TITANIC (Sumar Romana)

Starluciuc Emanuel BFKT&R, An I, Gr 2

TITANICPrefataNici Dumnezeu insusi nu poate scufunda acest vapor! Angajat al White Star Line La Lansarea Titanicului 31 Mai 1911

Unchiul lui Frank Browne ii daruise nepotului un cadou unic: un bilet pentru primele doua picioare al calatoriei de debut a Titanicului. Pe masura ce cel mai mare vapor al lumii si-a parasit portul natal al orasului Southhampton sa preia pasageri in Cherbourg, Franta si Queenstown (Cobh), Irlanda, Frank (urmeaza sa fie ordonat ca preot Iezuit) era la bord. Un asemenea cadou a fost tot ceea ce tanarul barbat fotograf si-ar fi imaginat. Dar mai era un singur lucru pe care si l-a dorit: sa stea la bordul Titanicului in timp ce cel mai mare vapor al lumii isi finalizeaza calatoria de debut la New York. Un american milionar s-a oferit sa-i plateasca drumul. Plin de entuziasm, Frank a cerut permisiunea de la superior lui. Raspunsul nu era ceea ce calatorul a dorit sa auda:

Coboara de pe acel vapor!Reiese ca, a fost cel mai extraordinar mesaj pe care Frank l-ar fi primit. Si, din cauza acestuia, fotografiile sale faimoase in toata lumea inca lamuresc oamenii cu privire la vaporul blestemat.

Titanic Interior si exteriorCand Frank si mii de persoane au parasit Southampton la bordul Titanicului, se aflau pe necontestatul Queen al luxosului transatlantic. Al 2-ea din cele trei planificate nave sora, Titanic (268,83 metri) era mandria White Star Line a J. P. Morgan. Cantarind 46.329 tone, nava antrena 10,36 metri adancime de apa si avea 28,04 metri latime. Construita in Belfast, de Harland si Wolff, camera motoarelor gazduia motoare 1


masive cu tripla expansiune (capabile sa genereze 46.000 CP) cuplate la 3 elice enorme. Viteza sa teoretica era de 24 noduri (44,44 km/ora). Fochisti, care aruncau cu lopata aproximativ 650 tone de carbune pe zi in cele 159 furnale ale navei, mentineau 29 boilere (fieare a 3 etaje inaltime) functionand non-stop sa produca aburul necesar de care avea nevoie nava pe parcurs. Slujba lor nu era una usoara. Somptuos puse la punct, planurile originale ale Titanic-ului urmau sa aiba 48 barci de salvare. Acele planuri au fost reduse la 20, ca nu cumva sa inghesuie puntea pentru barci. Veste de salvare din panza umplute cu pluta (in numar de 3.560) erau facute dintrun nou concept. Conform unei editii din 1911 a revistei Shipbuilder, usile impermeabile ale Titanic-ului (cand erau inchise) ar face nava practic insubmersibil. Chiar si asa, Titanic cara mai multe barci de salvare decat reglementarile date de Ministerul Comertului solicitate pentru o nava de marimea ei. Cine a conceput acest incredibil palat plutitor? Alexander Carlisle si Thomas Andrews (care l-a urmat pe Carlisle in 1909) de asemenea au creat o nava care putea sa supravietuiasca chiar daca primele 4 / 16 compartimente erau inundate. Patru era numarul operativ. Mai multe compartimente inundate decat patru ar expune nava la risc. Greutatea enorma de apa in cinci compartimente inundate, de exemplu, ar trage partea din fata a navei in jos. Daca s-ar fi intamplat acest lucru, apa din ocean s-ar varsa in fiecare compartiment succesiv, cauzand in final moartea navei. Insa, asemenea discutii nu ii interesau pe pasagerii care s-au urcat la bordul Titanic-ului pentru calaltoria sa de debut. Acestia erau mai ingrijorati de acomodarile personale. Pasagerii de la Clasa I, ai caror bilete scumpe le garantau mai mult lux decat ar fi avut in transportul feroviar, erau tratati sa savureze luxuriant imprejurimile si servicii superioare. Fotografia din sala de gimnastica a lui Frank Browne arata echipamentul in definitia artei pentru acel timp, in timp ce pasagerii de la Clasa I s-ar putea pensiona la cortegii permitandu-si mai mult decat intimitate. Chiar si comoditatile de la Clasa a II-a reflectau calitate a maiestriei si detaliu frumos. Pasagerii Clasei in comun , care platisera considerabil mai putin pentru biletele lor, aveau acces la cabinele lor de functionalitate de baza prin coborarea pe scara principala catre sectiunea clasei a III-a a navei. Usile inchise asigurau ca pasagerii clasei a III-a (in comun)(care puteau purta boli) sa nu poata accesa zona exclusiv a bogatilor.

Echipajul Titanic-uluiDupa ce a fost lansata pe data de 31 Mai 1911, nava a fost echipata pentru datoria pe mare. Au fost necesare luni de zile ca aceste sarcini sa fie complete. Fusese intr-adevar pregatita pentru o proba pe mare pe data de 2 Aprilie 1912.

2


Cine era la conducerea Titanic-ului? Desi majoritatea capitanilor erau la fel, echipajul care a organizat evaluarile pe mare era diferit de echipajul atribuit calatoriei de debut.. Semnificativ, seful marinar de bord William Murdoch a fost inlocuit de cel-mai-putinplacut (dar prieten-al-capitanului) Henry Tingle Wilde. Edward John Smith era capitanul. Murdoch a servit ca prim capitan pe parcursul calatoriei. Cu adaugarea lui Wilde la personalul capitanilor, echipajul a mai avut un capitan la bord. David Blair, capitan secund pe parcursul probelor, fusese tras pe uscat cand nava a parasit Queenstown, ultima sa oprire inainte de New York. Nu era doar o chestiune de impartire a echipajului. Blair, intr-un efort de a pastra binoclul din Cuibul Ciorii (Crows Nest = Cuibul Ciorii = Este o structura situata in partea superioara a catargului unei nave, fiind folosita drept punct de priveghi.) de a fi furat, a pretins ca l-a pastrat in cabina sa. Mai tarziu, cand Frederick Fleet avea nevoie de binoclu sa observe orizontul de aparitia ghetarilor, nimeni nu stia unde era acesta. Capitanul Smith, cunoscut pentru depasirile sale de viteza, si-ar fi probabil planuit sa se pensioneze dupa calatoria de debut a Titanic-ului. Stabilise un record cu sora mai mare a Titanic-ului, Olympic. Charles Lightoller, al 2-lea capitan, si al 3-lea capitan Herbert John Pitman erau marinari experimentati. Asa erau si ceilalti capitani seniori. Bruce Ismay, fiul fondatorului a White Star Lines, a reprezentat compania pe parcursul voiajului. Prezenta lui (si actiunile) ar ridica intrebari ingrijoratoare in decursul audierilor ulterioare. Thomas Andrews, impreuna cu 8 dintre cei mai buni camarazi, ar rezolva problemele. Compania rezolvase deja o problema majora. Pe vremea calatoriei istorice a Titanic-ului, o greva a carbunului a insemnat aprovizionari insuficiente pentru fiecare nava. Mai multe transversari atlantice au fost cancelate in favoarea Titanic-ului. Oameni si carbune, original atribuiti altor nave, au fost repartizati Titanic-ului.

Calatoria de debutWhite Star Line a facut reclama din greu calatoriei de debut a Titanic-ului. Plecand pe 10 Aprilie, nava a fost programata pentru intoarcere. Din Southampton, prima oprire a Titanic-ului era Cherbourg, Franta. A luat pasageri la bord (precum Molly Brown) si apoi a inaintat spre Queenstown, Irlanda, unde sosise pe data de 11 Aprilie. Cunoscut astazi ca Cobh, Queenstown nu a avut un doc suficient de mare pentru nava imensa. Frank Browne, al 2-lea capitan David Blair si alti pasageri si bunuri fusesera transportati spre/dinspre taram pe un feribot nava-baza, numita America. Biletele de lansare erau folosite oricand oamenii si bagajele erau transportati pe aceasta.

3


Pretul unui bilet pentru calatoria de debut a Titanic-ului varia mult in functie de clasa. Pretul varia de la 4.350$ la clasa I (capacitate 905) pana la 30$ la clasa a III-a (capacitate 1.134). Comoditatile clasei a II-a (capacitate 564) costau 1.750$. Cand nava a parasit Queenstown, aceasta avea 2224 suflete la bord, inclusiv echipajul. Multi pasageri au calatorit cu o cantitate mare de bagaje. Pasagerii au primit cupoane pentru bagaj si bilete cu bagaj excesiv pentru fiecare bucata. Cantitatea totala a bagajului pasagerului, cu toate acestea, era nesemnificativa in comparatie cu proviziile totale pe care le-a carat Titanic-ul in calatoria sa de debut. De la 8.000 tigarete la 34.000 kg de carne proaspata si 40 de tone de cartofi nimeni nu ar infometat cat timp nava era pe mare. Pasageii clasei I ar fi chinuiti sa se bucure de cine mai bune pe uscat. Dupa ce isi basculase ancora pentru ultima oara, Titanic paraseste Queenstown pe 11 Aprilie.

PasageriiMulti membi ai societatii de elita a New York-ului erau la bord pentru navigatia istorica. Desi insusi J. P. Morgan nu putea face calatoria, multi dintre prietenii lui au facut-o. John Jacob Astor IV (in varsta de 46 ani), stranepot al faimosului comerciant de blanuri, a fost cel mai bogat om de pe nava. A fost de asemenea si cel mai controverat din moment ce tanara sa sotie Madeline (in varsta de 18 ani) astepta un copil. Cativa oameni au crezut ca sarcina a avut cu putin timp dupa nunta familiei Astor. Molly Brown nu era singura personalitate remarcabila la bord. Isaodr si Ida Straus, detinatori ai Macys Department Store, au fost casatoriti pentru multi ani si erau devotati unul altuia. Mai tarziu, dupa catastrofa care s-a napustit asupra navei, tustrei demonstreaza uimitor curaj si calm. De asemenea si Archibald Gracie, Ben Guggenheim si Lawrence Beesley, un pasager de la clasa a II-a. Eva Hart, o englezoaica de 7 ani, calatorea la clasa a II-a impreuna cu parintii sai, Esther mama, era ingrijorata de afirmatiile straine care au fost facut despre noul vas. Eva a reamintit vorbele mamei sale: Nu-mi place acest vapor deoarece un vas numit insubmersibil zbura in fata lui Dumnezeu. Unii pasageri emigrau spre America. Frederick (in varsta de 40 de ani) si Augusta (43 de ani) Goodwin calatoreau la clasa a II-a impreuna cu alor sai 6 copii (cu varste cuprinse intre 6 16 ani). Isi planuisera sa-si stabileasca un nou camin in Niagara Falls, New York. Comoditatile pasagerilor de la clasa a III-a (numita si clasa in comun), precum

4


familia Godwins, erau din punct de vedere functional de baza. La urma urmei, in comparatie cu pretul unui bilet de la clasa I, calatoria lor era relativ ieftina. Multi dintre acesti pasageri, si colegi de-ai lor, nu au reusit pana la finalul destinatiei. Camera comuna pentru pasagerii clasei a III-a a putut fi locul unde oamenii, incapabili sa ajunga la puntile superioare, si-au dat ultima suflare.

GhetariIn vreme ce nava Titanic isi urmeaza drumul dinspre Queenstown inspre New York City, aceasta inainteaza cu pasi mari prin Nordul Atlanticului. Pe masura ce s-a apropiat de Grand Banks, aceasta ar ocoli o zona periculoasa numita Iceberg Alley. De unde provine aceasta gheata? Groenlanda, care este un fel de fabrica de ghetari, are aproximativ 20 de calote glaciare care foemeaza ghetari de-a lungul coastei. Calotele glaciare sunt formate de acumularea zapezii in mii de ani. Dupa ce zapada se compacta, formand gheata glaciara, incepe sa se miste usor ca un rau de gheata vascos. Uneori, baltoace de gheata glaciara topita formeaza cercuri glaciare albastre-adanci. Raul de gheata isi continua mobilizarea catre ocean. Portiuni uriase de ghetari se rup la marginea apei. Numim acele sectiuni mobilizate a primelor calote glaciare de apa dulce, ghetari. Privind (si auzind) ruperea unui ghetar este un eveniment uimitor. Unii dintre cei mai mari ghetari din lume sunt formati in Groenlanda. Ilulissat, cea mai activa calota glaciara in emisfera nordica, trimite aproximativ 20 de milioane de tone de gheata in mare in fiecare zi. Unii ghetari au 100 de metri inaltime si se misca inspre sud si in luna Aprilie. Desi acesti munti de gheata sunt plutitori, 7/8 din masa lor este sub apa. O nava, inaintand la viteza maxima direct spre sudul a Iceberg Alley pe parcursul lunii Aprilie, ar putea in mod rezonabil fi asigurata de un potential dezastru.

Transmisiunea fara fir (wireless) a Titanic-uluiInainte cu 11 ani ca Titanic-ul sa-si fixeze navigarea la inceputul primaverii anului 1912, Guglielmo Marconi a inventat o cale pentru nave de a comunica cu fiecare si cu statii cu

5


baza-la-tarm. A conceput un transmitator sa emita, si un receptor care sa preia, unde radio electromagnetice. Daca reuseste cu succes, sistemul lui Marconi ar prevedea navele cu ceva ce nici Samuel Morse (si inventia sa, Codul Morse) nu ar putea asigura: telegrafia fara fir. La inceput, oamenii s-au indoit daca mesajele ar putea fi trimise transoceanic. Au crezut ca, curbura Pamant-ului ar preveni acest lucru. Dar, in ziua de 12 Decembrie 1901, Marconi a auzit sunetele distinctive ale Codului Morse pentru litera s. Receptorul lui se afla in Newfoundland, Canada. Transmitatorul puternic al sau se afla in Poldhu (Cornwall, Anglia). Semnalul Codului Morse (care fusese transmis cu succes in 1844, parcurgand o distanta de aproximativ 40 mile (65 km) dintre Washington, D.C. si Baltimore) parcursese de aceasta data 1700 mile (2736 km) (pe o unda radio) din Cornwall pana in Newfoundland (pana la nivelul ionosferei). Marconi a impartit Premiul Nobel 1909 pentru Fizica si era radio-ului a inceput. Navele (precum Titanic) incep sa instaleze Camere Marconi. Operatori de nave erau angajati de compania Marconi sa transmita si sa receptioneze (plus capatare de venit de la) comunicatii pentru pasagerii navei. Cu raza de actiune cu limite la 500 de mile, oricum, nu era posibil pentru Titanic sa fie in comunicare constanta cu statiile Marconi baza-la-tarm.

Avertizari despre gheata ignorateIn seara zilei de 14 Aprilie, operatorii wireless ai Titanic-ului Jack Phillips si Harold Bridge au primit avertismente despre gheata de la navele din zona. Cateva dintre mesaje fusesera date catre punte. Un avertisment, de la Mesaba, primit la ora 21.40 (ceasul navei). Nu era marcat MSG(prescurtarea pentru Masters Service Gram) ceea ce ar fi necesitat Capitanului Smith sa il vada si sa dea semnatura ca a luat aminte. E foarte probabil ca Smith nici sa nu fi vazut mesajul: Catre Titanic Raport gheata in Lat 42.n spre 41.25 Long 49v spre 50.30v vazut multa grea gramada gheata si numar mare ghetari extinsi deasemenea regiune gheata. Vremea buna senina Titanic-ul, calatorind cu 42 km/h, se indrepta drept inspre zona cu gheata. In aria statiei Cape Race (ei erau la aproximativ 650 km departare cand nava a lovit ghetarul), Phillips incerca sa trimita sute de mesaje arhivate ale pasagerilor (numite Marconigrame). Cyril Evans, operatorul Marconi de pe o nava din apropiere (californianul), incerca de asemenea sa trimita mesaje.

6


In 1912, sistemul Marconi se afla inca in stadiul minor de debut. Semnalele lui Evan se interferentiau cu abilitatea lui Phillip de a-si trimite mesajele. Folosind limbaj scurt (dar comun), operatorul Titanic-ului i-a spus operatorului californiansa opreasca transmisia intocmai ca Evans i-a trimis Titanic-ului un avertisment de gheata. Liniste. Liniste. Sunt ocupat. Lucrez Cape Race. Fatalmente, Evans si-a inchis statia wireless si s-a dus la culcare. Nava sa, oprita pentru noapte din cauza ghetii, era la mai putin de o ora departare de Titanic.

Ghetar chiar in fataEra rece ca gheata in cuibul ciorii al Titanic-ului. Apusul minunat era o amintire distanta pe cand Frederick Fleet si Reginald Lee se apropiau de sfarsitul priveghiului lor. Era dificil de observat orizontul, sau mai mult decat orice altceva, in aceasta Sambata noapte lipsita de Luna, fara sa bata vantul. Marea deschisa era complet calma, eliminand orice sansa de a vedea apa navalindu-se la baza oricarui ghetar. Fara binoclu, priveghiul trebuia sa se bazeze pe propria vedere neajutorata. Brusc, Fleet a crezut ca a vazut o gramada neagra. A stiut ca trebuie sa fie un ghetar. Imediat a tras sunetul de alarma de 3 ori (Avertisment de ghetar drept inainte) si a telefonat puntea. Mai tarziu, pe masura ce a marturisit despre ce a vazut, Fleet a recunoscut ca Nu am idee asupra distantelor sau a spatiilor. Tot ce putea sa zica era: Devenea din ce in ce mai mare cu cat ne apropiam mai mult de ea. Mai tarziu, Fleet a desenat o imagine cu cat de mare a crezut ca era acesta. Uitandu-ne la imagine astazi, ne putem imagina oroarea. Murdoch, capitanul sef al puntii, imediat ordonase carmaciului, Robert Hitchens, sa vireze carma Capacitate maxima la stanga. La ora 23:40, cu aproximativ 37 secunde dupa ce Fleet vazuse ghetarul, Titanic-ul intra in coliziune cu ghetar cu prova tribordului. Mai tarziu, Hitchens a marturisit ca virarea la capacitate maxima la dreapta nu a ajutat cu nimic sa evite coliziunea cu ghetarul iminent: Dar, intre timp, nava distrugea gheata, sau puteam auzi sunetul care scartaia de-a lungul carenei. Am auzit telegraful sunant, sire. Capitanul iesise din camera sa in graba Capitanul Smith si intrebase, - Ce este asta? Domnul Murdoch spuse, Un

7


ghetar. El (capitanul) zise, Inchideti usile de urgenta.... Domnul Murdoch replica, Usile sunt deja inchise. Oamenii de stiinta cred ca Murdoch putea salva nava daca nu dadea ordin de virare. Imaginea data de Murdoch cu posibila vedere a ghetarului de pe punte, oricum, nimeni nu poate intelege ordinul sau. Astazi, datorita descoperirii Dr. Robert Ballard a Titanic-ului, putem vedea avariile care le-a suferit. Nu era o taietura adanca de 100 de metri de-a lungul zonei provei tribordului. In schimb, a avut 6 fisuri separate, in total de 15 metri patrati. In intervalul a 5-10 minute dupa lovirea ghetarului, tribordul avea o inclinare de 5 grade.

O nava blestemataArchibald Gracie plecase sa doarma devreme in acea noapte. Isi planuise ca primul lucru care-l va face in dimineata de apoi era sa mearga la sala. A marturisit: M-am trezit in camera mea la ora 12. Ceasul, ora 12, era indicat pe ceasul meu, care era pe vestimentatie, la care m-am uitat imediat cand m-am trezit. In acelasi timp,aproape instant, am auzit explozia aburului, si mecanismul navei parea ca s-a oprit. Oare Titanic-ul a continuat sa navigheze pentru aproximativ 20 de minute dupa coliziunea cu ghetarul? Oare s-a oprit si a repornit? Oare explica asta de ce era o diferenta de 13 mile nautice (24 km) de la primul primul CQD (Come quick danger pericol promt survenit) si ultimul sau loc de odihna? Cel putin un autor, bazandu-se pe transcripturile auzite, crede ca da. Pana la miezul noptii, Capitanul Smith si Thomas Andrews au stiut ca nava se va scufunda. 5 compartimente anterioare erau inundate. Nava inca putea pluti daca erau inundate 4 compartimente, dar nu cu 5. Capitanul l-a instruit pe Jack Phillips si Harold Bride sa transmita mesaje urgent. Acestia au inceput cu uzulaul CQD, dar la ultima lor transmisiune de asemenea au folosit noul apel de urgenta SOS (de obicei, dar gresit, cu referire la save our ship). Capitanul Smith a ordonat echipajului sa coboare barcile de salvare. Ambii, capitanul si proiectantul stiau, bineinteles, ca nu exista suficiente barci pentru toata lumea de la bord. Si chiar daca erau mai multe veste de salvare, Atlanticul de Nord extrem de rece nu era un loc in care oricine putea sa supravietuiasca pentru mult timp. Capitanul a ordonat lui Phillips si Bride sa trimita mesaje urgente de salvare. Ambele, pasagerii si echipajul puteau vedea luminile unei navede de la prora babordului, probabil

8


10 -20 mile departare. Era vasul Californian, oprit datorita ghetii. Operatorul wireless al navei inchisese sistemul pentru noapte. In ciuda eforturilor repetate de a atrage atentia vaselor inclusiv cateva rachete de urgenta Titanic-ul nu a fost niciodata capabil sa fie auzit. Cativa din echipajul navei Californian au vazut o nava la distanta, dar nu au aflat de soarta Titanic-ului abia pana la ora 5 a.m. in dimineata urmatoare. Pana la acel moment, pasagerii Titanic-ului fusesera in apa rece ca gheata aproximativ 3 ore.

Pasageri blestematiPovestea esecului navei este bine cunoscuta. Nu era doar lipsa barcilor de salvare (cu toate ca Titanic-ul avea mai multe barci decat le ceruse legile curente). Echipajul nu a realizat faptul ca scripetii de sustinere a barcilor pe loc erau destul de puternici sa infrunte incarcatura unei barci pline. De-ar fi condus echipajul o simulare de evacuare de urgenta, sau sa fi stiut ei faptele, ar fi putut salva mult mai multe vieti. Din pacate, multe barci de salvare erau coborate in apa cu multe locuri goale. Barbatii nu era lasati sa urce in barci pana ce toate femeile si copii erau in siguranta imbarcati. O femeie, Ida Straus, refuzase sa plece fara sotul ei. Archibald Gracie a fost martora la ce se intamplase: Apoi i-am vazut pe D-l si D-na Straus, de la care am vazut vazut o colaborare minunata pe parcursul calatoriei. I-am auzit discutand cum ca daca ar fi moara, ar muri impreuna. Am incercat s-o convingem pe D-na Straus sa mearga singura, fara sotul ei, si a zis nu. Apoi am vrut sa facem o exceptie pentru sot, de asemenea, pentru ca era un barbat in varsta, si el a zis nu, si-ar imparti soarta cu restul barbatilor, si ca nu se va duce dupa. Si i-am lasat acolo. Si cum ramane cu pasagerii clasei a III-a? Aveau acces la barcile de salvare? Archibald Gracie are o marturisire induiosatoare despre asta : Curand dupa asta [el ajutase la coborarea unei barci de salvare] apa urcase pana la nivelul puntii superioare. Am vazut-o si auzit-o... D-l Smith [prietenul sau, Clint Smith] si cu mine am crezut apoi ca nu mai nicio sansa pentru noi acolo, erau atat de multi oameni la acel moment, asa ca am decis sa mergem inspre pupa, tot pe partea tribordului, si pe masura ce mergeam inspre tribord, spre surprinderea si spaima noastra, sus venisera de pe puntile de dedesubt o multime de oameni, femei si barbati si noi crezuseram ca toate femeile era imbarcate. Apa parea atunci in regula dupa noi, si am incercat sa sarim, D-l Smith si cu mine am facut-o. Dupa ce a sarit in apa, tinandu-si respiratia cat mai mult timp posibil, Gracie a iesit la suprafata.

9


Cand am ajuns la suprafata nu era nicio nava acolo. Nava inseamna ca ar fi fost in spatele meu, si totul in jurul meu era ramasite. Am vazut ce insemna sa fie cadavre peste tot. Cautand un loc sigur, a auzit sunteul Titanic-ului fiind tras sub ocean in timp ce vedea lume inecandu-se peste tot imprejur : Era un fel de inghititura, ca si cum ceva s-ar fi intamplat, in spatele meu, si banuiesc ca aceasta era unde apa se inchidea la suprafata, unde nava se scufundase; dar suprafata apei era perfect nemiscata; si erau, zic, aceste ramasite si aceste cadavre, si erau sunetele oribile ale oamenilor inecandu-se si oameni care isi trageau sufletul. Vazand o barca rasturnata, cu mai multi membri ai echipajului (inclusiv ofiterul al 2-lea Lightoller) pe ea, Gracie a inotat spre siguranta. Altii au incercat sa urce pe barca, ingreunand-o: Ingrijorarea noastra era acum sa iesim dintre ramasite si sa ne indepartam de inotatorii din apa inainte sa incerce sa urce pe barca, si toti am fi pierduti. Nu vrei sa auzi acele detalii, nici ororile acestora! Desi calculul variaza, aproximativ 1.491 oameni au murit in acea noapte cand Titanic-ul s-a scufundat la ora 2:20 a.m. Capitanul Smith s-a scufundat odata cu vaporul. Existau rapoarte cum ca unul din ofiteri s-a sinucis. Zvonuri persista ca era Prim Capitan Murdoch, desi colegii lui au negat absolut aceasta. Unii din pasageri s-au scufundat odata cu nava. Soarta lor ar fi fost una mai grava decat hipotermia.

Transmisiunea Wireless (fara fir)Vasul Carpathia, intre timp, se grabea catre locul accidentului. Tot ce stia despre dezastrul Titanic-ului era absolut providential, dupa declaratia capitanului acesteia. Thomas Cottam, operatorul wireless, a decis sa urmeze mesajele care le trimisese mai devreme in timpul zilei catre Parisian. Era dupa ora 21:00. Era pe cale sa paraseasca statia wireless, dar s-a gandit ca ar fi asteptat vreo doua minute inainte de asi scoate castile. Desi nu auzise nimic de la Parisian, a auzit statia Marconis Cape Code Atlantic transmitand comunicatii presa. Mesajele erau destinate Titanic-ului. Inainte de a merge la culcare, Cottam s-a gandit sa intrebe operatorii Titanic-ului daca primise acele transmisiuni Cape Code. Nu era nimic urgent, putea astepta pana dimineata. In schimb, in timp ce a marturisit audierii Senatului S.U., condus de Senatorul Alden Smith:

10


L-am intrebat daca erau constient de faptul ca Cape Code trimitea un set de mesaje pentru el. Cottam a auzit un raspuns de la Titanic complet neasteptat : Vino de indata. Este un mesaj de dezastru; C.Q.D. Fara nicio ezitare, Capitanul Arthur H. Rostron, comandantul Carpathiei, imediat si-a schimbat cursul sa ajute nava lovita. Cottam a pastrat legatura cu Titanic pana cand a auzit ultimul sau mesaj: Veniti degraba; camera motoarelor se inunda pana la boilere. Cottam a trimis un mesaj final catre nava care se scufunda: Capitanul mi-a zis sa anunt Titanic-ul caci toate barcile noastre de salvare erau pregatite si veneam atat de rapid cat puteam, cu o gardadubla activa in camera motoarelor, si sa fie pregatita, cand vom fi ajuns, cu barcile de salvare. Nu am primit nici-o confirmare a acelui mesaj. Jack Phillips a abandonat nava. Se crede ca a asteptat pana in ultimul minut posibil, incercand sa dea de orice nava din imprejurime. El si Bride au stat cu mult dupa ce Capitanul Smith le-a dat liber de la munca lor. Cei doi operatori wireless au parasit nava impreuna. Bride a supravietuit. Phillips a murit.

Salvarea celor viiAcoperind distanta de 58 de mile (93km) in 3 ore, Capitanul Rostron mai tarziu a primit Medalie Congresionala de Onoare pentru eroismul sau. A trebuit sa-si conduca nava prin aceeasi mare plina de gheata care a oprit nava Californian si a scufundat Titanic-ul. A marturisit la audierea Senatului S.U.: ... Am identificat un ghetar la aproximativ un cap deasupra prorei babordului, spre care a trebuit sa carmez la stanga sa mentin nava in siguranta. Stiind ca Titanicul intrase in coliziune cu un ghetar, bineinteles ca a trebuit sa iau masuri extra si orice precautie sa mentin nava in siguranta de orice ar fi parut ca seamana cu gheata. Intre orele 2:45 si 4:00, in momentul in care am oprit motoarele, inlaturam ghetarii in fiecare parte si ii pregateam de inainte si trebuia sa modificam cursul de mai multe ori sa inlaturam ghetarii. La ora 4 am oprit. La 4:10 am am scostat prima barca.

11


Fara sa permita oricui la bordul navei lui sa foloseasca apa calda (in acest mod toate motoarele aveau parte de tot aburul), Rostron tot a ajuns prea tarziu pentru oamenii a caror singura cale de supravietuire erau vestele de salvare. Faptul ca a ajuns pana la urma urmei a fost incredibil: Intreaga intamplare a fost absolut providentiala. Iti voi spune aceasta, ca operatorul wireless era in cabina sa, la acel moment dat, nu intr-o afacere oficiala, ci pur si simplu ascultand in timp ce se dezbraca... Avea casca in ureche, iar mesajul sosise. Aceasta era toata treaba. In 10 minute, probabil ar fi fost in pat, si nu ar fi auzit mesajele. Pasagerii Carpathiei faceau poze barcilor de salvare cu supravietuitorii respectivi. Trecusera multe ore ca pasagerii sa fie imbarcati in barca de salvare. Odata ce Stanley Lord, capitanul vasului California, a auzit ce ce se intamplase cu Titanicul, acesta, deasemenea, s-a grabit sa ajunga la fata locului. Cand sosise, la ora 8 a.m., nu gasise nimic din vapor ci doar ramasite. Capitanul Rostron nu dorise ca pasagerii salvati sa vada oricare alte cadavre. El dorise ca acestia sa paraseasca imprejurimile pline-de-gheata cat mai rapid cu putinta. Pana la 8:50 a.m. isi croia drumulcatre New York, modificandu-si cursul original catre Gibraltar. Cadavrele urmau sa fie recuperate de altii.

Recuperarea celor mortiO altfel de nava de salvare, Mackay-Bennett dotata cu franghii navale, cauta cadavre. 190 erau in stare destul de buna sa fie predate familiilor. Alte cadavre erau ingropate in mare din cauza desfigurarii scarboase cauzata de naufragiu, de epava. Cadavrele returnate familiilor erau imbalsamate la bordul vasului Mackay-Bennett. Cadavrul lui John Jacob Astor era unul care a fost recuperat. Marcat ca fiind Cadavrul nr.124, fusese mutilat si acoperit cu funingine. Fusese probabil lovit de un cos de fum in cadere. Banii care ii avea in buzunar au ajutat la identificarea lui. Alte nave au asistat deasemenea la cautarea cadavrelor. Mai multe fusesera gasite, dar totalul era dezamagitor de scazut. Dintre cei 1491 morti, aproximativ 1200 erau pasagerii ai echipajului si clasei a III-a, dintre care 52 erau copii. Intreaga familie Goodwin care se imbarcasera in Southampton a murit.

12


Orasul Southampton, unde au trait majoritatea echipajului, era impietrit. Aproximativ 500 de familii isi pierdusera persoanele iubite. Supravietuitorii si-au povestit intamplarile. Oamenii au imbulzit birourile White Star Line cu cereri de informatii. Supravietuitorii erau interogati prin cai obisnuite odata ce ajungeau in New York. Durau zile pana ca cei dragi sa afle cine a supravietuit si cine nu. Sute de cadavre multe neidentificate au fost ingropate in Halifax, Nova Scotia. (Cinci ani mai tarziu, locuitorii din Halifax urmau sa ingroape mai multe cadavre dupa ce o nava care transporta 3.000 de tone de exploziv a explodat in portul Halifax pe data de 6 Decembrie 1917. Aproximativ 2000 de persoane au murit si altele 9.000 au fost ranite in cea mai grava explozie provocata de om din lume dinaintea exploziei bombei de la Hiroshima.).

Stiri de ultima ora!In zilele de dinaintea stirilor de ultima ora, oamenii citisera despre tragedii din ziare. Jurnalistii, mai nerabdatori ca niciodata sa publice stirea inaintea tuturor, au insistat pentru publicarea acesteia. Dar in timp ce supravietuitorii erau inca pe mare, nimeni nu putea fi sigur de ce se intamplase cu adevarat. Confuzia, cauzata in mare parte de telegramele contradictorii din surse informate aparent, a facut senzatie. Trei exemple ies la iveala. Prima telegrama, la ora 4:57 a.m. pe 15 Aprilie, indica nicio pierdere de viata. Urmatoarea, la ora 5:26 a.m., zice ca Titanic-ul se indreapta catre Cape Race (aproximativ 650 de km de la locul unde nava s-a ciocnit de ghetar) si ca toti pasagerii au fost transferati, cel mai probabil catre Virginian. Nimeni nu-si poate imagina oroarea cauzata de cea de-a treia telegrama, (la ora 10:15 a.m. pe data de 15 Aprilie) anuntand ca Titanic-ul s-a scufundat cu numai 675 suflete, majoritatea femei si copii, salvate. Ziarele au publicat fara informatiile totale a ceea ce s-a intamplat. Speculatiile au condus pe primul loc. Insa Charles Bigham (cunoscut si ca Lord Mersey) a condus o ancheta oficiala care a durat 36 de zile. Hotararea finala a curtii spune: Curtea, anchetand cu desavarsire circmstantele victimelor, gaseste, pentru motivele care apar in anexa alaturata, ca pierderea navei parate s-a datorat coliziunii cu un ghetar, adusa in imprejurimi de viteza excesiva la care nava era navigata.

13


EroiMulti oameni au fost eroi in noaptea scufundarii Titanic-ului. Unele dintre intamplarile lor sunt bine cunoscute. Membrii formatiei muzicale, de exemplu, au continuat sa cante pana la momentul venirii apelor. Dar altii, cu mai putine pozitii incantatoare care si-au luat munca in serios, au murit la datorie. Oameni precum postasii. RMS Titanic era un Royal Mail Steamer (Vapor cu Aburi al Postei Regale).Acesta transporta minimum 200 de saci cu scrisori inregistrate. In Queenstown, Irlanda, gramezi cu scrisori si pachete erau urcate la bord. Cinci membri ai echipajului postal britanic si american erau atribuiti navei. Un supravietuitor a declarat ca ii vazuse pe toti lucrand furios, zbatandu-se prin apa, incercand sa duca corespondenta inregistrata la puntile superioare in timp ce vasul se scufunda. Niciunul din echipajul postal nu a supravietuit. Dupa ciocnirea Titanic-ului de ghetar, functionarul corespondentei, John Richard Jago Smith, era chemat catre punte sa raporteze pagubele camerei de corespondenta. Era destul de grav. Oscar Scott Woody un functionar postal american a murit la aniversarea lui de nastere de 44 de ani. A parasit orasul New York pe data de 2 aprilie, ordine de calatorie in mana, in mod specific sa lucreze in calatoria de debut a Titanic-ului. Ceasul sau de mana a fost gasit pe cadavrul lui. Fiicele lui John Starr March au incercat sa-si convinga tatal sa stea departe de vapoare. El le-a spus acestora ca nu se va ineca niciodata in mare. Se inselase. Ceasul sau, recuperat pe cadavrul lui, s-a oprit din ticait la ora 1:27 a.m. pe data 15 aprilie. Aceasta tinde sa confirme declaratiile supravietuitorilor care au spus ca functionarii postali nu se inecasera de primul flux de apa ci au continuat sa incerce sa salveze corespondenta. Pe masura ce Titanic-ul a continuat sa ia apa la bord, James Bertrom Williamson, un britanic, a murit alaturi de colegii sai. Mama acestuia mai tarziu a scris o scrisoare recunoscand rugaciunea ca fiul ei fusese dat in timp ce a incercat sa salveze corespondenta in loc sa sesalveze pe el. Acelasi lucru il facuse si tatal unui alt functionar postal, a carui scrisoare regreta pierderea fiului sau, ci recunoaste eroismul fiului sau ca o sursa de mandrie. La adaugarea sacilor cu corespondenta inregistrata, in total de aproximativ 1.6 milioane de bucati, vaporul a transportat 3.164 saci de corespondenta standard, fiecare avand aproximativ 2.000 de scrisori. Pierderea totala de scrisori a fost estimata la 6-9 milioane de scrisori plus 700-800 colete. Sacii cu corespondenta inregistrati erau declarati folositi sa ajute la recuperarea supravietuitorilor infantili ai dezastrului.

14


O nava dezintegrabilaMultumita eforturilor Dr. Robert Ballard si a asociatilor lui, Titanic-ul a fost localizat in anul 1985. De atunci, expeditii de imersiune catre epava au furnizat raspunsuri la multe intrebari tehnice. Oameni amatori, care de altfel nu ar avea nicio oportunitate sa vada ce se afla pe fundul marii, deasemenea au fost capabili sa se minuneze de ceea ce a mai ramas din fosta magnifica nava. Cabina capitanului Smith, elicea din partea babordului, si partea zonei cu reziduri sunt la 4 km sub apa, dar le putem vedea astazi datorita explorarii cu camera teleghidata. Cele mai semnificative intrebari, bineinteles, nu pot fi raspunse prin examinarea ruinelor si a artefactelor. De ce naviga vaporul la viteza excesiva, intr-o zona cunoscuta cu gheata, este ceva la care istoricii si oamenii vor medita multi ani ce vor urma. Ca un rezultat a atator vieti pierdute, oricum, reguli si ordine au fost schimbate. Vapoare, de exemplu, acum necesita ambele barci de salvare suficiente si simulari de evacuare. Oamenii au discutat despre ridicarea imensei nave. Parti ale navei au fost deja ridicate la suprafata. Dar in timp ce aceasta zace pe fundul oceanului, continua sa se deterioreze. Localizata intr-o zona din Nordul Atlanticului unde marinarii continua sa caute ghetari, echipaje profesioniste in imersiuni pot opera doar la sait pentru cateva luni pe an. Abilitatea lor sa primeasca artefacte este asadar, foarte restrictionata.

Restul povestiiPemasura ce artefactele sunt recuperate din nava incet dezintegrabila, unii oameni, precum Dr. Ballard, cred ca nava Titanic ar trebui sa ramana neperturbata. Cu fonduri considerabile in spatelesau, Ballard inoveaza o cale pentru oameni sa vada minunatele ruine alevaporului on-line. Folosind puterea tehnologieisi a internetului, elincearca sa echilibreze problemele competitiei ale anchetei istorice si curiozitatea publicului cu nevoia de a proteja si de a respecta saiturile ruinelor.

http://www.awesomestories.com/disasters/titanic/story-preface

15

TITANIC (Sumar Romana)

Documents

Transcript of TITANIC (Sumar Romana)