Traditii Romanesti toamnaToamna se începe de la Sf. Maria Mică şi durează până la Sf. Nicolae, 6 decembrie. # Când tună toamna târziu, se zice că Sf. Ilie se întoarce cu carul plin de păpuşoi acasă. Roatele carului sunt pline de cuie, ca să nu scapete la vale. Cum merg ele pe podul cerului, îl înţeapă, şi prin acele înţepături curge ploaia.Sambata, 1 noiembrie, Biserica Ortodoxa a randuit sa se faca pomenirea mortilor. Pomenirea din aceasta zi, este cunoscuta si sub denumirea de Mosii de toamna. Tinand seama ca nu stim unde se afla cei morti, ne rugam atat pentru cei din iad, cat si pentru cei din rai.

Superstitii din batrani despre toamnaCând vin ciorile de cu toamnă, e semn că vine şi iarna. Dacă toamna vin stoluri de grauri şi se pun printre vite la câmp, e semn de toamnă lungă, se vor coace cucuruzii. Dacă rândunelele se duc târziu toamna de la noi, e semn de toamnă frumoasă şi călduroasă. Dacă paserile sălbatice, toamna, când pleacă de la noi, au zbor lin, toamna e lungă şi frumoasă, dar dacă zboară în cerc şi lărmuiesc mult, vremea e schimbăcioasă, toamna urâtă. Când toamna sunt şoareci mulţi, e semn că iarna va fi mare.Când cântă vrăbiile toamna, are să plouă. Toamna, de va tuna şi fulgera, e semn că primăvara va fi secetoasă. Dacă zboară toamna multe aţe de paingăn, va fi toamnă lungă.

Flori de toamnaCu instalarea toamnei gama coloristica si de parfum a florilor incepe sa se diminueze simtitor. Exemplare autohtone sau exotice, aclimatizate, cu care ne obisnuisem in zilele insorite, devin din ce in ce mai discrete ca inflorire, lasand loc unor specii tomnatice. Printre cele mai raspandite specii de gradina, cu inflorire in septembrie-octombrie se numara crizantemele, ochiul boului, , regina noptii , brandusa de toamna, daliile, garofitele, frezia, gazania, tuberozele , hortensia etc.

Anotimpurile sunt perioade de timp diferite după temperatură. Anul are patru anotimpuri. Acestea sunt: iarna, primăvara, vara şi toamna. Ele se succed după cum se apropie planeta noastră de Soare.Fiecare anotimp are câte trei luni.

TOAMNA Zilele devin mai scurte şi mai răcoroase. Plantele nu mai înfloresc, iar copacii îşi pierd frunzele.Există fructe din abundenţă. Recoltele sunt strânse, iar câmpurile sunt apoi arate. Oamenii şi animalele îşi fac provizii pentru lunile de iarnă. Unele păsări pleacă în ţările calde. Lunile de toamnă sunt : septembrie, octombrie şi noiembrie. Toamna frunzele copacilor se îngălbenesc şi cad;Toamna ploua. Toamna se coc fructele si legumele. Toamna infloresc crizantemele. Toamna oamenii culeg roadele din gradini,livezi si vii se culeg viile; se recoltează porumbul, floarea- soarelui; păsările călătoare pleacă spre ţările calde; -zilele devin mai scurte, mai reci şi mai ploioase etc

Animalele sălbatice toamnaZiua se scurtează, temperaturile coboară, iar soarele petrece tot mai putin timp pe cer. Toamna sursele de hrana se împutinează, adăpostul si protectia împotriva prădătorilor pe care o ofereau plantele dispare. Nu este usor să te străduiesti să cauti hrană tot mai rară si în acelasi timp să fii cu ochii în patru fată de prădători. Este multă agitatie si efort pentru animale, care trebuie să se asigure că vor trece iarna cu bine.

În septembrie, când începe şcoala, este vremea să înceapă şi toamna. Potrivit astronomilor, la 23 septembrie putem spune că am intrat în toamnă. Este data la care, din nou, ziua este egală cu noaptea.

Soarele ne zâmbeşte din ce în ce mai puţin. Semnele venirii toamnei sunt: căderea primei brume şi căderea masivă a frunzelor arborilor.Zilele de toamnă sunt foarte diferite ca aspect: unele sunt însorite şi călduroase, altele mohorâte şi friguroase. În unele zile plouă, în altele este ceaţă sau cade brumă. Cu toţii ne îmbrăcăm mai gros şi purtăm umbrelele după noi.

ProblemaToamna are 3 luni: septembrie,octombrie şi noiembrie. Ştiind că în în zona noastră 24 de zile au fost cu ploaie şi 17 înnorate, aflaţi în câte zile de toamnă soarele a strălucit nestingherit pe cer.Câte zile are toamna ? 30+31+30=91 (zile)Câte zile au fost fără soare ?24+17=41(zile fără soare)Câte zile au fost cu soare ?91-41=50 (zile insorite)Răspuns: 50 zile insorite

Arborii toamnaToamna, pădurile de foioase îşi pierd culoarea verde. Ele se colorează în roşu, ruginiu şi galben. Frunzele stejarului îngălbenesc, dar nu cad toate. O parte din ele rămân pe ramuri toată iarna şi cad numai primăvara, o dată cu apariţia noilor frunze. Dezgoliţi de frunze, arborii devin tot mai stingheri în bătaia vântului rece. Grădinile sunt pustii, câmpurile golaşe.

Principalele activitati ale oamenilor toamnaPrincipala activitate în acest anotimp este strângerea recoltei. Se recoltează porumbul. Cea mai mare parte se depozitează pentru hrana oamenilor şi a animalelor, iar o altă parte se păstrează pentru sămânţă în anul următor. Se culeg şi roadele din grădinile de legume: fasolea, ceapa, pătlăgelele roşii, vinetele, ardeii, dovlecii, dovleceii, etc. Gospodinele se grăbesc să facă murături, zacuscă, suc de roşii, bulion şi zarzavaturi. Este şi vremea culesului fructelor din grădini şi livezi. Acum se culeg merele, perele, nucile, gutuile – fructe care pot fi depozitate şi păstrate pentru zilele de iarnă. Fructele au foarte multe vitamine şi e bine să le mâncăm proaspete.În zonele de deal şi în anumite părţi de câmpie se culeg viile. Boabele dulci de struguri sunt stoarse şi mustul obţinut se va transforma în vin. În Dobrogea, datorită solului, există numeroase podgorii foarte cunoscute: Murfatlar, Niculiţel, Babadag.

Definitia toamneiToamna este Anotimp care urmează după vară și precedă iarna, cuprinzând (în emisfera boreală) intervalul dintre 23 septembrie și 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, însemnate precipitații și veștejireavegetației. Definită ca fiind cea mai bogată fiică a anului întrucât ne aduce minunatele-i bogăţii alimentare, ea ne „croieşte”, uneori, din cauza deselor schimbări de temperatură, un drum către răceală pe care trebuie să-l preîntâmpinăm şi să-l prevenim din timp.

Stari de toamnaMai puţin vioaie, toamna ne întâmpină cu zile scurte şi nopţi lungi. Ea aduce un suflu de melancolie în sufletele fiecăruia dintre noi.Activităţile oamenilor se restrâng, totul parcă nu mai are aceeaşi viaţă cum se întâmpla primăvara şi vara, peste toate se aşterne o tăcere, este tăcerea ce ne îmbie la odihnă, linişte şi meditaţie. Oraşele par a fi

goale, îmbrăcate în straie sărăcăcioase. Blocurile triste ne dau de veste că urmează o perioadă colorată-n gri, băncile din parcuri sunt pustii, iar aleile acoperite de frunze ruginii, ude şi reci de la ploile ce curg din norii pustii sunt înmărmurite de singurătate.

Citate despre toamnaToamna este o a doua primăvară, în care fiecare frunză este o floare. - Albert CamusVântul de toamnă schimbă culorile frunzelor. El mi-a pus în păr primul fir alb. - Haiku de Natsume SosekiToamna este primăvara iernii. - Henri de Toulouse – LautrecPentru oameni, toamna este timpul recoltei, al adunării roadelor. Pentru natură, toamna este o perioadă a însămânţării, a risipirii în cele patru vanturi. - Edwin Way Teale

Ghicitori de toamna Din mugur ea răsareVerde se deschide-n soareŞi trăieşte, până cândVine toamna, cu-al său vântS-o trântească la pământ.Raspuns: Frunza

Iarba o ofileste,Vantul il porneste,Frunza vestejeste,Ploaia o porneste.Raspuns: Toamna

Miezul, doar, e de mâncat.Coaja e de aruncat.Şi în sac se pot păstraSparte, doar, se pot mânca.Raspuns: Nuca Anotimpul frunzelor uscate,Lăzilor cu roade încărcate.Anotimpu-n care noaptea creşteŞi în care vremea se răceşte.Raspuns: Toamna

Tarus galben ascutit In pamant sade infipt.Un iepuras l-a gasit

Si pe loc la rontait. Cine este? L-ati ghicit?Raspuns: Morcovul

Cu bobite auriiCu bobite rubiniiTare-s buni si aromatiSi-n must dulce transformati.Raspuns: Strugurele

In copac se naste,Doina o cunoaste.Bruma daca pica,Viata i-o ridica.Raspuns: Frunza

Patru fraţi intr-o casăŞi de ploaie nu le pasă.Raspuns: Nuca

Pe un deal rotatŞade un moşneag umflat.Raspuns: Dovleacul

Deasupra iarba se-ncurcăŞi sub ea ouă de curcă!Raspuns: Cartoful

In gradina de legumeCreste un ardei anume.Este rosu si bombatSi-l pui toamna la murat. Raspuns: Gogosarul

Intr-o cusca multi catei, Toti sunt albi si rotofei - Mama-i pune la mujdei!Eu sunt sigur ca nu vreiFripturica fara ei.Raspuns: Usturoiul

10 creaturi mitologice irlandeze

10. Gancanagh este o zână de sex masculin, cunoscut pentru seducerea femeilor. Puterea lui este atât de intensă încât femeile tânjesc după el până mor sau se luptă între ele până la moarte pentru dragostea unui Gancanagh. Potrivit Wikipedia, aceștia sunt, de obicei, descriși ca având și o pipă, dar pe care niciodată nu o folosesc, deoarece ei urăsc fumul.

9. Nighe Bean este spiritul unei femei care a murit la naştere, condamnată să spele sângele de pe lințoliul copilului mort de curând până în momentul în care acesta ar fi murit de bătrâneţe. Spiritul are o singură nară, un dinte lung și sânii lăsați. Dacă sunteţi destul de curajoși pentru a suge de la pieptul ei, puteţi deveni fiul său adoptiv, iar ea vă va îndeplini o dorință.8. Merrows reprezintă echivalentul scoțian – irlandez pentru sirene. Uneori, merrows ies din mare şi hoinăresc pe mal sub forma unor vaci micuțe, fără coarne. Când își reiau forma inițială, ei poartă o tichie roșie, denumită druith cohullen, și care este, de obicei, acoperită cu pene. În cazul în care pălăria le este furată, aceștia nu se mai pot întoarce în valuri.7. Clurichaun este ceva asemănător cu un spiriduș, numai ca el este malefic și este un mare iubitor de bautură. Veşnic beat, dacă e tratat bine, va proteja pivniţa cu vin a celui la care se află în ”vizită”, dar dacă nu, ei bine, va lăsa pivniţa goală, va distruge toată gospodăria şi va împrăștia toate turmele doar pentru a fi o învățătură de minte pentru cel care l-a supărat. Ei sunt adesea înlocuiți cu spiriduşi mai celebri în scopul de a face mai multe poveşti accesibile unui public cât mai larg.

6. Fir Bolg a făcut parte dintr-o categorie a creaturilor care au locuit în Irlanda înainte ca insula să fie cucerită şi populată cu zei din mitologia irlandeză, Tuatha De Danann. Foarte puține se cunosc despre aceștia, ei dispărând din folclor, ca urmare a apariției creștinismului. Cu toate acestea, The Fir Blog au prins viață din nou în jocurile moderne.5. Kelpie pare să fie un cal sau un ponei, rătăcit și frumos, din care picură apă, iar pielea lui este rece și mătăsoasă. Își foloseşte frumuseţea pentru a atrage oameni, în special copii, care sunt tentați să călărească. În momentul în care un călăreț se avântă pe spatele său, pielea devine cleioasă și imediat calul se azvârle în cel mai apropiat iaz sau lac, pentru a-l îneca pe cel care s-a aventurat să îl călărească.

4. Leprechaun este probabil una dintre cele mai cunoscute creaturi din folclorul irlandez: spiridușul micuț de statură, îmbrăcat în verde (cu toate că spiriduşii din vechime purtau roșu), şi care ascund vase cu aur la capătul curcubeului.3. Selkie sunt unele dintre cele mai faimoase creaturi din legendele irlandeze. Ele sunt o rasă de oameni în piele de focă, care pot arunca pieile lor pentru a lua forma unor omeni frumoși. Fără pieile lor, însă, nu se mai pot întoarce în mare. Povestirile despre Selkie, în general, sunt despre pescari care iau de soții pe fetele acestor creaturi mitologice, după ce le-au ascuns în ascuns în prealabil pieile de focă. Selkies sunt bune tovarșe, chiar și mame bune pentru copiii lor pe jumătate pământeni, dar până în ziua în care își descoperă accidental pielea de focă, ca apoi să dispară în ocean pentru totdeauna.

2. Dullahan este un călăreţ pe un cal negru, care își poartă sub braţ capul, iar în cealaltă mână ține un bici care este, de fapt, o coloană vertebrală umană. În cazul în care călărețul se opreşte, cineva va muri curând. Apoi pronunță numele persoanei care moare la fața locului. Singurul mod de a întoarce un dullahan este aurul, deoarece aceștia sunt îngroziţi de el.1. Banshee este o femeie frumoasă, înveșmântată într-o mantie, care deplânge moartea dar, spre deosebire de dullahan, ea nu ucide. De obicei, Banshees bocesc numai înainte de decesul unei persoane importante, puternice sau sfinte. Banshee, care apare în miturile irlandeze, s-a dovedit a fi uneori zeița irlandeză a razboiului, Morrígan, iar Banshee cea modernă este de obicei asociată cu strigoii și cu crima.

Selkie

In Celtic myth, a Selkie is a creature that lives most of its life as a seal, but sheds its skin from time to time, leaving it on the beach while it dances on dry land. After discarding their sealskin, Selkies are said to take the form of hypnotically beautiful men or women, which often makes them a source of fascination for Irish fishermen. The most common folktales relating to the selkie usually involve a lone fisherman spying a beautiful selkie maiden on the shore and stealing her seal skin, hiding it away and forcing her to become his bride. Though the selkie makes an obedient and attentive wife, the fisherman must carefully guard the secret of where her pelt is hidden, because she will often abandon her husband and children and use it to escape back to the sea. Of selkie men, it is said that they will come to seduce a fisherman’s widow if she cries seven tears into the sea.

Kelpie

A Kelpie, or “water-horse”, is a malevolent spirit that often takes the form of a lost pony or foal, usually seen dripping wet. Its unassuming disguise is meant to lure individuals, usually children, into climbing onto its back. When a rider mounts, the beast’s silky skin becomes adhesive, and it gallops headlong back into the water from whence it came, drowning and subsequently devouring its

trapped rider–all except the heart and liver, although the stories fail to elucidate precisely why that might be the case. And of course, as with many Irish mythical creatures, it is also thought to occasionally appear as a beautiful man or woman who seduces unsuspecting humans and leads them to their deaths.

The Salmon of Knowledge

This is an interesting one. Figuring prominently in the story of Fionn MacCumhaill, the Irish folk hero of the Fenian myth cycle, the Salmon of Knowledge is supposed to have come into existence when an ordinary salmon ate nine hazelnuts that fell into the Well of Wisdom from surrounding Hazel trees. No word on what the salmon was doing at the bottom of the Well of Wisdom or what was particularly special about those hazelnuts, but long story short, the fish gained all of the world’s knowledge in its flesh. Fionn, the hero of legend, burned his thumb on some searing fish fat while he was cooking it for the poet Finn Eces. As a result, he absorbed all of the world’s knowledge, and for the rest of his life could call upon this knowledge by simply biting his thumb. It makes perfect sense! The Salmon of Knowledge legend was notably parodied by the late, great Douglas Adams in his unfinished final novel, The Salmon of Doubt.

Abhartach

Abhartach, according to Irish folk tradition, was a cruel and vicious chieftan who persecuted his subjects relentlessly–by some accounts even drinking their blood. Said to be a powerful magician, he reigned as a tyrant until he was finally slain by the chieftan of a neighboring tribe. But, buried in a standing position, he emerged from the grave the next day and began terrorizing his erstwhile subjects anew. He was once again slain by his neighbor, once again buried right-side-up, and once again returned to earth in a day’s

time, until he was finally slain for good, this time buried head-down so that he couldn’t return. Interestingly, though the story of Dracula is traditionally thought to arise from the life and atrocities of the 15th Century Transylvanian ruler Vlad Tepes “The Impaler”, historian Elizabeth Miller points out that the sources available to Bram Stoker at the time of its writing did not chronicle his various misdeeds. Given this fact, and considering that Bram Stoker was an Irishman, some historians speculate that the Abhartach legend is a much more likely source of some elements of the Dracula story.

Gancanagh

You know, it’s really odd how many mythical Irish creatures list seducing unsuspecting humans as their raison d’etre. If they’re really all so sex-crazed maybe they should just have some sort of otherworldly singles mixer where they can discreetly pair off without seeing us poor mortals spirited away, drowned or subject to countless other misfortunes. And as misfortunes go, unwitting victims of the Gancanagh certainly experience one of the most bizarre. Appearing as an irresistibly beautiful man, the Gancanagh leaves his victims physically addicted to his love by way of a toxin that he excretes from his skin. When he departs, his love-lorn (and de-toxing) subjects waste away to nothing for want of his companionship. Some even fight other women to the death for his love–which, of course, they cannot really possess.

Bean Sidhe

Closely associated with the banshee, the Bean Sidhe is an omen of death in Celtic mythology. According to legend, they are spirits who appear to portend the death of a local individual–usually someone of importance–by wailing. In some versions of of the story, the Bean Sidhe can be spotted by a riverbed, washing the blood out of the garments of the soon-to-be deceased. It is said that if a passer-by asks the Bean Sidhe politely they can discover the names of those about to die, and that she will even answer three questions. Interestingly, Banshees are often associated with noble Irish lineages, and are seen as a sign of prestige–only the most important families could have a Banshee dedicated to mourning the loss of one of their rank.

Clurichaun

While most people are no doubt familiar with the leprechaun, few people probably know about his party-loving cousin, the Clurichan. While the leprechaun is traditionally associated with the trade of the shoe-maker, the Clurichaun is a surly drunk who enjoys riding on the backs of sheep and dogs. Come to think of it, these guys would probably make a much better mascot than the leprechaun for St. Patrick’s Day celebrations–at least given the way we celebrate in America.

Dullahan

The Dullahan is yet another death-omen in Celtic mythology. Similar to the Headless Horseman from “The Legend of Sleepy Hollow”, the Dullahan is a rider who carries a whip made of a human spine in one hand and his own hideous, grinning head tucked beneath his other arm. He rides swiftly to the place where the deceased is to perish, all doors and gates opening before him, and proclaims the name of the condemned, who then immediately dies. The Dullahan does not take kindly to onlookers, and will supposedly lash out the eyes of spectators with his spine whip. Oddly enough, Dullahans are said to be terrified of gold, and will flee from the sight of it. Good to know, I suppose.

Pooka

Despite the cuddly name, the Pooka is not a spirit to be trifled with. Though not classified as a wholly malevolent spirit, they are prone to violence and considered to be vicious pranksters–which would probably explain the similarity of the name “pooka” to “Puck”, whom many readers probably know as the faerie trickster from William Shakespeare’s “A Midsummer Night’s Dream”. Pookas are said to mostly appear in the form of horses and goats, although occasionally they will appear as other animals or even in human form. In some agricultural traditions, a portion of each harvest is left uncollected in the field as the “pooka’s share” in order to appease the capricious spirit and ensure good harvests in the future. Strangest of all, however, is the fact that Brian Boru, the High King of Ireland from 1002-1014, is said to be the only human to ever ride a Pooka. That would certainly be a pretty neat trick, given that they’re almost definitely make-believe.

Caoranach

In Celtic folklore, Caoranach is a monstrous female serpent who is said to be the mother of all demons and monsters. She is supposed to have lived in Lough Derg, an Irish lake that is home to the famous Christian pilgrimage site, Station Island, known for a legend in which Jesus revealed to Saint Patrick a cave that was supposed to be an entrance to Hell. Saint Patrick himself is said to have slain Caoranach after doing battle with her for two days and two nights in the murky waters of Lough Derg–which name, incidentally, means “Dark Lake”, apparently referring to the darkening of the lake as it filled with the defeated Caoranach’s blood.. What really interests me about this story, however, is its eerie similarity to that of Beowulf. After defeating the monster Grendel, Beowulf proceeds to the lair of Grendel’s mother, which happens to be under a lake. Diving down to an underwater cave, Beowulf slays Grendel’s

mother and returns to his men triumphant. Could these stories have a common source? We may never know.

Spiridușii (probabil din lat. spiritus – „spirit, suflu, duh de viață”) sunt duhuri binevoitoare domestice prezente în mituri și superstiții ale românilor.LegendaOriginea lor se presupune a veni de la satirii Atenei antice și e legată de credința în geniile casei, genii pe care le găsim la hotarul dintre civilizația umană , elementul sălbatic și lumea supranaturală. Divinități ale naturii, spiridușii au fost influențați de creștinism și de un amalgam de credințe legate de învierea morților. Când, la începuturi, cultul marilor divinități păgâne a fost interzis de creștinism, zeitățile căminului, apropiate de preocupările zilnice ale poporului (să aibă recolte abundente, animale sănătoase, case curate etc) nu s-au șters de tot. Cultul lor a devenit secret, numele s-a transformat...

Paralele cu alte mitologiiPrin caracterul său, spiridușul poate fi comparat cu spiritul protector genius din mitologia romană, cu piticii Elf și Kobold din mitologia popoarelor nordice, cu demonul familial lutin de la francezi, cu omulețul Brownie din poveștile scoțiene, cu Leprechaun din mitologia irlandeză și cu duhul Domovoi din mitologia slavă. Legenda spune că spiridușilor le place să strângă aur, pe care îl păstrează într-o oală și îl ascund la capătul curcubeului. Dacă un om prinde un spiriduș, acesta trebuie să îi îndeplinească omului 3 dorințe înainte de a fi eliberat.TrăsăturiTocmai pentru distincția realizată anterior, fiind amintite nume ale unor spirite similare din alte culturi, spiridușul trebuie delimitat ca o prezență specifică mitologiei românești. Astfel, spiridușul este clocit de un om și poate avea un posesor diferit de acela dacă este vândut unei alte persoane. El se naște dintr-un ou părăsit care a fost clocit la subsoară un timp determinat; în funcție de proveniența oului, spiridușul are adeseori aspectul unui pui de găină sau a unui șarpe miniatural. Spiridușul se păstrează într-o sticlă și poate fi îndepărtat doar dacă este legat într-o basma la îndemâna eventualilor hoți. Un spiriduș trebuie să primească mereu de lucru; cu pricepere, cel care l-a clocit sau proprietarul poate să obțină bani sau obiecte cu ajutorul său. O plată în bani sau un dar înmânat de spiriduș unei persoane străine se întoarce întotdeauna la posesorul spiridușului.Spiridușul nefastDeși prezența spiridușului este benefică în cele mai multe cazuri, există situații izolate unde el poate lucra împotriva posesorului său. Tudor Pamfile notează: „un drăcușor în carne și oase sau întruchiparea acestuia într-o vietate văzută sau nevăzută care, la casa unde șade, aduce toate nenorocirile de pe lume, atâta timp cât trăiește omul”. Spiridușul casei, cel care poate duce la îndeplinire munci casnice, acționează după bunul plac în momentul în care nu îi este dată o ocupație, aducând adeseori stricăciuni gospodăriei.Un tip de spiriduș nefast este și leprechaun, o creatură legendară din folclorul irlandez.Mitologia româneascăÎn tradițiile românești, spiridușul este un drac încarnat sau înfățișat printr-o vietate -de multe ori sub forma unui pui- care locuiește într-o gospodărie, aducând stăpânului acesteia noroc. Spiridușii se nasc din ouă :de obicei, un ou părăsit care trebuie ținut la subțioară și clocit acolo timp de 40 de zile. Odată ce iese, acel pui constă de fapt într-un spiriduș, care va trebui ținut într-o oală roșie, nouă, cu coji de ceapă. Apoi acesta va îndeplini toate doleanțele stăpânului său, iar la moartea acestuia poate fi vândut pe două parale. În Moldova, oul este mic, provenind de la o găină care se crede că a fost călcată de diavol. Așadar, spiridușul care va ieși, deși face bine stăpânului, este un trimis al Necuratului, iar după moartea omului, sufletul său îi va aparține diavolului. După credințele moldovenești, oul părăsit trebuie ținut la subțioară 9 zile într-o casă nelocuită, fără cruci sau icoane, iar după aceste zile , va ieși un pui mic și negru, însuși diavolul, care va îndeplini toate poruncile stăpânului. El va fi păstrat într-o sticlă, într-un borcan sau "oale mici de marmoră sau pământ alb" Tudor Pamfile, fiind hrănit cu miez de nucă. Conform credințelor populare, spiridușul poate apărea sub forma unui ban, care are puterea de a atrage alți bani de la oamenii bogați. Un astfel de spiriduș se poate achiziționa din Bucovina, de la o vrăjitoare care aduce apă de la nouă fântâni și apoi pune o monedă curată în această apă, descântând : "Te dau după Necurat, dimpreună cu moneda aceasta a lui ... ( se spune numele ), să îi fii de noroc , unde va schimba moneda , tu să o aduci înapoi!" Tudor Pamfile . Omul va lua acea monedă și o va purta timp de 9 zile sub călcâi , în pantofi, fără să își schimbe încălțămintea sau să se spele, fără a vorbi cu cineva sau a se ruga în tot acest timp. Pentru ca banii să nu fie furați de un spiriduș , femeile din Bucovina așază în punga cu bani nafură.

SelkieIn Celtic myth, a Selkie is a creature that lives most of its life as a seal, but sheds its skin from time to time, leaving it on the beach while it dances on dry land. After discarding their sealskin, Selkies are said to take the form of hypnotically

beautiful men or women, which often makes them a source of fascination for Irish fishermen. The most common folktales relating to the selkie usually involve a lone fisherman spying a beautiful selkie maiden on the shore and stealing her seal skin, hiding it away and forcing her to become his bride. Though the selkie makes an obedient and attentive wife, the fisherman must carefully guard the secret of where her pelt is hidden, because she will often abandon her husband and children and use it to escape back to the sea. Of selkie men, it is said that they will come to seduce a fisherman’s widow if she cries seven tears into the sea.

KelpieA Kelpie, or “water-horse”, is a malevolent spirit that often takes the form of a lost pony or foal, usually seen dripping wet. Its unassuming disguise is meant to lure individuals, usually children, into climbing onto its back. When a rider mounts, the beast’s silky skin becomes adhesive, and it gallops headlong back into the water from whence it came, drowning and subsequently devouring its trapped rider–all except the heart and liver, although the stories fail to elucidate precisely why that might be the case. And of course, as with many Irish mythical creatures, it is also thought to occasionally appear as a beautiful man or woman who seduces unsuspecting humans and leads them to their deaths.

The Salmon of KnowledgeThis is an interesting one. Figuring prominently in the story of Fionn MacCumhaill, the Irish folk hero of the Fenian myth cycle, the Salmon of Knowledge is supposed to have come into existence when an ordinary salmon ate nine hazelnuts that fell into the Well of Wisdom from surrounding Hazel trees. No word on what the salmon was doing at the bottom of the Well of Wisdom or what was particularly special about those hazelnuts, but long story short, the fish gained all of the world’s knowledge in its flesh. Fionn, the hero of legend, burned his thumb on some searing fish fat while he was cooking it for the poet Finn Eces. As a result, he absorbed all of the world’s knowledge, and for the rest of his life could call upon this knowledge by simply biting his thumb. It makes perfect sense! The Salmon of Knowledge legend was notably parodied by the late, great Douglas Adams in his unfinished final novel, The Salmon of Doubt.

AbhartachAbhartach, according to Irish folk tradition, was a cruel and vicious chieftan who persecuted his subjects relentlessly–by some accounts even drinking their blood. Said to be a powerful magician, he reigned as a tyrant until he was finally slain by the chieftan of a neighboring tribe. But, buried in a standing position, he emerged from the grave the next day and began terrorizing his erstwhile subjects anew. He was once again slain by his neighbor, once again buried right-side-up, and once again returned to earth in a day’s time, until he was finally slain for good, this time buried head-down so that he couldn’t return. Interestingly, though the story of Dracula is traditionally thought to arise from the life and atrocities of the 15th Century Transylvanian ruler Vlad Tepes “The Impaler”, historian Elizabeth Miller points out that the sources available to Bram Stoker at the time of its writing did not chronicle his various misdeeds. Given this fact, and considering that Bram Stoker was an Irishman, some historians speculate that the Abhartach legend is a much more likely source of some elements of the Dracula story.

GancanaghYou know, it’s really odd how many mythical Irish creatures list seducing unsuspecting humans as their raison d’etre. If they’re really all so sex-crazed maybe they should just have some sort of otherworldly singles mixer where they can discreetly pair off without seeing us poor mortals spirited away, drowned or subject to countless other misfortunes. And as misfortunes go, unwitting victims of the Gancanagh certainly experience one of the most bizarre. Appearing as an irresistibly beautiful man, the Gancanagh leaves his victims physically addicted to his love by way of a toxin that he excretes from his skin. When he departs, his love-lorn (and de-toxing) subjects waste away to nothing for want of his companionship. Some even fight other women to the death for his love–which, of course, they cannot really possess.

Bean SidheClosely associated with the banshee, the Bean Sidhe is an omen of death in Celtic mythology. According to legend, they are spirits who appear to portend the death of a local individual–usually someone of importance–by wailing. In some versions of of the story, the Bean Sidhe can be spotted by a riverbed, washing the blood out of the garments of the soon-to-be deceased. It is said that if a passer-by asks the Bean Sidhe politely they can discover the names of those about to die, and that she will even answer three questions. Interestingly, Banshees are often associated with noble Irish lineages, and are seen as a sign of prestige–only the most important families could have a Banshee dedicated to mourning the loss of one of their rank.

Clurichaun

While most people are no doubt familiar with the leprechaun, few people probably know about his party-loving cousin, the Clurichan. While the leprechaun is traditionally associated with the trade of the shoe-maker, the Clurichaun is a surly drunk who enjoys riding on the backs of sheep and dogs. Come to think of it, these guys would probably make a much better mascot than the leprechaun for St. Patrick’s Day celebrations–at least given the way we celebrate in America.

DullahanThe Dullahan is yet another death-omen in Celtic mythology. Similar to the Headless Horseman from “The Legend of Sleepy Hollow”, the Dullahan is a rider who carries a whip made of a human spine in one hand and his own hideous, grinning head tucked beneath his other arm. He rides swiftly to the place where the deceased is to perish, all doors and gates opening before him, and proclaims the name of the condemned, who then immediately dies. The Dullahan does not take kindly to onlookers, and will supposedly lash out the eyes of spectators with his spine whip. Oddly enough, Dullahans are said to be terrified of gold, and will flee from the sight of it. Good to know, I suppose.

PookaDespite the cuddly name, the Pooka is not a spirit to be trifled with. Though not classified as a wholly malevolent spirit, they are prone to violence and considered to be vicious pranksters–which would probably explain the similarity of the name “pooka” to “Puck”, whom many readers probably know as the faerie trickster from William Shakespeare’s “A Midsummer Night’s Dream”. Pookas are said to mostly appear in the form of horses and goats, although occasionally they will appear as other animals or even in human form. In some agricultural traditions, a portion of each harvest is left uncollected in the field as the “pooka’s share” in order to appease the capricious spirit and ensure good harvests in the future. Strangest of all, however, is the fact that Brian Boru, the High King of Ireland from 1002-1014, is said to be the only human to ever ride a Pooka. That would certainly be a pretty neat trick, given that they’re almost definitely make-believe.

CaoranachIn Celtic folklore, Caoranach is a monstrous female serpent who is said to be the mother of all demons and monsters. She is supposed to have lived in Lough Derg, an Irish lake that is home to the famous Christian pilgrimage site, Station Island, known for a legend in which Jesus revealed to Saint Patrick a cave that was supposed to be an entrance to Hell. Saint Patrick himself is said to have slain Caoranach after doing battle with her for two days and two nights in the murky waters of Lough Derg–which name, incidentally, means “Dark Lake”, apparently referring to the darkening of the lake as it filled with the defeated Caoranach’s blood.. What really interests me about this story, however, is its eerie similarity to that of Beowulf. After defeating the monster Grendel, Beowulf proceeds to the lair of Grendel’s mother, which happens to be under a lake. Diving down to an underwater cave, Beowulf slays Grendel’s mother and returns to his men triumphant. Could these stories have a common source? We may never know.

Selkie În mit Celtic, un Selkie este o creatură care trăiește cea mai mare a vieții sale ca un sigiliu, dar grajduri pielea din când în când, lasand-o pe plajă în timp ce dansează pe uscat. După îndepărtarea piele de focă lor, Selkies se spune să ia forma de bărbați sau femei frumoase hipnotic, care de multe ori le-o sursă de fascinație pentru pescari irlandezi face. Cele mai frecvente poveștile legate de Selkie implica, de obicei, un pescar singuratic spionat o frumoasă fată Selkie pe mal și fura pielea ei sigiliu, ascunzându-se departe și forțând-o să devină mireasa lui. Deși Selkie face o soție ascultătoare și atent, pescarul trebuie să o păziți cu grijă secretul în care Pelt ei este ascuns, pentru că ea va abandona de multe ori soțul și copiii ei și să-l utilizați pentru a scăpa inapoi in mare. De oameni Selkie, se spune că ei vor veni pentru a seduce văduva unui pescar, dacă ea plânge de șapte lacrimi în mare. Kelpie A Kelpie, sau "apă-cal", este un spirit malefic care ia adesea forma unui ponei pierdut sau mânz, de obicei, văzut picură umed. Deghizare său modest este menit pentru a atrage persoane fizice, de obicei copii, în urcarea pe spate. Atunci când un mounts Rider, piele matasoasa fiarei devine adeziv, și galopează cu capul înainte înapoi în apă de unde a venit, înec și, ulterior, devora sa prins ciclistul-toate, cu excepția inima și ficatul, cu toate că poveștile nu a elucida Tocmai de aceea, că s-ar putea fi cazul. Și, desigur, ca și cu multe creaturi mitice irlandezi, este, de asemenea, gandit pentru a apărea din când în când ca un bărbat frumos sau o femeie care seduce oameni încrezători și le duce la moartea lor. Somon de cunoștințe Acesta este unul interesant. Care figurează proeminent în povestea lui Fionn MacCumhaill, eroul popular irlandez a ciclului mit Fenian, somon de cunoștințe se presupune că a venit în existență atunci când un somon obișnuit mâncat nouă alune de padure, care a căzut în Fântâna înțelepciunii din incadrand copaci Hazel. Nici un cuvânt pe care somonul făcea în partea de jos a Fântâna Înțelepciunii sau a ceea ce a fost deosebit de special despre acele alune de pădure, dar pe scurt, peștele dobândit toate cunoștințele lumii în trupul său. Fionn, eroul de legenda, a ars degetul mare pe unele grăsimi de peste mistuitoare în timp ce el a fost o gătit pentru poetul Finn Eces. Ca urmare, el a absorbit toate cunoștințele din lume, iar pentru tot restul vietii sale ar putea apela la această cunoaștere de către pur și simplu mușcă degetul mare. Se face sens perfect!Salmon a legendei de cunoștințe a fost parodiat în special de întârziere, mare Douglas Adams, în romanul său finală neterminat, Salmon of Doubt. Abhartach Abhartach, în conformitate cu tradiția populară irlandeză, a fost o Chieftan crud și vicios care a persecutat supușii săi necontenit, prin unele conturi chiar bea sângele lor. A declarat a fi un magician puternic, a domnit ca un tiran, până când el a fost în cele din urmă ucis de Chieftan de un trib vecin. Dar, îngropat într-o poziție în picioare, a ieșit din mormânt în ziua următoare și a început terorizarea supușilor săi odinioară din nou. El a fost, din nou, ucis de vecinul său, încă o dată pe fază dreapta-side-up, și încă o dată a revenit la pământ, în timp de o zi, până când a fost în cele din urmă ucis de bine, de data aceasta îngropat capul în jos, astfel încât el nu a putut întoarce . Interesant, deși povestea lui Dracula este considerat în mod tradițional pentru a apărea din viața și atrocitățile a 15-lea domnitorul Transilvaniei Vlad Tepes "Țepeș", istoricul Elizabeth Miller subliniază faptul că sursele disponibile de Bram Stoker, la momentul scrierii sale nu a făcut-cronice diferitele sale nelegiuiri. Având în vedere acest fapt, și având în vedere că Bram Stoker a fost un irlandez, unii istorici speculează faptul că legenda Abhartach este o sursă mult mai probabil a unor elemente ale povestii lui Dracula. Gancanagh Știi, e foarte ciudat cat de multe mitic listă creaturi irlandeză seduce oamenii creduli ca lor raison d'etre. Dacă sunt într-adevăr toate așa-sex nebun poate că ar trebui să aibă doar un fel de simplu supranaturale mixer unde se pot asocia discret, fără să vadă pe noi, muritorii sărace Spirited Away, s-au înecat sau supuse nenumărate alte nenorociri. Și, după cum nenorociri merge, victime fără voie ai Gancanagh cu siguranță experimenta una dintre cele mai bizare. Apare ca un om irezistibil de frumos, Gancanagh lasă victimele dependent fizic la iubirea lui printr-o toxină care a secretie de pielea lui. Când el se îndepărtează,

sa îndrăgostit (și de-toxing) subiecți deșeuri departe la nimic din lipsă de companie său. Unii chiar lupta alte femei până la moarte pentru dragostea lui, care, desigur, nu pot poseda într-adevăr. Bean Sidhe Strâns asociate cu banshee, Bean Sidhe este un semn de moarte în mitologia celtică. Potrivit legendei, ei sunt spirite care par a prevesti moartea unui individ, de obicei, cineva locală de importanță-de jale. In unele versiuni ale poveștii, Bean Sidhe poate fi reperat de către o albie, spălând sângele din hainele de curând-a-fi decedat. Se spune că, dacă un trecător solicită Bean Sidhe politicos ei pot descoperi numele celor pe cale să moară, și că ea va răspunde chiar trei întrebări. Interesant, Banshees sunt adesea asociate cu linii irlandeze nobile, și sunt privite ca un semn de prestigiu-doar cele mai importante familii ar putea avea un Banshee dedicat doliu pierderea de unul din rangul lor. Clurichaun În timp ce majoritatea oamenilor sunt, fără îndoială familiarizat cu Leprechaun, puțini oameni știu, probabil despre vărul său partid iubitoare, Clurichan. În timp ce Leprechaun este în mod tradițional asociată cu comerțul de pantofi-maker, Clurichaun este un beat ursuz care se bucură de echitatie pe spinarea de oi și câini. Vino sa ma gandesc la asta, tipii ăștia ar face, probabil, o mascotă mult mai bine decât Leprechaun pentru sărbători-la Ziua Sfântului Patrick puțin având în vedere modul în care ne sărbătorim în America. Dullahan Dullahan este un alt deces-augur în mitologia celtică. Similar cu Călărețul fără cap de la "The Legend of Sleepy Hollow", Dullahan este un călăreț care poartă un bici făcut dintr-o coloană vertebrală umană într-o mână și propriul său, cu capul rânjind hidos ascuns sub celălalt braț. El plimbari rapid la locul în care persoana decedată este de a pieri, toate ușile și porțile care se deschid în fața lui, și proclamă numele condamnat, pe care apoi moare imediat.Dullahan nu ia cu amabilitate la privitori, și va bate joc presupune că în ochii spectatorilor cu biciul coloanei vertebrale. Destul de ciudat, Dullahans se spune că sunt îngroziți de aur, și va fugi de la ochii de ea. Bine de știut, presupun. Pooka În ciuda numelui de pluș, Pooka nu este un spirit de gluma cu. Deși nu este clasificat ca un spirit cu totul răuvoitoare, acestea sunt predispuse la violență și considerate a fi pusi pe sotii-care vicioase ar explica, probabil, similitudinea numele de "Pooka" la "Puck", care mulți cititori, probabil, stiu ca trickster Faerie de William Shakespeare "Visul unei nopți de vară". Pookas se spune să apară mai ales sub formă de cai și capre, deși uneori ele vor apărea ca și alte animale sau chiar în formă umană. În unele tradiții agricole, o parte din fiecare recoltă este lăsat necolectate în domeniu ca "ponderea Pooka lui", cu scopul de a potoli setea spiritul capricios și asigura recolte bune în viitor. Ciudat de toate, însă, este faptul că Brian Boru, High Regele Irlanda de la 1002-1014, este declarat a fi singurul om de a merge vreodată un Pooka. Asta ar fi cu siguranță un truc destul de elegant, având în vedere că acestea sunt aproape sigur make-cred.Caoranach În folclorul celtic, Caoranach este un șarpe monstruos de sex feminin care se spune că este mama tuturor demoni și monștri. Ea se presupune că a trăit în Lough Derg, un lac irlandez, care este acasa, la celebrul loc de pelerinaj creștin, Stația insula, cunoscut pentru o legendă în care Isus a descoperit la Saint Patrick-o pestera care trebuia sa fie o intrare în Iad. Saint Patrick însuși se spune că a ucis Caoranach după ce face lupta cu ea timp de două zile și două nopți în apele tulburi ale Lough Derg-care nume, întâmplător, înseamnă "Dark Lake", aparent referindu-se la întunecarea lacului ca a umplut cu sânge Caoranach învins de .. Ceea ce mă interesează cu adevărat despre această poveste, cu toate acestea, este similitudine de straniu cu cel al Beowulf. După ce a învins monstru Grendel, Beowulf purcede la vizuina mamei lui Grendel, care se întâmplă să fie sub un lac. Scufundări până la o peșteră subacvatică, Beowulf ucide mama și revine lui Grendel la oamenii lui triumfătoare. Ar putea aceste povesti au o sursă comună? Noi niciodată nu poate ști.