurgia fierului s-a generalizat, au dat posibilitatea intemeierii unor centre metalurgice proprii, de exemplu a minereurilor de fier si prelucrare a lor asa cum au fost cele din cetatile de pe varfurile de munte: Cugir, Sebesel, Ghelar, teliuc. Exista posibilitatea ca cetatenii din sudul Transilvaniei sa fi avut o dezvoltare legata tot de metalurgia Latene “Vecinatatea minelor de fier, cu puternicile cetati dacice din Ardealul de sud-vest, nu a putut sa fie in nici un caz intamplator”.Centre in care s-au manifestat preocupari de metalurgie a fierului exista inca de la mijlocul hallstatt-ului.10.Rodica Tantau-“Mestesugurile la geto-daci”, ed Meridiane, 1972, p 41-4511.Ibidem p, 7-8, 13-14, 15-17, 21-23.12.Silviu Sanie-“Din cultura si religia la geto-daci”, 1995, Iasi, ed Al.I.Cuza, p.40-4413.Ibidem-p. 44-54BRONZDin punct de vedere ethnic avea loc o reducere a minereului de cupru la o temperatura de 1085 grade Celsius dupa care se amesteca cu cositorul in diferite procente din care depindea calitatea bronzului obtinut.Amestecul era turnat in tipare dupa procedeul “cu ceara pierduta”, se forma o figura de ceara iar obiectul de fier devenea imaginea sa exacta.Figura de ceara se imbraca in pasta de argila, formand tiparul, metalul topit curgea in tipar, lua locul cerii care se lichefia si curgea afara.Dupa racier, tiparele erau sparte, iar obiectele erau lustruite si retusate. Prelucrarea bronzului nu prezenta pentru geto-daci nici o dificultate mai ales pentru obtinerea aramei si cositorului.ARGINTPrelucrarea argintului infloreste in dacia in sec I i.e.n., I e.n. sustine V.Parvan. Existand elemente locale mai vechi si mai grecesti, scitice, celtice, dacii reusesc sa le uneasca intr-un stil propriu. In opera sa “Getica. O protoistorie a Daciei” se vorbeste ca geto-dacii au un stil propriu in prelucrarea argintului. Despre existenta mestesugarilor geto-daci in arta argintariei ne vorbesc uneltele lor descoperite la: Surcea, Gradistea, Muncelului, Ocnita si Pecica. Prezenta prin semne gravate pe obiecte reprezinta marca mesterului. Mesterii daci au ridicat prelucrarea argintului la o adevarata arta, aici se impletesc traditii autohtone cu influente straine.AURMestesugarii aurari geto-daci erau tot asa de priceputi ca si argintarii.Observam minunate obiecte din aur, podoabe, obiecte de prada. Izvoarele scrise consemneaza cantitatea uriasa de aur luata de Traian din Dacia, in jur de 1.655.000kg de argint si 3.310.000kg aur. Pentru apoca a doua din Latene avem coiful descoperit in 1929 la Cotofenesti si podoabe descoperite din mormantul de la Agighiol.11).GROPILE DE CULT"Concluzia spre care inclin este ca avea scop ritual si religios, in legatura cu sacrificiile la zile mari, fie cu cultul focului si a vetrei, atat de comun in antichitate la toate popoarele" afirma R.Vulpe. Ca definitie a gropilor de cult le putem numi ca fiind gropi cu ramasitele unor ritualuri sacrificiale, gropi in care sunt depuse obiecte de cult devenite inutilizabile datorita uzurii, parti ale unor amenajari cu character sacru deteriorate in urma functionarii si rareori gropi cu destinatie incerta. La Dumbrava bucatile de vatra erau depuse pe doua randuri cu oarecare grija si alte ofrande de la ceremoniile inchinate unor culte solare.VETRELE DE CULTVatra este o suprafata neacoperita, uneori special amenajata pe care se face focul, ub cerul liber sau inclusa in perimentrul unei constructii, mai multe vetre aveau si gradina. Sunt cunoscute si vetrele cu reprezentari plastice numite si vetre altar. Cele mai numeroase vetre din locuinte au o forma circulara, de eclipsa, potcoava si rectangulara. Au fost descoperiri la Popesti, com Mihailesti, jud Giurgiu, Bucuresti- M.Voda, Vladeasa, Botasana. Vetrele au fost gasite si in incinta sanctuarelor.12).



PUTURI RITUALE SI ALTE COMPLEXE DE CULT (NECROPOLE)-RITURI SI RITUALURI FUNERAREPutul nu parea afi doar o obisnuita amenajare a unui izvor (fons), destul de rare in acea epoca ci un put votiv. Absenta resturilor unor crematii si a oaselor in general ne-a determinat sa consideram improbabil caracterul funerar asemanator cu numeroase puturi funerare si rituale din Galia. Putul este locul care reuneste trei din importantele elemente constitutive ale lumii: pamant, apa, aer ocupa un loc insemnat in cultul multor popoare si de el este corelata o bogata mitologie.Riturile si ritualurile funerare la geto-daci au fost analizate detaliat intr-o importanta masura in sinteza lui D.Protase "Rituri funerare, pass", aici a catalogat 53 descoperiri pentru secolele V-I i.e.n: 15 in Dacia romana, 17 in secolele III-V, 24 in teritoriul neocupat de romani, secolele II-IV. Moartea nu era privita ca o plecare brusca si definitive, exista asemanari cu riturile si ritualurile altor etnii trace. Dupa informatiile lui Herodot mortul era expus trei zile, erau jertfite animale si dupa ospat "il inmormanteaza pe raposat, fie arzandu-l fie ingropandu-l".Exista numeroase deosebiri in cuprinsul aceleiasi necropole: forma gropii, depunerea resturilor crematiei in urna de ceramica, depuneri direct in groapa sau intr-un recipient din metal perisabil, pesele inventarului funerar,etc. Diferentele pot fi puse pe seama pozitiei sociale, a difunctiilor, vase, arme, unelte, obiecte de podoaba, marturisesc credinta in continuitate a vietii. 13).SANCTUARELE

Sanctuarele se numara printre cele mai inseminate descoperiri. Arheologia sacra ocupa un spatiu important in cultura lor. S-au descoperit 30 de sanctuare in 20 de localitati cum ar fi Batca Doamnei, Barbosi, Dolinean. Reconstituirea elementelor religioase geto-dacice este restransa, datarea sanctuarelor descoperite incep de la sfarsitul secolului al II-lea i.e.n si epoca romana, insa lipsesc informatii privind existenta lacaselor de cult din secolul anterior perioadei.Forma circulara a mormintelor tumulare, sistemul de constructie a altora poate constitui un indiciu al existentei unor altare circulare, sursa locala pentru sanctuarele rectangulare. Au avut loc si influente grecesti si tracice care fac posibila existenta ambelor forme, intr-o etapa anterioara secolului al II-lea.Sanctuarele rectangulare-acestea erau alcatuite din aliniamente de tamburi, de lemn sau de piatra, sunt bine cunoscute prin descoperirile de la Barbosi, Banita, Batca-Doamnei, Blidam, Costesti, Sarmizegetusa unde au fost descoperite sanctuare. Sanctuarele reprezentau o oglinda a performantelor geto-dacice in domeniul constructiilor, urmare a prosperitatii economice care au permis inaltarea zonei sacre de la Sarmizegetusa si prin comparative a ansamblurilor de cult din cetatile intra si extracarpatice sunt si o marturie a locului detonator de religie in cadrul societatii geto-dacice mai ales in perioada sec al II-lea i.e.n si in secolul I e.n. 14).ZEIIDin lipsa izvoarelor, s-au emis mai multe teorii cu privire la caracterul religiei geto-dacilor. Astfel, din faptul ca Herodot vorbeste pe larg numai despre Zalmoxis, spunand ca unii geti "ii mai spun si Gebeleizis" si ca getii "cred ca nu exista alt zeu afara de al lor" (IV, 94), precum si din faptul ca numele Gebeleizis nu mai apare nicaieri la scriitorii antici, s-a tras concluzia ca religia geto-dacilor a fost monoteista, teorie respinsa insa de cvasitotalitatea cercetatorilor romani si straini.S-a facut greseala sa se afirme ca si marele invatat roman Vasile Parvan (1882-1927) ar fi fost adeptul acestei teorii; ceea ce este inexact. Parvan nu vorbea despre monoteismul geto-dacilor, ci despre henoteismul acestora. In henoteism, divinitatea principala este adorata ca si cand ar fi singura, dar fara sa fie singura divinitate. Henoteismul reprezinta numai o ierarhizare a divinitatilor, nu un monoteism.Teoria care s-a impus in istoriografia romaneasca actuala este aceea a politeismului geto-dacic, desi acordul intre cercetatori cu privire la numarul, numele, caracterul, atributele



divinitatilor geto-dacice este departe de a se fi stabilit, din cauza lipsei izvoarelor. Totusi ne putem ingadui unele afirmatii.Astfel, zeul principal al geto-dacilor, Zalmoxis, chiar daca a avut, intr-o perioada foarte indepartata, caracter demonic, htonian, in perioada de inflorire a civilizatiei dacice el avea cu siguranta caracter uranian, era zeu al cerului, cum a sustinut Parvan, nu al lumii subterane si al vegetatiei, cum sustine, de pilda, prof. I. Russu. "Oricare ar fi fost preistoria sa, Zalmoxis, asa cum era venerat de geto-daci, nu era un zeu al pamantului, nici al fertilitatii agrare, nici un zeu al mortilor", spune Mircea Eliade.O a doua divinitate importanta a geto-dacilor va fi fost Gebeleizis, chiar daca numele acestui zeu apare in literatura antica numai la Herodot. Gebeleizis va fi fost un zeu al cerului si in special al furtunii si al fulgerului. Sanctuarele dacice descoperite la Gradistea Muncelului, Costesti si in alte parti, par sa fi fost inchinate uneia sau mai multor divinitati de acest gen, urano-solare.14.Ibidem-p.22-3715.Ion Horatiu Crisan “Civilizatia geto-dacilor” , ed Meridiane, Bucuresti, 199316.Ibidem-p. 24-29

Cercetatorii inclina sa vada zeitati dacice in unele dintre numirile de zeitati romane sau tracice descoperite in inscriptiile dacice din perioada romana a Daciei. Vasile Parvan, de exemplu, era de parere ca Diana ar fi o divinitate getica al carei nume a fost schimbat. C. Daicoviciu considera ca Bendis, divinitate tracica, ar putea fi Hestia si ca alti zei geto-daci ar corespunde numirilor greco-romane Liber, Libera, Hercule, Terra Daciae, Genius Daciae, Terra Mater etc.15).TEMPLELE CU ABSIDAS-a descoperit un templu cu axida la Popesti cu dimensiunile de 17x7,5m orientate NNV-SSE impartita printr-un perete in doua incaperi avand latura dinspre NNV curbata convex. R.Vulpe a constatat ca edificiul este asemanator unui templu classic cu cella ( incapere cu absida si naos, in cella se aflau doua vetre fatuite, una ornamentata, si in naos o alta vatra patrata neornamentata si o consola triunghiulara de lut, support pentru un vas ritual, utiliyat probabil pentru libatii. Pe latura sudica naosul suprapune o parte dintr-o alta constructie de acelasi tip, ca de exemplu asemanarile dintre constructia de la Sarmizegetusa si Piatra-Rosie mentioneaza R.Vulpe. 16).CONCLUZIIMestesugurile practicate de geto-daci sunt dovedite de uneltele de mestesugar specifice si produsele mestesugaresti scoase la iveala prin sapaturile arheologice.Mestesugurile prezinta atat un character casnic, cat si unul specializat. Astfel, in casa se torceau lana, inul, canepa si se teseau sfotele destinate vesmintelor. Prelucrarea pieilor avea numai in parte un caracter casnic.In metalurgie, constructii si ceramica era nevoie de mana de lucru specializata; chiar si mestesugurile cu caracter casnic au si unele aspecte care dovedesc o specializare, de pilda realizarea pieselor de harnasament din piele. Chiar in cadrul aceluiasi metesug constatam fenomenul specializarii. Astfel, in olarit, este de admis ca unii se acupau cu realizarea principalelor categorii de vase iar altii cu ornamentarea vaselor. Existau si mesteri care modelau diferite statuette din argila.Specialitatea mestesugarilor este insotita de perfectionarea tehnicii, geto-dacii cunosteau roata olarului si probabil si strungul de lemn. Dezvoltarea mestesugarilor a avut ca scop nu numai obtinerea unor produse utile vietii, ci si satisfacerea gustului artistic al societatii geto-dacice care, uneori, era destul de rafinat. In aceasta ordine de idei mentionam ceramica pictata, imitatiile dupa bolurile deliene, podoabele de aur si argint si multe altele care se impugn ca adevarate opera de arta ale mesterilor geto-daci.In toate ramurile de adtivitate mestesugareasca s-a manifestat puternic factorul local, vizibil, chiar si atunci cand era vorba de produse de imitatie. Se observa analogii intre productia diferitelor ramuri mestesugaresti, ca de pilda intre produsele ceramice si cele de argint in privinta decorului si a formelor, intre lemn si ceramica in ceea ce priveste decorul,etc.



Diferitele semne, litere care s-au gasit de amforele de imitatie, precum si unele vase descoperite in diferite asezari geto-dacice, pe unele obiecte de argint, precum sip e un bloc de piatra de la Capalna, pot sugera numele mesterilorcare le-au realizat. Acesti mesteri lucrau independent sau in ateliere. Lucratorii independenti erau cei din constructii care se grupau numai cat timp dura realizarea obiectivului propus.Metalurgia, olaritul si prelucrarea metalelor pretioase se practicau in ateliere special amenajate. Mana de lucru o formau oamenii liberi, dar nu este exclus sa fi fost folositi si sclavi. Prin analogie cu alte regiuni din lumea antica, ne putem da seama de participarea oamenilor liberi in atelierele ceramice, precum si in constructii.Materialul analizat ne permite sa afirmam ca deto-dacii cunosteau diferite mestesuguri inainte de cucerirea romana. Caracterul autohton al mestesugurilor geto-dacice reiese si din faptul ca ele au continuat a fi practicate si dupa cucerirea Daciei, in mediul ritual si de catre dacii liberi.Evolutia mestesugurilor apare ca un rezultat al dezvoltarii fortelor de productie interne si al diviziunii sociale a muncii, la care se adauga influenta marilor centre culturale ale vremii. Dezvoltarea mestesugurilordocumenteaza posibilitatea geto-dacilor de a-si apropia forme ale unor culture materiale superioare in conditiile enei dezvoltari generale a economiei lor proprii.


Trasaturile Culturii Geto-dacice

Documents

Transcript of Trasaturile Culturii Geto-dacice