Toamna mndr , harnic ci de bunuri darnic A-mp r it a ei comori: Frunza-i dat-au vntului, Iar roada p mntului Dat-o-au la muncitori.

Dat-au in pentru tergare ci porumb pentru co are Plin de inte aurii, ci to i strugurii de vie Pentru dalba veselie De la nun i i cum trii.

Dat-au nc pentru coas Iarba-i verde i frumoas Care-n mai au nflorit; c-a ei paseri cnt toare, c-a ei iruri de cucoare Tainicului R s rit.

c-au r mas, s rmana, goal , Pe cnd viforul se scoal Aducnd gerul de an! ... Ce-a s fac ea la iarn ?

Norii vin ca s a tearn Pe cmpii un lung troian.

Vai de ea! ... Ce-a s devie Sub cumplita vijelie Care sufl o erit Peste v ile uscate, Peste apele-nghe ate, Peste codrul desfrunzit?

Dar nu-i pas ! ... Ct e soare, Toamna, mndr es toare,

Pune furca-n brul ei, Ca s toarc is ese

Pnz lat -n i e dese De-nv lit umerii s i.

ci torcnd de-a lungul trece Peste brazda murg , rece, Unde ies painjini mii. Iar fuioru-i de matas Pe p mnt n urm las Mreji de raze argintii.

Cte lanuri, v i ntinse,

Toate-acuma sunt cuprinse De lungi fire ce lucesc. Unele s-adun -n caier, Altele, perdute-n aer, Tainic, lin c l toresc.

Toamna grabnic le urze te, Le-mplete te, nevede te, ci cu toate la un loc Ea- i lucreaz -o-nv litoare Ca s mearg -n ez toare ci s ia parte la joc.

Iat-o n c me

alb ,

Cu lef i mari lucind n salb , Mari ct ochii s i c prii. Trista iarn -o pizmuie te ci prin neguri o pnde te Descntnd vr jitorii.

Iar romnul cu drag spune: Doamne! f nc -o minune! Scoate-o fa -n calea mea, Ca i toamna harnic ci de suflet darnic ,

S -mi fac traiul meu cu ea!