topografia-corpului-uman

2
 Topografia corpului uman Topografia corpului  Pentru a stabili pozitia diferitelor parti ale corpului omenesc si raporturile care exista între ele se stabilesc trei planuri de orientare: - planul frontal, paralel cu fruntea; - planul sagital, perpendicular pe primul, strabate corpul dinainte înapoi; - planul transversal, perpendicular pe primele doua, este dus paralel cu suprafata talpilor.  In rapor t cu planul fron tal, pozitia unui orga n sau parti din corp, poa te fi an terioara ( ventrala) sau posterioara (dorsala) . De exemplu, fata de planul frontal, nasul este situat anterior (ventral), iar coloana vertebrala este situata posterior sau dorsal. Fata de planul sagital, care trece prin mijlocul corpului ca un plan de simetrie (plan mediosagital), pozitia poate fi mediala (aproape de planul mediosagital) sau laterala (departata de planul mediosagital). In raport cu planul mediosagital ochii sînt asezati lateral fata de nas, dar medial fata de urechi, în sfârsit, fata de planul transversal pozitia unui organ sau parti din corp, poate fi superioara (crania la, mai aproape de craniu) sau inferioara (caudala), mai aproape de partea terminala a trunchiului. Astfel, nasul este situat cranial fata de gura, iar genunchiul este situat ca udai fata de sold. Pentru orientarea la nivelul membrelor, se folosesc termenii proximal (aproape de radacina membrului) si distal (departe de radacina membru* lui). De exemplu, mâna este situata distal fata de antebrat si brat, iar bratul este situat proximal fata de antebrat si mâna.  Alte eleme nte de topografie permit împ artirea corpului în zon e si cunoasterea proiectiei organelor la peretii trunchiului deoarece explorarea lor se face tocmai prin intermediul acestor pereti. De multe ori apare pe fisa bolnavului sau pe buletinul eliberat în urma unei explorari câte un termen care se foloseste pentru localizarea organelor. Se folosesc de pilda linii conventionale orientate vertical sau orizontal. Astfel, la torace folosim liniile aproximativ orizontale formate din coaste, iar ca linii verticale, cele duse prin mijlocul si marginile sternului, prin mijlocul claviculei, prin marginile axilei, prin vârful omoplatului si prin sirul apofizelor spinoase ale coloanei vertebrale. Cu ajutorul acestor linii putem proiecta la peretele toracic  1 / 2

Transcript of topografia-corpului-uman

Page 1: topografia-corpului-uman

5/12/2018 topografia-corpului-uman - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/topografia-corpului-uman 1/3

 

Topografia corpului uman

Topografia corpului

Pentru a stabili pozitia diferitelor parti ale corpului omenesc si raporturile care exista între

ele se stabilesc trei planuri de orientare:

- planul frontal, paralel cu fruntea;

- planul sagital, perpendicular pe primul, strabate corpul dinainte înapoi;

- planul transversal, perpendicular pe primele doua, este dus paralel cu suprafata talpilor.

In raport cu planul frontal, pozitia unui organ sau parti din corp, poate fi anterioara (ventrala)

sau posterioara (dorsala). De exemplu, fata de planul frontal, nasul este situat anterior (ventral),iar coloana vertebrala este situata posterior sau dorsal. Fata de planul sagital, care trece prin

mijlocul corpului ca un plan de simetrie (plan mediosagital), pozitia poate fi mediala (aproape de

planul mediosagital) sau laterala (departata de planul mediosagital). In raport cu planul

mediosagital ochii sînt asezati lateral fata de nas, dar medial fata de urechi, în sfârsit, fata de

planul transversal pozitia unui organ sau parti din corp, poate fi superioara (craniala, mai

aproape de craniu) sau inferioara (caudala), mai aproape de partea terminala a trunchiului.

Astfel, nasul este situat cranial fata de gura, iar genunchiul este situat ca udai fata de sold.

Pentru orientarea la nivelul membrelor, se folosesc termenii proximal (aproape de radacina

membrului) si distal (departe de radacina membru* lui). De exemplu, mâna este situata distal

fata de antebrat si brat, iar bratul este situat proximal fata de antebrat si mâna.

Alte elemente de topografie permit împartirea corpului în zone si cunoasterea proiectiei

organelor la peretii trunchiului deoarece explorarea lor se face tocmai prin intermediul acestor

pereti. De multe ori apare pe fisa bolnavului sau pe buletinul eliberat în urma unei explorari câte

un termen care se foloseste pentru localizarea organelor. Se folosesc de pilda linii

conventionale orientate vertical sau orizontal. Astfel, la torace folosim liniile aproximativ

orizontale formate din coaste, iar ca linii verticale, cele duse prin mijlocul si marginile sternului,

prin mijlocul claviculei, prin marginile axilei, prin vârful omoplatului si prin sirul apofizelorspinoase ale coloanei vertebrale. Cu ajutorul acestor linii putem proiecta la peretele toracic

1 / 2

Page 2: topografia-corpului-uman

5/12/2018 topografia-corpului-uman - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/topografia-corpului-uman 2/3

 

Topografia corpului uman

inima, vasele mari, plamânii, pleura etc.

De exemplu, inima se proiecteaza pe o suprafata oarecum patrulatere, delimitata de patrupuncte: cele doua puncte din dreapta sînt situate pe marginea dreapta a sternului (cel cranial la

unirea acestor margini cu al treilea cartilaj costal, iar cel caudal la unirea cu al saptelea cartilaj

costal); cele din stinga sînt situate mai departe de stern (cel cranial este situat pe marginea

craniala a celui de al treilea cartilaj costal, cam la 2,5 centimetri în afara sternului, iar cel caudal

dedesubtul coastei a 5-a si la 8-10 cm lateral de stern, în diferite boli ale inimii, suprafata de

proiectie a acestui organ la peretele toracic este mult modificata.

Si la peretele abdominal se folosesc anumite linii conventionale pentru delimitarea topografica:doua linii orizontale, din care cea craniala trece prin marginea inferioara a grilajului costal, iar

cea caudala uneste partile proeminente (spinele iliace) ale oaselor bazinului: doua' linii verticale

coborâte din mijlocul claviculelor pâna la radacina coapselor (liniile medioclaviculare). între

aceste linii se delimiteaza 9 zone cu urmatoarele denumiri si proiectii de organe: hipocondrul

drept: ficatul si vezicula biliara; epigastrul: stomacul; hipocondrul sting: splina; flancul drept:

colonul ascendent si rinichiul drept; mezogastrul: ansele intestinului subtire; flancul sting:

colonul descendent si rinichiul stâng; fosa iliacâ dreapta: cecul si apendicele (ovarul drept la

femeie); hipogastrul: vezica urinara si fosa iliacâ stinga: colonul sigmoid (ovarul stâng, Ia

femeie).

Examenul clinic urmareste sa localizeze durerile spontane si provocate acuzate de bolnav,

precum si modificarile de volum, forma si consistenta ale diferitelor organe, obtinând astfel

relatii ce vor fi folosite la stabilirea diagnosticului.

 

2 / 2

Page 3: topografia-corpului-uman

5/12/2018 topografia-corpului-uman - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/topografia-corpului-uman 3/3