TRANSPORTUL RUTIER ŞI EMISIILE DE DIOXID DE CARBON

Ca stat membru al Uniunii Europene, România şi-a asumat responsabilităţi şi angajamente de protecţie a mediului şi de limitare a efectelor schimbărilor climatice, alăturându-se astfel demersurilor comune ale statelor preocupate de combaterea poluării

România este semnatară a Protocolului de la Kyoto, prin care şi-a asumat obiectivul de a reduce cu 8% emisiile cu efect de seră în perioada 2008-2012, comparativ cu anul 1989, şi să reducă progresiv, până în anul 2010, emisiile naţionale de dioxid de sulf, dioxid de azot şi compuşi volatili până la un nivel acceptabil.

Ca stat membru al Uniunii Europene, România s-a alăturat obiectivului comun al statelor Uniunii de reducere cu 20% până în 2020 a nivelului de emisii de dioxid de carbon.

Politicile europene în domeniul energiei şi al mediului subliniază impactul negativ, asupra mediului pe care le au aglomerările urbane şi creşterea numărului de autovehicule.Traficul urban generează 40% din emisiile de dioxid de carbon şi 70% din celelalte emisii poluante.

Autovehiculele care funcţionează cu motor cu combustie, sunt un factor poluant care este luat din ce în ce mai mult în seamă. Oraşele mari sau aglomeraţiile urbane dense sunt afectate în mare măsură de transporturile cu eliberare de noxe.

Emisiile de poluanţi ale autovehiculelor prezintă doua mari particularităţi: în primul rând eliminarea se face foarte aproape de sol, fapt care duce la realizarea unor concentraţii ridicate la înălţimi foarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mică şi mare capacitate de di-fuziune în atmosferă. În al doilea rând emisiile se fac pe întreaga suprafaţă a localităţii, dife-renţele de concentraţii depinzând de intensitatea traficului şi posibilităţile de ventilaţie a stră-zii. Ca substanţe poluante, formate dintr-un număr foarte mare (sute) de substanţe, pe primul rând se situează gazele de eşapament. Volumul, natura, şi concentraţia poluanţilor emişi de-pind de tipul de autovehicul, de natura combustibilului şi de condiţiile tehnice de funcţionare. Dintre aceste substanţe poluante sunt demne de amintit particulele în suspensie, dioxidul de sulf, plumbul, hidrocarburile poliaromatice, compuşii organici volatili (benzenul), azbestul, metanul şi altele. Smogul produs de gazele de eşapament ale maşinilor sau de alte surse este o problemă continua a poluării.

La nivelul Uniunii Europene circa 28% din emisiile de gaze cu efect de seră sunt datorate transporturilor şi 84% dintre acestea revin transportului rutier, cu menţiunea că 10% provin din traficul rutier urban.

Avantajele transportului rutier: rapid, grad de confort sporit, flexibilitate, posibilitatea de a ajunge în regiuni mai puţin accesibile cu alte mijloace de transport, răspunde unui trafic variabil şi divers.

Dezavantajele transportului rutier: nivel ridicat de emisii poluante (CO, CO2, NOx, SO2, NH3, etc.) care au efecte

negative asupra sănătăţii şi asupra mediului, poluarea chimică şi fonică care contribuie la scăderea calităţii vieţii, crearea ambuteiajelor, număr mare de accidente de circulaţie care se soldează cu pierderi de vieţi omeneşti

(în unele cazuri), consum mare de energie, infrastructura rutieră este costisitoare, uşor degradabilă şi greu de întreţinut.

1

Monoxidul de carbon (CO) este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce în ce mai mare printre poluanţii devastatori. Toate materiile prime energetice folosite pentru combustie conţin carbon sub formă de combinaţii chimice, care se oxidează, transformându-se în gaz carbonic (CO2) sau în oxid de carbon (CO) dacă combustia este incompletă. Monoxidul de carbon se formează în mod natural în metabolismul microorganismelor şi în cel al anumitor plante; este un compus al gazului natural. El se răspândeşte în atmosferă sau se formează în stratosferă sub efectul razelor UV. O cantitate echivalentă de CO se formează prin acţiunea omului în momentul combustiei carbonului şi hidrocarburilor. 67% din CO provine de la vehicule, combustia nefiind completă decât dacă motoarele merg în plină viteză.

Anumite plante cu flori, precum morcovul, pot fixa CO. Mari cantităţi sunt fixate în sol şi sunt degradate de microorganisme. Cantităţile reziduale se ridică în straturile mai înalte ale atmosferei. CO este un gaz toxic pentru oameni şi animale. El pătrunde în organism prin plămâni şi blochează fixarea oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei (HbCO): puterea sa de fixare este de 240 de ori mai important decât cel al oxigenului. Nivelul de otrăvire depinde de saturaţia sanguină, de cantitatea de CO din aer şi volumul respirat.

Gazul carbonic (CO2) , numit ştiinţific dioxid de carbon, este cel mai important din ciclul carbonului este inofensiv şi aduce clorul pentru fotosinteză. CO2, sub formă de vapori de apă, lasă să treacă undele scurte ale radiaţiei solare în atmosferă şi absoarbe undele lungi ale radiaţiilor Pământului, ceea ce provoacă o reâncălzire a aerului, efectul de seră. Pe Venus, într-o atmosferă foarte bogată în CO2, temperatura atinge 470° C.

Bioxidul de carbon întâlnit în atmosferă în proporţie de 0,03% nu produce tulburări manifestate decât în situaţiile în care este împiedicată trecerea gazului din sângele venos în alveola pulmonară şi eliminarea lui prin aerul expirat. Fenomenele toxice apar în momentul în care presiunea parţială a CO2 din aer creşte atât de mult încât împiedică eliminarea acestui catabolit. Iniţial apare o creştere a CO2 din sânge (hipercapnie) mai puţin datorită pătrunderii lui din aerul exterior, cât datorită autointoxicării organismului. Pe măsură ce creşte concentraţia în aerul atmosferic, intervine şi solubilizarea lui în plasma sanguină datorită presiunii parţiale crescute; la autointoxicare se asociază intoxicaţia exogenă. Primele tulburări apar în jurul concentraţiei de 3% manifestată prin tulburări respiratorii (accelerarea respiraţiei), apare apoi cianoza, urmată de tulburări respiratorii şi circulatorii însoţite de fenomene legate de dezechilibrul acido-bazic.

EMISIILE DE DIOXID DE CARBON (CO2) în anii 1990-2000 în UE

2

Dacă până în anul 2000 transporturile rutiere erau responsabile de aproximativ 20% din emisiile de CO2 , se preconizează ca în anul 2010 acest sector va fi responsabil cu peste 30% din emisiile de CO2 din UE;

În contextul celor arătate mai sus, elevii clasei a XI-a A, profilul protecţia mediului, de la Grupul Şcolar de Chimie industrială ,, Terapia", sub îndrumarea prof. Turean Silvia, au făcut un studiu în vederea determinării contribuţiei la emisia de CO a traficului rutier într-o oră de vârf în principalele intersecţii ale municipiului Cluj-Napoca, România.

Astfel în data de 17 iunie 2009, a fost monitorizat traficul rutier între orele 14°°-15°° în următoarele locaţii din Cluj-Napoca:

Intersecţia de la Gară Intersecţia Centru Sensul giratoriu Mărăşti Sensul giratoriu Mănăştur Sensul giratoriu Zorilor

REZULTATELE STUDIULUI EFECTUAT

În urma studiului efectuat în data de 17 iunie 2009 în cele cinci intersecţii din municipiul Cluj-Napoca, cu privire la monitorizarea traficului rutier, s-au obţinut următoarerle rezultate:

3

Pe locaţii rezultatele studiului se observă din graficul următor:

5425

3039

40523455

4680

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

Num

ar v

ehic

ule

IntersectiaGara

Intersectiacentru

SensulgiratoriuMarasti

SensulgiratoriuManastur

SensulgiratoriuZorilor

Locatia

Contributia la emisiile de CO pe intersectii

OBSERVAŢIILE ELEVILOR ÎN URMA EFECTUĂRII STUDIULUI

Folosirea autoturismelor personale a crescut mult în detrimentul utilizării transportului public. Sunt necesare programe de încurajare a transportului public, în special a vehiculelor nepoluante (tramvaiele şi troleibuzele), pentru a deveni mai accesibil şi mai atrăgător decât mijloacele de transport individual.

Preţurile continuă să favorizeze folosirea autovehiculelor personale în locul transportului public. Costul total al transportului cu automobilul, care acoperă atât achiziţia, cât şi costurile de menţinere şi operaţionale, a rămas stabil, în timp ce costurile pentru alte mijloace de transport au crescut. Acest lucru implică şi reducerea capacităţii de mişcare pentru persoanele care nu au acces la un automobil.

În vederea reducerii poluării, autovehiculele grele, în special cele de transport marfă, ar trebui direcţionate pe străzile periferice şi pe viitoarea centură ocolitoare a municipiului aflată în construcţie.

Se impune necesitatea unui program susţinut de inspecţii tehnice periodice şi verificări efectuate în trafic, de către reprezentanţii Poliţiei Rutiere şi a Registrului Auto Român, pentru controlarea etanşeităţii evacuării gazelor arse, şi sacţionarea drastică a celor care depăşesc limitele admise.

4

Pentru a urmării operaţiunea de determinare a concentraţiei de CO din gazele de eşapament, cu ajutorul analizorului de gaze, elevii clasei a XI-a A, au efectuat în data de 10.06.2009 o vizită la S.C. Willy & CO S.A. unde domnul inginer Herman le-a prezentat modul de determinare.

Cu această ocazie elevii au aflat că pentru autovehiculele EURO 2 concentraţia de CO la ralantiul motorului nu trebuie să depăşească 0, 5 % din volumul de gaze arse, iar pentru autovehiculele echipate, cu EURO 3 şi 4 procentul nu trebuie să depăşească 0, 3%.

În regim de acceleraţie a motorului la cel puţin 2000 rotaţii pe minut pentru autovehiculele cu EURO 2 conţinutul de CO nu trebuie să depășească 0,3 % din volumul de gaze arse, iar pentru autovehiculele cu EURO 3 şi 4 procentul nu trebuie să fie mai mare de 0,2 %. Pentru autovehiculele destinate transportului public de persoane şi pentru cele de marfă cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t, emisiile poluante nu trebuie să depăşească limitele corespunzătoare treptei EURO 4, începând de la 1 ianuarie 2007.

5

ÎN CONCLUZIE:

Conceptul de transport durabil reprezintă acel sistem complex care să satisfacă necesitatea de mobilitate a generaţiilor actuale, fără a deteriora factorii de mediu şi sănătatea, şi care să eficientizeze consumurile energetice astfel încât să fie posibilă satisfacerea necesităţii de mobilitate a generaţiilor viitoare.

Obiectivul general al politicii europene de transport este stabilirea unui echilibru între dezvoltarea economică pe de o parte şi cerinţele de calitate şi siguranţă ale societăţii pe de cealaltă parte, pentru a dezvolta un sistem de transport modern, durabil cât mai puţin poluant.

Măsurile specifice dezvoltării unui sistem de transport durabil în marile oraşe sunt:

introducerea unor taxe pe carburanţi, parcare, impozite anuale pentru deţinerea unor autovehicule etc;

interzicerea traficului auto în anumite zone istorice sau centrale; dezvoltarea unor reţele infrastructurale pentru ciclişti şi pietoni; încurajarea transportului public şi delimitarea utilizării anumitor trasee; proiectarea unor automobile nepoluante realizarea maşinilor electrice care merg cu baterii şi a maşinile alimentate cu celule

solare. constrângerea scoaterii din uz a autovehiculelor vechi; constrângerea întreţinerii periodice a vehiculelor; limitarea vitezelor; încurajarea amenajării unor spaţii de parcare (parcaje etajate); folosirea unor carburanţi nepoluanţi (biocarburanţi); pentru a filtra agenţii poluanţi dăunători, folosirea pe scara larga convertizoarelor

catalitice, în acest caz fiind necesară benzina uşoară.

Căutarea de catre specialişti a unor soluţii potrivite continuă. Însă şi noi putem contribui într-o măsură importantă la combaterea poluării.

Câteva sugestii în acest sens:

Mergeţi pe jos sau cu bicicleta ori de cate ori este posibil! Folosiţi în comun un parc de maşini! Întreţineţi-vă şi mergeţi regulat cu maşina la reparat! Căutaţi si folosiţi un combustibil mai puţin poluant! Evitaţi călătoriile inutile! Conduceţi cu viteze mai mici, dar constante! Folosiţi transportul în comun ori de câte ori este posibil şi accesibil! Opriţi motorul, nelăsându-l să meargă în gol, indiferent de durata staţionării!

6

Rezultatele studiului efectuat de elevii clasei a XI-a au fost prezentate colegilor din clasele paralele şi colegilor mai mici în cadrul activităţilor ¸¸Zilele Şcolii" , şi afisate la Panoul ,,Monitorul de Mediu" în vederea popularizării activităţilor efectuate şi a măsurilor care se impun.

Cu această ocazie, elevii care s-au implicat în realizarea acestui proiect au adus mulţumiri reprezentanţilor: primăriei, poliţiei rutiere şi celor de la S.C. Willy & CO S.A, pentru susţinerea lor şi ajutorul dat.

PLANURI DE VIITOR:

În anul şcolar 2009-2010, fiind în clasa a XII-a, elevii participanţi la acest proiect, îşi propun să aplice în practică noţiunile studiate la disciplina Gestionarea deşeurilor şi să participle ca voluntari de mediu la un program de popularizare a necesităţii colectării selective a deşeurilor, bazându-se şi pe implicarea comuniţăţlor locale Primăria, Garda de Mediu, diferite ONG-uri.

Proiect realizat de Clasa a XI-a AÎndrumător: Ing. Turean Silvia CorinaGrupul Şcolar de Chimie Industrială „Terapia” , Cluj Napoca, ROMÂNIA

BIBLIOGRAFIE 1.Ciarnău R. Şi colaboratorii; Ecologie şi protecţia mediului cls.a X-a; Editura Economică; Bucureşti; 20012.Mohan, Gh., Ardelean, A.- Ecologie şi protecţia mediului, Editura Scaiul, Bucureşti 1993;3.Teodorescu,I., Râşnoveanu,G., Neguţ, C., M. Ecologie şi protecţia mediului cls.a X-a, Editura Constelaţii, Bucureşti, 2001;4.Vişan, S., Creţu, S., Alpopi, C. –Mediul înconjurător. Poluare şi protecţie, Editura Economică, Bucureşti, 1998.5. Cristina Butnariu – TERRA Mileniul III6.INTERNET: www.ecosfera.ournet.md/articole/ec1/divers.htm

http://www.sanatate.lx.ro/aer/poluarea/combaterea-poluarii.htm ; http://reports.eea.europa.eu

7