Romania si SUA la sfarsitul Razboiului Rece

Războiul rece este termenul folosit pentru a descrie interesele relațiilor între UȘĂ și

Uniunea Sovietică(URSS), fiecare fiind în fruntea unor alianțe de mare forță, între 1947-1989.

Războiul a fost ,,rece” deoarece relațiile între cele două puteri au fost reci, dar nu s-

au ,,infierbantat” niciodată într-un război armat. Pe lângă tradițională rivalitate între cele două

puteri, conflictul se bază și pe o ciocnire de ideologii(între sistemul democratic capitalist din

SUA și sistemul totalitar din URSS).

Un potențial conflict există încă dinainte de cel de al doilea război mondial, dar a fost

ținut sub tăcere datorită politicii de neimplicare a SUA și preocupării URSS-ului pentru

problemele sale interne, ceea ce însemna că Europa continuă să fie arenă principală a

disputelor politice. Apoi, în timpul războiului, SUA și URSS au luptat împreună împotrivă

puterilor naziste. După înfrângerea Germaniei Naziste, Europa era ruinată și în scurt timp a

devenit clar că statele europene nu se mai puțeau compară cu SUA sau URSS devenite

cunoscute pe plan mondial că ,,superputeri”.

În anii 1960 și 1970 blocul sovietic a rămas aparent puternic cu toate că ruptură dintre

URSS și China a complicat relațiile internaționale. Sub conducerea lui Lenoid Brejnev(1967-

1982) arsenalul nuclear al URSS a atins o mărime comparabil cu cel al SUA; flotă sovietică a

fost și ea extinsă iar influența sovietică părea în continuă creștere, deoarece în numeroase țări

din lumea a treia a fost impus prin intervenția sovietică directă sistemul partidului unic.

În schimb, SUA se împotmolise în Vietnam, implicând tot mai multe trupe și echipament

militar, fără a reuși să înfrângă guerilele din Vietnamul de Sud, susținute de statul comunist

din nord. Distrugerile din Vietnamul de Nord datorate unor serioase bombardamente ale SUA

au revoltat pături lărgi ale opiniei publice, în timp ce eșecul politicii adoptate a avut un efect

demoralizant asupra SUA. În 1985 Mihail Gorbaciov a devenit președinte al URSS-ului, cu

consecințe decisive asupra războiului rece. Concentrat asupra reformei interne Gorbaciov, a

realizat că URSS nu mai putea face față împovărătoarei curse a înarmărilor. În 1987, după

acceptarea unor importante concesii, a asigurat prima diminuare a armelor nucleare. Cu

economia sovietică aflată într-un declin rapid, Gorbaciov a hotărât încetarea ajutorului acordat

și retragerea sprijinului politic acordat regimurilor comuniste est-europene, care în 1989 au

început să se prăbușească.

1

Uniunea Sovietică o luase pe drumul democrației controlul partidului comunist

devenise din ce în ce mai slab și economia era la pământ, Uniunea Sovietică devenea un

prieten ce trebuia ajută, în decembrie 1989 fiind anunțat sfârșitul Războiului rece de

Gorbaciov și George Bush.

Timp de aproape 20 de ani,de la jumătatea anilor 1960 până la începutul anilor 1980,

România a fost țara cea mai răsfățată de Statele Unite dintre celelalte țări comuniste,membre

ale Tratatului de la Varșovia. Către anul 1989 ea se situa însă pe ultimul loc în ochii SUA.

Printre motivele acestei schimbări se număra creșterea represiunii din România,programele de

reforma din Uniunea Sovietică și Europa de Răsărit și schimbarea priorităților SUA în

abordare acestei relații.

România s-a aliat cu Germania nazistă în noiembrie 1940 și a declarat război Statelor

Unite pe 12 decembrie 1941. Ea a constribuit cu trupe la efortul german îndreptat importiva

Uniunii Sovietice,dar a trecut de partea aliaților în august 1944. Trupele sovietice au ocupat

România începând cu august 1944,facilitând formarea unui prim guvern-paravan pentru

comuniști. Statele Unite au restabilit relațiile diplomatice cu Bucureștiul în anul 1947 dar au

tratat România ca pe un tipic satelic sovietic. În cursul anilor 1940 și 1950 relațiile dintre cele

două țări au rămas rezervate și reci.

România a îndurat numeroase necazuri de-a lungul istoriei de la marele sau vecin. În

anul 1812, Rusia țaristă a anexat Basarbia,o parte tradițională a pământurilor românești.

România a recăpătat Basarabia prin tratatul de pace încheiat după primul război mondial,dar

Uniunea Sovietică a racastigat-o în 1940 și a păstrat-o după cel de-al doilea război mondial. În

1940,Uniunea Sovietică a obținut,de asemenea,Bucovina,o altă parte a teritoriului tradițional

românesc,pe care România o recăpătase de la Austria prin Tratatul de la St. Germain dina nul

1919.

Trupele sovietice au ocupat România în 1944 și au rămas pe teritoriul ei mai mult de

10 ani. Sovieticii s-au comportat deosebit de rău, în timpul perioadei de

„eliberare”,lovind,împușcând și luând cu ei tot ceea ce putea fi transportat,întărind astfel

pararea proastă pe care românii o aveau deja despre ruși. Ca urmărea celui de-al doilea război

mondial,sovieticii au cerut și au primit enorme despăgubiri de război din partea României,pe

motiv că România a fost aliată cu Germania în timpul celei mai mari părți a războiului.

Relațiile dintre Statele Unite și România au înregistrat un salt calitativ

important,după ce Richard Nixon a devenit președinte al SUA în anul 1969.

În luna martie 1967,printr-o acțiune care a fost probabil,cea mai importantă pentru

evoluția ulterioară a relațiilor cu administrația Nixon,Ceaușescu a organizat o excelentă

2

primire la București fostului vice președinte al SUA,Nixon,aflat în declin în acea perioadă în

Statele Unite. Atitudinea României față de călătoria lui Nixon a constrastat puternic cu aceea

a sovieticilor,care l aau tratat ca pe un simplu cetățean particular și cu cea a polonezilor care i-��au refuzat viză de intrare,declarându-l „ persona non grata”. Nixon nu a uitat niciodată gestul

lui Ceaușescu.

În luna august 1968, Ceaușescu a refuzat să se alăture celorlalte țări membre ale

Tratatului de la Varșovia la invadarea Cehoslovaciei.

Abia la începutul anului 1975, Congresul,prin adoptarea legii comerțului (cunoscută

sub denumirea „Legea Comerțului din 1974”), a permis,în sfârșit, președintelui Statelor Unite

să extindă acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate țărilor comuniste.

Cei care au inititat Legea Comerțului și amendamentul Jack-son-Vanik au avut în

vedere,în primul rând,Uniunea Sovietică,dar România a acționat rapid pentru a obține

avantajele ce rezultau dintre prevederile noii legi.

O problemă importantă între cele două părți a apărut când România a adoptat

Decretul 402 în luna octombrie 1982,portivit căruia cetățenii români are doreau să plece

definitiv din România trebuiau să plătească statului român o sumă în valută,echivalentă cu

costul perioadei de școlarizare(studii medii și superioare). Erau exceptate de la acest decret

persoanele care se aflau la pensie.

La refuzul ambasadei SUA ministerul a cerut ambasadei să includă și oficialități

române declarând că neprocedand astfel ar aduce un afront guvernului român. Ambasada

SUA a fost de acord să-i invite pe Ion Besteliu și Mircea Raceanu.

În ciudă numeroaselor restricții,șapte persoane neoficiale române au participat,totuși

la recepție. Una fost Liviu Botă,funcționar român la Organizația Națiunilor Unite,ținut de

multă vreme în România împotrivă voinței sale,și căruia Ceaușescu avea să-i acorde în câteva

zile permisiunea de a plecă din țara. O altă persoană particulară a fost Nelu Prodan avocat

curajos și membru activ al unei confesiuni prostestante,care și-a petrecut mult timp apărând

pe cei acuzați în cazurile de încălcare a drepturilor omului.

O altă persoană care a participat la recepția în onoarea lui Whitehead a fost fostul

prim-ministru al României, Ion Gheorghe Maurer,cu care ambasada SUA nu întreținea

legături deosebite. Raceanu a fost surprins când Securitatea i-a spus că un membru al

ambasadei americane îl vizitase la Maurer la locuința pentru a-l invita la recepție și că Maurer

își propusese să participe,în ciudă faptului că i se ceruse din partea cabinetului lui Ceaușescu

să nu dea curs invitației.

3

Raceanu a considerat că participarea lui Maurer în această recepție reprezenta o

importantă ruptură cu trecutul și un semnal personal că Ceaușescu pierdea sprijinul foștilor

colegi. Ambasada SUA inițiase contractul cu Maurer numai cu câteva săptămâni înainte la

sugestia ambasadei franceze care fusese de multă vreme în legătură periodică cu el.

Oficialitățile americane s-au bucurat când Maurer a apărut la recepție,dar nu au realizat

întreagă semnificație a participării sale.

Cea de-a șasea și a șaptea persoană fără funcții în guvern care au participat la recepție

oferită în cinstea lui Whitehead a fost un reprezentant de nivel mediu din partea

Departamentului de Relații Internatioanle al Patriarhiei Ortodoxe române pentru a cărei

prezența consimțise securitatea și Emil Sechetr,șeful în funcție al comunității evreiești.

Inițial,Sechetr refuzase participarea exprimându-și regretele,dar rabinul șef Moses Rosen, care

se află în Israel,i-a dat instrucțiuni prin telefon să participe în ciudă dispoziției autorităților

române. Participarea lui Sechter a fost un act curajos,deși în condițiile în care indicația

rabinului șef fusese data prin telefon,era evident că securitatea știa că Sechter urmase numai

dispoziția lui Rosen.

Securitatea și Ministerul Afacerilor Externe au ajuns la o înțelegere cu privire la

organizarea unei demonstrații,dar ministerul dorea să minimalizeze posibilitatea că SUA să

afirme că guvernul român organizase demonstrația pentru a-l insultă pe Whitehead. De

acea,ministrul și securitatea au avansat ideea unei demonstrații a „studentilor straini”,că apoi

să afirme că guvernul român nu le putea refuză dreptul pe care-l aveau de a-și exprimă

sentimentele lor față de politică SUA în Orientul Mijlociu.

Ceausescu a aprobat planul demonstratiei,dar romanii s-au razgandit. Ei au devenit

nervosi gandindu-se la posibilele consecinte ale permiterii unei demonstratii pe strazile

Bucurestiului,neputand fi siguri nici de modul cum vor actiona studentii arabi. De

acea,autoritatile romane s-au hotarat sa nu tina demonstratia propriu-zisa,dar sa mentina vie

ideea,ca pretext pentru inchiderea perimetrului ambasadei si consulatului,cel putin in

perioada,in care Whitehead va fi in sediul oficiului diplomatic american,in cursul diminetii

zilei de 5 februarie. Astfel,ei nu au anulat avertismentul adresat partii americane si au dispus

ca in seara zilei de 5 februarie jurnalul de stiri al televiziunii sa transmita imagini din timpul

unei asa-zise demonstratii.

Diferențele dintre punctele de vedere ale SUA și României referitoare la acțiunea lui

Ceaușescu,de renunțare la clauze națiunii celei mai favorizate în condițiile amendamentului

Jackson-Vanik, au devenit vizibile curând după hotărârea luată. La 19 februarie

1988,adjunctul ministrului afacerilor externe,Olimpia Solomonescu,i-a înmânat lui Kirk copia

4

scrisorii lui Ceaușescu din 12 februarie adresată lui Reagan,care se referea la această

problemă și a discutat măsurile ce trebuiau întreprinse în etapă următoarea. Expimand dorință

României pentru discuții guvernamentale asupra acordării clauzei sau a unui echivalent fără

condiții,Solomonescu a subliniat importantă de a păstra confidențialitate asupra deciziei

României de renunțare la clauza. Oarecum ilogic,ea a mai spus că Statele Unite trebuiau să

înceteze discuțiile publice cu privire la situația internă din România,în contextul clauzei. Ea a

insistat că partea americană să informeze cât mai curând posibil partea română asupra unei

date pentru începerea discuțiilor referitoare la Acordul comercial bilateral dintre cele două

țări.

Începuturile prezenței americane în Europa

Dezovoltarea economică spectaculoasă a Statelor Unite la sfârșitul secolului XIX și

începutul secolului XX a generat un proces de expansiune globală a S.U.A. care continuă și

astăzi. În prima jumătate a secolului,componența economică și cea culturală s-au aflat în

centrul acestei expansiuni,dimensiunea politică fiind mai redusă. După participarea la Primul

Război Mondial, Statele Unite s-au retras politic din Europa și,punând în aplicare tradițională

lor politică izolaționistă,au refuzat să devină membru al Societății Națiunilor.

În pragul începutului Războiului Rece,acitivitatile oficiale de promovare a imaginii

SUA căpăta un rol politic tot mai important și devin un măr al discordiei între cei care le

vedeau că mijloace de promovare a păcii și înțelegerii și cei pentru care ele reprezentau

instrumente de propagandă al căror principal rol era să sporească influența americană în lume.

Războiul Rece cultural-ideologic

Rolul componenței cultural-ideologice în politică externă americană a Războiului Rece

a devenit relativ recent un subiect de interes pentru istoricii de peste ocean.

Rolul actorilor instituțional americani în construirea și răspândirea unei imagini a SUA

care să o concureze cu succes pe cea a Uniunii Sovietice a făcut obiectul unor analize

academice de substanță.

Prezenţa americană în Europa şi cazul Europei de Est

5

Imagianea produsă de Războiul Rece,a unui continent european divizat între o Europa

de Vest afectată de americanizare și o Europa Răsăriteana sovietizata,a dominat multă vreme

scrierile istoricilor americani și chiar vest-europeni. Geografic și simbolic,dezbaterea din

Occident legată de prezența americană în Europa identifică aproape întotdeauna vechiul

continent cu partea să vestică.

Comuniştii şi Statele Unite

Ascensiunea rapidă a comunismului în România s-a datorat în primul rând ocupaţiei

militare sovietice şi dorinţei Moscovei de a intitui un regim care să îi promoveze interesele.În

România, stânga nu jucase niciodată un rol politic major, iar Partidul Comunist Român, scos

în afara legii în 1924, nu participase până atunci la viaţa politică a tării. La începutul anilor

40, partidul numără în jur de 1 000 de membrii, iar influenţa sa politică inexistentă. Succesele

Armatei Roşii şi implicit creşterea influenţei Uniunii Sovietice în regiune au propulsat însă

minusculul partid în prim- plan scenei politice româneşti. Beneficiind de sprijin masiv din

partea Moscovei şi fiind susţinut de cei pentru care schimbarea regimului politic ar di putut

însemna şansa unei ascensiuni sociale, Partidului Comunist Român a devenit, dupa 23 august

1944, un actor politic principal.

Concluzie

Sfârșitul războiului rece a transformat sistemul politc mondial de la tipul bipolar

(SUA-URSS) la un sistem unipolar, în care America deține poziția de hegemon.

Astăzi problemele lumii libere numai sunt ideologii de la Kremlin sau Piață Tien An

Men, ci terorismul transfrontalier, gestionarea resurselor planetei și nu în ultimul rând,

politicile de prezervare ale mediului. Începând cu 1985, putem vorbi de o reducere progresivă

a războiului rece până la sfârșitul anului 1991 (odată cu desființarea Tratatului de la Varșovia

și dezintegrarea URSS). Alegerea lui M.S. Gorbaciov că lider sovietic (martie 1985) a

inaugurat o modificare deplină a relațiilor internaționale. Acesta împreună cu ministrul de

externe, E. Sevarnaze, au dus la la nivel internațional o noua gândire politică: Securitatea

internațională nu poate fi atinsă numai prin mijloace militare, armele nucleare trebuie

desființate până în anul 2000, iar ideologia ar trebui eliminată din elaborarea strategiilor de

politică externă și securitate internațională.

Sfârșitul războiului rece, a avut că învingători SUA, dar și democrația, economia de

piață, drepturile omului. America a rămas singură superputere. În Asia, China va putea atentă

6

la supremația americană în următorii 50 de ani. Statele est-europene, esențiale pentru

securitatea sovietică au devenit, sau sunt pe cale de a devenit membre NATO și UE. Revenind

la sfârșitul războiului rece, putem afirmă că economia sovietică centralizată s-a prăbușit în

față economiei capitaliste a occidentului. Dar și SUA a avut un prÄt de plătit: uriașul deficit �bugetar din perioadă Reagan, necesar finanțării înarmării, a atras după șine dezvoltarea

criminalității, sărăciei publice, șomajului.

Astăzi, în epocă post război rece, sistemul bipolar și stabilitatea sferelor de influența a

celor două supraputeri a dispărut, iar globalizarea nu s-a generalizat. Așadar, actualul sistem

internațional este imperfect și greu de caracterizat.

7