UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINÃ VETERINARÃ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PROIECT

BIOSECURITATEA PE FILIERA PRODUSELOR DE ORIGINE VEGETALÃ

MASTERAND:BÃDESCU DANIELA

MASTER BSA, ANUL II

www.referat.ro

BUCUREŞTI, 2013

CUPRINS

Pag.

CAP. I TRASABILITATEA ÎN LANȚUL ALIMENTAR………………………...... 3

CAP. II IMPORTANȚA TRASABILITĂȚII PENTRU INDUSTRIA

ALIMENTARÃ............................................................................................................. 5

CAP. III ELEMENTELE TRASABILITÃŢII.............................................................. 5

CAP. IV CARACTERISTICI ALE SISTEMELOR DE TRASABILITATE...............

CAP. V COMPONENTELE UNUI SISTEM DE TRASABILITATE.........................

BBLIOGRAFIE……………………………………………………………………….

7

8

12

2

CAP I TRASABILITATEA ÎN LANȚUL ALIMENTAR

Trasabilitatea reprezintă capacitatea de a parcurge drumul înapoi al unui aliment,

nutreț, animal (care este folosit pentru producția de alimente destinate consumului uman)

sau substanță, prin toate etapele de producție sau distribuție. Etapele de producție și

distribuție includ și importul, pornind de la producția primară până la locul de vânzare. În

cazul industriei alimentare, multe companii au optat pentru implementarea sistemului de

management al calității, pe baza cerințelor ISO 9001:2000, care are ca cerință stabilirea

unui sistem de inregistrare, care să permită trasabilitatea produselor. Cerințele pentru

documentarea pe suport de hârtie au fost revizuite. Astfel înregistrările pe suport

electronic pot fi, în prezent, folosite ca o dovadă a conformității față de cerințe.

Implementarea unui sistem de trasabilitate cu acuratete, reduce semnificativ

expunerea la risc a agentilor economici din respectivul lant alimentar, prin faptul ca ajuta

la identificarea, izolarea si corectarea problemei aparute (de exemplu, contaminare)

intr-un mod eficient si rapid. Astfel se garanteaza siguranta alimentara, iar impactul

economic negativ al unui astfel de incident este mult minimalizat. De asemenea, se

garanteaza diferentierea pe piata a produselor agroalimentare cu diferite atribute (de

exemplu, produse din agricultura ecologica) intr-o maniera documentata, de incredere si

transparenta.(Mona P.,2010)

Trasabilitatea pe lanțul alimentar, care stabilește legătura informațională între

diferite entități, nu poate fi realizată fără o integrare bazată pe o abordare pe verticală a

informațiilor. În acest sens este necesară o planificare riguroasă, încă din primele etape de

dezvoltare, care să ia în considerare trei elemente principale, esenţiale pentru asigurarea

succesului oricărui sistem de trasabilitate:

1) compatibilitate,

2) informaţii standardizate,

3) definirea resursei care va face obiectul trasabilităţii si a unitatii trasate.

3

În producția primară, trasabilitatea a fost definită ca abilitatea de a identifica

istoria produsului de-a lungul lanțului alimentar, începând cu locul și momentul

producției, incluzând identificarea input-urilor și a operațiilor de producție folosite.

Sistemele de trasabilitate reprezintă o parte integrantă în alte sisteme care sunt

considerate de factori de decizie, când sunt stabilite strategiile legate de politica

alimentară, prin faptul că:

• protejează sănătatea publică, prin retragerea produselor de pe piață, în caz de

necesitate;

• ajută la prevenirea fraudelor, atunci când nu pot fi utilizate metode analitice

pentru stabilirea autenticității (ex. Produsele ecologice);

• ajută la controlul diferitelor boli (tuberculoza, salmoneloze):

• ajută la stabilirea măsurilor de control în caz de necesitate, când se constată

cazuri de contaminare a materiilor prime și materialelor, care pot afecta sănătatea

oamenilor și animalelor;

• ajută la controlul epizotiilor și enzotiilor la animale, prin identificarea rapidă a

cauzelor bolii și surselor.

Diferitele scheme de asigurare a calității în ferme sunt în diferite stadii de

dezvoltare și, prin urmare, standardele sunt diferite. Unele au cerințe specifice de

trasabilitate, altele nu au, în funcție de sectorul în care operează. Cele mai multe scheme

stabilesc cerințe, în funcție de scopurile urmărite. Astfel de scheme impun dezvoltarea

efectivă a unui sistem de trasabilitate și pot solicita ca aceasta să fie verificată periodic. În

orice caz, la nivelul producției primare nu există mecanisme sau scheme specifice de

trasabilitate, cu excepția fermelor de creștere a vacilor, unde aceste cerințe sunt

obligatorii.

Sistemele de producție ecologică pot fi considerate că au o astfel de cerință,

impusă prin implementarea cerințelor de trasabilitate. În legislația privind produsele

ecologice, accentul este pus pe verificarea proceselor și menținerea integrității produselor

de-a lungul lanțului alimentar. Această cerință poate fi dovedită prin certificarea unității

de producție și procesare, ca fiind operator în obținerea de produse ecologice.

Trasabilitatea poate fi utilă pentru scopuri analitice, pentru a identifica posibile

cauze ale unei probleme. De exemplu:

4

• identificarea tuturor locurilor posibile unde un pachet cu alimente poate veni în

contact cu alt produs care poate determina contaminarea;

• colectarea informațiilor legate de istoricul temperaturii, de-a lungul lanțului

alimentar sau al termenului de valabilitate al acelui produs, informații care vor fi

folosite pentru a determina cât de mult a fost depozitat sau transportat produsul în

afara limitelor critice de temperatură.

CAP 2. IMPORTANȚA TRASABILITĂȚII PENTRU INDUSTRIA

ALIMENTARÃ

Pentru industria alimentară și pentru sectoarele de procesare a produselor agricole

și zootehnice, sistemele de trasabilitate sunt parte din capacitatea de:

• a satisface cerințele legislative;

• a întreprinde acțiuni colective prompte, prin retragerea produselor de pe piață și

păstrarea reputației firmei (în cazul unui incident legat de calitatea și siguranța

produselor alimentare);

• a reduce la minim mărimea loturilor retrase de pe piață și costurile implicate;

• a reduce la minim răspândirea oricărei boli contagioase în rândul animalelor;

• a proteja lanțul alimentar față de efectele unor boli apărute la animale;

• a furniza produse care să mențină și să crească increderea consumatorilor;

• a crea produse diferențiate pe piață, în funcție de modul de producție.

Implementarea sistemelor de trasabilitate în producție pot genera schimbări legate de

sistemele de control ale proceselor.

CAP 3. ELEMENTELE TRASABILITÃŢII

Există 6 elemnte de bază ale trasabilității care, impreună, constituie un sistem

integrat de trasabilitate în lanțul agro-alimentar.

Trasabilitatea produsului – determină locul fizic al unui produs, la orice nivel din

lanțul alimentar, în scopul de a facilita managementul logistic, rechemarea produsului și

diseminarea de informații către consumator sau alte părți interesate.

5

Trasabilitatea procesului – care stabilește tipul și secvența de activitate care a

afectat produsul în timpul operațiilor în perioada de creștere, post-recoltare (ce se

întâmplă, unde se întâmplă, când se întâmplă).

Trasabilitatea genetică – determină structura genetică a produsului. Include

informații cu privire la originea (tip, furnizor) organismelor modificate genetic (OMG)

sau a materialelor obținute din OMG.

Trasabilitatea input-urilor – determină tipul și originea (sursă, furnizori) input-

urilor ca fertilizanți, apa de irigație, anumale, nutrețuri, aditivi folosiți pentru conservarea

și/sau transformarea materiilor prime de bază în produse alimentare procesate

(reconstituite sau noi).

Trasabilitatea bolilor și dăunătorilor – urmărește epidemiologia dăunătorilor,

riscurile biologice (bacterii, virusuri sau alte microorganisme patogene) care pot

contamina alimentele și materiile prime.

Trasabilitatea măsurătorilor – conectează măsurătorile individuale rezultate, într-

un circuit neîntrerupt de calibrare, cu standardele de referință acceptate. Pentru a realiza

acest lucru, echipamentele de măsurare și testare, precum și standardele de măsurare sunt

calibrate, prin utilizarea unui standard de referință, a cărui calibrare este certificată ca

fiind trasabilă la un standard național sau internațional (Gardner, E.L. and Rasberry, S.D.

1993).

Un sistem de trasabilitate furnizează informații utile atât pentru consumatorul

final al produsului cât și pentru tot lanțul de distribuție dintre producător și consumator.

Pentru consumator, trasabilitatea precizează:

• care este originea alimentului (ex. unde a fost pescuit un pește sau unde a fost

crescută o vacă);

• când a fost pescuit peștele sau a fost procesată o vacă;

• ce organizații au fost implicate în procesarea, distribuția alimentelor?

Pentru distribuitor en detail, trasabilitatea oferă informațiile privind:

• care este originea alimentului (ex. unde a fost pescuit un pește sau unde a fost

crescută o vacă);

• când a fost pescuit peștele sau a fost procesată o vacă;

• ce organizații au fost implicate în procesarea, distribuția alimentelor?

6

Pentru distribuitorul en gros, trasabilitatea stabilește:

• când se așteaptă noile loturi de produse, la capacitatea maximă de distribuție;

• modificări pentru cerințele de transport, depozitare, etc.

Cerințele similare sunt aplicabile la toate nivelurile lanțului alimentar, în procesare,

marketing, restaurante, catering, etc.

CAP 4. CARACTERISTICI ALE SISTEMELOR DE TRASABILITATE

Caracteristicile de bază ale sistemelor de trasabilitate (ex. identificare, informare

și conectare între acestea) sunt comune în toate sistemele, indiferent de tipul de produs,

sistemul de producție și control care este aplicat.

In practica, sistemele de trasabilitate constau din proceduri de pastrare a

inregistrarilor, care arata parcursul unei unitati de produs sau a unui lot de produse sau

ingrediente, de la un furnizor, de-a lungul tuturor etapelor intermediare, care proceseaza

si combina ingredientele in noi produse si, de-a lungul lantului alimentar, catre

consumatorul final, care combina si proceseaza ingredientele produsului, prin lantul

alimentar, catre consumatorul final si ajuta la:

• identificarea unitatilor/ loturilor tuturor ingredientelor si produselor;

• informatii despre cand si cum au fost trimise si transformate;

• un sistem care coreleaza aceste date.

Simplele inregistrari, scrise de mana, sau etichetele printate sunt inlocuite rapid de

identificari automatizate (ex. coduri de bare si etichete prin radio frecventa). In acest fel a

crescut considerabil si cantitatea de informatie care poate fi identificata si furnizata prin

acest tip de sisteme.

Aceasta evolutie a determinat o imbunatatire substantiala a sistemelor de

trasabilitate.

Sistemele de trasabilitate sunt variabile, din punct de vedere al informatiei, si sunt

independente, in functie de natura produsului, practicile de procesare sau de obtinere in

ferma, specificatiile clientului si reglementarile in vigoare.

Mecanismele robuste implicate in sistemele de trasabilitate arata ca este nevoie de

autentificarea a oricarei informatii, capabila sa fie actualizata si disponibila in lantul

7

alimentar. In unele cazuri, testele analitice pot reprezenta un suport si pot fi verificate in

sistemele de trasabilitate.

Sistemele de trasabilitate au capacitatea de a furniza inregistrari, in functie de

natura produsului, practicile de productie si procesare, specificatiile clientilor, cerintele

legislative. In anumite cazuri analizele de laborator pot constitui sisteme suport si de

verificare a trasabilitatii.

CAP 5. COMPONENTELE UNUI SISTEM DE TRASABILITATE

Intr-un sistem de trasabilitate exista stocat un volum de informatie, atat pentru

produse cat si pentru procese, care formeaza componente cheie (cunoscute ca entitati

cheie), asa cum este prezentat in figura 1.

Fig. 1. Componentele de bază ale unui sistem de trasabilitate.

Sistemul de trasabilitate in actiune, roluri si responsabilitati

Lantul de productie al alimentelor si furajelor implica, de multe ori, informatii de

la import sau productia primara a produselor pana la vanzarea catre consumatorul final.

Pentru fiecare etapa din lantul alimentar, operatorii implicati, autoritatile competente din

Statele Membre si ale Uniunii Europene (UE), au definit cu claritate rolurile si

responsabilitaţile, in functie de necesitatile de a raspunde cu promptitudine cand un risc

este identificat.

8

In conformitate cu articolul 17 din Legea Generala a Alimentului (LGA),

reprezentata de Regulamentul 178/2002/CE, operatorii din domeniul alimentar sunt

responsabili pentru indeplinirea cerintelor relevante pentru siguranta alimentelor, in toate

etapele de productie, procesare si distributie a alimentelor. Conform si noului

Regulament de Igiena a Alimentelor (Regulament 852/ 2004/ CE), operatorii sunt, de

asemenea, responsabili pentru formularea acestor cerinte. Exista diferite tipuri de cerinte

care se adreseaza celor care manipuleaza alimentele, din care, unele au ca scop

prevenirea problemelor de siguranta alimentara, altele au ca scop pregatirea unor actiuni

de interventie, care sa fie aplicabile daca s-ar intampla unele incidente iar altele

constitutie instrumente si obligatii care trebuie aplicate daca o problema apare.

Trasabilitatea produselor alimentare ofera o serie de avantaje si beneficii pentru

consumatorii si producatorii de alimente, dintre care, cele mai importante sunt

urmatoarele:

• protectia sigurantei alimentelor,

• protectia sanatatii animalelor,

• controlul bolilor,

• supravegherea operatiilor de management a reziduurilor alimentare,

• rechemarea rapida si eficienta produselor,

• faciliteaza functionarea schemelor de asigurarea calitatii,

• protectia impotriva bioterorismului,

• formarea unui nume pe piata si cresterea increderii consumatorilor fata de

numele firmei,

• controlul costurilor,

• controlul fraudelor,

• controlul furturilor.

Schemele de trasabilitate trebuie sa satisfaca nevoia de a merge in urma oricarei

cerinte legislative. In plus, imbunatatesc procesele de control si bunele practici de

productie (GMP). Nevoia absoluta a unui sistem documentat de trasabilitate, pentru lantul

alimentar, nu a fost nicicand mai puternica ca in perioada care a inceput cu anii 1980.

Doua aspecte particulare, reprezentate de criza BSE si dezbaterea cu privire la GMO,

ilustreaza aceasta problema.

9

Initial, pierderea increderii consumatorilor in carnea de vita, in UK, datorita crizei

BSE, a exacerbat aceasta nevoie, mai ales pentru interzicerea exporturilor. Aceasta

problema s-a concentrat foarte mult pe lipsa unui sistem de trasabilitate adecvat, al

autoritatilor guvernamentale, pentru carnea de vita. Comisia Meat and Livestock a

stabilit, de asemenea, o schema de trasabilitate pentru carnea si produsele din carne de

vita, care sa fie aplicabila pentru participantii la aceasta schema, in caz de reclamatii. In

timp ce BSE a fost, fundamental, o problema de siguranta alimentara, in prezent este larg

acceptat ca dezbaterea despre GMO este o alegere a consumatorilor, tine de transparenta

si etica in ce priveste etichetarea produselor. Trasabilitatea este un aspect indispensabil,

fie pentru a indeplini cerinatle de legislatie pentru etichetare in UE, fie pentru a justifica

etichetarea alimentelor ”libere de GMO”.

Tinand cont de modul in care aceste doua probleme recente afecteaza industria

alimentara, globalizarea aprovizionarii si producerii, este posibila identificarea unor

aspecte cheie ale sistemelor de trasabilitate:

• Conformitatea cu cerintele nationale si internationale, adecvate pentru trasabilitate

• Dezvoltarea unor scheme destinate productiei agricole, pentru bunuri conventionale sau

organice:

- capacitatea de a satisface cerintele pietei;

-capacitatea de satisface cerintele de sanatate sau alte cerinte.

•Definitia si controlul ingredientelor:

-specificatii complete;

-capacitatea de a evita cerintele pentru cerintele negative (ex. poate contine urme

de nuci)

•Imbunatatirea controlului proceselor si GMP:

-specificatii complete de control a proceselor;

-standarde complete pentru produsul final – calitate si consistenta imbunatatite;

-sisteme care sa satisfaca “due diligence”;

-capacitatea de a minimiza pierderile;

•Imbunatatirea perceptiei consumatorilor:

-transparenta;

-incredere;

10

-fidelitate.

Sistemele de control ale productiei contin detalii pentru fiecare reteta a unui

produs, la diferite niveluri, pentru ingrediente individuale, fiecare identificat cu un cod

unic. Astfel de sisteme sunt guvernate de cerintele de vanzare, incepand cu planul de

productie, determinant pentru marimea fiecarui lot de produse, planul de aprovizionare.

Pentru ca un astfel de sistem sa functioneze, este nevoie sa poata fi accesibil un set

complet de informatii detaliate, despre specificatiile unice ale produselor, ingredientelor,

ambalajelor si a furnizorilor acceptati. In mod ideal, un sistem de specificatii trebuie sa

fie conectat direct la un sistem de control al managementului. Astfel, modificarile

aprobate circula automat prin sistemul de informatie, de la o data specifica si nu poate fi

discutabila despre ce a fost modificat sau cum a fost schimbata data.

11

BIBLIOGRAFIE

1. Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

2. Regulamentul (CE) nr. 852/2004;

3. Regulamentul (CE) nr. 853/2004;

4. Regulamentul (CE) nr. 854/2004;

5. Directiva 2003/89/CE;

6. Regulamentul (CE) nr. 931/2011;

7. Dragomir Nela, Note de curs.

12