1.1 CONSILIUL EUROPEI: Constituire şi funcţionalitate

Ca urmare a numeroaselor pierderi umane și materiale pe care Europa le-a suferit în urma celor

două războaie mondiale, în timpul cărora a domnit ura și agresiunea, și ca reacție a occidentului

european față de sistemele estice socialiste , în Europa postbelică a început să se resimtă tot mai

puternic nevoia de a se impune un sistem de consacrare și protecție a drepturilor omului, recunoscut

și aplicat în mod unanim de către statele europene.

Consiliul Europei apare, în acest context, ca o construcţie diferită, prin natura sa, de

predecesoarele sale. Instituţia astfel creată este rezultatul unei manifestări spontane a numeroaselor

mişcări europene apărute în perioada imediat următoare de după război, reunite în cadrul unui

congres ţinut în mai 1948, la Haga. Congresul ar fi putut fi unul constituant, dacă delegaţii ar fi fost

desemnaţi de către guvernele naţiunilor lor, delegaţii nu reprezentau însă decât mişcările europene

ale acelei epoci.

O primă concretizare a elanului în domeniu a constituit-o Carta Atlanticului ce proclama în anul

1941 cele ”Patru Libertati” fundamentale: a cuvântului, a religiei, libertatea individuală și eliberarea

de teamă. Șapte ani mai târziu, Congresul Europei de la Haga își anunța asprirația către o Europă

unită, fundamantată pe libertatea de circulație a persoanelor, bunurilor și pe libertatea de conștiință

a persoanelor, către existența unei Carte a Drepturilor Omului, a unei Curți de Justiție care să

implementeze prevederile Cartei amintite, precum și a unei Adunări Generale în cadrul căreia să își

găsească reprezentarea toate statele europene și care să colaboreze pentru realizarea obiectivelor

enunțate.

Necesitatea creării unei structuri cu specific european a dus la ceea că, la 5 mai 1949, a luat

naştere Consiliul Europei prin semnarea la Strasbourg a statutului său de către Belgia, Danemarca,

Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda si Suedia care a intrat în

vigoare la 3 august 1949.

Organizaţia astfel creată a rămas de-a lungul primelor sale patru decenii o instutuţie vest-

europeană. Istoria sa reflectă în fapt pe aceea a continentului. Spre sfârşitul acestei prime faze a

existenţei sale, Consiliul Europei a atins cifra de 23 de membri. Contribuţia sa majoră a constat în

elaborarea unui ansamblu important de norme şi acorduri de cooperare.

După intrarea Ucrainei şi a Macedoniei în octombrie 1995, a Rusiei şi Croaţiei în 1996, şi a

Georgiei la 27 aprilie 1999, Consiliul Europei numara 41 de state.

O turnantă avea să se producă la încheierea războiului rece. Într-adevăr, după 1989, Consiliul

Europei a constituit prima structură de primire a ţărilor Europei Centrale şi de Est, pe măsura

opţiunilor acestora pentru democraţie. Vocaţia sa de organizaţie pan-europeană a fost deja

demonstrată de o manieră clară şi convingătoare.

În prezent Consiliul Europei cuprinde 47 de state, în urma aderării următoarelor

state: Armenia, Azerbaijan (2001), Bosniei si Herzegovinei (2002), Serbia-Muntenegru

(2003), Monaco (2004). Cu excepţia Belarusului (care este suspendat), putem afirma că întreaga

Europa este acoperită. De asemenea, 5 state deţin statutul de observator în raport cu CoE - Canada,

Japonia, Mexic, Sfântul Scaun, SUA au statut de observator pe lânga instanţele interguvernamentale

ale Consiliului.

Potrivit dispoziţiilor înscrise în art. 1 al. A din Statutul Consiliului Europei, scopul organizaţiei

este "de a realiza o mai mare unitate între membrii săi pentru salvagardarea și realizarea idealurilor

și principiilor care sunt moștenirea lor comună și pentru facilitarea progresului lor economic și

social".

Consiliul Europei își asumă astfel realizarea unui obiectiv dublu: efectuarea unei uniuni mai

strînse între membrii săi, pentru a proteja idealurile și principiile democratice care constituie

patrimoniul comun al Statelor member și promovarea dezvoltării economice și sociale ale acestora.

Cel de-al doilea război mondial a impus conștientizarea necesității absolute de a institui o

cooperare internațională, care ar permite prevenirea noilor conflicte și ar crea condiții pentru

conlucrarea fructuoasă a statelor. Deci, scopul primordial constă în reunirea statelor europene care

împărtășesc aceleași valori democratice și idealurile libertății individuale, libertății politice și

supremației legii. {Cadrul juridic al Coe – Spre un spatiu juridic European, pag.20, Florence

Benoit-Rohmer si Heinrich Klebes}

Aceste principii au fost precizate în articolul 3 cu privire la condițiile de aderare. Este vorba de

principii ce vizează supremația legii și respectarea drepturilor omului, suplimentate ulterior cu

principiul democrației pluraliste. { Proiectul de revizuire a Statutului în versiunea propusă de

Adunarea Parlamentară preconiza suplimentarea art. 3 privind condițiile de adrerare cu ”principiul

democrației pluraliste”.}

Astfel, Consiliul Europei a apărut pe parcursul perioadei între cele două războaie, ca o

manifestare de aderare colectivă a Europei Occidentale la valorile democrației liberale. Odată cu

extinderea sa, Consiliul Europei a devenit organizația europeană consacrată apărării și promovării

democrației pluraliste.

Rolul Consiliului Europei a fost întărit cu ocazia Conferinţei la vârf de la Viena, în octombrie

1993, şefii de stat şi de guvern recunoscând atunci importanţa pentru securitatea şi stabilitatea

Europei a unei adeziuni progresive a tuturor statelor la valorile democraţiei, drepturile omului şi

preeminenţa dreptului. Deciziile adoptate atunci au permis Consiliului Europei să joace un rol

proeminent în desfăşurarea amplelor tranformări pozitive ce au urmat conferinţei, inclusiv în ceea

ce priveşte protecţia minorităţilor. Consiliul a susţinut activ procesele tranziţiei democratice şi a pus

la punct un mecanism complex şi eficient de urmărire a modului în care statele membre îşi respectă

angajamentele asumate.

Toate statele membre ale Organizaţiei au obligaţia de a face ca libertăţile, demnitatea omului şi

bunăstarea indivizilor să devină principii ferme ale acţiunilor guvernamentale. Printre celelalte

obiective ale Consiliului Europei sunt: promovarea democraţiei pluraliste, problema securităţii

cetăţeanului, combaterea rasismului, xenofobiei, intoleranţei, protecţia minorităţilor naţionale,

coeziunea socială şi calitatea vieţii, cooperarea şi coeziunea judiciară. Instrumentele juridice

adoptate în cadrul Consiliului Europei.

Conceptul securităţii democratice, lansat pentru prima dată în terminologia internaţională de

Summit-ul de la Viena se înscrie pe traiectoria contribuţiilor teoretice şi politice de marcă ale

Consiliului Europei. Organizaţia a fost astfel angajată să contribuie la formarea în Europa a unui vast

spaţiu de securitate democratică. În Europa acestui sfârşit de secol, a devenit din ce în ce mai evident

că securitatea comună nu este reductibilă doar la componenţa sa militară, cu garanţiile sale de apărare

şi mecanismele sale de menţinere sau restabilire a păcii, şi la componenta sa economică, vizând

adesea disparităţile excesive şi angajarea pe calea colaborării şi integrării. Ea comportă de asemenea

o dimensiune politică – aceea a securităţii democratice – constând în faptul că toate statele membre se

angajează, atât în ordinea lor internă cât şi în relaţiile lor internaţionale, să pună în aplicare principiile

democraţiei pluraliste, primatului dreptului, respectării drepturilor omului şi ale naţiunilor.

Acest angajament este expresia concretă a viziunii umaniste a dezvoltării societăţilor statelor

membre proprie Consiliului Europei. El este generator de încredere reciprocă şi de stabilitate. El

favorizează transformările democratice, respectarea drepturilor omului, inclusiv ale minorităţilor, şi

se opune derivelor autoritare. El introduce o previzibilitate în raporturile internaţionale. El este

condiţia însăşi a unei cooperări transfrontaliere intense şi profitabile tuturor participanţilor.

Conceptul securităţii democratice şi-a găsit o expresie fecundă în cadrul procesului Pactului de

stabilitate propus de Uniunea Europeană statelor Europei Centrale şi de Est, la care Consiliul Europei

şi-a dat concursul său.

Raţiunea de a fi a Consiliului Europei, cooperarea interguvernamentală are drept misiune

creearea între statele membre a unei uniuni mai strânse, bazate pe valori fundamentale comune. Ea

pune în legătură guvernele statelor membre prin intermediul ministerelor lor specializate, care sunt

reprezentate de experţi în circa 200 de comisii, comitete şi subcomitete câte are Organizaţia.

Pentru promovarea şi realizarea obiectivelor propuse, în cadrul organismelor Consiliului Europei

au fost adoptate o serie de convenţii, carte, documente, printre care:

- Convenţia Europeană a Drepturilor Omului : reprezintă cel mai coerent şi dezvoltat sistem din

lume privind protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului ce a fost adoptat în 1950;

- Carta Social Europeană a Drepturilor Omului adoptată în 1965, Convenţia Cadru privind

protecţia minorităţilor naţionale adoptată în 1994 - Convenţia privind prevenirea torturii, a

pedepselor şi a tratamentelor inumane sau degradante adoptată în 1997

- Carta Europeană a autonomiilor locale - Convenţia Europeană privind participarea străinilor la

viaţa publică la nivel local

- Carta Europeana a limbilor regionale şi minoritare. Sediul Consiliului Europei este Palatul

Europei din Strasburg. Cu privire la funcţionarea Consiliului Europei, acesta este finanţat de

guvernele statelor membre ale căror contribuţii la bugetul Organizaţiei sunt calculate proporţional

cu populatia şi bogăţia lor. Ca structură functională, Consiliul Europei este format din:

- Comitetul Miniştrilor

- Adunarea Parlamentară

- Congresul Puterilor Locale şi Regionale – Secretariatul.

Statele europene care au aderat la statutul Consiliului Europei se angajează să recunoască

principiul supremaţiei dreptului şi al aceluia în virtutea căruia persoanele aflate sub jurisdicţia lor

trebuie să se bucure de drepturile omului si de libertăţile fundamentale. Aceste state se angajează

printre altele să colaboreze în mod sigur şi activ la realizarea unei uniuni mai strînse între ele şi să

favorizeze progresul lor economic şi social. Fiecare stat membru este responsabil pentru onorarea

acestor angajamente iar Comitetul Ministrilor asigură caracterul efectiv al acestora. În caz de

incălcare gravă a obligaţiilor statutare de un stat membru, Comitetul Miniştrilor poate suspenda

dreptul de reprezentare al acelui stat, îl poate invita să se retragă sau poate chiar decide încetarea

apartenenţei la Organizaţie.

Potrivit articolului 10 al Statutului, organele Consiliului Europei sunt Comitetul Miniştrilor şi

Adunarea Consultativă. Cele două organe sunt asistate de Secretariatul Organizaţiei. Prin decizia

Comisiei Permanente a Adunării Consultative din iulie 1974, s-a convenit ca aceasta să fie

denumită Adunarea Parlamentară, ca reflectând mai bine structura şi natura activităţii sale.

La 14 aprilie 1994 Comitetul Miniştrilor a adoptat Rezoluţia statutară 94 (3), prin care a luat

fiinţă Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa (CLRAE), organ important al

Consiliului având însă un caracter consultativ.

Comitetul Miniştrilor

Comitetul Miniștrilor constituie un organism interguvernamental prin excelență, și este singurul

care deține competența de a acționa și decide în numele Consiliului Europei. El reunește guvernelșe

statelor membre, care exprimă pe picior de egalitate modalitățile naționale de abordare a

ăroblemelor cu care se confruntă societatea europeană, elaborînd în același timp în mod colectiv

răspunsuri europene la aceste provocări. El permite adoptarea deciziilor comune și favorizează

dezvoltarea cooperării între Statele membre în toate chestiunile ce țin de competența Organizației.

El este autoritatea care împreună cu Adunarea Parlamentară, asigură protecția valorilor care au stat

la temelia fondării Consiliului Europei.

Fiecare stat membru este reprezentat în Comitetul Miniştrilor de către ministrul afacerilor

externe, care dispune de un vot. Cu toate aceastea, regulamentul intern al Comitetului Miniștrilor

prevede că, în cazul în care acesta nu este în măsură să participe la lucrările Comitetului, el poate fi

reprezentat de un supleant, care trebuie să fie, în măsura posibilului, un membru al guvernului.

{articol din regulamentul intern}

Aceasta însă nu înseamnă că nu se pot ține conferințe ale miniștrilor de un anumit profil. Prima

conferință de acest gen a avut loc în 1959 și a reunit miniștrii țărilor-membre abilitați cu probleme

sociale și ale familiilor. Începînd cu anii 1970, organizarea unor conferințe de profil a devenit o

practică comună în numeroase domenii. Aceste conferințe transmit concluziile lor Comitetului

Miniștrilor. {punctual 3, 17.c al Rezolutiei (89) 40 a Comitetului Ministrilor privind viitorul rol al

Consiliului Europei.}

Comitetul Miniştrilor examinează, pe baza unei recomandări a Adunării Parlamentare sau din

proprie iniţiativă, măsurile de natură să realizeze scopul Consiliului Europei, inclusiv încheierea de

convenţii şi acorduri şi adoptarea de către guverne a unei politici comune faţă de anumite probleme.

Concluziile Comitetului Miniştrilor pot, dacă este cazul, îmbrăca forma unor recomandări către

guvernele statelor membre, care pot fi invitate să informeze asupra măsurilor adoptate în aplicarea

acestor recomandări.

Cu excepţia prerogativelor specifice Adunării Parlamentare, definite prin Statut, Comitetul

Miniştrilor decide cu efect obligatoriu, asupra oricărei probleme referitoare la organizarea şi

aranjamentele interne ale Consiliului Europei. În acest scop, el aprobă reglementările financiare şi

administrative necesare.

În activitatea sa, Comitetul Miniştrilor se sprijină pe comitete şi comisii cu caracter consultativ

sau tehnic.

Miniştrii afacerilor externe ai statelor membre se reunesc o dată pe an pentru a trece în revistă

cooperarea în cadrul organizaţiei şi actualitatea politică în vederea  impulsionării la nivel politic

activităţile Consiliului Europei. Reprezentanţii permanenţi (ambasadori) au întâlniri săptămânale,

aceste reuniuni fiind completate cu cele ale grupurilor de raportori sau ale grupurilor de lucru

împuternicite cu examinarea mai aprofundată a subiectelor în vederea pregătirii lor pentru luarea

deciziilor.

Adunarea Parlamentară

Menționată în Statut în al doliea rînd, Adunarea Parlamentară, așa cum a fost concepută inițial,

nu întrunea în mod cert speranțele participanților la Congresul de la Haga, care au solicitat

constituirea unei veritabile adunări europene, pentru a o învesti cu competențe extinse. Cu toate

acestea, ea a rămas prima adunare europeană din istoria constinentului, care în prezent reprezintă

forțele politice ale Statelor membre ale Organizației și rămîne a fi cel mai vast forum european.

Adunarea Parlamentară este organul deliberativ al Consiliului Europei. Ea discută probleme

care, conform Statutului, intră în competenţa sa şi prezintă concluziile sale Comitetului Miniştrilor

sub formă de recomandări.

Adunarea Parlamentară poate delibera şi formula recomandări cu privire la orice problemă care

ţine de scopul şi atribuţiunile Consiliului Europei sau care îi este supusă pentru aviz de către

Comitetul Miniştrilor.

Adunarea este formată din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale ale statelor membre,

mărimea delegaţiei fiecărui parlament variind în funcţie de dimensiunile teritoriului, populaţiei şi

contribuţiei bugetare ale statului respectiv.

În activitatea sa, Adunarea Parlamentară se sprijină pe activitatea comitetelor şi comisiilor de

specialitate create de aceasta.

Republica Moldova este Reprezentată în cadrul APCE, la fel de către reprezentanţi ai tuturor

forţelor politice parlamentare.

Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei este prima adunare europeana din istoria

continentului. Cu delegaţii din 47 de parlamente naţionale, ea rămâne cel mai mare for legislativ

European.

Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa (CALRE)

Conștient de importanța decisivă a demcrației locale, Consiliul Europei este ferm convins că

trebuie să o promoveze, deoarece anume ea permite cetățenilor să participle masiv la edificarea

europeană.

Astfel, Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa a luat fiinţă prin Rezoluţia

statutară 94 (3) din 14 ianuarie 1994, adoptată de Comitetul Miniştrilor ca urmare a hotărârii

reuniunii la nivel înalt a Consiliului Europei de la Viena, din 8-9 octombrie 1993. La această

întâlnire, şefii de stat sau de guvern au aprobat în principiu “crearea unui organism consultativ

reprezentând cu adevărat atât colectivităţile locale cât şi colectivităţile regionale din Europa”, menit

să înlocuiască Conferinţa permanentă a puterilor locale şi regionale din Europa, care exista pe o

bază ad-hoc din 1957 şi ca instituţie permanentă din 1961.

Congresul constituie, în structura Consiliului Europei, organismul reprezentativ al

colectivităţilor locale şi regionale din statele membre ale Organizaţiei.

Odată cu decizia de instituire a Congresului, Comitetul Miniştrilor a adoptat şi Carta acestuia.

Prima sesiune a Congresului a avut loc în perioada 31 mai – 3 iunie 1994 la Strasbourg.

În raport cu fosta Conferinţă a puterilor locale şi regionale din Europa, principala schimbare

constă în aceea că atribuţiunile Congresului sunt exercitate cu concursul a două camere, una

reprezentând autorităţile locale (Camera puterilor locale), cealaltă – autorităţile regionale (Camera

puterilor regionale).

Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale se întruneşte anual într-o sesiune de o săptămână

la Strasbourg, în afară de cazul când acesta şi Comitetul Miniştrilor ar decide, de comun acord,

ţinerea sesiunii într-un alt oraş.

Congresul îşi desfăşoară activitatea în cele două camere, precum şi în birou, Comisia

permanentă şi grupuri de lucru ad-hoc.

În sesiune plenară, Congresul Puterilor Locale şi Regionale se reuneşte de 2 ori pe an. La

sesiunile plenare precum şi la reuniunile comisiilor Republica Moldova este reprezentată de către

conducători ai administraţiei publice locale de nivelul I şi II (primari ai oraşelor/satelor şi preşedinţi

ai raioanelor), care sunt desemnaţi de către Guvern. Mandatul delegaţiei Republicii Moldova la

CPLRE are o durată de 2 ani.

Secretariatul   

 Deşi este prevăzut expres în articolul 10 al Statutului, Secretariatul nu face parte din categoria

organelor chemate să definească politica şi programele Consiliului Europei. Rolul său, deosebit de

important în sine, este esenţialmente de natură tehnică şi administrativă.

     Secretariatul este compus din Secretarul General, un Secretar General adjunct şi personalul

necesar. Secretarul General şi Secretarul General adjunct sunt numiţi de Adunarea Parlamentară, la

recomandarea Comitetului Miniştrilor.

Activitatea Secretariatului este organizată pe compartimente corespunzătoare principalelor

domenii de activitate ale Consiliului Europei: probleme politice, probleme sociale şi economice,

învăţământ, cultură şi sport, tineret, mediu şi autorităţi locale, probleme juridice, drepturile omului.

Grefa Adunării Parlamentare este parte integrantă a Secretariatului.

Guvernarea politică a organizaţiilor internaţionale se referă la stabilirea unui sistem de reguli

între actorii relaţiilor internaţionale, care promovează realizarea scopurilor preconizate printr - o

cooperare sesizabilă, coordonează cooperarea şi legitimitatea activităţilor şi rezultatelor. Actul

guvernării politice este asigurat de o serie de strategii şi mecanisme, care asigură un cadru normativ

favorabil climatului democraţiei autentice. În contextul provocărilor contemporane, cînd

competenţele statului tradiţional sunt limitate de complexitatea evenimentelor şi proceselor cu

caracter global, guvernarea eficientă a organizaţiilor internaţionale reprezintă o soluţie. Consiliul

Europei este cel mai vechi for european de pe continent, care promovează şi consolidează valorile şi

dezvoltarea democraţiei. Experienţa de activitate într-o perioadă mai lungă de douăzeci de ani cu

statele din spaţiul postsovietic, inclusiv cu Republica Moldova, constituie o bază importantă pentru

cercetătorii din diferite domenii, reprezintă un material unic la nivel regional pentru identificarea

avantajelor/dezavantajelor strategiilor şi mecanismelor de guvernare politică regională.

Consiliul Europei prin strategiile şi mecanismele de guvernare politică regională, pe care le

promovează, socializează statele în tranziţie, inclusiv Republica Moldova, în vederea

democratizării, modernizării sistemului politic şi a integrării europene. Aceste strategii şi

mecanisme de guvernare vizează anume securitatea democratică şi programele de asistenţă şi

monitorizare, promovate de către Consiliul Europei, programele comune ale Consiliului Europei şi

Uniunii Europene în Republica Moldova.

Obiectivele principale ale Consiliului Europei sunt reflectate, în primul rînd, în preambulul

Statutului, care este obligatoriu pentru toate statele membre şi care stabileşte scopul organizaţiei,

instituie organismele lui politice, consfinţeşte şi reglementează rapoartele reciproce ale acestora.

Corelînd aceste prevederi cu dispoziţiile unei serii de instrumente internaţionale, elaborate în cadrul

Consiliului Europei, sunt identificate următoarele obiective esenţiale ale Organizaţiei:

- protecţia drepturilor omului, a democraţiei pluraliste şi a supremaţiei dreptului;

- favorizarea conştientizării şi încurajarea dezvoltării identităţii şi diversităţii culturale a

Europei;

- căutarea unor soluţii pentru problemele cu care se confruntă societăţile europene

(discriminarea minorităţilor, xenofobia, intoleranţa, protecţia mediului, clonarea umană, tratamentul

sindromului HIV/SIDA, drogurile, crima organizată etc.);

- dezvoltarea stabilităţii democratice în Europa prin susţinerea reformelor politice, legislative şi

constituţionale.

Democratizarea poate fi realizată în diferite moduri, atît direct cît şi indirect. Spre exemplu,

poate contribui la dezvoltarea, suportul economiei, ceea ce, aparent, nu este esenţial pentru tranziţia

democratică, dar care influenţează calitatea şi durabilitatea democraţiei; în final, reprezentînd o

strategie de aplicare a democraţiei. Reieşind din faptul că unele teorii evidenţiază rolul determinant

al economicului în viaţa politică, şi, în special, în procesul de democratizare, Consiliul Europei,

conform statutului, nu are specificată componenta economică. Strategiile şi mecanismele de

guvernare politică utilizate de către Consiliul Europei în calitate de organizaţie interguvernamentală

urmează a fi abordate într-un context multidisciplinar. Securitatea democratică reprezintă în sine o

strategie a Consiliului Europei. Activitatea Consiliului Europei de apărare a valorilor europene

comune, nu este legată de chestiunile economice, militare şi geostrategice, fapt pentru care se

bucură de un înalt nivel de încredere şi oferă legitimitate activităţilor de monitorizare.

Consiliul Europei a fos înfiinţat la 5 mai 1949 prin semnarea Statutului Organizaţiei de către zece

state membre fondatoare. Semnatarii se angajau prin Statut să respecte democraţia pluralistă,

drepturile omului şi supremaţia legii. Aceasta a făcut din Consiliul Europei o organizaţie cu o

aliniere politică şi ideologică clară. Pluralismul politic în locul structurilor totalitare, respectarea şi

apărarea libertăţilor individuale în locul colectivismului şi intoleranţei ideologice, prioritatea absolută

a supremaţiei legii în locul regulilor impuse de partidul unic au constituit, de la început, crezul politic

al Organizaţiei, combinate cu mandatul de a promova cooperarea între membrii săi în toate domeniile

vieţii cotidiene, cu excepţia apărării.

Această idee fundamentală pe care s-a edificat Consiliul Europei este valabilă şi astăzi. Consiliul

a devenit Organizaţia care acţionează pe o multitudine de planuri, structurile sale de cooperare

incluzând guverne şi parlamente naţionale, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi regionale, precum şi

forţe active reprezentând societatea civilă, inclusiv experţi din universităţi şi alte instituţii

specializate.

Prin elaborarea, până în prezent, a peste 170 de convenţii europene, Consiliul Europei a

contribuit în mod substanţial la stabilirea unei zone juridice europene. Totodată, printr-o gamă largă

de activităţi practice de cooperare inter-guvernamentală (cultură, educaţie, sport, tineret, mediu,

sănătate, probleme sociale, media, egalitate, armonizare juridică etc.), Consiliul Europei a pus bazele

pentru o Europă întemeiată pe libertate şi, mai presus de toate, diversitate.

Primul lucru pe care acest concept al Consiliului Europei îl implică este generarea de

înţelegere şi încredere reciprocă. Cel de-al doilea constă în elaborarea de acorduri împreună ca bază

pentru standarde şi principii comune privind numeroase probleme ale societăţii. În sfârşit, acţiunea de

a promova cooperarea regională şi transfrontalieră sub toate formele sale vor lipsi frontierele, atât de

des privite ca sacrosancte, de semnificaţia lor istorică fundamentală.

Acestea au fost formele şi metodele aplicate pe traseul îndelungat şi dificil către o Europă

mai cuprinzătoare. Încă de la începuturile sale, Consiliul Europei a acţionat în limitele şi a asigurat un

cadru instituţional pentru o politică de cultivare şi aplicare în practică a măsurilor de construire a

încrederii, cu mult înainte ca acest termen să devină parte a vocabularului relaţiilor est-vest.

Într-adevăr, guvernarea democratică facilitează recunoaşterea şi respectarea deosebirilor

existente, fie ele etnice, religioase, lingvistice sau altele; ea apreciază diversitatea populaţiei şi

permite construirea unui sistem politic şi administrativ flexibil care abordează diferenţele într-un mod

pozitiv.

În acelaşi timp, democraţia sub multiplele sale forme poate asigura instrumentele pentru

managementul şi transformarea efectivă a conflictelor adânc înrădăcinate. Construirea democraţiei

permite dezvoltarea unui proces de construire a păcii. Istoria Consiliului Europei se constituie într-

un exemplu dintre cele mai elocvente în această privinţă.

1.2. Relaţiile dintre Republica Moldova şi Consiliul Europei

Parteneriatul dintre Republica Moldova (RM) şi Consiliul Europei (CoE) a fost iniţiat încă la

începutul anului 1992, cînd Parlamentul Republicii Moldova a adresat o scrisoare oficială Adunării

Parlamentare a CoE (APCE) prin care a solicitat acordarea  statutului de invitat special.

APCE a luat act de demersul Parlamentului moldovean şi în acest mod a fost lansat dialogul

politic, care a constituit prima fază de iniţiere a relaţiilor de parteneriat ale RM cu CoE. În urma

vizitelor efectuate la Strasbourg şi conlucrării între deputaţii europeni şi cei moldoveni, Parlamentul

RM a obţinut, la 5 februarie 1993, statutul de invitat special la APCE.

La 19 aprilie 1993, la Chişinău, a sosit Secretarul General al CoE, Dna Catherine Lalumiere,

care s-a dovedit a fi un susţinător ferm al aspiraţiilor RM de aderare la CoE, stînd la începuturile

constituirii relaţiilor de parteneriat.

Evoluţia benefică a raporturilor de colaborare cu CoE şi vizitele oficiale reciproce efectuate

în anii 1993 şi 1994 (RM fiind citată chiar în calitate de exemplu de promovare a reformelor

democratice) au condus, la începutul anului 1995, la etapa finală a procesului de negociere a

condiţiilor de aderare la organizaţie.

În final, propunerea cu privire la aderarea RM la CoE a fost votată unanim la 27 iunie 1995,

în cadrul sesiunii de vară a APCE fiind adoptat Avizul nr.188 (1995) prin care Adunarea

Parlamentară a recomandat Comitetului de Miniştri (CM) al CoE să extindă invitaţia de aderare a

Republicii Moldova la CoE.

La 10 iulie 1995, CM a dat curs recomandării respective a APCE şi a aprobat Rezoluţia (95)7

prin care a invitat formal ţara noastră să devină membru cu drepturi depline al CoE şi să adere la

Statutul organizaţiei. Drept urmare a acestei decizii, la Chişinău, prin Hotărîrea nr.522-XIII din 12

iulie 1995, Parlamentul RM a ratificat Statutul CoE.

Ceremonia oficială de aderare a Republicii Moldova la CoE a avut loc la 13 iulie 1995 şi s-

a desfăşurat la Palatul Europei de la Strasbourg. În cadrul ceremoniei, delegaţia guvernamentală a

RM, condusă de Prim-ministrul Andrei Sangheli, a depus pachetul  documentelor de aderare a RM

la Statutul CoE, a semnat Convenţia europeană a drepturilor omului şi Protocolul II la documentul

în cauză, precum şi Convenţia-cadru privind protecţia minorităţilor naţionale.

Acceptînd principiile de bază ale CoE – democraţia, statul de drept şi drepturile omului, RM a

devenit cel de-al 36-lea stat membru cu drepturi depline al CoE, prima ţară din spaţiul CSI, care a

obţinut un asemenea statut.

În conformitate cu prevederile Avizului 188 (1995) al APCE din 27 iunie 1995 privind cererea

de aderare la Consiliul Europei, Republica Moldova şi-a asumat un şir de obligaţiuni şi

angajamente statutare.

În aşa fel, Republica Moldova devenise în 1995 una din primele ţări ex-URSS care au aderat

la Consiliul Europei, după ţările baltice şi prima dintre ţările CSI.

Prin Decretul nr.263 din 18 august 1995 al Preşedintelui RM, a fost înfiinţată Reprezentanţa

Permanentă a RM pe lîngă CoE a cărei inaugurare a avut loc pe 1 septembrie 1995. Odată

cu deschiderea Reprezentanţei Permanente, relaţiile RM cu CoE au cunoscut un nou impuls, s-a

intensificat conlucrarea cu această organizaţie pan-europeană, o mai mare rapiditate a căpătat

circuitul informaţional în creştere în ambele sensuri.

În funcţia de Reprezentant Permanent Adjunct a fost desemnat dl Eugen Cibotaru, conform

hotărîrii Guvernului RM nr.606 din 01.11.1995. În anul 1997, în calitate de Reprezentant

Permanent a fost numită dna Iuliana Gorea-Costin, care a activat în această funcţie pînă în 2001.

În toamna anului 1995, RM în calitatea sa de membru cu drepturi depline al CoE a participat

pentru prima dată la sesiunea APCE şi la reuniunea CM al CoE.

În 1996, a fost desemnat în calitate de judecător la CEDO Tudor Panțîru care a ctivat pînă în

2001.

Ratificarea CEDO a fost precedată de realizarea unui studiu de compatibilitate a legislaţiei şi

elaborarea unor modificări în legislaţie pentru a exclude o parte esenţială a normelor contradictorii,

susceptibile de a genera condamnări din partea Curţii de la Strasbourg. Abia după ajustarea

legislaţiei conform recomandărilor, Parlamentul a publicat Hotărârea nr. 1298 din 24.07.1997

privind ratificarea CEDO în Monitorul Oficial nr. 054 din 21.08.1999 (peste 2 ani).

În contextul aderării la CEDO, a fost instituit un oficiu nou, necunoscut până atunci, biroul

Agentului Guvernamental, care reprezintă interesele Guvernului în faţa Curţii de la Strasbourg.

În anul 1997, diplomaţia moldovenească, într-o competiţie regională, a reuşit să atragă la

Chişinău deschiderea şi inaugurarea la 30 iunie a Biroului de Documentare şi Informare a

Consiliului Europei (BDICE), pentru a sprijini eforturile Guvernului de răspândire a cunoştinţelor

despre drepturile omului şi mecanismele lor de protecţie, procesele şi standardele democratice.

Acest oficiu nu este o misiune diplomatică şi nu îndeplineşte funcţii politice.

Mai tîrziu, pe 20 octombrie 2002, CM a sprijinit propunerea Secretarului General al CoE de

a institui şi trimite la Chişinău pe o durată mai lungă (2002-2010) un Reprezentant special. Această

decizie a fost formalizată printr-un schimb de scrisori, care a pus bazele unui Acord între Guvernul

RM şi CoE cu privire la statutul Reprezentantului Special al Secretarului General (din 1 ianuarie

2011 acesta se numeşte Şeful Oficiului CoE din RM, în baza Memorandumului de Înţelegere semnat

la 21.12.2010, între Guvernul RM şi CoE).

Ca şi în celelalte cazuri, aderarea la o organizaţie internaţională presupune şi o cotizaţie la

bugetul acesteia. Contribuţia anuală a Republicii Moldova la bugetul organizaţiei a fost fixată la

cota de 0,12%. În expresie bănească, împreună cu cotizaţiile la alte fonduri gestionate de CoE, suma

achitată anual este în mediu circa 290 mii euro anual. Coordonarea activităţilor cu CoE pe

orizontală şi pe vertical este asigurată de Ministerul Afacerilor Externe. De-a lungul anilor bugetul

naţional şi MAE au alocat variabil resurse umane şi materiale acestui segment. Mobilizarea

considerabilă a resurselor financiare şi instituţionale a avut loc în anul 2003, cu prilejul Preşedinţiei

moldoveneşti a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei (inclusiv contribuţiile întârziate mai

mulţi ani la bugetul CoE).

Adaptând modelul evoluţiei percepţiei calităţii de membru al organizaţiei lansat de fostul

secretar general, Daniel Tarschis, putem avansa următoarea clasificare:

• „ignoranţă” – care caracterizează primii ani de suveranitate şi independenţă, 1990-1992;

• „prestigiu şi importanţă pentru confirmarea suveranităţii noilor state” – care

caracterizează procesul de aderare, însoţit de reforme fundamentale pentru construcţia statală,

demarate convenţional cu procesul reformei organizării judiciare, încetarea războiului de pe Nistru,

aderarea la ONU şi obţinerea calităţii de membru CoE, care au marcat perioada 1992-1995;

• „descoperirea avantajelor, în special pentru colectarea şi schimbul de experienţă politică”, care

a început după aderare în 1996 şi redescoperită în 2001-2003 în contextul crizei politice şi

protestelor stradale;

• „angajarea în perspective europene” presupune reforme încheiate, instituţii democratice stabile,

apărarea efectivă a drepturilor omului.

La 22 iunie 1996, Curtea Constituţională devine membru al Comisiei Europene pentru

Democraţie prin Drept a Consiliului Europei, cunoscută sub numele de  Comisia de la Veneţia.

Obţinerea statutului de membru cu drepturi depline al acestui organism internaţional prestigios a

contribuit la stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor de colaborare cu alte instituţii judiciare similare în

vederea  consolidării democraţiei, apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi

promovării valorilor şi principiilor justiţiei constituţionale şi a preeminenţei dreptului.

Comisia de la Veneţia, creată în 1990, reprezintă un organ consultativ al Consiliului Europei în

chestiuni constituţionale. Comisia numără în prezent 60 de membri şi este recunoscută pe plan

internaţional drept o instanţă de reflectare independentă. Comisia de la Veneţia contribuie, în egală

măsură, la diseminarea şi dezvoltarea patrimoniului constituţional comun, jucînd un rol unic în

acordarea promptă a unor soluţii constituţionale pentru statele în tranziţie, conform standardelor şi

bunelor practici în domeniu. (http://constcourt.md/, accesat 19:13)

În septembrie 1997 Republica Moldova a fost pentru prima dată vizitată de reprezentanții

Consiliului Europei în vederea monitorizării realizării angajamentelor asumate față de Consiliul

Europei, iar cu un an mai tîrzium, la 24 iulie 1997 a fost ratificată Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

În pofida faptului că multe din obligaţiunile şi angajamentele asumate sunt asortate cu un

termen de executare, nici după 20 de ani de la aderare acestea nu sunt im-plementate. Republica

Moldova este astăzi ţara cu cea mai lungă „istorie” de implementare a angajamentelor de aderare.

{Evolutia Politicii Externe a RM 1998-2008, Asociatia pentru politica externa, pag. 101}

Aceasta reflectă nivelul de eficienţă internă a reformelor. În primul rând, nivelul de eficienţă a

legislativului, care adoptă aceste reforme şi urmăreşte executarea legi-lor adoptate. Şi în al doilea

rând, nivelul de eficienţă a executivului, căruia îi revine sarcina de implementare efectivă a

legislaţiei şi mecanismelor noi. Rolul diplomaţiei, în acest caz, se reduce în mare parte la funcţia de

informare şi atragere a asistenţei străine necesare.

Criza economică regională din 1998, însoţită de demisia guvernului, reforma constituţională

în plină criză din 1999-2000 au sustras sau au paralizat o parte din resurse, în special ale

Ministerului Justiţie şi ale legislativului. Priorităţile s-au deplasat spre o agendă politică internă de

scurtă durată legată de alegerile parlamentare şi instalare a sistemului politic nou, ceea ce explică

parţial, dar nu justifică, tărăgănarea reformelor democratice angajate. În aşa fel, o parte din

reformele asumate nu au fost implementate în termenul convenit (1-2 ani), altele nu au fost duse

până la capăt (reforma judiciară şi de drept), iar unele au fost efectiv sabotate (reforma procuraturii,

transferarea penitenciarelor şi locurilor de detenţie în subordinea Ministerului Justiţiei).

La 28 iunie 2001 Republica Moldova a devenit membru al Grupului de State împotriva Corupției

(GRECO). GRECO asigură ca măsurile întreprinse împotriva corupţiei să urmeze anumite principii

esenţiale şi să fie în concordanţă cu instrumentele juridice internaţionale adoptate în Programul de

acţiune contra corupţiei. GRECO contribuie la identificarea lacunelor şi deficienţelor în legile

naţionale împotriva corupţiei şi la declanşarea reformelor legislative, instituţionale şi social-

economice, necesare pentru prevenirea şi combaterea corupţiei.

La 1 mai 2004 intră în vigoare Convenția enală cu privire la Corupție, adoptată de miniştrii

europeni de justiţie la cea de-a 21a Conferinţă a lor (Praga, 1997), în scopul aplicării rapide a

Programului de acţiune împotriva corupţiei.

Degradarea situaţiei politice în ţară şi protestele stradale de la începutul anului 2002 au scos

în evidenţă problemele majore, care urmau să fie adresate în mod prioritar şi care s-au regăsit în

rezoluţiile şi recomandările APCE referitoare la stabilitatea instituţiilor democratice şi progresul în

îndeplinirea obligaţiunilor şi angajamentelor asumate. Situaţia constatată de raportori şi sprijinită de

APCE conţine o listă mai lungă şi mai punctuală a politicilor şi instituţiilor care necesită reforme. În

afara de restanţele anterioare, se constată regrese introduse printr-o serie de reforme

antidemocratice (ex. justiţie, administrarea locală) întreprinse după 2001 şi care au dus la

degradarea dialogului politic intern etc. În pofida majorităţii constituţionale pe care o deţinea

PCRM, adoptarea şi implementarea reformelor indicate nu s-a produs. Chiar şi trecerea de la

retorica de confruntare la o formă mai cooperantă de comunicare din partea partidului de

guvernământ şi a instituţiilor puterii cu instituţiile europene s-a produs treptat. Trebuie să

menţionăm că nici angajamentele publice ale şefului statului şi lider al Partidului Comuniştilor, V.

Voronin, formulate în mod repetat şi de la diferite tribune, inclusiv în faţa APCE, nu au avansat

reformele şi nu au dus la închiderea capitolelor de monitorizare. În pofida faptului că se apropia

preluarea preşedinţiei CMCE de către Republica Moldova în mai 2003 şi în pofida apelurilor directe

şi repetate ale secretarului general al CoE, ale Comitetului de Miniştri şi ale preşedintelui APCE,

promisiunile formulate de liderii politici moldoveni nu au fost materializate în voinţa politică

internă.

Calea integrării europene este invocată cu diferite ocazii de conducerea statului, începând cu

1998. Chiar şi în perioada de orientare unilaterală spre Est a vectorului politicii externe, 2001-2003,

retorica pro-europeană a fost păstrată în comunicarea cu Occidentul. Ulterior, autorităţile, prezentau

CoE în societatea moldovenească drept „anticamera” UE. Acelaşi lucru îl confirmă APCE prin

Rezoluţia 1515 (2002), und se notează cu satisfacţie faptul că Comisia Europeană face trimitere

sistematică la îndeplinirea obligaţiilor şi angajamentelor în cadrul CoE atunci când întocmeşte

rapoartele sale de progres în procedurile de aderare şi pre-aderare. De asemenea, referindu-se la

Politica Europeană de Vecinătate (PEV), Adunarea Parlamentară aminteşte că respectarea

obligaţiilor şi angajamentelor faţă de Consiliul Europei este„o condiţie prealabilă pentru orice

integrare europeană mai avansată”. Planul de acţiuni RM–UE semnat in februarie 2005, la rândul

său, conţine referinţe multiple la angajamente şi domenii de acţiune directă a Consiliului Europei.

Rezoluţia APCE 1572 (2007) încurajează din nou în mod expres autorităţile naţionale să

ducă la bun sfârşit reformele pentru a executa în întregime angajamentele asumate. Îndeplinirea

acestei condiţii este necesară pentru a încheia procedura de monitorizare şi a lansa dialogul post-

aderare. Vizita preşedintelui Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), Luis Maria de

Puig, efectuată la Chişinău în iulie 2008, a precedat încheierea sesiunii de vară a legislativului

moldovean. În cadrul sesiunii de vară a APCE, la 25 iunie, a fost adoptată Rezoluţia nr. 1619

privind funcţionarea instituţiilor democratice în Europa, care face referinţe exprese şi la starea de

lucruri din Moldova. Aceasta evaluează situaţia de la ultima Rezoluţie din octombrie 2007. A fost

încă o ocazie de a transmite direct conducerii de la Chişinău, partidelor politice şi societăţii în

ansamblu mesajul privind starea de spirit în Consiliul Europei referitoare la respectarea

angajamentelor şi progresele realizate. Această poziţie a APCE a fost reiterată public în discursul pe

care Luis Maria de Puig l-a ţinut în faţa legislativului moldovean. 

În primul rând, preşedintele APCE a ţinut să sublinieze că reformele promise la momentul

aderării trebuie accelerate, pentru că monitorizarea respectării angajmentelor de aderare a Moldovei

durează prea mult – 13 ani! Este nevoit să spună că esenţa lucrurilor nu s-a schimbat spre o

stabilitate democratică şi e departe de îndeplinirea angajamentelor asumate. Din nou, de rând cu

mici progrese, sunt constatate nereguli:

- stagnare în adoptarea legislaţiei, cea mai strigătoare fiind reforma procuraturii, care nu

progresează;

- regrese, inclusiv în legislaţia electorală, încetarea transmisiunilor directe a şedinţelor

legislativului etc.

Domeniile problematice constituie deja un fel de “pachet standard moldovenesc”: justiţia,

libertatea de exprimare, combaterea corupţiei, reforma administrativă şi condiţiile de activitate a

municipalităţilor, aspectele electorale, reforma procuraturii.

Altfel zis, Strasbourgul aşteaptă soluţii definitive şi nu doar o dinamică. O nouă condiţie

introdusă în Rezoluţia nr. 1619 se referă la observarea pregătirii şi desfăşurării alegerilor

parlamentare din 2009. În consecinţă, indiferent de viteza şi calitatea reformelor, R. Moldova nu

mai are şanse să încheie procedura de monitorizare a angajamentelor în anul 2009.

Dar, la 12 iulie 2012 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat  Planul de Acţiuni privind

onorarea angajamentelor Republicii Moldova faţă de Consiliul Europei, care cuprinde un vast

program de activităţi în mai multe domenii, în special în cele vizate de rezoluţiile şi recomandările

adoptate de APCE, Comitetul Miniştrilor şi Congresul Puterilor Locale şi Regionale. Acest

document reprezintă în primul rând un mesaj consolidat privind determinarea autorităţilor

Republicii Moldova de a promova reformele sistemice, în pofida consecinţelor crizei financiare

mondiale. Exerciţiul lansat reprezintă o platformă de acţiuni în care fiecărei instituţii îi revine un

anumit rol şi confirmă maturitatea politică a conducerii politice şi a întregii societăţi.

Este de notat, în acest context, alocuţiunea rostită pe 3 octombrie 2012 în faţa parlamentarilor

europeni de către Preşedintele RM dl Nicolae Timofti, în cadrul vizitei oficiale la CoE, care a ţinut

să remarce, printre altele, că „Prioritatea ţării noastre în cooperare cu Consiliul Europei a fost şi

rămâne încheierea monitorizării Republicii Moldova de către Consiliul Europei şi trecerea la etapa

de post-monitorizare, deziderate reflectate constant în Programele noastre de guvernare”. „Vă

asigur că a venit timpul pentru a fi făcut acest pas şi pentru a fi identificate argumentele şi probele

care să susţină acest deziderat firesc. Republica Moldova are un potenţial real de a asigura o

abordare diferenţiată, iar cetăţenii săi merită să fie încurajaţi şi asiguraţi că au un loc al lor în

spaţiul european al valorilor democratice”.

Una din cele mai importante strategii ale Consiliului Europei – promovarea democraţiei – a

fost implementată prin mecanisme de monitorizare şi de reformare a părţii legislative din fiecare

stat-membru. Trebuie să menţionăm că, deja la etapa de pre-aderare o serie de reforme au fost

iniţiate sau efectuate cu contribuţia esenţială a Consiliului Europei, de exemplu elaborarea

Constituţiei (adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 29 iulie 1994), a legii cu privire la

statutul juridic special al Găgăuziei (adoptată de Parlament la 23 decembrie 1994), a legislaţiei

privind organizarea judecătorească şi a celei referitoare la minorităţile naţionale. Calea spre aderare

şi angajamentele asumate de legislativul naţional se conţin în Avizul APCE nr. 188 (1995) din

27.07.1995 cu privire la cererea de aderare a Moldovei la Consiliul Europei, care a recomandat

Comitetului de Miniştri „să invite Moldova să devină membru al Consiliului Europei”. Astfel, după

ratificarea formală de către Parlamentul naţional, instrumentul de ratificare a Statutului Consiliului

Europei a fost depus la data de 13 iulie 1995, prin care au fost asumate formal o serie de obligaţiuni

de ordin general şi speciale. În cei 20 de ani de participare în organizaţie, Republica Moldova a

devenit parte sau a semnat peste 80 convenţii gestionate de Consiliul Europei. Aderarea la o

organizaţie internaţională presupune şi o cotizaţie la bugetul acesteia. Coordonarea activităţilor cu

Consiliul Europei pe orizontală şi pe verticală este asigurată de Ministerul Afacerilor Externe şi

Integrării Europene al Republicii Moldova. De-a lungul anilor au fost alocate variabil resurse

umane şi materiale acestui segment. Mobilizarea considerabilă a resurselor financiare şi

instituţionale a avut loc în anul 2003, cu prilejul Preşedinţiei moldoveneşti a Comitetului de

Miniştri al Consiliului Europei (inclusiv contribuţiile întîrziate mai mulţi ani la bugetul Consiliului

Europei).

În acest context, contează mai mult eficienţa utilizării avantajelor oferite de Consiliul Europei

pentru angajarea în perspectiva europeană. Aderînd la Consiliul Europei, Republica Moldova a

trecut gradual, într-o perioadă scurtă de timp, prin toate aceste faze. Apartenenţa la Consiliul

Europei implică respectarea scrupuloasă şi permanentă a acestui “contract” cu Organizaţia,

activitate strategică care se bazează pe trei piloni: pluralismul politic, drepturile omului şi statul de

drept.

Pe parcursul ultimului deceniu, relaţiile dintre Consiliul Europei şi ţările membre au evoluat

considerabil, astfel încît democraţia şi funcţionarea normală a instituţiilor a devenit o permanentă

provocare. Statele-membre europene au adoptat un model de implementare a strategiei de securitate

democratică ce poate fi numit „monitorizarea obligaţiilor”, ce presupune o sancţiune colectivă sub

forma suspendării statelor ce acţionează nedemocratic. Numeroase mecanisme de control au fost

puse în acţiune la nivel interguvernamental (Comitetul Ministrilor), parlamentar (Adunarea

Parlamentară a Consiliului Europei) şi jurisdicţional (Curtea Europeană pentru Drepturile Omului)

pentru facilitarea unei conlucrări fructuoase dintre Organizaţie şi membrii săi.

Nivelul dialogului şi parteneriatul instituit de către fiecare stat membru cu această instituţie

europeană, reflectă măsura în care fiecare stat este realmente disponibil să se alinieze la valorile şi

standardele europene, pentru a deveni un stat cu adevărat european. Programele de cooperare care

au drept scop progresul democraţiei inerente, realizarea strategiei securităţii democratice în Europa

reprezintă mecanisme operaţionale complementare politicii de extindere. Programele de asistenţă

diferă în dependenţă de specificul statelor unde sunt implementate. Pentru noile state-membre

acestea vizează integrarea completă în cadrul organizaţiei, oferind suport în îndeplinirea

obligaţiilor statuare ca ratificarea Convenţiei europene a drepturilor omului, şi a celor specifice

pentru fiecare stat în perioada de preaderare.

Direcţiile de aplicare ale acestor programe vizează în mod deosebit: asigurarea funcţionării

democraţiei reprezentative şi instruirea funcţionarilor acestor instituţii atît la nivel local cît şi

regional; elaborarea unor legi şi mecanisme eficiente de protecţie a drepturilor omului; stabilirea

unui sistem judiciar în conformitate cu principiile statului de drept cu o justiţie independentă,

corectă şi eficientă; crearea unei societăţi civile mature şi dinamice prin consolidarea şi protejarea

ONG şi asociaţiilor de voluntariat; dezvoltarea unei mass-media libere, pluraliste şi independente;

promovarea unui sistem educaţional şi de instruire în educarea cetăţenilor în spiritul

responsabilităţii şi toleranţei.

Programele de asistenţă includ următoarele tipuri de activităţi:

- misiuni ale experţilor Consiliului Europei în vederea asistării autorităţilor din Europa Centrală

şi de Est în probleme administrative sau din domeniul legislaţiei;

- vizite de studiu ale oficialilor, judecătorilor, funcţionarilor în statele membre;

- seminare de informare, programe de instruire pentru funcţionari publici, oficiali, etc.;

- informare şi documentare prin publicaţii, traduceri, crearea centrelor de informare;

- participarea statelor din Europa Centrală şi de Est la conferinţe, întruniri;

- contribuţii financiare în cadrul iniţiativelor realizate de instituţii guvernamentale şi

nonguvernamentale din Europa Centrală şi de Est.

Cu scopul sistematizării activităţii Consiliului Europei, au fost create trei programe distincte:

Demosthenes (aplicabil noilor state membre), Themis şi Lode. Demosthenes, aplicabil noilor state

membre acoperă toate domeniile de activitate ale Consiliului Europei şi are drept scop expertiza

legislativă şi instituţională, vizînd sistemul politic la nivel local şi naţional, funcţionari publici,

judecători, avocaţi, lideri ai ONG, jurnalişti, etc. Themis este un program special dedicat în

integritate cooperării juridice, destinat instrurii judecătorilor, procurorilor, poliţiştilor şi

funcţionarilor publici din sistemul juridic. La nivel local urmează să fie consolidate cele trei

principii fundamentale: pluralismul politic, statul de drept şi drepturile omului, principii care

reprezintă esenţa programului Lode – democraţie locală. Acest program implementat de Congresul

Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa tinde să consolideze autonomia locală şi cooperarea

transfrontalieră.

Caracterul politic al activităţii Consiliului Europei s-a manifestat la nivel regional în special

prin lansarea în 1991 de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a unui program de

asistenţă specific – Demo-Parl, oportun parlamentelor din statele Europei Centrale şi de Est, ce

vizează informarea şi instruirea parlamentarilor, coperarea în domeniul legislativ, asistenţă,

documentare, traduceri, organizarea întîlnilor. Deoarece cel mai important domeniu de acţiune al

Consiliului Europei vizează drepturile omului, fiecare stat are obligaţia politică să ratifice

Convenţia europeană a drepturilor omului, Carta Socială europeană, convenţia-cadru a protecţiei

minorităţilor. În acest sens, Consiliul Europei iniţiază o serie de programe în domeniul drepturilor

omului şi a minorităţilor etnice. Astfel, Consiliul Europei a contribuit la elaborarea actelor

constituţionale, legislative în vederea soluţionării unor probleme ale minorităţilor etnice, în

particular în problema găgăuză din Republica Moldova. Aceste programe vizează stabilirea

măsurilor de încredere, dialog intercultural. Un rol aparte revine Comisiei pentru democraţie prin

drept, alcătuită din experţi independenţi care oferă asistenţă legislativă statelor europene. Spre

deosebire de sistemul de monitorizare al Uniunii Europene, cel al Consiliului Europei este mult mai

sofisticat şi bine determinat.

Devenind membru cu drepturi depline al Consiliului Europei, Republica Moldova participă

la cooperarea interguvernamentală din cadrul Organizaţiei, şi anume:

- în cadrul Programului interguvernamental de activitate, care acoperă probleme precum:

democraţia pluralistă şi drepturile omului, mass-media şi comunicaţiile, democraţia locală şi

cooperarea transfrontalieră, cooperarea juridică şi statul de drept, drepturile sociale, problemele

societăţii, sănătăţii, mediului şi amenajării teritoriului, educaţiei, culturii şi patrimoniului, sportului

şi tineretului;

- în cadrul programelor de cooperare şi de asistenţă elaborate pentru a sprijini ţările din Europa

Centrală şi de Est;

- sub forma unor acţiuni de cooperare mai restrînsă privind subiecte speciale, la nivelul unor

acorduri parţiale cu participarea unui număr limitat de state, fie că sunt sau nu sunt membri ai

Organizaţiei.

 În virtutea art. 14 al Statutului Consiliului Europei, Republica Moldova are un reprezentant în

Comitetul de Miniştri, care dispune de un vot. Acesta este Ministrul Afacerilor Externe şi al

Integrării Europene al Republicii Moldova. În cazul în care Ministrul nu este în măsură să participe

la lucrările Comitetului de Miniştri în calitate de supleant acţionează un Viceministru al Afacerilor

Externe. La nivelul Delegaţilor Comitetului de Miniştri din partea Republicii Moldova participă un

Reprezentant Permanent. Reprezentanţa Permanentă a Republicii Moldova pe lîngă Consiliul

Europei a fost instituită prin Hotarîrea Guvernului nr. 606 din 1 septembrie 1995, are sediul la

Strasbourg şi patru funcţionari diplomatici.

În plus, Republica Moldova participă prin intermediul experţilor desemnaţi în organele

delucru ale Comitetului de Ministri, care examinează probleme mai înguste şi specifice unui

anumit domeniu. Astăzi, Republica Moldova, fiind membru al Consiliului Europei din 1995, este

reprezentată de experţii săi în peste 75 de organe de lucru ale Comitetului de Miniştri. Evenimentele

care au loc în Republica Moldova sunt discutate în cadrul Grupului de Raportori pentru Stabilitate

Democratică (GR-EDS) al Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei.

Republica Moldova a devenit în anul 2002 una din puţinele ţări invitate să prezinte un raport-

evaluare a politicii şi practicii de aplicare a mai multor dispoziţii din Convenţia Europeană a

Drepturilor Omului: decizia de suspendare a unui partid politic, educaţia şi studierea limbilor, a

istoriei şi a autonomiei locale. Aplicarea Art. 52 faţă de ţara noastră este dovada unei îngrijorări

serioase pentru derapajele alarmante in domeniile citate. Acest fapt vorbeşte despre disfuncţii la

nivel de politici şi instituţiile care le aplică şi alimentează temerile şi suspiciunile despre

reversibilitatea reformelor democratice în ţară.

În cazul Republicii Moldova, în urma protestelor stradale şi înrăutăţirii situaţiei politice în ţară,

Consiliul Europei a creat modelul de colaborare politică dintre organizaţia regională şi un stat-

membru în situaţia politică instabilă.

Preluarea Preşedinţiei în cadrul Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei pentru perioada

15 mai – 6 noiembrie 2003 sub genericul „Unitate prin Diversitate”, a fost şi rămîne a fi un

eveniment de importanţă majoră pentru Republica Moldova, ea fiind primul stat din CSI care a

exercitat această funcţie de o responsabilitate sporită [10]. În martie-aprilie 2003, în ajunul preluării

Preşedinţiei de către Republica Moldova, Raportorii APCE pentru ţara noastră, dna Josette Durrieu

şi dl. Lauri Vahtre, precum şi Secretarul General al Consiliului Europei, dl Walter Schwimmer, au

efectuat vizite de lucru la Chişinău în cadrul cărora au remarcat progresele realizate de ţara noastră

şi au apreciat Republica Moldova ca fiind pregătită pentru preluarea şi exercitarea Preşedinţiei

Comitetului de Miniştri.

În cadrul întrevederilor bilaterale cu înalţi funcţionari ai Consiliului Europei au fost înalt

apreciate progresele Republicii Moldova pe calea reformelor democratice, care şi-a îndeplinit

majoritatea angajamentelor sale.

Republica Moldova este reprezentată în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei de o

delegaţie formată din cinci membri, care reprezintă fracţiunile parlamentare din legislativ. În 2014

fac parte: L. Palihovici (PLDM), V. Ghileţchi (PLDM), I. Corman (PD), S. Jantuan (PD), G.

Petrenco (PCRM), M. Postoico (PCRM), C. Starîş (PCRM), V. Voronin (PCRM), Ana Guţu (PL).

Republica Moldova este prezentă şi în cadrul Congresului Puterilor Locale şi Regionale,

(CPLRE), printr-o delegaţi formată din cinci membri şi cinci supleanţi, care sunt reprezentanţi ai

administraţiei publice locale. De asemenea, CPLRE menţine contacte strînse cu asociaţiile

primarilor şi altor colectivităţi locale din ţară. În conformitate cu art. 3 p. 1 al Cartei CPLRE,

membrii delegaţiei Republicii Moldova la Congresul Puterilor Locale şi Regionale sunt desemnaţi

de către Guvern, la propunerea Cancelariei de Stat prin consultarea asociaţiilor primarilor. Pentru

un stat în tranziţie precum este Republica Moldova, experienţa acumulată în cadrul Congresul

Puterilor Locale şi Regionale este foarte utilă pentru definirea conceptului administrării publice

locale din ţară. Congresul Puterilor Locale şi Regionale efectuează vizite periodice în Republica

Moldova pentru a evalua situaţia. În rezultatul monitorizării procesului de implementare, CPLRE a

adoptat Rezoluţia nr.132 din 5 iunie 2002, care conţinea un şir de recomandări pentru autorităţile

moldoveneşti în vederea ameliorării autonomiei locale.

O altă instituţie a Consiliului Europei care urmăreşte evoluţia sistemului politic din Republica

Moldova este cea a Secretarului General. Astfel, evenimentele din ţară sunt evaluate în rapoarte

periodice ale Secretarului General şi examinate în cadrul reuniunilor Grupului de Raportori pentru

Stabilitate Democratică (GR-EDS) al Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei. Secretariatul

Consiliului Europei a decis efectuarea unei vizite de documentare în Republica Moldova în

perioada 29-30 septembrie. În acelaşi context, precum şi cu ocazia desfaşurării alegerilor

parlamentare, Republica Moldova a fost vizitată în ianuarie 2005 de către Terry Davis, Secretarul

General al Consiliului Europei, în luna martie – de Adam Rotfeld, Preşedintele Comitetului de

Miniştri, Ministrul Afacerilor Externe al Poloniei, în luna mai – de Josette Durrieu, Raportorul

APCE pentru Republica Moldova. Urmare vizitei a fost elaborat Raportul SG/Inf (2004)

„Moldova: evaluarea cooperării cu Consiliul Europei”.

După cum a demonstrat studiul efectuat, conţinutul rapoartelor permit identificarea

problemelor existente din Republica Moldova, preocuparea Consiliului Europei de a contribui

lasoluţionarea lor prin implementarea mecanismelor specifice de guvernare.

Raportul SG/Inf (2005)20 „Moldova: bilanţ de cooperare cu Consiliul Europei”, elaborat de

secretariat după vizita din 27-30 septembrie 2005 vizează alegerile parlamentare care au avut loc,

implementarea Planului de Acţiune Uniunea Europeană - Republica Moldova, desfăşurarea

Programului Comun Uniunea Europeană - Consiliul Europei pentru 2004-2006 . Totodată se relevă

importanţa realizării reformei juridice, a sectorului audiovizual, lupta contra corupţiei şi crimei

organizate, etc.

În cadrul programului GRECO a fost elaborat o strategie naţională anti-corupţie sub egida

Consiliului Europei împreună cu Centrul pentru Combaterea Corupţiei şi Crimelor Economice.

Republica Moldova a fost prima ţară care a ratificat Convenţia –acţiune împotriva traficului de

fiinţe umane la 19 mai 2006.

Monitorizarea alegerilor başcanului în UTA Găgăuzia din 3 decembrie 2006 de către

Congresul Puterilor Locale şi Regionale a Consiliului Europei, un subiect important pentru

integritatea ţării, a fost reflectat în Raportul SG/Inf (2007)1 „Moldova: bilanţ de cooperare cu

Consiliul Europei în vederea îndeplinirii angajamentelor”; elaborat de secretariat după vizita din 29

noiembrie - 1 decembrie 2006. Alte teme de interes au fost referendumul din Transnistria din 17

septembrie şi alegerile „prezidenţiale” din 10 decembrie, extinderea mandatului EUBAM, etc.

Consiliul Europei a acordat asistenţă în vederea soluţionării problemei studierii istoriei în şcoală,

Republica Moldova a participat la Anul Cetăţeniei prin Educaţie 2005, continuă să organizeze

acţiuni cu caracter cultural, educaţional, în domeniul tineretului şi sportului în dependenţă de

tematica anuală propusă de organizaţie. Acest suport a însemnat mult pentru eficienţa trecerii

Republicii Moldova la procesul de la Bologna. Desigur, în sfera învăţămîntului sunt multe

probleme, însă sistemul actual corespunde, elevii şi studenţii au acces în spaţiul cunoştinţelor

europene.

Raportul SG/Inf (2008)05 „Moldova: bilanţ de cooperare cu Consiliul Europei”, elaborat de

secretariat după vizita din 10 - 12 decembrie 2007. Congresul Puterilor Locale şi Regionale

monitorizează alegerile locale desfăşurate. În această perioadă cooperarea Consiliului Europei cu

Republica Moldova s-a axat pe următoarele domenii prioritare: lupta împotriva corupţiei şi

independenţa justiţiei. S-au înregistrat unele progrese în procesul de racordare a legislaţiei

moldoveneşti la standardele Consiliului Europei. Au fost adoptate Rezoluţia 1572 şi Recomandarea

1810 cu privire la funcţionarea democraţiei în Republica Moldova. În cadrul proiectului MOLICO

Comisia de la Veneţia a acordat asistenţă legislativă la elaborarea Legii privind partidele politice.

Rezoluţia 1572 APCE recomandă Republicii Moldova să colaboreze cu Consiliul Europei în

vederea revizuirii legislaţiei UTA Găgăuzia în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova şi

alte acte legislative. Un alt raport realizat de Consiliul Europei în vederea evaluării progreselor

înregistrate, este raportul SG/Inf (2009)1 „Moldova: bilanţ de cooperare cu Consiliul Europei”,

elaborat de secretariat după vizita din 20 - 24 octombrie 2008. Se axează pe analiza şi

implementarea programelor comune ale Republicii Moldova cu Consiliul Europei, implementarea

recomandărilor GRECO şi MONEYVAL cu privire la lupta împotriva corupţiei şi crimei

organizate, a spălării banilor. În acest context, Comisia de la Veneţia a avizat Codul Electoral şi a

desfăşurat seminare pe tematica electorală, inclusiv rolul mass-mediei în campania electorală.

Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a aprobat un plan de consolidare a măsurilor de

încredere în domeniul media, educaţional şi electoral pentru Transnistria.

În urma vizitei oficiale din 16-18 martie 2010 a fost elaborat un raport al Consiliului Europei,

„Moldova. Bilanţ de cooperare cu Consiliul Europei” semnat de către Secretariat (Directoratul

General pentru Democraţie şi Afaceri Politice) unde este reiterată importanţa relaţiilor cu această

organizaţie regională. Monitoringul a arătat că, mai multe reforme importante, parte a

angajamentelor asumate de către Moldova odată cu aderarea la Consiliul Europei cu douăzeci de ani

în urmă, trebuie să fie realizate. Cadrul de lucru juridic în materie electorală şi întocmirea corectă a

listelor electorale merită o atenţie specială. Toate concluziile şi recomandările au o bază factologică,

argumente fundamentate pe experienţa statelor europene.

Toate instituţiile relevante şi partenerii vizaţi trebuie să utilizeze la maxim asistenţa acordată de

Consiliul Europei la capitolul expertiză şi consultaţii. Problema principală pentru Republica

Moldova rămâne a fi blocajul politic şi profundul clivaj între coaliţia majoritară şi opoziţia.

Republica Moldova este o țară mică, care riscă să devină următoarea criză de securitate a

Europei, cu potențiale consecințe dincolo de frontierele sale. Fostă republică sovietică între

România și Ucraina, Republica Moldova se află la intersecția dintre Estul și Vestul Europei. De la

declararea independenței, în 1991, puterea a oscilat între Partidul Comuniștilor, care a optat mereu

pentru legături puternice cu Rusia, și partidele proeuropene, care s-au exprimat ferm pentru

aderarea la Uniunea Europeană. În 2009, proeuropenii au venit la putere și au înregistrat unele

progrese în acest sens.

Cu toate acestea, astăzi situația este mult mai puțin optimistă. În ultimii șase ani s-a făcut foarte

puțin pentru dezvoltarea economiei țării și instituțiilor statului. Corupția rămâne endemică și statul

încă se află în mâinile oligarhilor, în timp ce veniturile mici au determinat sute de mii de moldoveni

să plece peste hotare în căutarea unei vieți mai bune.

Organizația paneuropeană, ca apărătoare a Convenției Europene a Drepturilor Omului, va căuta

să ajute Republica Moldova în realizarea reformelor conform standardelor internaționale, apreciind

totodată că, în pofida anilor de dezamăgire, mulți cetățeni moldoveni speră că situația se va

schimba. Eliberat de corupție, statul poate fi transformat. Dar, întâi de toate, acest stat capturat

trebuie să fie redat cetățenilor. (Secretarul General al CoE în New York Times,

http://www.agerpres.ro/ accesat: 22:15)

2.2 MONITORIZAREA ANGAJAMENTELOR ASUMATE DE CĂTRE REPUBLICA

MOLDOVA

Monitorizarea reprezintă observarea şi înregistrarea regulată a activităţilor din cadrul unui

proiect sau program. Acest proces presupune colectarea de rutină a informaţiilor referitoare la

toate aspectele unui proiect. Aceasta presupune observarea sistematică a proceselor în

desfăşurare, de asemenea informarea periodică a donatorilor, celor direct implicaţi precum şi a

beneficiarilor asupra desfăşurării proiectului, și în fine raportarea datelor culese, permite luarea

unor decizii ce duc la îmbunătăţirea performanţelor proiectului. {http://cec.vcn.bc.ca/ 21:51}

Odată cu aderarea la Consiliul Europei, Republica Moldova și-a asumat un șir de

angajamente, care necesită a fi monitorizate ceea ce constituie o procedură bazată pe un dialog

constructiv şi confidenţial, precum şi pe o strînsă cooperare între statele member ale Consiliului

Europei.

Până în 1993, nu a existat careva sistem de monitorizare pentru implementarea

recomandărilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. În 1993, Adunarea Parlamentară a

creat primul mecanism de control în vederea respectării angajamentelor asumate la momentul

aderării la Consiliul Europei de către statele recent admise.1

Lista angajamentelor pe care trebuie să le asume statele candidate variază în funcţie de

lacunele juridice şi politice constatate de Adunarea Parlamentară. Ea poate impune statului

respectiv reforme instituţionale, legislative sau de altă natură, pe care acesta urmează să le

înfăptuiască cât mai curând după aderarea sa la Consiliul Europei.

Mecanismul de monitorizare din partea APCE este reglementat de Rezoluţia 1031 (1994),

care prevede:

„... toate Statele membre ale Consiliului Europei au datoria de a-şi respecta obligaţiile

asumate conform Statutului Consiliului Europei, Convenţiei europene a Drepturilor Omului şi

altor convenţii la care sunt părţi. În plus la aceste obligaţii, autorităţile unor state, devenite

membre după adoptarea în mai 1989 a Rezoluţiei 917 (1989) cu privire la statutul de invitat

special în Adunarea parlamentară, şi-au luat din proprie iniţiativă, în timpul examinării de către

Adunarea Parlamentară a cererii lor de aderare, angajamente speciale referitoare la anumite

principii fundamentale ale Consiliului Europei. Principalele angajamente sunt menţionate în

mod expres în avizele corespunzătoare adoptate de Adunarea Parlamentară.”

Această rezoluţie stabileşte o distincţie între mecanismul de monitorizare a angajamentelor

speciale luate de state din proprie iniţiativă la momentul aderării la Consiliul Europei după 1989,

pe o parte, şi, pe de altă parte, sistemul de verificare a obligaţiunilor asumate prin ratificarea

1 http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta95/EOPI188.htm accesat: 20.05.2015

convenţiilor. Dacă modalitatea în care Statele membre îşi onorează obligaţiile asumate prin

convenţii este monitorizată de propriile mecanisme de control instituite de aceste convenţii,

Adunarea Parlamentară controlează sistematic în ce volum noile State membre şi-au îndeplinit

angajamentele asumate la data aderării.

Mecanismul de control a fost încredinţat Comisiei pentru respectarea obligaţiilor şi

angajamentelor Statelor membre (Comisia de monitorizare). Modalitatea de funcţionare şi

componenţa sunt stabilite în Rezoluţia 1115 (1997). Comisia este obligată să raporteze anual

Adunării Parlamentare despre evoluţia generală a procedurilor de monitorizare şi să-i prezinte

cel puţin o dată la doi ani un raport privind fiecare ţară monitorizată. Dezbaterile parlamentare

privind desfăşurarea procedurilor de monitorizare sunt publice, deşi procedura propriu-zisă în

comisie este confidenţială. Adunarea parlamentară poate adopta o Rezoluţie, înaintând nişte

propuneri în vederea ameliorării situaţiei în cauză, precum şi diverse recomandări în adresa

Comitetului Miniştrilor. S-a decis că această monitorizare va dura până când, în urma unei

dezbateri publice în şedinţă plenară, Adunarea Parlamentară va adopta o rezoluţie în care va

menţiona că toate angajamentele au fost îndeplinite.

Începând cu anul 1997, Adunarea Parlamentară a instituit un „dialog de post-monitorizare”.

Odată cu decizia de încheierea a procedurii de monitorizare faţă de un anumit Stat, ea şi-a

declarat intenţia de a continua dialogul cu autorităţile naţionale referitor la anumite probleme

abordate în rezoluţiile adoptate, precum şi dreptul de a relua procedura de monitorizare în cazul

în care va constata lipsa progreselor.

• Rezoluţia 1031 (1994) cu privire la respectarea angajamentelor asumate de statele

membre la momentul aderării la Consiliul Europei / Honouring of commitments entered into by

member states when joining the Council of Europe

• Rezoluţia 1115 (1997) cu privire la instituirea unei comisii de monitorizare a obligaţiilor

şi angajamentelor asumate de statele membre ale Consiliului Europei / Setting up of an

Assembly committee on the honouring of obligations and commitments by member states of the

Council of Europe (Monitoring Committee)

• Avizul nr. 188 (1995) al Adunării parlamentare din 27 iunie 1995 relativ la cererea de

aderare a Moldovei la Consiliul Europei

• Rezoluţia 1572 (2007) cu privire la respectarea obligaţiilor şi angajamentelor asumate de

Moldova / Honouring of obligations and commitments by Moldova

• Recomandarea 1810 (2007) cu privire la respectarea obligaţiilor şi angajamentelor

asumate de Moldova /Honouring of obligations and commitments by Moldova

• Rezoluţia 1692 (2009) privind funcţionarea instituţiilor democratice din Moldova:

implementarea Rezoluţiei 1666 (2009) / The functioning of democratic institutions in Moldova:

implementation of Resolution 1666 (2009)

• Rezoluţia 1666 (2009) privind funcţionarea instituţiilor democratice din Moldova / The

functioning of democratic institutions in Moldova2

Menţionînd importanţa îndeplinirii acestor angajamente, Comitetul de Miniştri a decis în 1994

să-şi creeze, la rândul său, propriul sistem de monitorizare. Dacă sistemul instituit de Adunarea

Parlamentară, care vizează situaţia generală a unui singur stat, cel creat de Comitetul de Miniştri

ce ţine în vizor întreg ansamblul Statelor membre ale Consiliului Europei.

Miniştrii afacerilor externe ai statelor membre se reunesc o dată pe an pentru a trece în revistă

cooperarea în cadrul organizaţiei şi actualitatea politică în vederea  impulsionării la nivel politic

activităţile Consiliului Europei. Reprezentanţii permanenţi (ambasadori) au întâlniri

săptămânale, aceste reuniuni fiind completate cu cele ale grupurilor de raportori sau ale

grupurilor de lucru împuternicite cu examinarea mai aprofundată a subiectelor în vederea

pregătirii lor pentru luarea deciziilor.

Activitatea de monitorizare a Congresului Puterilor Locale şi Regionale contribuie la

stabilirea unui dialog politic constructiv cu autorităţile Republicii Moldova cu privire la situaţia

democraţiei locale şi regionale din ţară. De asemenea, CPLRE, monitorizează punerea în aplicare

a principiilor Cartei europene a autonomiei locale.3

Congresul puterilor locale şi regionale al Consiliului Europei este o adunare politică pan-

europeană alcătuită din 636 de aleşi – consilieri regionali şi municipali, primari şi preşedinţi ai

regiunilor – reprezentând peste 200 000 de colectivităţi din 47 de ţări europene. Misiunea sa

constă în promovarea democraţiei teritoriale, ameliorarea guvernării locale şi regionale şi

consolidarea autonomiei colectivităţilor. Congresul Consiliului Europei supraveghează aplicarea

principiilor cuprinse în Carta europeană a autonomiei locale. El încurajează procesele de

descentralizare şi de regionalizare, precum şi cooperarea transfrontalieră între oraşe şi regiuni.

Sub aspect organizaţional Congresul Puterilor Locale şi Regionale este structurat în două

Camere: Camera Puterilor Locale şi Camera Puterilor Regionale care sunt independente şi egale

din punct de vedere al subordonării.

Congresul efectuează, cu regularitate, misiuni de monitorizare în fiecare ţară membră pentru a

evalua punerea în aplicare a Cartei autonomiei locale. Ca rezultat a acestor misiuni, Congresul îşi

2 Adunarea Parlamentară. http://www.infoeuropa.md/apce/ accesat: 20.05.20153 http://www.strasbourg.mfa.md/committee-ministers-ro/ accesat: 20.05.2015

prezintă concluziile în rapoartele de monitorizare şi adoptă recomandări pe care guvernele

trebuie să le respecte, precum şi rezoluţii în vederea ameliorării guvernării colectivităţilor.

Această activitate de monitorizare constituie o bază importantă pentru stabilirea unui dialog

politic constructiv cu autorităţile Statelor membre. Prin activităţile sale, Congresul le încurajează

să ţină cont de dimensiunea locală şi regională şi să asocieze colectivităţile teritoriale  în plină

măsură direcţiilor sale politice. De asemenea, Congresul supraveghează respectarea principiului

subsidiarităţii care garantează transferul de competenţe şi de resurse financiare ale autorităţile

centrale spre nivelul local şi regional. Având la bază rezultatele rapoartelor de monitorizare ale

Congresului, Statele membre au angajat numeroase reforme legislative.

Congresul observă periodic alegerile locale şi regionale din cele 47 de State membre ale

Consiliului Europei. Aceste misiuni de observare acoperă întregul proces electoral şi sunt un

proces complementar al monitorizării Cartei europene a autonomiei locale.

Rolul specific al aleşilor locali şi regionali, membri ai Congresului, în calitate de observatori

ai scrutinelor teritoriale contribuie la legitimitatea şi credibilitatea procesului electoral de la nivel

local şi regional. Observarea alegerilor, care vizează desfăşurarea campaniei electorale şi

scrutinului, permite angajarea unei cooperări la cel mai înalt nivel cu reprezentanţii autorităţilor

naţionale, partide şi grupuri politice, precum şi cu comisiile electoriale, mass-media şi ONG-uri.

Rapoartele ce rezultă din misiunile de observare electorală a Congresului premit evaluarea

situaţiei până în ziua scrutinului, ţinând cont de contextul politic şi societal specific, precum şi

condiţiile juridice şi organizarea scrutinului, şi descrierea faptelor pertinente observate în ziua

scrutinului şi în zilele următoare.

De la crearea sa Congresul a elaborat un ansamblu de tratate internaţionale, cum ar fi Carta

europeană a autonomiei locale. Devenit tratatul internaţional de referinţă în acest domeniu, ea

stabileşte normele europene comune pentru protecţia drepturilor colectivităţilor locale.

Carta europeană a autonomiei locale obligă Statele europene care au ratificat-o să respecte

obligatoriu un anumit număr de condiţii, principii şi practici din acest domeniu. Deschisă pentru

semnare în 1985 şi intrată în vigoare în 1988, ea a fost ratificată, până în prezent, de 45 din cele

47 de State membre ale Consiliului Europei. Congreul participă activ la proiecte ce vizează

consolidarea democraţiei locale şi cooperarea transfrontalieră în Europa. El favorizează crearea

asociaţiilor de puteri locale şi regionale, agenţii ale democraţiei locale şi Euroregiuni de tip nou.4

De asemenea activitatea CPLRE are loc în cadrul mai multor Comisii:

Comisia Instituţională

Comisia Cultură şi Educaţie

4 http://infoeuropa.md/congresul-puterilor-locale-si-regionale/ accesat: 20.05.2015

Comisia pentru o Dezvoltare Durabilă

Comisia pentru Coeziune Socială

În sesiune plenară, Congresul Puterilor Locale şi Regionale se reuneşte de 2 ori pe an. La

sesiunile plenare precum şi la reuniunile comisiilor Republica Moldova este reprezentată de către

conducători ai administraţiei publice locale de nivelul I şi II (primari ai oraşelor/satelor şi

preşedinţi ai raioanelor), care sunt desemnaţi de către Guvern. Mandatul delegaţiei Republicii

Moldova la CPLRE are o durată de 2 ani.5

Republica Moldova este monitorizată de toate structurile Consiliului Europei, încheierea

monitorizării reprezentând un exerciţiu complex şi presupune întreprinderea demersurilor pe 3

dimensiuni majore: parlamentară (APCE), democraţia locală (CPLRE) şi Comitetul de Miniştri

(CM).

Obiectivul de încheiere a procedurii de monitorizare a Republicii Moldova de către

Consiliul Europei (CoE) este inclus în Programul de activitate a Guvernului pentru 2015-2018

"Integrarea europeană: libertate, democraţie, bunăstare".

Pentru onorarea angajamentelor Republicii Moldova a fost elaborat acest Plan de

Acţiuni, care încorporează un amplu program de activităţi în cele mai diverse domenii, dar în

primul rând cele vizate de rezoluţiile şi recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului

Europei (APCE), Comitetului de Miniştri (CM) şi Congresului Puterilor Locale şi Regionale

(CPLRE).

Adoptarea şi realizarea Planului de acţiuni constituie un mesaj consolidar asupra

determinării autorităţilor RM pentru realizarea reformelor sistemice şi trecerii la etapa de post-

monitorizare în cadrul Consiliului Europei, precum şi avansării dialogului pe linia UE.

În scopul onorării angajamentelor asumate şi finalizării procesului de monitorizare, la 11

noiembrie 2005 Parlamentul Moldovei a adoptat Hotărîrea Nr. 284-XVI cu privire la Programul

calendaristic al acţiunilor legislative în conformitate cu Rezoluţia APCE 1465 (2005) şi

Recomandările Comisiei pentru respectarea obligaţiilor şi angajamentelor statelor membre ale

Consiliului Europei. Programul în cauză a fost realizat în întregime.

De altfel, Rezoluţia 1572 din 02.10.2007 privind onorarea de către RM a angajamentelor şi

obligaţiunilor faţă de CoE conţine încurajarea autorităţilor de a finaliza reformele demarate –

condiţie necesară a fi întrunită pentru încheierea procedurii de monitorizare şi lansarea dialogului

post-monitorizare în viitorul previzibil.

În vederea evaluării şi urmăririi implementării fiecărei obligaţiuni, la 12 iulie 2012

Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Planul de Acţiuni privind onorarea angajamentelor

5 http://www.strasbourg.mfa.md/congress-local-regional-ro/ accesat: 20.05.2015

Republicii Moldova faţă de Consiliul Europei, care cuprinde un vast program de activităţi în

mai multe domenii, în special în cele vizate de rezoluţiile şi recomandările adoptate de APCE,

Comitetul Miniştrilor şi Congresul Puterilor Locale şi Regionale. Acest document reprezintă în

primul rând un mesaj consolidat privind determinarea autorităţilor Republicii Moldova de a

promova reformele sistemice, în pofida consecinţelor crizei financiare mondiale. Exerciţiul

lansat reprezintă o platformă de acţiuni în care fiecărei instituţii îi revine un anumit rol şi

confirmă maturitatea politică a conducerii politice şi a întregii societăţi.

Este de notat, în acest context, alocuţiunea rostită pe 3 octombrie 2012 în faţa parlamentarilor

europeni de către Preşedintele RM Nicolae Timofti, în cadrul vizitei oficiale la CoE, care a ţinut

să remarce, printre altele, că „Prioritatea ţării noastre în cooperare cu Consiliul Europei a fost şi

rămâne încheierea monitorizării Republicii Moldova de către Consiliul Europei şi trecerea la

etapa de post-monitorizare, deziderate reflectate constant în Programele noastre de guvernare”.

„Vă asigur că a venit timpul pentru a fi făcut acest pas şi pentru a fi identificate argumentele şi

probele care să susţină acest deziderat firesc. Republica Moldova are un potenţial real de a

asigura o abordare diferenţiată, iar cetăţenii săi merită să fie încurajaţi şi asiguraţi că au un loc

al lor în spaţiul european al valorilor democratice”.

Reforma justiţiei şi a Procuraturii, cooperarea cu Comisia de la Veneţia, situaţia politică

internă, contextul regional şi alegerile parlamentare au fost principalele subiecte abordate în

cadrul întrevederii preşedintelui Parlamentului, Igor Corman, cu coraportorii Comisiei de

monitorizare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), Lise Christoffersen şi Piotr

Wach în toamna anului 2014.

De asemenea, oficialii au făcut un schimb de opinii cu privire la regiunea transnistreană și

măsurile întreprinse de autorități pentru consolidarea încrederii între cele două maluri ale

Nistrului. Părțile au mai discutat despre activitatea grupului de lucru pentru examinarea

problemelor ce țin de statutul special al UTA Găgăuzia.

Referindu-se la obiectivul de încheiere a procedurii de monitorizare a țării noastre de către

Consiliul Europei (CoE), președintele Parlamentului a menționat că scopul Republicii Moldova

în relația cu APCE este foarte clar. „Interesul nostru este să avem alegeri democratice, libere și

corecte la 30 noiembrie, ca după aceste alegeri să avem o guvernare pro-europeană, care va

accelera implementarea Acordului de Asociere cu UE, ceea ce ne va ajuta să finalizăm

îndeplinirea obligațiunilor pe care ni le-am asumat față de Consiliul Europei și să trecem în faza

de post-monitorizare”, a declarat Igor Corman.

La rândul lor, coraportorii APCE au menționat că Moldova se află într-un moment foarte

important pentru viitorul său și au subliniat importanța organizării unor alegeri democratice,

libere și corecte. „Cel mai bun lucru pentru Moldova este asigurarea unui sistem politic care să

permită adoptarea unor legi bune, menite să contribuie la construcția democratică a țării”, a

declarat Lise Christoffersen.

Coraportorii APCE au anunțat că raportul de monitorizare pregătit de ei va fi prezentat în

cadrul APCE după alegerile parlamentare, care vor avea loc în Republica Moldova la finele lunii

noiembrie

La o întrevedere din 28 octombrie 2014 între șeful Oficiului CoE în Chișinău, Jose Luis

Herrero iș Nicolae Timofti, Președintele Republicii Moldova, ultimul a menționat că „Obiectivul

autorităților de la Chișinău în cooperarea cu Consiliul Europei este încheierea procesului de

monitorizare a Republicii Moldova de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei şi

trecerea la etapa de post-monitorizare. Sper ca scrutinul legislativ din toamna acestui an să

constituie un argument plauzibil în luarea unei asemenea decizii”. Preşedintele RM crede că

alegerile legislative din 30 noiembrie vor demonstra că Republica Moldova a făcut progrese pe

calea integrării europene. Herrero a subliniat importanța aplicării coerente a Convenției pentru 6drepturile omului în Republica Moldova, acțiuni care vizează în special reforma justiției,

prevenirea și combaterea corupției.7

În perioada 16-18 iulie 2014, Preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Anne

Brasseur, s-a aflat într-o vizită la Chişinău. Preşedintele APCE, Anne Braseur, a apreciat

determinarea ţării de a se conforma normelor Consiliului Europei, şi a încurajat autorităţile să

urmeze procesul de reformă. Ea a atras atenţia asupra bunelor relaţii de cooperare  întreţinute cu

Consiliul Europei, a menţionat îndeplinirea obligaţiilor delegaţiei RM faţă de APCE şi a

încurajat-o să-şi continue activitatea sa excelentă. Oficialul european a apreciat progresele

înregistrate de Republica Moldova în ultimii ani, precizând că țara noastră va beneficia și în

continuare de susținerea instituțiilor Consiliului Europei în procesul de democratizare. „De când

a devenit membru al Consiliului Europei, Republica Moldova a înregistrat progrese uriașe în

domeniul democratizării. Republica Moldova se află încă în procedură de monitorizare, adică

mai are de avansat pentru a respecta în totalitate acele obligații și angajamente pe care și le-a

asumat. CoE, APCE și Comisia de la Veneția este alături de Republica Moldova pentru a ajuta

ca drepturile fiecărui cetățean să fie respectate”, a menționat Anne Brasseur.8

6 http://infoprut.ro/33438-video-timofti-vrea-trecerea-la-post-monitorizare-apce.html accesat: 20.05.20157 http://www.parlament.md/Actualitate/Comunicatedepresa/tabid/90/ContentId/1908/language/ro-RO/Default.aspx accesat: 20.05.20158 http://infoeuropa.md/interviuri/consiliul-europei-nu-este-o-sala-de-asteptare-pana-la-intrarea-in-ue, accesat 02.06.2015

În perioada 13-16 mai 2015, în Republica Moldova s-a aflat într-o vizită de informare o

delegaţie a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, din care fac parte raportorii Lise

CHRISTOFFERSEN (Norvegia, membru al Grupului socialist, desemnată la 24/06/2010) şi

Piotr WACH (Norvegia, membru al Grupului Partidului Popular European, desemnat la

24/01/2011).

Comisia de monitorizare, din care fac parte raportorii,  este responsabilă de supravegherea

respectării obligaţiilor asumate de Statele membre în baza Statutului Consiliului Europei,

Convenţiei europene a drepturilor omului şi tuturor celorlalte convenţii ale Organizaţiei la care

statele sunt părţi, precum şi respectarea angajamentelor asumate de către autoităţile Statelor

membre la momentul aderării la Consiliul Europei.

Grupul de monitorizare care a fost la Chişinău urma să pregătească un raport cu privire la

respectarea obligaţiilor şi angajamentelor asumate de Republica Moldova. În baza acestui raport,

la una dintre sesiunile APCE, va fi adoptată o rezoluţie în care se va face o evaluare a evoluţiei

funcţionării  instituţiilor democratice din Republica Moldova.

Printre acţiunile grupului de raportori, sunt şi vizitele în ţară, pe parcursul cărora oficialii

europeni au întrevederi cu conducerea ţării, liderii partidelor politice, reprezentanţi ai societăţii

civile şi mass-media.

La 14 mai 2015 Președintele Parlamentului Andrian Candu a avut o întrevedere cu

Coraportorii Comisiei de monitorizare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Lise

Christoffersen și Piotr Wach. În cadrușl acestei întrevederi, printer principalele obiective

discutate se evidențiază activitatea legislativă, evoluțiile politice interne și gradul de

implementare a obligațiilor și angajamentelor Republicii Moldova față de Consiliul Europei.

Președintele Parlamentului a reiterat determinarea autorităților de la Chișinău de a continua

parcursul european și a implementa agenda de reforme pentru modernizarea țării. Speakerul a

menționat importanța armonizării legislației naționale la acquis-ul comunitar. 

”Prioritățile legislative ale Parlamentului vizează, în primul rând, adoptarea Legii cu privire la

Procuratură până la sfârșitul sesiunii de primăvară. De asemenea, se lucrează acum la elaborarea

unui proiect de lege menit să contribuie la combaterea influenței mediatice externe, dar care să

nu îngrădească libertatea de exprimare”, a declarat Andrian Candu.

Speakerul s-a referit și la situația din UTA Găgăuzia. Andrian Candu a menționat că în scurt

timp va fi creată comisia specială parlamentară pentru examinarea statutului autonomiei găgăuze

în contextul prevederilor constituționale. Scopul acestui grup va fi de a asigura un mecanism

instituțional de dialog permanent și constructiv dintre Chișinău și Comrat și a soluționa

problemele curente, inclusiv în contextul implementării Acordului de Asociere cu UE. Conceptul

de funcționare a acestei comisii, elaborat împreună cu partenerii de dezvoltare, urmează a fi

discutat în Parlament în perioada următoare. Grupul parlamentar va fi format din deputați din

Parlamentul Republicii Moldova și Adunarea Populară a Găgăuziei, iar în calitate de observatori

vor fi invitați reprezentanți ai partenerilor de dezvoltare. 

Oficialii au mai discutat despre măsurile de consolidare a încrederii între cele două maluri ale

Nistrului. Andrian Candu a precizat că cele mai eficiente măsuri în acest sens ar fi aplicarea

prevederilor Acordului de Asociere cu UE, inclusiv a Zonei de Comerț Liber în regiunea

transnistreană, odată cu expirarea preferințelor comerciale autonome, începând cu 2016,

dezvoltarea educației, modernizarea infrastructurii și atragerea investițiilor.  

Oficialii europeni au salutat faptul că Guvernul a aprobat proiectul de Lege cu privire la

Procuratură, menţionând şi avizul pozitiv al Comisiei de la Veneția asupra acestui document.

Aceştia şi-au exprimat speranţa că şi legiuitorii vor acţiona operativ în acest sens, iar reformele

democratice vor fi realizate în mod consecvent în Republica Moldova.

În cadrul mandatului grupului actual, reponsabil de raportul cu privire la Moldova, au fost

deja întreprinse şi alte evaluări de situaţie care au fost reflectate în Raportul (Doc 13303) şi

Rezoluţia 1955(2013), adoptată la 02.10.2013. De asemenea, la elaborarea raportului pe ţară vor

fi luate în consideraţie Rezultatele vizitei de monitorizare din 23-26.09.2014, misiunea

prelectorală din 05-06.11.2014 şi misiunea electorală din 28.11-01.12.2014.

La 4-5 noiembrie 2015 a avut loc conferința internațională „Aducerea drepturilor omului

acasă: angajamente, provocări, educație și cooperare”. Conferința a urmărit o trecere în revistă a

realizărilor Republicii Moldova în ultimii 20 de ani de parcurs spre asigurarea principiilor

democraţiei, a statului de drept şi protecţiei drepturilor omului, în vederea îndeplinirii

angajamentelor sale asumate odată cu aderarea la Consiliul Europei, ratificând Convenţia

Europeană pentru Drepturilor Omului, şi îndreptându-se spre integrarea europeană. În cadrul ei

sunt trecute în revistă realizările, provocările şi dimensiunile ulterioare ale implementării la nivel

naţional a standardelor europene privind drepturile omului, asigurarea principiilor democraţiei și

a statului de drept în paralel cu reformarea sectorului de justiţie şi evoluţiile actuale în arhitectura

sistemului european al drepturilor omului.

Republica Moldova este astăzi ţara cu cea mai lungă „istorie” de implementare a

angajamentelor de aderare! Aceasta reflectă nivelul de eficienţă internă a reformelor. În primul

rând, nivelul de eficienţă a legislativului, care adoptă aceste reforme şi urmăreşte executarea

legilor adoptate. Şi în al doilea rând, nivelul de eficienţă a executivului, căruia îi revine sarcina

de implementare efectivă a legislaţiei şi mecanismelor noi. Rolul diplomaţiei, în acest caz, se

reduce în mare parte la funcţia de informare şi atragere a asistenţei străine necesare.

În aşa fel, o parte din reformele asumate nu au fost implementate în termenul convenit, altele

nu au fost duse până la capăt, altele fiind derivate sau ocazionale, fără a beneficia de un

angajament susţinut.

Reformele promise la momentul aderării trebuie accelerate, pentru că monitorizarea

respectării angajamentelor de aderare a Moldovei durează prea mult – 20 de ani! Esenţa

lucrurilor nu s-a schimbat spre o stabilitate democratică şi e departe de îndeplinirea

angajamentelor asumate. Din nou, de rând cu mici progrese, sunt constatate nereguli: stagnare în

adoptarea legislaţiei, cea mai strigătoare fiind reforma procuraturii, care nu progresează.

Domeniile problematice constituie deja un fel de “pachet standard moldovenesc”: justiţia,

libertatea de exprimare, combaterea corupţiei, reforma administrativă şi condiţiile de activitate a

municipalităţilor, aspectele electorale, reforma procuraturii. Altfel zis, Strasbourgul aşteaptă

soluţii definitive şi nu doar o dinamică.

2.2 Programele comune ale CoE și UE pentru Republica Moldova

Consiliul Europei și Uniunea Europeană au o lungă tradiție de cooperare care se bazează pe

valorile lor comune: drepturile omului, democrația și statul de drept. Fiecare dintre ele

beneficiază de puteri respective și avantajele comparative, a competențelor și expertizei, evitând

în același timp dublarea inutilă.

 Uniunea Europeană este cel mai important partener instituțional al a Consiliului Europei atât

la nivel politic cît și tehnic. Cooperarea cuprinde toate sectoarele Consiliului Europei și un

spectru larg de activități, ceea ce face ca Uniunea Europeană sa fie un partener din vecinătate.

 Astfel Jean-Claude Juncker, spunea că "Consiliul Europei și Uniunea Europeană au fost

produse de aceeași idee, același spirit și aceeași ambiție. Ei au mobilizat energia și angajamentul

aceluiași fondator ai Europei.9 "De la crearea Comunității Europene, precursorul Uniunii

Europene, cooperarea între cele două organizații a fost foarte intensă. Cooperarea între Consiliul

Europei și Uniunea Europeană este în prezent reglementată prin Memorandumul de Înțelegere

din 2007 (MoU) între cele două organizații. Memorandumul de înțelegere confirmă rolul

Consiliului Europei ca etalon pentru drepturile omului, statului de drept și democrației în Europa,

prevede necesitatea coerenței între normele juridice ale acestor organizații în domeniul

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și încurajează Consiliul Europei și Uniunea

Europeană să lucreze împreună și mai strâns în viitor.

Cooperarea între Consiliul Europei și Uniunea Europeană i-a forma atât contactelor politice la

nivel înalt cît și activitățile comune.

 Dialogul la nivel înalt, între cele două organizații, permanent au loc la nivelul Secretarului

General și Președintelui Comisiei Europene, Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant

European pentru Securitate și Politică Externă și alți comisari. Mai mul ca atît, reuniunile de

nivel înalt se petrec între Secretarul General, președintele Comitetului de Miniștri și vice-

președinte al Comisiei Europene / Înaltul Reprezentant.

 În ceea ce privește activitățile comune, sunt puse în aplicare numeroase programe comune de

promovare a respectării drepturilor omului și a statului de drept, precum și pentru a aborda

educația, problemele tineretului, și ale afacerilor sociale. Aceste programe comune reprezintă cea

mai mare sursă de finanțare în vederea acordării asistenței Consiliului Europei pentru proiectele

de asistență tehnică și cooperare în sprijinul stabilității democratice.

 Cooperarea între Consiliul Europei și Uniunea Europeană este supusă unui control periodic

de către Comitetul de Miniștri, în special, cu ocazia sesiunilor anuale ministeriale.10

 În conformitate cu Tratatul de la Lisabona, care prevede că Uniunea Europeană aderă la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, negocierile de aderare sunt în prezent în curs de

9 “Council of Europe-European Union : as le ambition for the European continent”, Jean-Claude Juncker, April 2006 accesat:02.06.2015

10 http://www.coe.int/t/der/eu_EN.asp accesat:02.06.2015

desfășurare. Aderarea UE la Convenție va reprezenta un reper important în sistemul pan-

european de protecție a drepturilor omului.

 Consiliul Europei și Uniunea Europeană sunt reprezentate reciproc la Bruxelles și Strasbourg,

respectiv, pentru a asigura cea mai bună coordonare posibilă. Consiliul Biroului de legătură a

Europei cu Uniunea Europeană de la Bruxelles joacă un rol esențial în promovarea activității

organizației vis-à-vis de instituțiile Uniunii Europene. În această perspectivă, organizează și / sau

facilitează un număr mare de întâlniri și contacte între înalții funcționari ai celor două

organizații, precum și întâlniri cu reprezentanții mass-media și ONG-uri. Delegația Uniunii

Europene la Consiliul Europei de la Strasbourg de asemenea, joaca un rol-cheie în promovarea

cooperării între cele două organizații. În special, șeful și alți membri ai delegației participă în

mod regulat la reuniunile delegaților miniștrilor și grupurile sale de raportori.

Formatul programului comun a fost iniţial conceput ca un instrument care să faciliteze

cooperarea cu ţările care au aderat la Consiliul Europei după 1989. Mai mult de un deceniu de

cooperare eficientă între Comisia Europeană şi Consiliul Europei, în cadrul numeroaselor

programe comune, a fost demonstrat faptul că rezultate solide în susţinerea statului de drept, unei

mai bune protecţii a drepturilor omului, şi pentru consolidarea instituţiilor democratice pot fi

atinse atunci când cele două organizaţii combină resursele lor şi punctele forte respective. Prin

intermediul programelor comune, în multe ţări se dezvoltă legături tot mai strânse cu Uniunea

Europeană, şi unele State membre ale CoE şi-au depus candidatura pentru aderare la UE.

Din 1993, în scopul realizării obiectivelor comune cu privire la protecţia democraţiei,

respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi a statului de drept în Europa,

Consiliul Europei şi Uniunea Europeană au dezvoltat un nou instrument de cooperare cunoscut

sub numele de program comun. Acesta este una dintre cele mai vizibile verigi ale reţelei foarte

strânse de relaţii şi cooperare existente între cei doi parteneri (consultări periodice la nivel înalt,

participarea Comisiei Europene la activităţile Consiliului Europei, aderarea Uniunii Europene la

convenţiile Consiliului Europei, etc). În ultimii cincisprezece ani, au existat peste 180 de

programe comune de cooperare şi acţiuni comune CE / CoE, care implică cooperarea cu Albania

(din 1993), Armenia (din 1999), Azerbaidjan (din 1999), Bosnia şi Herţegovina (din 2003),

Bulgaria, Croaţia, Estonia, "Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei", Georgia (din 1999),

Letonia, Lituania, Republica Moldova (din 1997), Muntenegru (din 2001), Federaţia Rusă (din

1996), Serbia (din 2001), Turcia (din 2001), Ucraina (din 1995), precum şi cu anumite state ne-

membre ale Consiliului Europei. Cele mai multe programe comune s-a desfăşurat  pentru

perioade de 24 de luni, multe fiind extinse la 36 de luni.

 Majoritatea programelor comune sunt specifice pentru fiecare ţară, dar există, de asemenea, o

serie de programe regionale şi multilaterale tematice comune în ceea ce priveşte, de exemplu,

minorităţile naţionale, de sensibilizare cu privire la abolirea pedepsei cu moartea, minorităţilor

naţionale, lupta împotriva crimei organizate şi a corupţiei, instituirea comisiilor independente şi

multidisciplinare de etică pentru reflectarea cercetărilor biomedicale, de acţiune pentru

promovarea Cartei sociale europeane şi un program pentru consolidarea democraţiei şi

dezvoltării constituţionale în Europa Centrală şi de Est, cu Comisia de la Veneţia a Consiliului

Europei.11

În aprilie 2001 a fost întreprins un pas important prin semnarea de către Comisia Europeană și

Consiliul Europei a unei Declarații comune privind Cooperarea și Parteneriatul, care, printre

altele, oferă un mijloc sistematic de programare comună și stabilirea priorităților. Semnarea în

mai 2007 a memorandumului de înțelegere, a reafirmat hotărârea partenerilor să consolideze

cooperarea în curs de desfășurare în cadrul programelor comune.

Una din prioritățile cooperării dintre UE și CoE este promovarea stabilității democratice și a

păcii, atât în Balcanii de Vest (Albania, Bosnia și Herțegovina, Croația, Serbia, Muntenegru,

"fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei" și Kosovo și în regiunea Caucazului de Sud (Armenia,

Azerbaidjan și Georgia). Programele comune au drept scop de a sprijini participarea acestor țări

la asocierea cu UE, sau la stabilizarea politicii europeane de vecinătate, facilitând astfel de

asociere mai strânsă și integrare în Uniunea Europeană.

Din 2005, elaborarea de propunerilor din partea Consiliului Europei pentru programele

specifice fiecărei țări, cu co-finanțare din partea Comisiei Europene se bazează, după caz, pe

hîrtie de cooperare țări relevante și documentul cu programele CoE cu țara în cauză. Comisia

Europeană selectează proiectele și decide cu privire la gradul de participare financiară la fiecare

program comun, în conformitate cu prioritățile sale politice și în conformitate cu modalitățile

prevăzute de sursa exactă a finanțării.12

Programe implementate până în prezent:

Programul pentru susţinerea democraţiei în Republica Moldova pentru 2010-2012 ;

Programul vizând implementarea Reţelei Smarald - Suport pentru implementarea

Programului de acţiuni al Convenţiei pentru Diversitate Biologică privind regiunea Politicii

Europene de Vecinătate a UE şi Rusia- 2008-2012;

11 http://infoeuropa.md/program-comune/ accesat:02.06.2015

12 http://www.jp.coe.int/default.asp accesat:02.06.2015

2 Programe comune CoE-UE privind promovarea libertăţii, profesionalismului şi

pluralismului mass-mediei (SCL-MDL-MEDIA I şi II): 2008-2009 şi 2011-2012;

2 Programe comune CoE-UE privind Iniţiativa regională de la Kiev- I-l şi alII-lea

proiecte pilot privind reabilitarea patrimoniului cultural în oraşele istorice- 2009-2010 şi 2010-

2011;

Programul privind combaterea relelor tratamente şi impunităţii  în ţările Caucazului de

Sud, Moldova şi Ucraina- 2009-2011;

Programul Peer-to-Peer II - Promovarea mecanismelor naţionale non-judiciare pentru

protecţia drepturilor omului, în special prevenirea torturii- 2010-2012;

Programul Moldova-JU - Consolidarea independenţei, transparenţei şi eficienţei

sistemului judiciar în RM – 2006-2010;

3 ProgrameNSPS privind Reţeaua Şcolilor de Studii Politice – 2004-2006, 2006-2008,

2009-2010;

Programul MOLICO-Moldova II - Porgram contra corupţiei, spălării banilor şi finanţării

terorismului în Moldova- 2006-2009;

Programul SEE-SISP1  – Suport pentru instituţiile sociale- 2004-2008;

Programul PACO-Moldova  – suport pentru Strategia Anticorupţie – 2005-2006;

Programul SC-MDL  privind susţinerea alegerilor libere şi corecte – 2008-2010;

Programul Dem-Elec : Democraţie prin alegeri libere şi corecte: 2003-2006;

Programul de consolidare  a caapacităţilor naţionale pentru revizuirea, implementarea,

minitorizarea şi promovarea politicilor naţionale privind romii, precum şi combaterea

stereotipurilor negative faţă de romi – EIDHR- 2008-2009;

Proiectul Peer-  Setarea şi activarea reţelei structurilor independente privind drepturile

omului în statele membre CoE care nu sunt membre UE- 2008-2009;

Programul Civ-LEAD-NET  privind crearea şi dezvoltarea reţelei de liderism a societăţii

civile- 2008-2009;

Programul Roma II  – 2003-2005;

Programele Moldova 2001-2003  şi Moldova 2004-2006;13

La etapa actuală, RM beneficiază de următoarele programe multilaterale în diverse domenii

gestionate de CoE:

Facilitatea CoE a Parteneriatului Estic pentru 2011-2013 (implică 4 dimensiuni:

consolidarea reformei justiţiei, cooperarea în domeniul crimelor cibernetice, buna guvernare şi

lupta contra corupţiei, susţinerea alegerilor libere şi democratice);

13 http://www.mfa.gov.md/consiliul-europei/coe-assistance-ro/

Programul Reţelei de Smarald faza II   pentru 2012-2016;

Programul privind consolidarea luptei împotriva relelor tratamente şi impunităţii  II:

2011-2013;

Programul ROMED - Mediere interculturală pentru comunităţile romilor – 2011-2013

RomaniStudies - Reţeaua Academică Europeană pentru studiile romilor – 2011-2013

Programul comun al Consiliului Europei şi al Uniunii Europene "Promovarea libertăţii,

profesionalismului şi pluralismului mass-media în Caucazul de Sud şi în Moldova" – 2011-

2012

Uniunea Europeană si Consiliul Europei sunt interesați în stabilitate, buna guvernare şi

dezvoltarea economică de-a lungul graniţelor sale estice. În acelaşi timp, partenerii noştri din

Europa de Est şi Caucazul de Sud au tendinţa de a intensifica relaţiile sale cu UE.

Parteneriatul Estic se bazează pe realizările Politicii Europene de Vecinătate , care au fost

dezvoltate în anul 2004. PEV sunt adresate celor 16 vecini din sud şi est, iar scopul acestor

politici este de a consolida securitatea şi stabilitatea, precum şi prevenirea apariţiei de noi

diviziuni între UE extinsă şi vecinii săi.

Consiliul Europei este un partener permanent al Uniunii Europene privind inițiativa

Parteneriatului Estic (PaE), contribuind la peroanele de "Democrație, bună guvernanță și

stabilitate" (Platforma 1) și "Contacte interumane" (platforma 4), precum și prezidarea a doi

experți privind corupția și sistemul judiciar. Consiliul Europei și Uniunea Europeană au

dezvoltat un program cunoscut oficial ca o "facilitate" de a lua măsuri dezvoltate ca parte a

platformei privind democrația, buna guvernanță și stabilitatea. Această facilitate costă 4 000 000

€, facilitatea a fost semnată de către Secretarul General al Consiliului Europei, Thorbjørn

Jagland, și comisarul pentru extindere și politica europeană de vecinătate, Štefan Füle, la 15

decembrie 2010. Deși perioada inițială de implementare a început la 1 martie 2011 pentru o

perioadă de 30 de luni, ea a fost extinsă până în decembrie 2014.

Scopul său este de a oferi sprijin pentru procesele de reformă în cele șase țări partenere

(Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina) și să le aducă mai aproape de

standardele Consiliului Europei și ale Uniunii Europene în domenii de bază, cum ar fi

administrația publică și a standardelor electorale; reforma sistemului judiciar; lupta împotriva

criminalității informatice și a corupției, precum și promovarea unei bune guvernări.

Recentele extinderi ale UE au scăzut distanţele geografice şi a stabilit o frontieră comună cu

trei dintre vecini de la est. În acelaşi timp, vecinii noştri au făcut un drum lung pe calea de

transformare spre democraţie şi o economie de piaţă. Reformele sprijinite de PEV au adus în

aceste ţări mai multe puncte de dezvoltare, care au apropiat aceste țări de UE. Cu toate acestea,

conflictul din Georgia din august 2008 a demonstrat  cât de sensibile sunt aceste schimbări şi cât

de sensibilă este securitatea  în apropierea de hotarele ale UE.

Prin urmare, UE a decis să meargă dincolo de PEV şi trimite la vecinii de la est un mesaj

politic clar de solidaritate al UE, alături de un sprijin suplimentar pentru reforme democratice şi

orientate spre piaţă şi consolidarea statalităţii şi integrităţii teritoriale.

În decembrie 2008, Comisia Europeană a prezentat o propunere pentru crearea Parteneriatul

Estic (PE) - o dimensiune specifică de est a PEV pentru menținerea relaţiilor cu Armenia,

Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina. Principiul de bază al noii

iniţiative este de a oferi maximă posibilă, ţinând cont de realităţile politice şi economice şi a

reformelor de stat a fiecărui partener în cauză.

În luna mai 2009 la Praga, a fost lansat Parteneriatul Estic (PE) cu scopul ambiţios de a pune

în aplicare o asociere politică şi integrare economică între UE şi partenerii săi răsăriteni. Acest

lucru ar presupune noi acorduri de asociere, inclusiv zonele profunde şi cuprinzătoare de liber

schimb şi integrarea progresivă în economia UE. Aceasta ar permite, de asemenea, facilitarea

călătoriilor în UE, prin liberalizarea treptată a vizelor, însoţită de măsuri de combatere a

migraţiei ilegale.14

Desemenea ar oferi un cadru pentru abordarea problemelor ridicate de Consiliul Europei

organismelor de monitorizare și de consiliere, pentru mobilizarea de expertiză și consiliere egal

la egal și pentru a facilita schimburile de bune practici între țările participante. Aceasta va susține

un impuls pentru procesul de reformă în fiecare țară și va oferi asistență tehnică și consultanță

prin cooperare și activități organizate la nivel multilateral regional. Această dimensiune va fi

împărțită în patru proiecte, după cum urmează:

Sprijinirea standardelor electorale în special în perioadele pre-electorale

Consolidarea reformei sistemului judiciar

Măsuri de sprijin împotriva formelor grave de criminalitate informatică

Buna guvernare și lupta împotriva corupției

Deasemenea în cadrul cooperării multidimensionale pe axa Chişinău-Strasbourg, Moldova a

beneficiat de programe de asistență cum ar fi: 3 Programe Regionale: primul pentru anii 2009-

2011 vizând Reţeaua de Smarald în Republica Moldova (în cadrul implementării Convenţiei de

la Berna privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale în Europa), cel de-al doilea

14 http://www.eap-csf.md/index.php?option=com_content&view=article&id=46&Itemid=27 accesat: 02.06.2015

pentru Reţeaua de Smarald Etapa a II-a pentru anii 2012-2016, precum şi al treilea în domeniul

combaterii torturii, relelor tratamente şi a impunităţii.15

Problema conservării biodiversităţii la nivel de ecosisteme, populaţii, specii şi gene devine din

ce în ce mai acută din cauza intensificării impactului uman asupra biosferei. Menţinerea

biodiversităţii este necesară nu n numai pentru asigurarea vieţii în prezent, dar şi pentru

generaţiile viitoare, deoarece ea păstrează echilibrul ecologic, regional si global, garantează

regenerarea resurselor biologice si menţinerea unei calităţi a mediului necesare societăţii.

Europa este un continent a cărui frumuseţe naturală şi contraste spectaculare demne de

admirare, îţi taie răsuflarea. Patrimoniul natural european cuprinde numeroase tipuri de habitate,

care întruneşte 520 de specii de pasări, 10  000  de specii vegetale si circa 100 000 specii de

nevertebrate.  Europa, fiind continentul cel mai urbanizat şi cu cea mai mare densitate a

populaţiei, se confruntă cu cele mai grave probleme de poluare, situaţie care dăunează mediului

natural înconjurător. În Europa, arealul de răspândire a majorităţii a speciilor se extinde pe

teritoriul mai multor ţări, iar multe animale traversează continentul în cursul migraţiei anuale.

Planificarea defectuoasă, structura iraţională a resurselor pedoclimatice, poluarea industrială şi

menajeră, turismul de masă şi aplicarea metodelor agriculturii intensive au antrenat distrugerea a

numeroase  habitate naturale de care depind supravieţuirea unui număr mare de specii sălbatice.

Pe parcursul ultimilor decenii, jumătate din zonele umede ale Europei au fost desecate şi circa

60-90% dintre stepe şi turbării au dispărut. Distrugerea habitatelor naturale are consecinţe

dezastruoase asupra faunei şi florei europene. Circa 40% dintre speciile de mamifere, artropode

şi reptile autohtone, precum şi mai mult de jumătate dintre peştii de apa dulce sunt puternic

periclitaţi. Prin ratificarea în anul 1993 a Convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a

habitatelor naturale (Berna, 1979), Republica Moldova s-a angajat, în comun cu ţările membre

ale Consiliului Europei, să participe activ la asigurarea conservării habitatelor naturale, a florei şi

faunei spontane, inclusiv a speciilor migratoare, pe cale de dispariţie. Scopul Reţelei de Smarald

(Emerald) consistă în stoparea declinului biodiversităţii prin conservarea pe termen lung a celor

mai valoroase şi periclitate specii şi habitate de interes european şi are drept obiective

identificarea, menţinerea şi restabilirea zonelor de interes special pentru conservare a speciilor de

faună şi floră sălbatică.

Reţeaua Emerald din Republica Moldova este concepută ca parte componentă a Reţelei

Ecologice Naţionale şi reprezintă o parte integrală a Reţelei Ecologice Pan-Europene. Programul

naţional privind constituirea Reţelei Ecologice Naţionale (aprobat în anul 2011) are drept scop

15 http://www.strasbourg.mfa.md/relation-history-ro/02.06.2015

gestionarea integrată a activităţilor de constituire a reţelei ecologice naţionale prin conservarea

diversităţii genetice naturale din Republica Moldova. Politica Republicii Moldova privind

conservarea diversităţii biologice se reflectă în Strategia naţională şi Planul de acţiuni în

domeniul conservării diversităţii biologice.

Cadrul de reglementare a diversităţii biologice din Republica Moldova include o serie de legi

şi acte legislative, dintre care cele mai importante sunt:

Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat (1998);

Legea regnului animal (1995); Legea regnului vegetal (2007);

Legea cu privire la reţeaua ecologică naţională (2007);

Legea cu privire la Cartea Roşie a Republicii Moldova (2005);

Legea cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor, râurilor şi bazinelor de

apă (1995).16

Programul cu privire la consolidarea consolidarea luptei împotriva relelor tratamente şi

impunităţii II a fost implimentat pentru a dezvolta capacitățile naționale de combatere a relelor

tratamente de către organele de drept și instituțiile de investigație, inclusiv consolidarea

eficacității investigațiilor de acuzații de maltratare. Acest program prevede dezvoltarea în

continuare a cadrului de reglementare și sprijinirea sistemelor de reclamații care îndeplinesc

standardele internaționale: îmbunătățirea legislației / sub-legislației și consolidarea sistemului

instituțional și capacitatea operațională de investigație efectivă a plângerilor de maltratare, în

conformitate cu standardele aplicabile în domeniul drepturilor omului europene și internaționale,

inclusiv a recomandărilor CPT, jurisprudența CEDO și Protocolului de la Istanbul, ceea ce duce

la impunerea de sancțiuni atunci când este cazul17.

Cu referire la Programa comună înființată și susținută de Coe și UE, ROMED- Mediere

interculturală pentru comunităţile romilor, în Declaraţia de la Strasbourg, adoptată în octombrie

2010 , privind problematica romilor, reprezentanţii țărilor membre au mandatat Consiliul

Europei să implementeze Programul European de Formare pentru Mediatori Romi - ROMED .

Ţinând cont de experienţa ANR privind instituționalizarea mediatorului sanitar în România,

Serbia, Ucraina (2009), Consiliul Europei a solicitat ANR să devină partener în implementarea

programului ROMED în Moldova, cu atribuții de Punct Naţional de Contact, începând cu anul

2011.18

16 http://bsapm.moldnet.md/Noutati/Emerald.pdfaccesat:02.06.201517 http://www.jp.coe.int/CEAD/JP/Default.asp?TransID=212 accesat: 02.06.2015

18 www.coe-romed.org, accesat:02.06.2015

În calitate de Punct Naţional de Contact, ANR a desfăşurat un set de activităţi, după cum

urmează :

- a participat la procesul de pregătire a selecției formatorilor Consiliului Europei. Unul din

formatorii programului ROMED în România şi Moldova este angajat al ANR.

- a participat la întâlnirile tehnice pentru elabarorarea suportului de curs util formatorilor

Consiliului Europei

- a organizat lansarea programului ROMED România (conferinţa de lansare a avut loc la

Bucureşti în luna martie 2011)

- a organizat cursuri de formare 

- a colectat şi transferat Consiliului Europei baza de date a mediatorilor sanitari

În baza experienţei dobândite în plan naţional de ANR, Cancelaria de Stat a Republicii

Moldova a solicitat ANR transferul de expertiză privind instituţionalizarea mediatorului sanitar,

concretizată prin organizarea a două sesiunea de formare desfăşurate în Republica Moldova şi a

unei vizite de lucru la Bucureşti. Acelaşi tip de expertiză a fost asigurată de ANR şi în Franţa în

anul 2011.

Medierea este una din măsurile folosite în Europa pentru a combate inegalitățile întampinate

de romi privind accesul la servicii de sănătate și educație de calitate. Aceasta constă în angajarea

de persoane aparținând etniei romilor din comunitățile de romi având cunoștințe solide despre

problematica romilor, pentru a acționa ca mediatori între romi și instituțiile publice.

Din acest punct de vedere, există multe diferențe între țări, deopotrivă în situații și nevoi ale

comunităților de romi, în terminologia folosită, precum și în măsura în care mediatorii sunt

angajați și instruiți ca profesioniști cu variate specializări . O altă provocare este dată de migrația

romilor.

Acest program este util mediatorilor care aparțin etniei romilor și care, daca este nevoie, pot

vorbi limba romani. Sarcinile și responsabilitățile mediatorilor includ facilitarea comunicării

între romi și instituții publice.

În Declarația de la Strasbourg, adoptată în octombrie 2010 , reprezentanții țărilor membre ale

Consiliului Europei au fost de acord ca experții Consiliul Europei să implementeze ROMED-

Programul European de Training pentru Mediatori Romi în vederea consolidării actualelor

programe de training și o folosire mai eficientă a resurselor, standardelor metodologiei, rețele și

infrastructură existente la nivelul Consiliului Europei, în stransă cooperare cu autoritățile locale

și naționale.19

19 http://www.anr.gov.ro/docs/romed/LEAFLET__RO_ANR_diacritice, accesat: 02.06.2015

Astfel, luînd în considerație cooperarea dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană, putem

afirma că, Consiliul Europei și Uniunea Europeană se confruntă cu aceleași provocări - o Europă

liberă și pacifistă ,o Europă mai puternică față de restul lumii, iar cele două instituții trebuie să

raspundă impreună, căutînd sinergia și complementaritatea.

Republica Moldova și CEDO