Thus Spoke Zarathustra
1
Cînd Zarathustra împlini treizeci de ani, îşi părasi ţinutul său şi locul din ţinutul său, şi-n munţi se duse. Trăi acolo hrănindu-se cu-nţelepciune şi singurătate, şi zece ani trecură pe nebăgate-n seamă. Dar se-ntîmplă ca inima-i să-şi schimbe simţirea şi, într-o dimineaţă, trezindu-se cu zorii , se-nfăţişă înaintea soarelui şi astfel îi grăi: "O, măreţ astru! Care-ar fi fericirea ta, de nu i-ai avea pe-aceia pe care-i luminezi? De zece ani urci pîn-la văgăuna mea şi te-ai fi săturat de drumul tău şi de lumina-ţi, de nu eram acolo noi: eu, vulturul şi şarpele. Noi te-aşteptarăm în fiecare zori de zi, ca să-ţi luăm prisosul şi să-ţi aducem mulţumiri. Ci iată: sînt sătul de-nţelepciunea mea, precum albina de prea multă miere; nevoie simt de mîini care să-mi ceară. Aş vrea să-mi dăruiesc, să-mi risipesc înţelepciunea, pînă în ziua cînd înţelepţii dintre oameni se vor simţi că-s fericiţi de nebunia lor, iar cei sărmani, preafericiţi de avuţia lor."
-
Upload
anca-ioana-cada -
Category
Documents
-
view
4 -
download
1
description
-
Transcript of Thus Spoke Zarathustra
Cnd Zarathustra mplini treizeci de ani, i prasi inutul su i locul din inutul su, i-n muni se duse. Tri acolo hrnindu-se cu-nelepciune i singurtate, i zece ani trecur pe nebgate-n seam. Dar se-ntmpl ca inima-i s-i schimbe simirea i, ntr-o diminea, trezindu-se cu zorii , se-nfi naintea soarelui i astfel i gri: "O, mre astru! Care-ar fi fericirea ta, de nu i-ai avea pe-aceia pe care-i luminezi? De zece ani urci pn-la vguna mea i te-ai fi sturat de drumul tu i de lumina-i, de nu eram acolo noi: eu, vulturul i arpele. Noi te-ateptarm n fiecare zori de zi, ca s-i lum prisosul i s-i aducem mulumiri. Ci iat: snt stul de-nelepciunea mea, precum albina de prea mult miere; nevoie simt de mini care s-mi cear. A vrea s-mi druiesc, s-mi risipesc nelepciunea, pn n ziua cnd nelepii dintre oameni se vor simi c-s fericii de nebunia lor, iar cei srmani, preafericii de avuia lor."
