Transcrierea fonetică reprezintă modul de notare a pronunţiei unei limbi cu ajutorul unui alfabet fonetic.

În comparaţie cu limba română, în limba franceză există o mare diferenţă între scriere şi pronunţie. Pentru a reda toate sunetele limbii franceze se folosesc, în afară de literele alfabetului francez, şi grupuri de vocale sau de consoane,

precum şi accente sau alte semne diacritice (sedila, trema).

Ţie cum ţi se pare pronunţia limbii franceze? Întâmpini dificultăţi în a vorbi sau ai reuşit să depaşeşti acest obstacol?

Oricât de greu ţi s-ar părea, cred că ştii cu siguranţă, că nimic nu este imposibil. Dacă alţii au reuşit, bineînţeles că vei reuşi şi tu. Nu există nicio îndoială că nu vei reuşi să vorbeşti la fel ca un vorbitor original de limba franceză, dacă tu îţi doreşti acest lucru şi munceşti în această direcţie.

Acum voi încerca să îţi transmit într-un mod cât mai simplu informaţii legate de transcrierea fonetică şi pronunţia limbii franceze.

Mai întâi de toate, mai jos, am pregătit pentru tine un tabel cu cele mai complicate şi complexe simboluri cu ajutorul cărora învăţăm să pronunţăm în limba franceză aşa cum este corect.

transcriere foneticaÎn continuare, îţi voi explica particularităţile fiecărui simbol în parte pentru a-ţi uşura şi îmbunătăţi modul de pronunţie. Însă, aş mai vrea să îţi spun un lucru. E nevoie să repeţi, într-un mod constant, cuvinte sau fraze în limba franceză, pentru că aşa cum vei citi mai jos, unele litere sau grupuri de litere se citesc diferit faţă de limba română. Numai exersând mereu, vei obţine rezultatul dorit.

Aşadar, voi începe cu simbolurile din coloana cu vocale:

1. a

Acest simbol a se pronunţă ca un a închis, cu gura pe jumătate închisă.

patte [pat] – laba; brave [brav] – brav; part [par] – parte.

Uneori, sunetul a este redat în scris prin e: femme [fam] – femeie.

Observatie: Vocalele închise se pronunţă cu gura pe jumătate închisă

2. ɑ

Acest simbol ɑ se pronunţă ca un a deschis.

pâte [pɑt] – pastă; bas [ba] – jos; pas [pa] – pas; pâle [pal] – palid

3. ɑ̃�

a nazal – este redat în scris prin grupurile an, am, en, em:

plante [pl t] plantă; lampe [l p] lampă; décembre [des br] decembrieɑ̃� ɑ̃� ɑ̃�

Observaţie:

Vocalele nazale, sunete inexistente în limba română, constituie una dintre principalele dificultăţi pentru aproape toţi străinii care învaţă limba franceză. Este vorba de rostirea sunetelor vocale a [ ], e deschis ɑ̃�[ ], o deschis [ ] şi œ [ ] împreună cu un n pronunţat pe nas o dată cu ele. Limba franceză are patru ɛ̃� ɔ̃� œ̃�vocale nazale, redate în scris printr-un grup de vocale şi consoane.

Cel mai simplu mod de a învăţa pronunţia vocalelor nazale este prin apăsarea nărilor. În acest caz, [n] nu se aude clar la sfârşit.

Semnul nazalizării este tilda deasupra vocalei nazale [~].

4. e

Acest e reprezintă un e închis şi se rosteşte ca e românesc în cuvinte ca general, meridian când:

— este marcat de un accent ascuţit [ ]:′

égal [égal] egal; café [kafe] cafea

— se află într-o silabă finală şi este urmat de o consoană (t,z,r):

parler [parle] a vorbi.

Observaţie! In limba franceza există şi e mut care:

- nu se rosteşte, de obicei, la sfîrşitul cuvintelor:

père [pεr] tată; patrie [patri] patrie; tablette [tablεt] tabletă

- sau uneori în interiorul cuvintelor:

appeler [aple] a chema; petit [pti] mic

5. ɛ

Acest simbol reprezintă un e deschis :

— este marcat de un accent grav [`]: mère [mɛr] mamă

— este marcat de un accent circumflex [ˆ]: tête [tɛt] cap

— este urmat de două consoane: terre [tɛr] pământ

6. ɛ̃�

Este vorba de e (deschis) nazal care este redat în scris prin următoarele combinaţii de vocale şi consoane: in, im, ain, aim, en, ein, yn, ym:

magasin [magaz ] magazin; simple [s pl] simplu; bain [b ] baie; faim [f ] foame; examen [ɛgzam ] ɛ̃� ɛ̃� ɛ̃� ɛ̃� ɛ̃�examen; teint [t ] culoare; lynx [l ks] râs; sympathie [s pati] simpatie.ɛ̃� ɛ̃� ɛ̃�

7. ə

Aceste e întors se pronunţă ca un sunet intermediar între o şi e. Pentru rostirea lui buzele se rotunjesc ca pentru o, iar limba are poziţia ca pentru pronunţarea sunetului e.

le [lə] – (art. hot.); regret [rəgrɛ] – regret

8. i

I şi y se pronunţă ca i românesc şi se transcriu prin i.

vif [vif] viu; syllabe [silab] silabă

9. o

Se pronunţă ca un o închis, ca o românesc.

rose [roz]- roz

10. ɔ

- reprezintă o deschis, în general, când este urmat de două consoane. Se rosteşte cu buzele ceva mai îndepărtate decât la rostirea lui o românesc:

mort [mɔr] mort; porte [pɔrt] uşă

11. ɔ̃�

Se pronunţă ca un o nazal şi este redat prin on, om:

bon [b ] bun; maison [mεz ] casă; nom [n ] numeɔ̃� ɔ̃� ɔ̃�

12. œ

Grupurile de vocale eu,œ,œu, ue redau toate, în scris, acelaşi sunet, inexistent în limba romînă, sunet care se obţine aşezînd limba ca pentru a pronunţa un e deschis şi rotunjind în acelaşi timp buzele ca pentru a pronunţa un o deschis.

peur [pœr] frică; oeil [œj] ochi; soeur [sœr] soră; accueil [akœj] primire

13. œ̃�

Este vorba de un œ nazal care se reda prin un, um:

un [ ] un; parfum [parf ] parfumœ̃� œ̃�

14. ø

Referitor la simbolul acesta, grupurile de vocale eu, œu, în alte cuvinte, redau un sunet apropiat de cel descris mai sus, cu deosebirea că este închis. El se obţine aşezînd limba ca pentru a pronunţa un e închis şi rotunjind buzele ca pentru a pronunţa un o închis:

bleu [blø] – albastru; feu [fø] – foc; nœud [nø] – nod

15. u

In acest caz, nu transcriem u atunci cand avem un u românesc, ci e vorba de grupul de vocale ou:

troupe [trup] trupă; ours [urs] urs

16. y

U are altă valoare decît în limba romană. El reprezintă un sunet intermediar între i şi u. Acest sunet se transcrie printr-un y şi se pronunţă cu limba în poziţia în care îl pronunţăm pe i, buzele fiind în poziţia pe care o au la pronunţarea lui u românesc:

gravare [gravyr] gravură; lune [lyn] lună

Continuăm cu consoanele:

17. k

- litera k se pronunţă la fel ca în română

- C se pronunţă la fel ca în româneşte şi se transcrie prin k înaintea unei consoane, a vocalelor a, o, u sau la sfîrşitul unui cuvânt: climat [klima] – climă; parc [park] – parc; cap [kap] cap; sec [sɛk] uscat

- Q se pronunţă ca un c românesc şi se transcrie prin k. Este urmat (cu rare excepţii) de vocala u (care, în general, nu se pronunţă): quatre [katr] patru; qui [ki] cine

18. ɲ

Grupul gn redă sunetul ɲ şi reprezintă un ‘’n’’ înmuiat urmat de un ‘’i’’ foarte scurt.

règne [rεɲ] – domnie; ligne [liɲ] – linie

19. R

R diferă de consoana ‘r’ din limba română : nu se pronunţă cu vârful limbii, ci se articulează la baza limbii. Pentru a fi mult mai uşor, încearcă să pronunţi cu ajutorul unui « h » (aşa cum numim «r » graseiat)

gare [ga:R] – gară

Observaţie: Când după o vocală, apare semnul ”:” (ca în exemplul de mai sus) înseamnă că această vocală se pronunţă mai lung.

20. ʃ

Acest simbol redă grupul de cuvinte ch. Se pronunţă ca un s românesc:

cher [ʃ er] – scump; chat [ʃ a]- pisică

Exceptie : În unele cuvinte însă, ch se pronunţă k:

orchestre [orkestr]- orchestră; technique [tɛknik]- tehnic

21. v

Literele w şi v sunt transcrise cu acest simbol v şi amândouă se pronunţă v.

wolfram [volfram] - volfram

22. ʒ

Acest simbol reprezintă litera g care se pronunţă ca un j românesc înaintea vocalelor e, i, y:

gel [ʒɛl]- îngheţ; agir [aʒir]- a acţiona; gymnastique [ʒimnastik]- gimnastică

Aşa cum ai văzut în tabelul de la începutul articolului, în limba franceză există trei semivocale (vocale care nu se pot rosti decît însoţite de altă vocală, cu care formează împreună un diftong).

23. Semivocala numită yod (deosebită de i vocală)

- se pronunţă împingând înainte maxilarul inferior şi apropiind puţin limba de molarii superiori. Se transcrie prin [j]. În scris se redă prin i, y:

ii, ill (+ vocală) : idiot [idjo]- idiot; yeux [jø] - ochi; travail [travaj]- muncă; famille - [famij] - familie

24. Semivocala transcrisă prin [w]

- se apropie de sunetul u românesc. Pentru a o pronunţa se aşază limba şi buzele ca pentru pronunţarea lui u şi se trece repede la pronunţarea vocalei care urmează.

Semivocala w este redată în scris prin ou, oi, oe etc.:

oui [wi]- da; moi [mwa] – eu; poêle [pwal]- sobă

25. Semivocala transcrisă prin [µ]

- se apropie de sunetul transcris prin y, cu deosebirea că se trece repede la pronunţarea vocalei următoare. Se redă în scris prin u (urmat de o vocală): huit [µit] – opt; nuage [nµaʒ]- nor

Cam astea sunt regulile privind transcrierea fonetică. Acum vreau să îţi prezint alte reguli de pronunţie ale limbii franceze:

Regula 1:

Consoana C

- se pronunţă ca un s şi se transcrie prin s înaintea vocalelor e, i, y:

cinéma [sinema] – cinema; face [fas] – faţă; bicyclette [bisiklet]- bicicletă

- se pronunţă tot ca un s când este însoţit de semnul numit sedilă [‚]:

garçon [gars ] – băiatɔ̃�

Regula 2

Consoana S se pronunţă ca z când se află între două vocale:

base [baz]- bază; rose [roz] – roz

Regula 3

Grupul ti urmat de o vocală se pronunţă însă si:

inertie [inεrsi] – inerţie

Fac excepţie unele cuvinte ca:

amitié [amitje]- prietenie; garantie [garãti]- garanţie

precum şi cuvintele în care grupul ti urmează după un s sau un x:

bastion [bastj ] – bastion; immixtion [imikstj ]- imixtiuneɔ̃� ɔ̃�

Regula 4

Litera H nu reprezintă în limba franceză nici un sunet. Ea nu trebuie, deci, niciodată pronunţată.

Se disting două feluri de h:

1. h mut, înaintea căruia se face eliziunea şi care cere legătura:

l’herbe [lεrb] – iarba

les hommes [leᴗzᴗɔm] – oamenii

2. h aspirat, înaintea căruia nu se poate face eliziunea şi care nu permite legătura:

la halte [laᴗalt] - oprirea; les héros [leᴗero]- eroii

Regula 5

Grupul ph redă sunetul f:

philosophe [filɔzɔf]- filozof; phosphore [fɔsfɔr]- fosfor

Regula 6

Prin grupul th este redat sunetul t:

athénée [atene]- ateneu; théorie [teɔri]- teorie

Regula 7

Grupul sc înaintea vocalelor e şi i se citeşte s:

scène [sen]- scenă; science [sjãs]- ştiinţă

Regula 8

Grupul de vocale ou (transcris prin u de tipar) redă pe u românesc:

troupe [trup]- trupă; ours [urs]- urs

Regula 9

Grupurile de vocale au, eau sunt identice cu sunetul redat de vocala o:

automobile [ɔtɔmabil]- automobil; tableau [tablo]- tablou

Regula 10

Grupul de vocale ai este identic cu e închis: gai [ge]- vesel sau e deschis: français [frãsε]- francez.

Regula 11

Grupul ei se pronunţă uneori ca un e deschis [ε]: peine [pεn]- trudă; Seine [sεn]- Sena

Regula 12

În general, în limba franceză consoanele finale nu se pronunţă:

porc [por]- porc; rond [r ]- rotund; clei [kle]- cheie; sang [sã] – sânge; fusil [fyzi]- puşcă; loup [lu]- lup; ɔ̃�pays [pei]- ţară; trot [tro]-trap; paix [pε]- pace; nez [ne]- nas

Regula 13

Nu se pronunţă -r final al infinitivului verbelor din grupa I: aimer [eme]- a iubi; parler [parle]- a vorbi

Regula 14

Consoana X se pronunţă în general ca un x românesc şi se transcrie prin ks:

sexe [sεks]- sex; boxe [bɔks] - box

— se pronunţă uneori gz: exact [εgzakt] – exact

— se pronunţă s la sfârşitul unor cuvinte: six [sis]- şase; dix [dis] – zece

— se pronunţă uneori z: deuxième [døzjεm]- al doilea

Dacă te gândeşti că este un articol foarte lung, ştiu acest lucru. De asemenea, ştiu că la început ţi se va părea foarte complicat tot ceea ce am scris: atâtea combinaţii de litere, de vocale şi consoane, atâtea reguli şi observaţii. Nimeni nu spune că limba franceză este uşoară. Dar cel mai important este că tu vrei să înveţi şi de asemenea, că ai paşii pe care trebuie să-i urmezi pentru a o învăţa.

Eu îmi doresc ca acest articol să te ajute să îţi îmbunătăţeşti pronunţia în limba franceză. Chiar îmi doresc acest lucru şi chiar m-aş bucura să fie aşa.

Te rog chiar, să îmi laşi un comentariu şi să îmi spui cum ţi se pare şi cât de mult te ajută pe tine tot ce am scris eu aici. Şi mai am o rugăminte: trimite, te rog, acest articol prietenilor şi cunoştinţelor tale sau dă-i un share pe paginile tale de socializare pentru a le fi şi lor de folos. Îţi mulţumesc!

PS. Nu uita!!!! Exersează şi ascultă în limba franceză, în fiecare zi, câte puţin! Repetiţia este mama învăţăturii!

Numai bine,

Bianca