8/12/2019 Timpul Regasit

http://slidepdf.com/reader/full/timpul-regasit 1/5

Proust, Timpul regăsit

Volumul începe pe un ton de o subiectivitate ce promite o (re)evaluare a sentimentului pentru Gilberte, ceea ce se şi întâmplă, însă într-o mult mai mică măsură decât ne-am fi putut aştepta. Gilberte, ca şi celelalte personaje evocate în carte, au aproximativ aceeaşi

valoare pe care o au şi locurile, evenimentele sau obiectele. roust le foloseşte pe toate pentru a ob!ine o nouă victorie asupra timpului, şi mai ales asupra timpului său. " foarteinteresant că face asta fără să lase impresia cine ştie cărei nostal#ii. " o carte fără oor#ani$are prea ri#uroasă - cu toate că manuscrisul, care poate fi vă$ut pe internet, paresă eviden!ie$e tocmai o obsesie a or#ani$ării, dacă nu doar a fra$ei bine scrise - prima jumătate con!ine, pe lân#ă evocarea Gilbertei şi trimiterile la%lbertine, câteva rememorăriale unor locuri, descrierea - indirectă, prin intermediul altora - a atmosferei de ră$boi, aşacum e resim!ită ea mai ales de către cei lăsa!i la vatră - şi o pre$entare mai amplă adomnului de &'arlus, personaj tra#i-comic care îl impresionea$ă mult pe narator, dar caremi se pare cât se poate de neinteresant. artea a doua accentuea$ă şi mai mult aspectulreflexiv, alternând jurnalul cu memoriile, toate fiind, în continuare, oportunită!i de

observare şi de interpretare ale unor impresii personale.asajul cu Gilberte surprinde un fel de inocen!ă subtilă a iubirii, care nu este naivitate şi

nici pasivitate. ubirea pare să se exprime de la sine, deşi recunoaşterea acestei exprimăriva avea loc mult mai târ$iu. " vorba de certitudinea unui sentiment puternic, alternată cu jocul de-a v-a!i ascunselea al celor doi prota#onişti, care preferă să se a#a!e de tot felul dealte subiecte de conversa!ie decât iubirea. n planul secund al acestei iubiri e evocatăfi#ura so!ului Gilbertei, care, surprin$ător, evită şi el tocmai discu!iile desc'ise pe temadra#ostei, temă care se teme să nu-l facă să pară mai slab decât este.

&'arlus e un aristocrat cu o dublă înclina!ie* spre artă, din care pare să în!elea#ă destul de

mult, şi spre sado-masoc'ism, pentru care nu e$ită să c'eltuiască sume importante. +aratorul îl surprinde sub ambele aspecte, fără să manifeste cine ştie ce surpri$ă fa!ă devreunul dintre ele - de altfel roust are un fel de ec'ilibru al maturită!ii care îl împiedicăsă cadă pradă entu$iasmului de orice fel, ec'ilibru preluat şi de text. n plus, &'arlus e unfel de expert al vie!ii sociale şi politice, vorbind în cunoştin!ă de cau$ă despre toateevenimentele $ilei. %proape toate fi#urile evocate în acest volum sunt persoane care sesustra# de la obli#a!iile de a-şi apăra !ara în mod direct, pe front, vorbind însă cu afectaredespre acest subiect. +umărul mare de pa#ini dedicate personalită!ii lui &'arlus şiatmosferei de ră$boi dau la un moment dat sen$a!ia că romanul ar putea vira definitivcătre aceste teme.

impul subiectiv, cel care îi apar!ine efectiv omului, e o sumă a impresiilor sale,acumulate voit sau nu, şi care îi oferă naratorului o dublă tenta!ie* cea a retrăirii lor, pentru a le în!ele#e şi a le aşe$a pe 'ârtie, şi cea de a refu$a retrăirea, din teama de a nu ledeteriora. etrăindu-şi experien!e mai vec'i, naratorul îşi parcur#e propria via!ă într-unsens totali$ator, aşa cum evaluând experien!e trăite alături de al!ii, parcur#e via!a într-unmod fra#mentar. &eilal!i îl ajută să se vadă pe sine, aşa cum cel care citeşte o carte aflăceva despre sine însuşi* n realitate, fiecare cititor este, când citeşte, propriul său lector.

impul re#asit/

8/12/2019 Timpul Regasit

http://slidepdf.com/reader/full/timpul-regasit 2/5

"ul din pre$ent e raportat în permanen!ă la eul de odinioară şi cele două îşi transmit unulaltuia diverse adevăruri relative, căutând ec'ivalente ale lumii materiale în plan spiritual.&riteriul de identificare al adevărului este, normal, impresia* +umai impresia, oricât de plăpândă i-ar părea substan!a, oricât de insesi$abilă urma, este un criteriu de adevăr, şidin această pricină merită, ea sin#ură, să fie cuprinsă de către spirit (bănuiesc că e vorba

de în!eleasă, nu de cuprinsă), fiind sin#ura capabilă, dacă el ştie să desprindă acestadevăr, să-i prilejuiască o mai mare desăvârşire şi să-i dăruiască o bucurie pură. 0i maideparte* mpresia este pentru scriitor ceea ce este pentru savant experimentul, cudeosebirea că la savant munca min!ii precede, iar la scriitor vine după aceea. &eea ce n-am avut de descifrat, de lămurit printr-un efort personal, ceea ce fusese limpede dinainte,nu ne apar!ine. +u irumpe din noi decât ceea ce scoatem din be$na ce fiin!ea$ă în noi şi pe care al!ii nu o cunosc. +umai că adevărul şi puritatea bucuriilor mi se pare căanulea$ă tocmai ideea de impresie şi roust devine neinteresant atunci când tra#econclu$ii, fie ele doar par!iale. 1e altfel pare să se lase prins destul de des de tenta!iamoralistului sau a aforistului* %rta adevărată nu are nevoie de atâtea declara!ii şi sereali$ea$ă în tăcere. 2ai încolo scrie o fra$ă şi mai interesantă* 3 operă în care există

teorii este ca un obiect căruia nu i se scoate etic'eta cu pre!ul. , cu atât mai mult cu câtaici roust nu face altceva decât să teoreti$e$e arta, impresia, timpul, via!a şi mai alesadevărul artistic, cel care nu poate veni decât din interior, un interior dinamic în caretrăirea actuală modelea$a trecutul şi amintirea modelea$ă pre$entul* ar persoana mea dea$i este asemenea unei cariere părăsite4 ea crede că tot ce con!ine este monoton şiasemănător, însă într-însa fiecare amintire modelea$ă, ca un sculptor din Grecia,nenumărate statui. (apropo de impresii, compara!ia asta mi se pare cam ridicolă şi eciudat că adevărul oferit sau verificat de impresia personală are nevoie de o astfel deraportare cu #reutate ). roust mi se pare mai interesant când trăieşte sau retrăieşterealită!ile vie!ii într-un stil memorialistic fără înflorituri, când lasă frâu libercontempla!iei în locul medita!iei cvasi-savante.

e parcursul lecturării volumelor n căutarea timpului pierdut, m-am re$umat la atranscrie citate din fiecare volum. %m ajuns, încet, încet, la final şi mă întreb ce aş puteascrie despre roust, altceva decât că trebuie citit5

1e mai multe ori m-am felicitat că am ales să-l citesc la o vârstă a maturită!ii (cică), deşi,îmi dau seama, că foarte multe din ideile #ăsite în carte mi-ar fi fost folositoare şi m-ar fiajutat foarte mult acum nişte ani în propria-mi călătorie prin via!ă, prin rela!ii, prinmine6 roust este un excep!ional cunoscător al sufletului şi min!ii umane, pe care le

disecă, le explică, le aşea$ă după anumite criterii şi într-o aparentă ordine, pentru ca,apoi, s-o ia de la capăt şi să releve alte şi alte ima#ini din alte un#'iuri.

%tunci când am ales diverse fra#mente din n căutarea timpului pierdut, în special pentrucă nu povesteam nimic despre carte şi erau, deci, citate complet scoase din context, amcăutat să fie cât mai 7de sine stătătoare , să nu fie necesar contextul sau transcrierea unor pasaje foarte lun#i pentru interpretarea lor, dar şi să eviden!ie$e cât mai bine 7stareavolumului respectiv.

impul re#asit8

8/12/2019 Timpul Regasit

http://slidepdf.com/reader/full/timpul-regasit 3/5

n ce priveşte ultimul volum, impul re#ăsit, esen!a acestuia este, pe de-o parte, vi$iunea lui roust, aflat la vârsta deplinei maturită!i, asupra vie!ii şi aîntâmplărilor trecute, dar mai ales asupra bătrâne!ii, de fapt, a îmbătrânirii proprii şi acelor din jur, şi, pe de altă parte, retrăirea experien!elor pentru a fi scrise, împreună cu părerile autorului despre 7a scrie , despre literatură.

1in păcate, nu am #ăsit fra#mente care, desprinse din carte, să exprime la fel de bine şi săaibă acelaşi impact pe care-l are volumul citit inte#ral, pentru că, cel pu!in vi$iuneaasupra îmbătrânirii, care pe mine m-a impresionat foarte mult, se întinde pe multe pa#ini,aşa încât voi transcrie citate, care, la fel ca şi cele din alte volume, sper eu, să vă convin#ăsă-l citi!i.

9a final de roust, nu mă simt decât ca în fa!a unui nou început, pentru că ştiu si#ur căam să-l recitesc6poate nu inte#ral, poate nu volum după volum, dar cel pu!in multele pa#ini care con!in pasajele care mi-au plăcut cel mai mult, cu si#uran!ă. &eea ceînseamnă că, din când în când, ve!i mai #ăsi roust pe aici

n ce priveşte fericirea, aproape că nu are altă utilitate afară de a face nefericirea posibilă.rebuie să înnodăm, la vremea fericirii, le#ături tare dulci şi puternice de încredere şi

afec!iune, pentru ca ruperea lor să ne provoace acea sfâşiere atât de pre!ioasă ce senumeşte nenorocire. 1acă nu ai fi fost fericit, fie şi numai datorită speran!ei, nefericirilear fi lipsite de cru$ime şi, în consecin!ă, fără efect.2ai mult decât pictorul, care trebuie să vadă multe biserici ca să picte$e una sin#ură,scriitorul, pentru a ob!ine volum şi consisten!ă, #eneralitate şi realitate literară, are nevoiede multe fiin!e pentru un sin#ur sentiment. &ăci, dacă arta e lun#ă, iar via!a e scurtă, se poate spune în sc'imb că, dacă inspira!ia este scurtă, sentimentele pe care ea trebuie să le$u#răvească nu sunt cu mult mai lun#i. asiunile ne sc'i!ea$ă căr!ile, iar linişteadistan!ării le scrie.

n realitate, fiecare cititor este, când citeşte, propriul să lector. 9ucrarea scriitorului nueste decât un fel de instrument optic pe care-l oferă cititorului, spre a-i da posibilitatea sădescopere ceea ce, fără această carte, n-ar fi vă$ut poate în sine însuşi. ecunoaşterea decătre cititor, în el însuşi, a ceea ce spune cartea constituie o dovadă a adevărului ei, şiviceversa, cel pu!in într-o anumită măsură, diferen!a între cele două texte putând fiadeseori imputată nu scriitorului, ci cititorului.

impul re#asit:

8/12/2019 Timpul Regasit

http://slidepdf.com/reader/full/timpul-regasit 4/5

0i, în fond, între tine şi femeile pe care nu le mai iubeşti şi pe care le întâlneşti după anide $ile, nu se interpune oare moartea, ca şi cum ele nu ar mai exista, întrucât faptul cădra#ostea noastră s-a dus face din cele ce erau pe atunci, sau din ce eram noi, nişte mor!i;

n ultimele pa#ini din impul re#ăsit (publicat în /<8=), roust afirma că şi-a petrecutîntrea#a via!ă scriind această carte esen!ială, sin#ura carte adevărată. %şadar, scrierea aceea ce citim sub titlul n căutarea timpului pierdut nu însemnă, pentru el, decât lecturaacestei căr!i lăuntrice expresia cea mai rafinată a mitului esteti$ant al vie!ii în!elese ca proiect de conversie ontolo#ică şi trăite ca operă de artă

9umea lui roust e o lume de automate, roase de inexplicabile triste!i metafi$ice iarepisodulTimpului regăsit şi a îmbătrânirii bruşte a personajelor în salonul ducilor deGuermantes capătă o explica!ie mult mai exactă ca cea descoperită de >olban* ,, Autorulîşi regăseşte vechile lui cunoştinţe, mai rigide în deprinderile lor, mai subjugate de

gheara cumplită a viţiilor practicate, purtând întipărirea devastatoare a vremii scurse.Timpul nu trecuse deci pentru a crea, ci pentru a înmulţi şi adânci automatismele, pentrua spori materialitatea mecanică a lumii, nu pentru a elibera spiritul şi puterea lui decreaţie. Nici o fiinţă tânără nu vine să aducă estea ei în această lume îmbătrânită, care

se pregăteşte să moară fără speranţă. !este această umanitate de"nădăjduită, în acestcer întunecos, se desfăşoară însă curcubeul artei, bucata de "id luminată de soare în

tabloul lui ermeer şi, cel mult, imaginea patriei france"e, iubită pentru frumuseţile eidăruite de natură sau produse de artă, pentru peisajele sau catedralele sale, pentruoperele poeţilor, dar şi ale mu"icienilor şi pictorilor ei . ntr-o lume damnată, sin#uraşansă adevărată de salvare şi supravie!uire o oferă opera de artă, care prin #ratuitatea eiadau#ă o lume paralelă, secundă realită!ii celei adevărate.

Timpului pierdut (foarte mul!i critici atra# aten!ia că acesta poate fi simultan şi timp pierdut, şi timp de pierdut) care rivali$ea$ă cu oricare din defini!iilecontemporane* ,,lumea operei proustiene rămâne acea a timpului pierdut, care a fost

până la urmă recâştigat, dar care ar fi putut fi câştigat clipă cu clipă, pe măsură ce eratrăit. #ine înţeles, dacă acest timp n$ar fi fost pierdut, opera n$ar fi e%istat. &a e%istăînsă, monument e%emplar al unei vieţi aşa cum nu trebuie trăită. A trăi din plin înseamnăa opta, a alege, a te sacrifica, şi a da la o parte' pentru a participa la ceva, pentru a fi cuadevărat pre"ent, trebuie să hotărăşti, să te limite"i, să jertfeşti

impul re#asit?

8/12/2019 Timpul Regasit

http://slidepdf.com/reader/full/timpul-regasit 5/5

Mihai Zamfir – Imaginea ascunsă. Structura narativa a romanuluiproustian ,

7. Time Regained Visitin# Gilberte at 'er 'ome in &ombra@ 2arcel learns t'atABannCs Da@ and t'e GuermantesC Da@ are not irreconcilable. 'e Bar affects ever@one*

obert dies a 'ero at t'e front, &'arlus 'aunts t'e male brot'els of Bartime aris. 2, still anunsuccessful Briter, returns to aris after t'e Bar and is invited to an afternoon part@ at t'e

rincess de Guermantes. %ll t'e novelCs c'aracters, or t'ose still livin#, are at t'e part@ butever@one 'as c'an#ed. ime 'as destro@ed ever@t'in#. "ven t'e neB rincess deGuermantes turns out to be t'e BidoBed 2me. Verdurin. 2arcel reali$es t'at memor@ canonl@ be recaptured and ime defeated t'rou#' #reat art. Dit' a sense of #reat jo@, in t'e

middle of t'e part@, 'e reali$es t'at 'is vocation is to Brite a #reat novel and t'us to brin#t'e past bacE to life.

impul re#asitF