TIN

2013

I

Cuprins

1. ÎNGRIJIREA PLĂGILOR.................................................................................................................................. 3

2. BANDAJAREA PE REGIUNI.....................................................................................................................................8

2

I

1. ÎNGRIJIREA PLĂGILOR

PLAGA sau RANA = leziunea traumatică caracterizată prin întreruperea continuității

tegumentelor sau mucoaselor.

=soluție de continuitate

Este rezultatul unui traumatism în urma căruia se produc distrugeri ale țesuturilor interesând

întotdeauna pielea.

Când traumatismul nu a produs distrugerea pielii = contuzie (traumatism închis).

Plaga contuză = traumatism semiînchis, caracterizat prin distrugeri mari de țesuturi

subtegumentare, însoțite de o mică distrugere a tegumentelor.

Clasificarea plăgilor:

După tipul de acțiune al agentului vulnerant plăgile pot fi (după agentul cauzal):

Mecanice

-prin tăiere, înțepare, arme albe, insecte

-prin contuzii, lovire, strivire

-prin arme de foc

-mușcătură de animale sălbatice, domestice, șarpe, viespe

Termice prin:

-căldură – arsuri

-frig – degerături

-electricitate – arsură electrică

Agenți ionizanți – radiații

Agenți chimici – acizi, baze, săruri

După circumstanțele de producere pot fi:

Accidentale – muncă, circulație, casnice

Intenționale – suicid, agresiuni

Iatrogene – intervenții chirurgicale, injecții, puncții

După timpul scurs de la producere pot fi:

Recente – care nu depășesc 6h de la producere, se consideră plăgi curate

Vechi – care depășesc 6h de la producere = plăgi infectate și se tratează ca atare

După profunzime pot fi:

Superficiale care interesează doar pielea şi mucoasa

Profunde care interesează pielea dar şi straturile profunde. Plăgile profunde la

rândul lor pot fi nepenetrante care nu depăşesc seroasa unei cavităţi; penetrante

când deschid una din cavităţile naturale ale organismului (torcică, abdominală,

craniană) şi lezează seroasă parietală (peritoneu, pleură, duramater) şi la rândul

lor pot fi perforante când rănesc un organ aflat în aceste cavităţi.

Plăgile profunde pot fi:

Nepenetrante – când nu depășesc învelișul seros al unei cavități

3

I Penetrante – când deschid una din cavitățile naturale ale organismului (toracică, abdominală, cronică) și

lezează seroasa parietală (peritoneu, pleură, dura mater).

Plăgile penetrante – pot leza și un organ aflat în aceste cavități = plăgi perforante

După evoluție pot fi:

Necomplicate

Complicate

Caracteristici ale plăgilor:

Plăgi prin tăiere:

-margini regulate, limitate, se vindecă repede

-cele operatorii sunt de obicei aseptice

Plăgi prin înțepare:

-cele mai frecvente, mai înșelătoare

-gravitatea lor este în raport cu: adâncimea, sediul, gradul de infectare

-plăgile limitate, adânci, favorizează dezvoltarea germenilor anaerobi

-plăgile înțepate cu creion chimic – mai ales dacă în plagă rămân fragmente de

creion substanța chimică distruge țesutul

-înțepăturile mâini – pot produce leziuni inflamatoare – determină panariții

Plăgi prin contuzii – produc leziuni distructive profunde ale organelor: creier, ficat, splină, rinichi,

intestin, mișchi și nu există leziune tegumentară

Plăgi prin arme de foc – se caracterizează prin distrucții mari, sunt foarte complexe

-plăgile împușcate pot fi:

unipolare – când proiectilul se oprește în țesuturi

bipolare: -în seton = plăgi împușcate situate deasupra aponevrozelor

-transfixiante = plăgi împușcate ce străbat mase musculare

Plăgi prin mușcături de animale:

-de regulă se suprainfectează

-pot fi poarta de intrare pentru turbare

-prin mușcături de viperă produc fenomene generale toxice

Simptomatologia plăgilor:

Simptome locale:

o Durere

-variabilă ca intensitate

-cedează spontan sau după antialgice

-reapariția durerii cu caracter pulsatil – se infectează

o Impotența funcțională – variabilă, totală sau parțială cauzată de durere sau de

leziune în sine care a afectat elemente musculo – articulare, ososase, nervoase

Semne obiective:

o Prezența soluției de continuitate

4

Io În plăgi mari – așa numitele plăgi cu dilacerări se observă distrugeri mari de piele,

vase, mușchi, nervi, fragmente de oase, diferite organe aflate în profunzime uneori

părți din organe pot ieși prin marginile plăgii = eviscerații

o Hemoragia – variabilă, în funcție de vasul lezat

Semne generale:

o Puls tahicardic în plăgi însoțite de hemoragii externe sau interne sau șoc traumatic

o TA – dacă scade = prezența unei hemoragii sau șoc traumatic

o Febra – semnifică debutul infecției sau resorbția unor hematoame

Vindecarea plăgilor:

Se poate realiza primar, secundar sau terţiar:

Vindecarea primară se obţine de la început fără complicaţii în termen de 6-8 zile =

vindecarea per primam(vindecarea ideală pentru plăgile operatorii)

Vindecarea secundară când este întotdeauna prezentă infecţia = vindecarea per

secundam

Vindecarea terţiară se produce când o plagă evoluează un timp pe linia vindecării

secundare şi apoi se suturează în scopul scurtării evoluţiei = vindecarea per terţiam

Tratamentul local şi general al plăgilor:

-se efectuează în funcție de nivelul la care se acordă asistență – locul accidentului, dispensar, spital

Pansamentul = act chirurgical prin care o plagă se aseptizează, se tratează și se protejează

pentru a-i asigura vindecarea.

Se respectă următoarele principii pentru efectuarea pansamentului:

-îngrijirea să se facă în condiții de asepsie perfectă

-să se asigure prin pansament o bună absorbție a secrețiilor

-plaga să fie protejată de factorii nocivi- termici, infecțioși, mecanici, din mediul

înconjurător

-să fie asigurat repausul regiunii lezate

Materiale necesare pentru efectuarea pansamentului:

Trusă cu instrumente sterile

-2-3 pense anatomice

-2-3 pense hemostatice

-1-2 foarfece chirurgicale

-sondă canelată

-tuburi de dren de diferite măsuri și calibre

Casoletă cu tampoane și comprese sterile

5

I Soluții antiseptice: H2O2, alcool, tinctură iodată, cloramină, rivanol 1‰, ser

fiziologic steril, alcool iodat

Degresante: benzină ușoară, neofolină

Materiale de fixare: leucoplast, feșe de diferite mărimi

Îngrijiri în spital – a plăgilor recente (< 6h de la accident)

Calmarea durerii

Toaletă locală minuțioasă:

-dacă plaga este într-o regiune cu păr, se rade părul din jurul plăgii – până la 6cm

de marginea plăgii

-se spală pielea nelezată din jur, cu apă + săpun, apoi cu ser fiziologic

-se dezinfectează cu alcool sau tinctură de iod cu mișcări dinspre plagă în afară

-se curăță apoi plaga cu rivanol 1‰, clorură 4‰ , sau cu apă oxigenată care

antrenează la suprafață resturi tisulare, corpi străini

-este interzisă apăsarea, stoarcerea sau masajul plăgilor sau a regiunii învecinate

deoarece s-ar putea produce o diseminare a germenilor din plagă;

-corpii străini, resturile de țesut devitalizat sunt îndepărtate de medic

Aplicarea pansamentului steril – compresele să depăşească cu cel puțin 1-2cm marginile

plăgii;

-pentru aplicarea compreselor se utilizează 2 pense cu care se apucă colţurile opuse;

-dacă este necesar pansament umed: atunci se storc compresele cu 2 pense deasupra

tăviței renale, după ce au fost îmbibate cu soluția antiseptică;

La nevoie se face pansament absorbant: peste compresele sterile se aplică vată sterilă

hidrofilă care:

-dă elasticitate pansamentului

-menține temperatura constantă

-împiedică pătrunderea microbilor

-absoarbe secrețiile

Pansamentul se fixează prin – bandajare sau cu benzi de leucoplast leucoplast

Plăgile vechi ˃ 6h

-același tratament însă plaga nu se suturează

-plăgile: contuze, neregulate, sosite mai târziu se deschid larg, se îndepărtează zonele

mortificate, se drenează cu tuburi, meșe și se suturează per secundam.

În ambele situații se face profilaxie antitetanică !!!!

Profilaxia tetanosuluise efectuează prin:

a. Măsuri nespecifice

b. Măsuri specifice

a. Măsuri nespecifice:

-curățarea chirurgicală a plăgilor

-tratarea cu antiseptice locale

6

I-antibioterapie pe cale generală

b. Măsurile specifice se aplică diferențiat:

o La persoanele sigur vaccinate sau revaccinate

– se adminitrează – VTA sau DT, i.m., 0,5ml o singură doză

– nu se administrează – ser antitetanic

– excepție: politraumatizații grav cu stare de șoc + hemoragie la care se

administrează în doză unică ser antitetanic 3000-15000 u.

o La persoanele nevaccinate sau cu vaccinări incomplete

– se administrează VTA sau DT, 0,5ml – 3 doze: prima imediat după rănire,

apoi următoarele la interval de 14 zile;

– se administrează ser antitetanic 3000-15000 u, i.m. în doză unică dar

numai după testare.

După testare se practică la toate persoanele(şi la cei cu reacţie negativă la testare ) schema

minimală de desensibilizare.

Plăgile vechi infectate, secretante se aseptizează cu soluții antiseptice:

-se aplică pansamente locale umede cu cloramină și rivanol

Pansament umed = microclimat umed

-se realizează într-o tăviță renală sterilă în care se îmbibă compresele

-compresele îmbibate se aplică pe plagă

-peste comprese umede se aplică 2-3 comprese uscate sterile + vată sterilă; se

fixează

- se pansează zilnic (și de 2 ori/zi)

Îngrijirea plăgii operatorii = plagă suturată neinflamată

-se degresează tegumentele din jurul plăgii

-se dezinfectează apoi cu tinctură de iod, alcool dinspre plagă în afară pe o rază mai

mare, tegumentele din jur

-plaga suturată se dezinfectează cu tinctură de iod sau alcool

-se efectuează din nou dezinfecția tegumentelor

-după 24 – 48 de ore, plaga operatorie se poate lăsa descoperită, nu se mai aplică

comprese sterile

Evoluția și complicațiile plăgilor:

Orice plagă accidentală se consideră contaminată cu microbi chiar din momentul în care

s-a produs:

În primele 6h de la producerea plăgii, forțele proprii ale organismului combat efectul nociv

al microbilor, distrugându-i;

Dacă în primele 6h plaga nu s-a tratat, microbii aerobi și anaerobi se dezvoltă – plăgile

devin purulente şi pot genera complicaţii locale şi generale; de aceea este necesar primul

ajutor la locul accidentului.

7

I

Primul ajutor în caz de răniri:

(se acordă în condiţii de asepsie, măsuri de protecţie)

-Hemostază la nevoie

-Se curăță şi se degresează tegumentele din jur

-Se badijonează tegumentele din jur cu tinctură de iod – dinspre plagă în afară

-Se spală plaga cu H2O2 sau rivanol

-Se acoperă cu comprese sterile

-Se fixează pansamentul – eventual compresiv pentru hemostază

-Regiunea rănită se aşează în în repaus – transport la spital

!!! Nu se:

– aplică

tinctură de iod în plagă

antiseptice în arsuri

vată direct pe plagă

– toarnă soluții antiseptice în plăgi profunde: perforante, penetrante

– execută manevre de explorare instrumentală a plăgilor

– extrag din plagă corpi străini, fragmente de os

Tipuri particulare de plăgi:

Plăgile prin înțepare cu spini vegetali

-spinul trebuie extras eventual prin incizie

-dacă rămâne poate dezvolta infecții (abces, flegmon)

- necesită profilaxie antitetanică !!!

Plăgile prin înțepare plantară – cu cuie, sârmă

-pot dezvolta infecții virulente

- necesită profilaxie antitetanică !!!

Plăgile prin înțepătură de insecte

-produc fenomene alergice: prurit, hiperemie, edem local și glotic – reacție

alergică șoc anafilactic.

2. BANDAJAREA PE REGIUNI

-se efectuează cu ajutorul feșilor din tifon, din pânză,sau elastice

-feșile au dimensiuni diferite

Reguli generale de bandajare:

– înfășarea membrelor se începe de la extremitatea lor distală

– fașa se conduce într-o singură direcție – de la stânga la dreapta

– turele feșii trebuie să le acopere pe cele precedente în așa fel încât acestea să adere

reciproc, să nu se desfacă și să nu prezinte încrețituri

8

I– fașa să nu fie nici prea strânsă nici prea largă

– în timpul înfășării să nu se producă dureri pacientului

– capătul feșii se fixează în partea opusă regiunii bolnave și se leagă într-un loc în care

nodul nu va incomoda pacientul

– aplicarea feșii se începe printr-o tură circulară

– cu stânga se fixează colțul feșii, cu dreapta se rulează faşa

– după prima tură circulară colțul feșei se îndoaie peste prima tură și se trece cu fașa a 2-a

oară peste capătul rămas liber

– fașa se poate conduce: circular, în spirală, în formă de 8, în spică răsfrântă sau în evantai

Înfășarea pe regiuni:

Capul

-bandaj în calotă, capelină

-fașa se fixează în jurul capului printr-un tur circular deasupra arcadelor lăsând

libere parlioanele auriculare

-prin manevra policelui se acoperă bolta craniană cu ture oblice fixate cu ture

circulare

Ochiul

Pansament monocular

– fixare în jurul capului prin ture circulare

– apoi se trece cu ture oblice peste ochi aducând fașa sub urechea

pacientului;

– din nou o tură circulară pe frunte, apoi din nou oblic până se acoperă

complet ochiul;

Pansament binocular

– se începe ca cel monocular, dar turele orizontale de pe frunte vor fi

înlocuite cu ture oblice peste celălalt ochi, turele oblice se încrucișează

deasupra rădăciniii nasului unde se formează o spică;

Gâtul

-pentru partea superioară a gâtului – ture circulare și oblice în jurul creștetului

capului și al cefei;

-pentru partea inferioară a gâtului – turele circulare din jurul capului se pot

completa prin ture în cruce aplicate pe spate care se conduc pe sub axilă;

Toracele

-se începe în partea inferioară prin ture circulare

-se urcă cu ture în spirală până la axilă

-se fixează de bretele trase pe umăr

-se utilizează pansament în 8 care cuprinde și umerii

Sânul

-se începe în partea inferioară a toracelui, circular

9

I-fașa este condusă sub axilă peste umărul de partea sănătoasă lăsând liber

umărul de aceeași parte (în spică)

-pentru ambii sâni, aceeași orânduire a spirelor se aplică și de partea opusă

acoperind deodată ambii sâni prin alternarea turelor simetrice

Umărul și axila

-se conduce fașa în opt în așa fel încât să formeze o spică pe umăr

-se poate începe

-de la nivelul sternului – turele optului trec pe sub axila brațului sănătos

-de la nivelul claviculei – bucla optului trece în jurul gâtului

Mâna, degetele mâinii

-fixare: 4 ture circulare la nivelul articulației pumnului

-apoi se trece oblic pe fața dorsală a mâini și se acoperă degetele respective prin

ture în spirală

-pentru degetul mic și police = spică

-dacă plaga se extinde și pe ½ distală a degetului și acoperă și vârful lui

-la mână – pansament în opt fixat la aticulația pumnului sau pansament în formă

de mănușă izolând degetele cu câte o compresă sterilă, sau separând fiecare

deget în parte

Degetele piciorului

-idem mână, fixarea se face în regiunea supramaleolară

Antebraț, braț, gambă, coapsă

-fașă se conduce în spirală sau spică

Cot și genunchi

-în evantai – cu articulația semiflectată

-în 8 sau spică – pentru articulații în extensie

Regiunea inghinală, fesieră

-în spică

-fixare: tură circulară în jurul abdomenului deasupra crestelor iliace

-se trece apoi oblic peste regiunea inghinală, se înconjoară coapsa fața ei externă

-se încrucișează ramura oblică a feșei deasupra regiunii lezate trecând de partea

opusă

-regiunea fesieră: ramurile spicei se încrucișează deasupra regiunii fesiere

Bontul de amputație – se bandajează în capelină

Căpăstrul – pentru bărbie, buze

-o fașă lată de 5-6cm – L ≈ 1m

-se despică capetele – la mijloc rămâne o bucată de 5 cm nedespicată

-ramurile superioare se încrucișează în regiunea occipitală și se leagă deasupra

frunții

-ramurile inferioare deasupra creștetului capului lăsând libere urechile

10

I Prastia – pentru nas

-pregătire – idem căpăstru

-partea din mijloc se fixează pe nas

-capetele

-superioare – se trec pe sub pavilionul urechii și se innoadă în regiunea

occipitală

-inferioare – se trec deasupra urechilor încrucișând pe cele superioare și

se fixează în partea posterioară a capului

Se mai pot utiliza – basmaua, eșarfa sau alte mijloace pentru bandajare sau fixare.

11