ACADEMIA DE POLIȚIE "ALEXANDRU IOAN CUZA"

ȘCOALA DOCTORALĂ

ORDINE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ

TEZĂ DE DOCTORAT

Tema

MANAGEMENTUL INVESTIGĂRII CRIMINALITĂŢII

ECONOMICE

REZUMAT

Conducător de doctorat

Prof. univ. dr. Robert Morar

Doctorand

Bulborea Claudiu

București, 2017

CUPRINS :

INTRODUCERE………………………………………………….……5

CAPITOLUL I: FUNDAMENTELE MANAGEMENTULUI ÎN

DOMENIUL POLIŢIENESC…………………………………………8

1.1 Poliţia Română - identitate organizațională și valori

proprii…………………………………………………………………8

1.2. Managementul în cultura organizațională…………….…..…..9

1.3. Factorul decizional în cultura organizaționala……………....12

1.4. Managementul în contextul evoluției și al globalizării…….…13

1.4.1. Managerul – noțiune și concept………………………..…….13

1.4.2. Managerul – trăsături specifice……………………...……….15

1.5. Managementul – sectoare de activitate…………….……….…17

1.6. Conducerea la nivelul organizației………………….....……....18

1.7 Rolurile managerului……………………………………..….….19

1.8. Factori care influențează procesul de management………….20

1.9. Mediul de lucru al conducătorilor…………………………..…21

1.10. Activitatea desfășurată de manager………………..……..…24

1.11. Managementul–factor decisiv în atingerea succesului……...25

1.11.1. Particularităţi ale procesului de management în domeniul

prevenirii și combaterii fraudelor…………………………..……...26

1.11.2. Performanța în activitatea desfășurată…………………..26

1.11.3. Dubla profesionalizare a managerului în poliție…………27

1.11.4. Asumarea răspunderii………………………………….…..28

1.11.5. Managementul – artă și stiință…………………………….29

CAPITOLUL 2. AUTORITATEA MANAGERIALĂ……...…..…31

2.1. Suprasolicitarea aferentă funcției manageriale………………..31

2.2. Utilizarea raţională a timpului alocat muncii……………..….32

2.3. Rolul secretariatului în cadrul serviciilor specializate în

criminalitate economică……………………………………………...34

2.4. Stiluri de conducere……………………………………………...35

2.5. Asumarea responsabilităţii…………………………..….……...37

2.6. Configuraţia stilului de conducere……………………..……..39

2.7. Procesul managerial – etica și deontologia acestuia…………40

2.8. Investigarea criminalităţii economice şi aplicarea normelor

etice……………………………………………………….……………42

2.9. Etica profesională în activitatea de investigare a

fraudelor…………………………………………………….……...….43

2.10.Adoptarea deciziei–parte a procesului de management…….44

2.10.1. Decizia……………………………………………………........44

2.10.2. Tipologia deciziei.......................................................................48

2.10.3.Elaborarea deciziei.....................................................................51

2.10.4.Aspectele faptice ale conducerii………………………………56

2.10.5.Procesul de management…………………………..………...62

CAPITOLUL 3. ETAPELE PROCESULUI MANAGERIAL -

prevederea şi planificarea………………………...…………..…..…64

3.1. Previziunea……………………………………………..……….65

3.2. Previziuni pe termen lung , scurt sau mediu……………….....66

3.3. Metodele de previziune a obiectivelor…………………......….67

3.4. Realizarea planurilor şi a programelor de activitate…….......70

3.5. Tipologia deciziei în cadrul unui plan de acţiune…………..…71

3.6. Planul de acţiune în implementarea deciziei…………….....…72

3.7. Organizarea reper al conducerii………………………….…...72

3.7.1. Structura organizatorică…………………………………..…74

3.7.2. Tipuri de structuri strategice……………………………..…75

3.7.3. Funcţia din perspectiva compartimentării organizatorice…76

3.7.4. Ponderea ierarhică……………………………………..……..77

3.7.5. Compartimentul…………………………………………..…..78

3.7.6. Niveluri ierarhice……………………………………….…….79

3.7.6.1. Interacțiunile în cadrul unei organizaţii…………………..79

3.7.6.2. Organigrama…………………………………………….…81

3.7.6.3. Fişa postului………………………………………….……..81

3.7.6.4. Evidența documentelor în cadrul compartimentelor…....83

3.7.6.5. Diagrama de relaţii…………………………………….......84

3.7.6.6. Sistemul informaţional……...………………………..…....86

3.7.7. Trăsăturile procesului informaţional………………….…….86

3.7.8. Organizarea procesului informaţional………………………91

3.7.8.1. Funcționalitatea sistemului informaţional………………...92

CAPITOLUL 4. COMPONENTELE PSIHOLOGICE ALE

MANAGEMENTULUI - antrenarea, respectiv motivarea…...……94

4.1. Relația ,,comandă” - ,,antrenare-motivare”..............................95

4.2. Comparaţie între comandă şi antrenare –motivare……….....96

4.2.1. Reactivitatea…………………………………………………..98

4.2.2. Nevoile subordonaților……………………………………….98

4.3.Munca din perspectiva motivării………………………….……101

4.4. Mobilizarea subordonaților……………………………………102

4.5. Rolul controlului în procesul managerial…………………...104

4.5.1. Conceptul de control în procesul managerial………….…106

4.5.2. Elementele fundamentale ale unui sistem care asigură

controlul……………………………………………………….…....107

4.5.3. Elaborarea unor proceduri prin care se exercită

controlul…...……………………………………………………..…109

4.5.4.Controlul activităţii operative………….…………….……..110

4.5.5. Controlul calităţii activităților………………………………111

4.5.6. Controlul financiar………………………………..………...112

4.5.7. Controlul activității operative a subordonaților………….112

4.5.8. Factorii umani care interferează cu activitatea de

control…………………………………..……………………..……114

CAPITOLUL 5. CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN CADRUL

POLIŢIEI DE INVESTIGARE A FRAUDELOR ECONOMICO –

FINANCIARE………………………………………………………116

5.1. Cultura organizațională în cadrul Serviciilor de Investigare a

Criminalităţii Economice - noţiuni şi

trăsături……………………………………….……………..….….116

5.1.1. Cultura organizațională polițienească versus cultura

naţională………………………………………………………..…..118

5.2. Funcţiile culturii organizaţionale……………………….…….122

5.3. Elementele componente ale culturii organizaţionale în cadrul

sectorului public............................................................................124

5.4. Relația dintre cultura organizaţională din instituţiile publice și

rezultatele funcţionarilor publici.....................................................128

5.5. Specificul managementului public în domeniul resurselor

umane..................................................................................................129

5.5.1. Percepția funcţiei publice prin prisma managementului

public....................................................................................................129

5.5.2. Poliţistul de investigare a criminalităţii economico - financiare

– specie a funcționarului public.........................................................132

5.5.3. Instituţii specializate în pregătirea şi perfecţionarea poliţiştilor

în domeniul criminalităţii economice................................................137

5.5.4. Motivarea funcţionarilor publici cu statut special………...139

5.6. Eficienţa serviciilor de combatere a criminalităţii economice şi

eficacitatea poliţiştilor………………………………………….......151

5.6.1. Aspecte generale…………………………..……………..…..151

5.6.2. Eficienţa în cadrul Serviciilor de Combatere a Criminalităţii

Economice............................................................................................152

5.6.3. Eficacitatea la nivelul Poliţiei de Investigare a

Fraudelor……………………………………………………..…….153

5.7. Noi tendințe în managementul instituțiilor publice………...153

5.7.1. Noile coordinate ale managementului public……………..154

5.7.2. Coordonate ale misiunii serviciilor de combatere a

criminalităţii economice…………………………………........…...156

5.8. Managementul calităţii…………………………….……….…160

5.8.1. Aspecte introductive……………………………….…….….160

5.8.2. Managementul calității în serviciile de combaterea

criminalităţii economice……………………………….…………..160

5.8.3. Cetățeanul și societatea – clienţi ai serviciilor de investigare a

criminalităţii economice……………………………………..……..164

5.8.4. Obiectivele managementului calităţii………………...……..166

CAPITOLUL 6. CONCLUZII ȘI PROPUNERI………….….….168

6.1. Concluzii……………………………...………………….….…168

6.2. Propuneri……………………………………………….……...177

BIBLIOGRAFIE…………...…………………………………..…..187

INTRODUCERE

Odată cu evoluția socială, tehnologică, informațională, s-a

observat că fenomenul criminalității economico-financiară a cunoscut

extinderea dincolo de limitele teritoriale naționale, iar metodele de

săvârșire a infracțiunilor economice au devenit din ce în ce mai

complexe, mai dificil de identificat, investigat și probat.

Astfel, devine obligatorie adaptarea mijloacelor, procedeelor și

tehnicilor folosite de organele abilitate în prevenirea și combaterea

criminalității economice în lupta împotriva acestui fenomen.

Prezenta lucrare abordează aspecte privitoare la managementul

investigării fraudelor, managerul implicat în lupta împotriva

criminalității economico-financiară, poziţia acestuia față de subordonați,

cei care sunt implicați activ, în mod direct, în activitatea de prevenire,

investigare și combatere a fraudelor, dar și față de superiorii ierarhici

acestuia.

De asemenea, vom încerca să spunem atenției principalele

modalități prin care activitate de investigare a criminalității economice

să devină mai eficientă, având în vedere faptul că în contextul actual, atât

legislația, cât și normele interne de reglementare necesită modificări

majore, adaptarea lor la situația prezentă fiind necesară prin prisma

noilor cazuri întâlnite în practică.

Este absolut necesar ca metodele și mijloacele de prevenire și

combatere a fraudei să se fundamenteze și pe un răspuns pozitiv din

partea cetățeanului.

În contextul globalizării, al dezvoltării tehnologiei, al intensificării

schimbului de informații și experiența, măsurile și acțiunile împotriva

criminalității economice s-au amplificat.

Faptele penale circumscrise infracțiunilor economice reprezintă o

problemă socială foarte importantă întrucât afectează nivelul de trai,

bunăstarea economică a societății, fraudele afectând atât sectorul public

cât și sectorul privat, în special în domeniul serviciilor.

Criminalitatea economico-financiară induce în societate un

puternic sentiment de nesiguranță, de neîncredere în autoritățile statului.

Specialiștii în domeniul criminalității economice, cei care au

studiat evoluția acestui fenomen consideră că premisele care sunt

favorabile comiterii infracțiunilor economice rezidă în deosebirile de

natură economică și socială care există între membrii societății,

diferendele existente între grupurile etnice, religioase.

Totodată, un factor favorizator săvârșirii infracțiunilor economice

este reprezentat de legislația stufoasă, neclară, care lasă loc de

interpretări, precum și existența unor viduri legislative în domeniu.

Prevenirea și combaterea fenomenului criminalității economico-

financiară presupune, obligatoriu, existența organelor specializate în

domeniu, care să acționeze în cadrul procesul-verbal.

Expansiunea fenomenului cercetat este direct proporțional cu

evoluția tehnologică. Dezvoltarea tehnologica vine să îmbunătățească

viața individului, să susțină performanța instituțiilor și a serviciilor, însă

în același timp este utilizată și de cei care sunt pretabili săvârșirii

infracțiunilor economice.

În acest context, cooperarea între state, schimbul de informații și

experiență reprezintă doi piloni obligatorii și esențiali în activitatea de

prevenire, investigare și combatere a fraudelor. Fraudele financiare nu

produc consecințe negative doar la nivelul statelor, în mod individual.

Efectele acestora se produc dincolo de granițele naționale, adeseori

frauda fiind comisă pe teritoriul a 2 sau 3 state.

Managementul investigării fraudelor capătă astfel, valențe

deosebită, de modul în care organele de control și urmărire penală

acționează pentru investigarea fraudelor, probarea activității criminale,

tragerea la răspundere penală și recuperarea prejudiciilor, depinzând

eficiența activităților și atingere scopului final, respectiv limitarea

fenomenului criminalității economice.

Bineînțeles că managerul, în activitatea de prevenire și combatere

a fraudelor, nu este răspunzător doar de coordonarea eficientă a

subordonaților. Acesta este dator să asigure atât mijloacele logistice

necesare desfășurării acestor activități, cât mai ales colaborarea cu alte

instituții dedicate aceluiași scop, naționale dar și din străinătate.

Managerul trebuie să fie liantul între cei pe care îi conduce și instituțiile

omoloage.

Se impune adoptarea unor măsuri de ordin administrativ care să

responsabilizeze și să descurajeze indivizii pretabili să săvârșească astfel

de fapte criminale, îndeosebi atunci când aceștia își desfășoară

activitatea în sectoare ce prezintă vulnerabilități în acest sens.

Având în vedere amploarea criminalităţii economico-financiară, se

poate afirma că acest fenomen tinde să devină unul stabil la nivelul

societății românești și nu numai.

Activitatea de prevenire și combatere a fraudelor se bazează pe

resursa umană, bine pregătită. Ori în contextul în care la nivelul Poliției

Române sunt bine cunoscute problemele ce privesc salarizarea

personalului și numărul insuficient de polițiști specializați în investigarea

fraudelor, un aspect deosebit de important este reprezentat de motivarea

și mobilizarea personalului.

Specializarea personalului angrenat în investigarea fraudelor,

trebuie să reprezinte o constantă, perfecționarea continuă, în contextul în

care tehnologia evoluează constant, legislația este în permanentă

schimbare, infractorii își îmbunătățesc metodele de a acționa în mod

continuu, este un aspect decisiv în obținerea rezultatelor preconizate.

Perfecționarea celor care desfășoară activități de investigare a fraudelor

presupune și schimbul de experiență cu profesioniști din afara țării.

Se intenționează în acest mod, ca reacția organelor abilitate să fie

una promptă, eficientă și în timp util.

O problemă care necesită atenție sporită, întâlnită în societatea

românească privește implicarea politicienilor în activitățile de

criminalitate economico-financiară.

Acest fapt este de natură să afecteze credibilitatea autorităților și

instituțiilor statului în fața cetățenilor, dar și credibilitatea României, ca

stat, în plan extern. De asemenea, această problemă necesită atenție

deoarece infracțiunile economice caracterizate de implicarea unor

membrii ai clasei politice prezintă un pericol social crescut determinat de

dificultățile ce apar în această situație în activitatea de documentare a

faptelor și în procesul penal.

Avem în vedere aici atât complicațiile ivite ca urmare a reglementărilor

legale care privesc această categorie de persoane, cât și problemele ce țin

de factorii trafic de influență, corupție, șantaj, amenințări.

În această situație eficiența reacției organelor de control și anchetă

este afectată în mod negativ, ca modalitate și moment operativ, în

contextul în care riscurile sunt unele crescute.

În domeniul cooperării polițienești și judiciare la nivel european și

internațional, țara noastră a depus eforturi conjugate, sporite, în vederea

susținerii acestor procese, însă în contextul în care fenomenul

criminalității economico-financiare este în continuă schimbare, este

necesară intensificarea permanentă și lărgirea ariilor de implementare a

acestor direcții de acțiune – colaborare polițienească și judiciară și

schimbul de informații și experiență.

Pentru atingerea acestor obiective este necesar ca factorii

decizionali la nivel înalt să adopte o a atitudine promptă împotriva

fenomenului criminalității economico-financiară, să adopte măsuri

adaptate contextului actual al fenomenului, să acționeze în vederea

stopării implicării unor persoane din cadrul autorităților și instituțiilor

publice în comiterea faptelor, să conlucreze în vederea motivării și

specializării resursei umane, să asigure sprijinul logistic și cadrul legal

necesar acțiunii împotriva criminalităţii economice.

Criminalitatea economico-financiară este un fenomen deosebit de

complex. Investigarea fraudelor, prevenirea și combaterea actelor

criminale de natură economică necesită personal cu o pregătire

profesională desăvârșită, care să posede cunoștințe din varii domenii –

bancar, contabilitate, industrie, comercial, enumerarea nefiind limitativă,

care să aibă disponibilitatea și capacitatea de a se pregăti și perfecționa

permanent.

În această activitatea a investigării fraudelor rolul managerului și a

procesului managerial este unul esențial. Acest aspect este abordat în

prezenta cercetare.

Referitor la stadiul cercetărilor în domeniu, precizăm că până în

momentul de față, în literatura română nu există nicio lucrare de

management destinat exclusiv domeniului investigării fraudelor, iar

lucrările scrise în această arie au ca bază de investigare, în quasi

totalitatea lor, zona operațional investigativă și nu cea organizațională.

CONŢINUTUL TEZEI

Structura tezei este alcătuită din şase capitole, ultimul capitol fiind

destinat concluziilor finale şi propunerilor identificate în urma cercetării

realizate. Fiecare capitol cuprinde o serie de subpuncte care vin să

întregească conţinutul.

In primul capitol am prezentat fundamentele managementului

în domeniul poliţienesc. În acest context am dezvoltat trăsăturile

specifice ale managementului, managerului, dar și factorii care

influenţează managementul. În conţinutul acestui capitol am dezvoltat

particularităţile procesului de management în domeniul prevenirii și

combaterii fraudelor.

Capitolul II este dedicat autorităţii manageriale. În acest capitol

am tratat pe larg stilurile de conducere, asumarea responsabilităţii,

procesul managerial dar și importanta eticii profesionale în activitatea de

investigare a fraudelor.

În capitolul al III-lea am făcut o analiza a etapelor procesului

managerial. Astfel, am dezvoltat previziunea si metodele de previziune a

obiectivelor, realizarea planurilor și a programelor de activitate. Tot în

acest capitol am prezentat funcţia din perspectiva compartimentării

organizatorice.

Capitolul al IV-lea a fost dedicat componentelor psihologice ale

managementului. Am prezentat relaţia comanda - antrenare – motivare.

Deasemenea au fost specificate munca din perspectiva motivaţii,

mobilizarea subordonaţilor și rolul controlului în procesul managerial

Capitolul V face o introspecţie în cultura organizaţionala din

cadrul politiei de investigare a fraudelor economico financiare (noţiuni, trăsături, funcţii, elemente componente), dar și o prezentare a

eficienţei în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Economice.

Totodată, este rezervata o parte importanta în capitol analizei noilor

tendinţe din managementul instituţiilor publice cu accent pe

managementul calităţii.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

1. Concluzii

Criminalitatea economico-financiară are un impact devastator ce

se resimte la nivelul tuturor palierelor societății, afectând negativ atât

individul, privit în mod singular, cât și instituțiile, organizațiile ca întreg.

Câștigurile foarte mari, de natură ilicită și faptul că, adeseori, vinovații

de săvârşirea fraudelor rămân nepedepsiți, crează angoase, frustrări, stări

de tensiune și nemulțumire în societate.

Fenomenului criminalității-economice evoluează în strânsă

legătură cu dezvoltarea societății din punct de vedere tehnologic,

economic, adaptându-se permanent și integrându-se în prezentul modern.

Globalizarea, evoluția constantă și complexitatea fenomenului

economic, determină, indirect, existența lacunelor și imperfecţiunilor din

sistemele juridico-economice, astfel că acestea devin pârghii speculate

de indivizii cu preocupări în săvârșirea fraudelor financiare.

Prevenirea, investigarea și combaterea fraudelor, în contextul

actual, presupune, în mod imperativ, un ansamblu complex de măsuri și

implicarea tuturor autorităților care au atribuții în acest segment, odată

cu asigurarea unei cooperări clare și eficiente, astfel încât scopul comun

și final să fie atins, respectiv identificarea vinovaților de săvârșirea

fraudei, tragerea la răspundere penală a acestora și, în mod deosebit,

recuperarea sumelor de bani ce constituie prejudiciu adus bugetului de

stat, dar și a acelor sume ce reprezintă profitul ilegal obținut.

Cooperarea între instituțiile și autoritățile statului reprezintă o

condiție sine qua non în vederea identificării măsurile și mijloacelor

potrivite pentru prevenirea fenomenului criminalității economice și

limitarea și combaterea acestuia.

Este absolut necesară interpretarea, implementarea și aplicarea

unitară a reglementărilor legislative internaționale, în acest domeniu.

Schimbul de informații și experiență în domeniul prevenirii, investigării

și combaterii fraudelor trebuie să facă obiectul cooperării inter-statale.

În statele lumii se remarcă faptul că preocupările pentru

desăvârşirea legislației fiscale și crearea de specialiști în domeniul

financiar-fiscal sunt din ce în ce mai unt caracter dezvoltă din ce în ce

mai pregnante.

Mecanismele economice, financiare și fiscale, în funcție de

complexitatea și transparența acestora, pot influența într-un mod pozitiv

sau negativ dezvoltarea fenomenului criminalității. Astfel, cu cât aceste

mecanisme prezintă mai multe inadvertențe, cu cât actele normative în

domeniu sunt mai lacunare, greu de aplicat și lasă loc de interpretare, cu

atât mai mult acestea pot deveni factori de exploatat în săvârșirea

fraudelor.

Aceste aspecte generează necesitatea unor modificări legislative,

adoptarea de regulamente, proceduri, adaptate și integrate.

Reacțiile negative ale societății față de formele criminalității

economico-financiară se resimt din ce în ce mai puternic.

Astfel, prevenirea și combaterea fraudelor presupune un

management de înaltă calitate, bazat pe cunoaștere, experiență,

transparență, schimb de informații, în care unul dintre pilonii principali

este reprezentat de identificarea riscurilor și a vulnerabilităților.

În ceea ce privește instituțiile de aplicare a legii, funcția

controlului exercitată de acestea trebuie să urmărească eficiența maximă,

bazându-se pe o analiză de risc. Managementul riscurilor presupune

identificarea riscurilor reale și efectuarea controlului ținând cont de

rezultatele analizei de risc, în acest mod realizându-se o prioritizare a

verificărilor și o utilizare eficientă a resurselor existente.

Un alt aspect, deosebit de important, privește colectarea

informațiilor referitoare la activitățile antifraudă precum și a

consecințelor acestor acțiuni, în vederea îmbunătățirii eficienței analizei

de risc.

Deținerea de informații, cunoașterea fenomenului criminalității

economice, perfecționarea profesională continuă a specialiștilor în

domeniu sunt direcții ce conduc către obţinerea unor rezultate

performante ale acţiunii de prevenire și combatere a fraudelor. De

asemenea, efectul secundar rezidă în schimbarea de atitudine și

comportament a individului, în sensul că existența unor profesioniști cu

o pregătire desăvârșită, o vastă experiență și care dețin toate informațiile

necesare determină o stare de sfială a acestuia, de teamă că va fi

descoperit și tras la răspundere suferind repercusiunile faptelor sale.

Fraudele nu sunt limitate de teritoriul național al unui stat. De cele

mai multe ori, săvârșirea fraudei presupune tranzitarea teritoriului mai

multor state, fapt ce determină nevoia cooperării internaționale și

îmbunătățirea comunicării între instituțiile statelor și a schimbului de

informații.

Exploatarea informațiilor de către autoritățile statului, în beneficiul

activității antifraudă implică o susținere tehnologică, acest proces fiind

unul extrem de complex. Evoluția tehnologiei asigură astăzi calitatea

procesării informațiilor. Eficiența acțiunilor de prevenire și combatere a

fraudei depinde astfel și de platforma tehnologică angrenată în această

activitate, ca un fundament menit să faciliteze eforturile resursei umane.

Digitalizarea societății în prezent conduce, inevitabil, la adaptarea

și modernizarea metodelor și tehnicilor de investigare și combatere a

criminalității economice, de identificare a persoanelor vinovate și

tragerea la răspundere a acestora.

Factorii manageriali au ca sarcină, printre altele, asigurarea adaptării și

perfecționării resursei umane, crearea pilonilor necesari stabilirii unor

legături bazate pe cunoaștere, încredere și schimbul de informații și

experiență, dar, în același timp, și existența motivației acesteia.

Managerul este obligat să asigure cadrul necesar desfăşurării

activității antifraudă, pregătirea permanentă a organelor de control și

controlul efectiv asupra modului de acțiune al acestora din urmă,

asigurând în acest fel eficiența procesului, fiind în mod direct

responsabil de rezultatele obținute de personalul din subordine, în

acțiunile privind prevenirea și combaterea fraudei.

Prevenirea și combaterea criminalității economice presupune

existența unor echipe bine pregătite în domeniu, conduse de un lider, un

manager, care trebuie să se încadreze într-unul dintre cele 5 profile de

manageri ideali, deja consacrate:

Organizatorul: dezvoltă idei, obiective, probleme şi cere să fie

implementate la nivel operaţional. Organizatorul este responsabil pentru

planurile de activitate, contractele de management şi procesele de

realizare a politicii;

Producătorul: atinge obiectivele stabilite pentru organizaţie.

Producătorul este creierul intern al unităţii. Este interesat de eficienţă,

dezvoltarea managementului, riscuri, management financiar şi control

intern;

Managerul de calitate: măsuri de realizare a obiectivelor şi

investiţiile necesare, capacitate şi atenţie. Este interesat de îmbunătăţirea

informaţiei de management şi în monitorizarea rezultatelor. Este

responsabil, de asemenea, cu urmărirea controalelor, evaluărilor şi a

supravegherii interne şi externe;

Conducătorul: are abilitatea de a fi ambasadorul administraţiei.

Stimulează echipa şi menţine relaţiile externe, rezolvă conflictele. Este

esenţial ca acesta să aibă o viziune modernă despre administraţie;

Managerul de resurse umane: joacă un rol bazat pe abilitatea de a

gestiona resursele umane. Este responsabil pentru calitatea şi numărul

personalului. Se ocupă de procesele de recrutare, selecţie, dezvoltare

profesională şi management.

Referitor la mijloacele de prevenire a fraudei, amintim faptul că

instituțiile de profil din statele membre ale Uniunii Europene au recurs la

o metodă care presupune încheierea unui acord între contribuabil și

organele fiscale. În acest fel, contribuabilul își ia angajamentul de a plăti

o sumă stabilită, fără a mai suporta verificările organelor de control.

Astfel, se asigură colectarea la bugetul de stat a unei sume de bani certe.

Cooperarea internaţională și între statele membre ale Uniunii

Europene presupune și schimbul de proceduri, astfel că implementarea

acestei metode în administrația fiscală românească ar genera o creștere a

performanței instituționale instituțiilor implicate în proces.

Acțiunea de prevenirea și combaterea criminalității economice poate

cunoaște o reală evoluție și prin anumite opțiuni oferite contribuabilului,

cum ar fi:

- Contribuabilul să beneficieze de dreptul de a-și rectifica declarațiile

fiscale aferente anumitor ani fiscale, cu condiția de a plăti impozitele pe

care a omis să le plătească prin depunerea declarațiilor eronate și cu

consecința directă a reducerii pedepsei.

- Contribuabilul să aibă posibilitatea de a opta pentru plata unei taxe

inițiale, fără ca acesta să mai facă obiectul controlului pe parcursul unui

an fiscal.

- Posibilitatea contribuabilului de plăti o sumă compensatorie pentru

anumiți ani fiscali în vederea obținerii unei reduceri a pedepsei și

amânarea sesizării organelor penale.

Totuși, referitor la metodele prezentate anterior, există dificultăți

ce ar putea fi întâmpinate odată cu punerea lor în aplicare, îndeosebi

legate de corupția existentă în prezent, în sistem.

Integrarea României în Uniunea Europeană a avut ca efect

secundar, imediat, armonizarea legislației naționale cu legislația

europeană, îmbunătățirea cooperării între instituțiile statelor membre.

Criminalitatea economică nu este limitată de teritoriul național, însă

totodată se remarcă și efortul conjugat al statelor în prevenirea și

combaterea fraudei, la nivel european.

Cooperarea între statele membre presupune schimbul de informații

și experiență pozitivă, adoptarea de tehnici și proceduri și adaptarea

acestora la mediul actual.

În cazul bunurilor sau serviciilor al căror furnizor poate fi și o

persoană privată, sau când această categorie de bunuri sau servicii este

destinată unui număr restrâns de beneficiari, acestea pot suporta o taxă

plătită de consumatori, în scopul de a susține oferta unor astfel de bunuri.

De asemenea, plata impozitelor și taxelor s-ar putea realiza potrivit

capacității de plată a contribuabilului.

Stabilirea impozitelor pe produse trebuie să se realizeze ținând

cont de compensarea unei alte externalității a pieței, fără a afecta

conduita producătorilor și consumatorilor, evitându-se apariţia unor

distorsiuni ale pieței și lipsa eficienței economice.

Principalul obiectiv al sistemului de impunere rezidă în progresul

economic, creșterea bugetului național.

În acest sens, este necesar ca investițiile să privească, în principal,

acele domenii care crează venituri mari, fără a genera dezinteres față de

muncă sau o descurajare a concurenței.

Asigurarea resurselor financiare necesare prevenirii și combaterii

fraudei implică asigurarea resurselor financiare ale instituțiilor și

autorităților abilitate în domeniu, prin stabilirea bazei de taxare și a

nivelului cotelor de impozitare astfel încât nevoia de capital a acestora să

fie satisfăcută la timp.

Pentru a menține o constantă în activitatea de prevenire și

combatere a criminalității, asigurarea bugetului necesar este deosebit de

importantă. Continuitatea în combaterea fenomenului fraudelor

economice depinde în mod direct de pregătirea continuă a personalului,

adaptarea permanentă a mijloacelor tehnice, asigurarea motivației

resursei umane. Alocarea unor venituri fixe acestui scop asigură

stabilitatea și progresul în lupta împotriva fraudei, în același timp, prin

recuperarea prejudiciului creat bugetului de stat fiind recuperată

"investiția" în activitatea de combatere a fraudelor.

De asemenea, cu cât legislația fiscală, modalitatea de colectare a

impozitelor și taxelor și procedurile de control sunt mai simple, mai ușor

de înțeles și implementat, cu atât mai mult se observă conformarea

contribuabilului, în sensul că acesta își respectă obligațiile fiscale mai

uşor, precum și diminuarea costurilor aferente aplicării legislației și

verificării respectării acesteia. Creșterea economică depinde și de

existența unui sistem fiscal a cărui aplicare să nu genereze costuri foarte

mari.

Totodată, legislația fiscală, procedurile aplicabile trebuie să

încurajeze investițiile în ansamblul lor, fără a crea avantaje pentru

întreprinzătorii din anumite sectoare economice în detrimentul altora.

În ultimii ani, în România se poate observa o dezvoltare continuă a

companiilor private, fapt ce generează nevoia de adaptare a politicilor

fiscale la mediul economic actual.

Instituțiile statului, cu atribuții în sectorul fiscal trebuie să asigure

aplicarea actelor normative în domeniu cât mai eficient, menținând un

climat caracterizat de transparență, egalitate, competitivitate. Frauda

reprezintă un fenomen care se perpetuează, generat de dorința de a

obține profituri cât mai mari, cât mai ușor și fără costuri.

Managementul investigării fraudelor are ca obiective descoperirea

fraudei, tragerea la răspundere a vinovaților, recuperarea prejudiciului,

iar ca scop final limitarea fenomenului criminalității economice.

Frauda reprezintă componente dominantă a economiei subterane.

Economia oficială și economia subterană se află într-o permanentă

interdependență. Astfel, când economia oficială este în creștere se

înregistrează o diminuare a economiei subterane și viceversa.

Limitarea fenomenului criminalității economice presupune ca

frauda să nu genereze efecte grave asupra veniturilor la bugetul general.

Prevenirea și combaterea fraudei reprezintă un proces complex,

dificil, având în vedere ce metodele și mijloacele de comitere a fraudelor

sunt din ce în ce mai evoluează odată cu societatea.

Actualizarea legislației din domeniul fiscal, eliminarea lacunelor și

inadvertențelor, modificarea aspectelor neclare, care lasă loc de

interpretare, pot conduce la prevenirea și combaterea fraudelor.

Așa cum reiese și in teoria lui Laffer, atunci când există prea multe

taxe, când sistemul fiscal este prea aglomerat, contribuabilul ori ajunge

în imposibilitatea de a se achita de obligațiile fiscale, ori, deși poate să-și

îndeplinească datoria fiscală, găsește mijloacele oportune de a eluda

această îndatorire.

Controalele efectuate de organele fiscale și care au ca obiect

modul în care contribuabilul își îndeplinește sarcina fiscală, trebuie să se

încadreze în anumite limite obiective, pentru a preveni reacția

neașteptată a acestuia.

Trebuie avut în vedere faptul că nivelul de conformare al

individului la prevederile legale este dependent în mod direct de

percepția acestuia referitoare la modul în care este tratat de autoritățile

statutului, de egalitatea în fața legii. Atunci când individul percepe

mecanismul de control ca fiind incorect, regimul fiscal ca fiind

caracterizat de inegalitate, eficiența acestora este redusă la minim.

Pentru stabilirea unor reguli fiscale eficiente este necesară și o

analiză a economiei subterane, prin raportare la fenomenul fraudei.

Cunoașterea în amănunt a fenomenului criminalității economice

implică o raportare la fenomen ca ansamblu.

Recuperarea prejudiciilor, a taxelor și impozitelor eludate, ca efect

al activităților de control și urmărire penală, pot reprezenta o evaluare a

eficienței acestor activități, însă nu asigură o înțelegere concretă a

dimensiunii fenomenului.

Tragerea la răspundere penală a vinovaților de săvârșirea fraudelor

reprezintă un mijloc de descurajare a comportamentelor deviante. Teama

generată de aplicarea legii penale este mai mare decât teama insuflată de

sancțiunile administrative.

Însă, este bine cunoscut că sancțiunea penală presupune un proces

care durează în timp și care presupune anumite etape imperative. De

asemenea, recuperarea prejudiciilor se produce cel mai adesea la sfârșitul

procesului penal, acestea nefiind întotdeauna recuperate în totalitate.

Atât aplicarea sancțiunilor penale, cât și aplicarea sancțiunilor

administrative determină corectarea conduitei individului, în procent

diferit, și ambele urmăresc același scop, respectiv recuperarea

prejudiciului creat prin încălcarea legislației în domeniu.

Atunci când vorbim de „fraudă” ca formă a criminalității

economice ne referim la activitățile ilegale care destabilizează economia

și ale căror efecte negative se resimt la nivelul pieței financiare, de

capital, monetare, precum și în bunăstarea populației.

Profiturile ilicite obținute ca rezultat al fraudei intră în procesul de

spălare a banilor. Astfel se crează o aparență de legalitate a câștigurilor

dobândite în mod ilegal, existând situații în care destinația finală a

acestor bani o reprezintă finanțarea terorismului. Fraudele și spălarea

banilor pot deveni elemente ale operațiunilor de finanțare a terorismului.

Legea nr.656/2002, stabilește că banii obținuți ilegal pot avea ca

sursă orice infracțiune, indiferent de gravitatea acesteia.

Procedeele de spălare a banilor, care implică instituțiile de credit și

pe cele financiare nebancare presupun existența anumitor premise:

Stabilirea metodei de spălare a fondurilor şi implementarea imediată a

acestuia; Integrarea fondurilor în economia legală;

Luarea măsurilor necesare pentru garantarea și menţinerea

identității persoanelor implicate în proces secretă. Principalul scop este

reprezentat de disimularea sursei reale a câștigurilor ilegale și

disimularea identităţi beneficiarilor.

De-a lungul timpului s-a observat că valoarea profiturilor ilegale

obținute determină puterea economică a celor implicați în activitățile

criminale, aceștia adaptându-se la modul în care societate a evoluat,

dezvoltând metode și mijloace de eludare a legii din ce în ce mai

complexe și mai dificil de documentat.

Procedeele de spălare a banilor sunt susținute de recrutarea de

către persoanele implicate a unor profesioniști în diferite domeniul

financiar, bancar, contabil, juriști foarte bine pregătiți, care să asigure

eficiența acestor procedee și obținerea rezultatelor urmărite, respectiv

obţinerea unor profituri ilegale foarte mari.

Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, țara noastră

a beneficiat de numeroase avantaje, cum este libertatea de mişcarea a

bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor, deschiderea piețelor,

însă odată cu acestea se poate observa și extinderea fenomenului

criminalităţii economico-financiară dincolo de granițele naționale,

precum și îmbunătățirea metodelor de fraudare prin adoptarea unor

elemente de extraneitate.

Astfel, pentru atingerea dezideratului comun al statelor, și anume

prevenirea şi combaterea fraudelor, sunt absolut necesare determinarea

direcției comune principale a statelor în această arie, armonizarea

legislației, stabilirea mijloacelor și tehnicilor comune de acțiune,

îmbunătățirea schimbului de informații și experiență.

Orice deficiență în sistemul de prevenire și combatere a

criminalității economice este speculată de cei care săvârșesc astfel de

acte criminale.

Criminalitatea economico-financiară transnaţională reprezintă un

real pericol față de suveranitatea statală, instituțiile și autoritățile

naționale, drepturile și libertățile cetățenilor, economia națională, modul

de trai al populației.

Modalitățile de comitere complicate, adaptabile, create după o

structură bine determinată sunt din ce în ce mai greu de descoperit și

documentat.

Fraudele transfrontaliere pot constitui o amenințare gravă la adresa

siguranței statelor lumii, iar pentru limitarea acestui fenomen sunt

necesare măsuri comune și eforturi conjugate ale instituțiilor și

autoritățile care își desfășoară activitatea în domeniul prevenirii și

combaterii criminalității.

Fraudele transnaționale presupun colaborarea dintre persoane care

activează pe teritoriul național al mai multor state și care au același

obiectiv, eludarea prevederilor legislative și obținerea de câștiguri

ilegale.

Între principalele consecințe ale fraudei transfrontaliere amintim:

Dezvoltarea corupției, compromiterea societății și a conducătorilor

săi, scăderea gradului de încredere al populației în instituțiile de stat și

autoritățile de forță;

Împiedicarea furnizorilor de bunuri și servicii și a beneficiarilor acestora

de a profita de anumite oportunități pe care le-ar putea avea;

Nerespectarea prevederilor legale în domeniul mediului;

Compromiterea atingerii obiectivelor politice și economice ale statelor,

încetinirea procesului de evoluție economică;

Generarea de cheltuieli în sarcina statului și implicit a populației,

prin prejudiciile create odată ce sumele de bani datorate bugetului de stat

ajung la alte destinații, prin resursele financiare și umane angrenate în

acțiunile de prevenire și combatere a acestui fenomen.

În documentarea fraudelor principalul pilon este reprezentat de

circuitul financiar. Întreaga anchetă se fundamentează pe indiciile și

probele de natură financiară.

Este cunoscut faptul că există anumite instituții financiare

angrenate în procesul financiar aferent activităților criminale și cu

ajutorul cărora banii ajung la beneficiarul real, indiferent de sursa de

proveniență a acestora.

Pregătirea meticuloasă, instruirea celor implicați, stabilirea unei

strategii complexe, repartizarea sarcinilor, susținerea tehnologică, sunt

aspecte ce demonstrează faptul că fenomenul criminalității economice

evoluează devenind o amenințare din ce în ce mai primejdioasă și

dăunătoare societății.

Banii obținuți din activitatea de criminalitate economică au diferite

destinații, inclusiv finanțarea terorismului, însă proveniența acestora este

aproape întotdeauna disimulată. Astfel se urmărește îngreunarea și chiar

imposibilitatea tragerii la răspundere penală a vinovaților. Circuitul

banilor obținuți din săvârșirea de fraude sunt transferați în paradisuri

fiscale, off-shore-uri, adesea fiind folosite modalități informale de

transfer. Organele de control și anchetă sunt nevoite să își adapteze

permanent modalitățile de lucru, având în vedere că fenomenul

criminalității economice evoluează constant. Referitor la infracțiunea de

spălare a banilor, așa cum am precizat anterior, ea presupune existența

unei alte infracțiuni din care să rezulte fondurile ce urmează a fi spălate.

Cel mai adesea, infracțiunea predicat infracțiunii de spălare a banilor se

circumscrie sferei criminalității economice. Rezultă deci nevoia ca

statele să aloce resurse financiare, umane și logistice în vederea

combaterii acestui fenomen ale cărui efecte sunt devastatoare. Statele

lumii sunt obligate să acționeze în comun pentru combaterea acestui

flagel.

Deși eforturile depuse pentru prevenirea și combaterea

infracțiunilor economice s-au amplificat, se remarcă nevoia de

îmbunătățire a cooperării internaționale. Atingerea acestui obiectiv nu se

poate realiza decât printr-o cooperare strânsă între statele lumii, prin

adoptarea măsurilor comune de acțiune la nivel internațional.

Îmbunătățirea cooperării în domeniile judiciar, polițienesc și al

schimbului de informații și experiență este un factor decisiv.

Considerăm că, întrucât fenomenul criminalităţii economice este

caracterizat de transformarea continuă, perfecționarea mijloacelor și

metodelor utilizate, cooptarea de specialiști în diverse domenii,

cooperarea internaţională reprezintă pilonul principal în lupta

Țara noastră trebuie să acorde atenția necesară acestui fenomen și

să adopte măsurile necesare, pentru limitarea acestuia.

Se impune identificarea unor strategii și tehnici eficiente.

Criminalitatea economică este influențată în mod direct de dezvoltarea

tehnologică, schimbările de natură socială sau politică. Cei care au un

comportament care încalcă prevederile legislației fiscale sunt preocupați

de identificarea vulnerabilităților existente. Cooperarea statelor în

domeniul criminalității economice capătă valențele unei extinderi a

comunității de informații prin stabilirea unor direcții de acțiune comune,

promovând egalitatea serviciilor, fără deosebire de dimensiunea

resurselor, umane sau materiale, angrenate.

Mecanismul de prevenire și combatere a fraudelor trebuie să fie

caracterizat de flexibilitate, de capacitatea de a reacţiona în timp

corespunzător în scopul de a diminua "efectul surpriză". Desăvârșirea,

specializarea managementului investigării fraudelor și al informațiilor

devine o condiție sine qua non.

Informații privind săvârșirea unor fapte din sfera criminalității

economice fac obiectul, adeseori, al comunicărilor mass-media, presei

scrise. O documentare a efectelor fenomenului criminalității economice

poate conduce la concluzia că acest fenomen este vinovat de existența

unor crize economice, cu efecte negative în toate palierele vieții

societății. Inclusiv pe plan internațional, acest fenomen produce aceleași

efecte devastatoare. Reiese astfel necesitatea de lărgire a sferei a

cooperării internaţionale în sectorul supus atenției, între state ca factori

ce au ca sarcină adoptarea actelor normative și a procedurilor potrivite, și

între organele cu atribuții în implementarea acestora.

România, ca țară afectată de fenomenul criminalității economice,

trebuie să depună eforturile necesare în vederea integrării în schimburile

de informații la nivel european și internațional, în organismele

specializate în domeniu, astfel participând activ la procesul de

contracarare a fenomenului.

Este necesar sprijinul statelor și al organismelor cu experiență în

domeniu.

Este de nedorit ca țara noastră să lupte individual împotriva acestui

fenomen. Rezultatele obținute astfel ar fi de mică însemnătate, în

condițiile în care costurile aferente crește.

În ceea ce privește analiza informațiilor și investigațiile judiciare,

organizațiile internaționale care beneficiază de o vastă experiență în

domeniu, reprezintă un actor principal în acest proces.

2. Propuneri

1. Analizarea activităţilor de anchetă și control în scopul prevenirii

şi combaterii criminalității economico-financiare, având în vedere

faptul că acest fenomen afectează negativ gradul de încredere de

care România se bucură pe plan extern, constituind în același timp

un risc la siguranţa naţională.

Opinăm că este importantă dezvoltarea colaborarea între serviciile

de informații, organele de anchetă și control, instituind o comunicare

orientată pe orizontală. Modul în care se realizează schimbul de

informații și interpretarea acestora sunt elemente hotărâtoare în

mecanismul de combatere a criminalităţii. Astfel, devine important ca

serviciile de investigare a criminalității economice să implementeze un

sistem propriu de valorificare a informațiilor proprii sau provenite din

alte surse, dezvoltând și acele componente ale culturii organizaționale

care evoluează concomitent cu creșterea sarcinilor informative.

Colectarea și procesarea informațiilor de către serviciile

competente presupune o diminuare a nivelului de secretizare și

compartimentare, creșterea încrederii pe care individul o are față de

ceilalți colegi ai săi, în scopul exploatării eficiente a informațiilor de

interes în prevenirea și combaterea criminalității economice. Este absolut

necesar ca la nivelul instituțiilor ce au sarcini în culegerea și analiza

informațiilor și în investigarea fraudelor să fie adoptate regulamente,

proceduri și metode comune, care să fie aplicate de acestea în mod

unitar, asigurând astfel o eficiență crescută. În activitatea de prevenire și

combatere a fraudei trebuie analizate și adaptate În acest context,

plecând de la managementul de investigare a fraudelor, trebuie redefinite

noțiunile de activităţi speciale informative şi de investigaţii.

2. Înființarea unei evidențe informatizate care să cuprindă

informații despre persoanele implicate în activități de criminalitate

economică.

Înregistrarea condamnaților pentru săvârșirea unei infracțiuni de

natură economică sau a celor pedepsiți pentru contravenții circumscrise

domeniului economic într-o astfel de evidență poate constitui un sprijin

real pentru organele de anchetă și control, polițiști, procurori, inspectori

antifraudă, totodată diminuând gradul de încredere al persoanelor care

fac obiectul acestei evidențe.

Utilizarea bazelor de date și a evidențelor constituie, în opinia

noastră, unul dintre pilonii noului management public, care ar trebui

implementat atât la nivelul serviciilor de investigare a criminalității

economice, cât și în cadrul celorlalte structuri de prevenție și control.

3. Stabilirea unor proceduri privind recuperarea prejudiciilor prin

indisponibilizarea sumelor de bani şi a bunurilor deținute de cei

care au săvârșit infracțiuni economice, încă de la momentul la care

acesta capătă calitatea de suspect.

Aceasta ar trebui să constituie o prioritate strategică, aflată la baza

oricărei activități de planificare, organizare, coordonare și control, a

fiecărei structuri de investigarea criminalității economice.

Legislația în vigoare reprezintă un cadrul legal adecvat, dar nu

sufficient. Împiedicarea persoanei care a devenit suspect pentru o

infracțiune din zona economică să înstrăineze bunurile deținute este de

natură a facilita recuperarea prejudiciului în situația în care acesta va fi

condamnat.

Suntem de părere că cercetarea amănunțită a situațiilor nou

apărute în practică și adaptarea legislației în acest context, reprezintă o

măsură oportună.

4. Înfiinţarea unui organism la nivelul Uniunii Europene care să

desfășoare activități în vederea prevenirii şi combaterii criminalității

economice transfrontaliere. Acest organism se va fundamenta pe

colaborarea dintre statele membre UE prin adoptarea unui sistem

de cooperare între instituțiile cu sarcini în aplicarea legii respectând

condiţiile de legalitate a normelor privind armonizarea fiscală.

Acest organism va constitui integratorul strategic generator de

viziune unitară în toate statele membre și va avea ca sarcină și analiza și

interpretarea recomandărilor și directivelor elaborate în acest domeniu de

către instituțiile Uniunii, identificând modalitatea cea mai eficientă de

transpunere a acestora în legislațiile naționale.

Armonizarea legislației fiscale, libera circulație a persoanelor,

mărfurilor și serviciilor, are ca efect secundar negativ și o aşa numită

"armonizare a fraudei".

Restituirea ilegală de T.V.A. reprezintă metoda cel mai des

folosită pentru obținerea de câștiguri ilegale.

Astfel, tratarea subiectului taxelor și impozitelor, cu precădere a

T.V.A. și a accizelor, prin raportare la o viziune comunitară, în scopul de

a readuce în atenție importanța principiilor privind responsabilitatea

comună privind plata taxelor, taxarea inversă, se dovedește

obligatorie.

5. Determinarea legală, precisă a limitelor și conținutului

activităților investigative și a celor de control, prevăzute în Legea

nr.218/2002 a Poliţiei Române, având în vedere creșterea volumului

de activități pe care le desfășoară organele de poliție în vederea

preveniri şi combaterii fraudei, precum și complexitatea acestora.

Astfel, trebuie să țină cont de activitățile efectiv desfășurate de

organele de poliție, împrejurările în care acestea își desfășoară

activitatea, raportându-ne totodată și la calitatea României de stat

membru al Uniunii Europene.

Este relevantă în acest sens experiența vastă a altor state membre,

în care organele de poliție judiciară au acces în mod direct, la toate

bazele de date care le pot folosi în investigarea fraudelor.

6. Implementarea unei strategii naţionale care să asigure prevenirea

existenței legăturilor ilegale sau imorale între reprezentanții

mediului economic sau politic şi persoanele care nu se bucură de o

imagine curată în societate, precum și analiza reglementărilor legale

și adaptarea lor acolo unde este necesar.

Suntem de părere că interpretarea corelativă a cadrului legal în

domeniu și aplicarea fermă a prevederilor legale privind asigurarea

transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în

mediul de afaceri, reprezintă o măsură oportună ce poate determina

schimbarea conduitei deviante și prevenirea fraudei.

Agenţia Naţională de Integritate este obligată să își atingă

obiectivele pentru care a fost înființată și să ia toate măsurile care se

impun pentru a asigura respectarea legii în ceea ce privește averile

funcționarilor, conflictul de interese, regimul incompatibilităţilor pentru

persoanele care exercită funcţii şi demnităţi publice, și a principiilor

incidente în domeniu.

Prevenirea și combaterea fraudelor este un proces care trebuie să se

bazeze și pe implicarea activă a??? societății civile.

7. Colectarea de informații și colaborarea în activitatea de

investigare a fraudelor, cu societatea civilă, prin intermediul

parteneriatului public-privat, cu respectarea prevederilor legale,

adoptând modelul statelor membre ale Uniunii Europene.

Punerea în aplicare a unui astfel de parteneriat presupune stabilirea

modului său de funcționare prin lege, fixarea unor reguli și principii

clare, precum și a drepturilor și obligațiilor corelative.

Până acum, cultura organizațională și viziunea managerială

existente în serviciile de investigare a criminalității economice nu au

valorificat optim potențialul pe care îl oferă colaborarea cu societatea

civilă, prin intermediul parteneriatului public-privat.

Considerăm că actualele dinamici ale evoluției criminalității

economice impun structurilor abilitate analizarea oportunității încheierii

unor astfel de parteneriate, în special pe cele trei mari domenii

infracționale care afectează bugetul de stat: evaziunea fiscală,

criminalitatea vamală și infracțiunile comise la regimul achizițiilor

publice.

8. Optimizarea modului în care organele antifraudă care

colaborează cu structurile poliției își desfășoară activitatea.

A. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Revizuirea și adaptarea cadrului legal privind operatorii economici

şi firmele fantomă.

Perfecționarea modului de colaborare între această instituție și

instituțiile omoloage din Uniunea Europeană.

Cooperarea trebuie să privească schimbul de experiență, de

informații, studii de caz pe problema fraudei financiare, a criminalității

economice, controlul comun al documentelor privind operațiunile

intracomunitare, cu precădere în acele sectoare care prezintă

vulnerabilități pe linia săvârșirii de infracțiuni economice.

Îmbunătățirea modului în care se realizează înregistrarea și

evidența persoanelor fizice și juridice care au calitatea de proprietari ai

unor bunuri imobile.

Sectorul tranzacțiilor imobiliare noastră reprezintă o tentație

pentru grupurile criminale. Posibilitatea de a obține sume foarte mari de

bani, foarte ușor, prin încălcarea legii în acest domeniu, este ceea ce

atrage ca un magnet indivizii dornici să se îmbogățească rapid, prin

mijloace ilegale.

B. Pentru Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării

Banilor.

A) Îmbunătățirea mecanismului de raportare:

Înființarea unei(sau) Crearea unei reţele informatice securizate

prin intermediul căreia să fie raportate operațiunile suspecte a căror

valoare depășește suma de 10.000 de Euro sau echivalentul acesteia în

lei, indiferent de tipul tranzacției și indiferent dacă destinatarul sumei de

bani se afla în afara granițelor țării sau nu;

Stabilirea cadrului legal și tehnic necesar adecvat utilizării unor

programe informatice securizate, care să ofere posibilitatea

interconectivității între instituțiile care au obligația de a înainta rapoarte

către O.N.P.C.S.B. și oficiu, dar și cu autoritățile care beneficiază de

informările acestuia. Asigurarea confidențialității informațiilor.

Perfecționarea formularelor de raport care privesc operațiunile

asupra cărora planează suspiciuni, adaptarea acestora în funcție de

categoriile raportorilor.

B) Asigurarea unui mecanism de strângere, evaluare,

analizare, interpretare și diseminare a informațiile referitoare la

operațiunile suspecte, performant, specializat prin:

Stabilirea unor conexiuni între bazele de date ale Oficiului și cele

ale altor instituții, pentru a asigura schimbul de informații în timp real;

Specializarea resursei umane care are ca sarcini realizarea de

evaluări și analize ale operațiunilor financiare de o complexitate ridicată

Asigurarea resurselor logistice și a tehnologiei de ultimă ora,

necesare desfășurării activității Oficiului.

C) Îmbunătățirea modului de supraveghere şi control în ceea

ce privește implementarea prevederilor legale în domeniul

criminalității economice.

Acest fapt presupune derularea unor acțiuni de control și verificări

comune cu organele fiscale.

Astfel, apare necesitatea organizării unui grup de lucru care să

aibă ca principale sarcini:

Realizarea unor proceduri, regulamente și programe speciale

pentru activitățile de monitorizare și verificare a instituțiilor non-

financiare, în domeniul prevenirii și combaterii criminalităţii economice;

Cercetarea și analizarea noilor metode de săvârșire a fraudelor și

întocmirea unor recomandări referitoare la modificarea actelor normative

aplicabile în conformitate cu realitatea existentă.

D) Perfecționarea continuă a resursei umane din cadrul

Oficiului prin:

Realizarea unor seminarii comune cu organele fiscale și organele

de anchetă unde să fie puse în discuție situațiile nou întâlnite în practică,

dificultățile cu care aceștia se confruntă.

Organizarea unor conferințe cu experți din domeniul financiar,

economic, bancar, juridic, atât din țara noastră, cât și din străinătate, în

vederea purtării unor discuții interactive, schimb de informații și

experiențe.

Instituirea unor planuri de activitate prin care să se asigure

actualizarea cunoștințelor pe care personalul le posedă și le utilizează în

activitatea sa, în funcție de schimbările legislative.

E) Măsuri legislative

Actualizarea cadrului legislativ având în vedere cazurile nou

întâlnite în practică, în special în cazul fraudelor intracomunitare;

Îmbunătățirea reglementărilor privind plățile care se efectuează în

numerar, prin diminuarea acestora;

Schimbarea prevederilor legale astfel încât informările Oficiului

Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor să poată fi folosite

în activitatea de urmărire penală și de judecată ca mijloace de probă.

C. Parchetele – ca autorităţi cu sarcini pe linia investigării

fraudelor, descoperirii vinovaților și tragerea la răspundere penală a

acestora și recuperării prejudiciilor.

Se are în vedere ca organelor de anchetă odată informate cu privire

la săvârșirea unei fraude, să aibă o reacție promptă, astfel încât să se

asigure stoparea operațiunilor suspecte, indisponibilizarea sumelor de

bani, identificarea persoanelor și tragerea lor la răspundere.

Investigarea fraudelor presupune ca probele să fie administrate cu

celeritate.

BIBLIOGRAFIE

1. Legi, acte normative şi publicaţii oficiale

1. Constituţia României, în Monitorul Oficial nr. 233, din 21.11.1991,

revizuită, în Monitorul Oficial nr. 669, din 22.09.2003.

2. Legea nr. 218/2002 de organizare şi funcţionare a Poliţiei Române,

Monitorul Oficial nr. 305/2002;

3. Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, Monitorul Oficial nr.

440/2002;

4. Legea nr. 17 din 2 aprilie 1996 privind regimul armelor de foc şi al

muniţiilor, publicată in Monitorul Oficial nr. 74 din 11 aprilie 1996.

5. Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului

Suprem de Apărare a Ţării, publicată în Monitorul Oficial nr. 494 din

27 iunie 2002.

6. Legea nr. 550/2004 de organizare şi funcţionare a Jandarmeriei

Române, Monitorul Oficial nr. 1175/2004.

7. Legea nr. 346 din 21 iulie 2006 privind organizarea şi funcţionarea

Ministerului Apărării, publicată în Monitorul Oficial nr. 654/28 iul.

2006.

8. Ordonanţa de Urgenţă nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de

Management al Situaţiilor de Urgenţă, Monitorul Oficial nr.

361/2004.

9. Ordonanţa de Urgenţă nr. 30/25.04.2007 privind organizarea şi

funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative,

publicată în Monitorul Oficial nr. 309 din 9 mai 2007.

10. Hotărârea de Guvern nr. 196/2005 privind aprobarea Strategiei

Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi

siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi

prevenirea criminalităţii stradale.

11. Hotărârea de Guvern nr. 373/2008 privind organizarea, funcţionarea

şi compunerea Centrului Naţional de Conducere a Acţiunilor de

Ordine Publică

12. Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti, 2015.

13. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, 10 decembrie 1948.

14. Strategia Europeană de Securitate, adoptată de către Consiliul

Europei, la 12.12. 2003, Bruxelles.

15. Culegere de termeni, concepte şi noţiuni de referinţă din domeniile

politicii militare, securităţii naţionale şi apărării armate, Editura

Militară, Bucureşti, 2000.

16. Doctrina Naţională a Informaţiilor pentru Securitate, Bucureşti, 2004.

17. Webster’s Third New International Dictionary of The Enghish

Language Unabridged, Editura Merriane-Webster, 1993.

18. Joint Vision 2010, Department of Defense, Washington DC, 1996.

19. Mică enciclopedie de politologie, Editura Enciclopedică, Bucureşti,

1977.

20. Ordinea Publică, componentă a securităţii naţionale, Ministerul de

Interne, Bucureşti, 1996.

21. Dicţionar politic, Editura Politică, Bucureşti, 1975.

22. Dicţionar de filozofie, Editura Politică, Bucureşti, 1978.

23. Dicţionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1993.

24. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Editura Univers,

Bucureşti, 1998.

25. Enabling the Joint Vision, Department of Defense, Washington DC,

2000.

26. FM 5-19, Composite Risk Management, Headquartes Department of

the Army Washington, DC, August 2006.

27. JP 3-13, Information Operations, Department of Defense,

Washington, DC, 2006.

2. Tratate. Cursuri. Monografii

1. Ionescu, Gheorghe, Cazan, Emil, Negru, Adina - Managementul

organizaţional, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2001

2. Zorleţan Tiberiu, Burduş, G. Căprărescum- Managementul

organizaţiei, Ed. Economică, Bucureşti, 1998

3. Marian, Liviu, Funcţia de control a managementului, Revista

Performanţa, nr. 3, 2001

4. Pruteanu, Managementul Calităţii totale, Editura Junimea, Iaşi 1998

5. Burduş E., Căprărescu G., Fundamentele Managementului

Organizaţional

6. Nicolescu O., Verboncu I., Fundamentele Managementului

Organizaţiei

7. Nicolescu O., Verboncu I., Management-Editura Economică,

Bucureşti 1995

8. Johns, G. - Comportament organizaţional, Editura Economică,

Bucureşti, 1996

9. Burduş E., Căprărescu G. Fundamentele managementului

organizaţional, Ed. Economică, Bucureşti 1999

10. Covey Stephen, Etica liderului eficient sau Conducerea bazată pe

principii, Ed. Allbeck, Bucureşti, 1998

11. Peel, Malcolm, Introducere în management, Ed. Alternative,

Bucureşti 1993

12. Vlăsceanu Mihaela Organizaţii şi comportament organizaţional

13. Vlăsceanu Mihaela Psihosociologia organizaţiilor şi conducerii, Ed.

Paideia, Bucureşti, 1995

14. Adams James, Risk, UCL Press, London, 1996.

15. Alexandrescu Grigore, Ameninţări la adresa securităţii, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2004.

16. Alexandrescu, S., Paradoxul român, Editura Univers, Bucureşti,

1998.

17. Alexandrescu, S., Privind înapoi modernitatea, Editura Univers,

Bucureşti, 1999.

18. Banciu D., Control social şi sancţiuni sociale, Editura Hyperion XXI,

Bucureşti, 1992.

19. Barlow R.E., Proschan E., Statistical Theory of Reliability and Life

Testing Probability Models. NY: Holt, Rinehart and Winston, 1975.

20. Bernstein P., Against the Gods: The Remarkable Story of Risk, Wiley,

NY, 1996.

21. Bidu L., Coordonate de securitate, Editura ANI, Bucureşi, 2005.

22. Bădălan E., Securitatea României. Actualitate şi perspectivă. Un

punct de vedere, Editura Militară, Bucureşti, 2001.

23. Boaru Ghe., Răducu M., Managementul riscurilor în acţiunile

militare, Editura UNAp, Bucureşti, 2005.

24. Boncu Simion, Securitatea europeană în schimbare. Provocări şi

soluţii, Editura Amco-Press, Bucureşti, 1995.

25. Buzan B., Popoarele, statele şi teama, Editura Cartier, Bucuresti,

2000.

26. Brzezinski Zbigniew, Marea tablă de şah. Supremaţia Americană şi

imperativele geostrategice, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti,

2005.

27. Cearapin T., Toma Ghe., Managementul ordinii publice la început de

secol şi mileniu, Editura Biotera, Bucureşti, 2001, 2009.

28. Closca Ionel, Suceava Ion, Convenţia Drepturilor Omului,

Compendiu, Editura Lex, 2005.

29. Cobuz M.C., Interesul naţional – consideraţii de ordin conceptual, în

Interesul naţional şi politica de securitate, I.R.S.I., Bucureşti, 1995.

30. Cour Lewis A., The Functions of Social Conflict, Glencoe, 12, Free

Press, 1956.

31. Courtney M., Linder R., Post conflict reconstruction, Policy Brief,

CSIS, nr. 2, 2004.

32. Crăciun I., Prevenirea conflictelor şi managementul crizelor, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2006.

33. Creţu G., Risc şi securitate, Editura Paco, Bucureşti, 2002.

34. Dahl Robert, Despre democraţie, Editura Institutul European, Iaşi,

2003.

35. Dobrinoiu V., Drept penal, Partea specială, vol. I, Editura Lumina

Lex, Bucureşti, 2004.

36. Dongoroz V., ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român,

Vol. II, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1969.

37. Drew Dennis M., Snow Donald M., The Eagles’s Talons: The

American experience at War, Maxwell AFB, AL: Air University

Press, 1988.

38. Duculescu V., Călinoiu C., Drept constituţional comparat, Editura

Lumina Lex, Bucureşti, 1999.

39. Florea C., Restabilirea ordinii constituţionale în situaţia instaurării

stărilor excepţionale, Editura Sitech, Craiova, 2007.

40. Franklin B., Poor Richard’s Almanac, Editura Star, New York, 2006.

41. Fryer L.S., Davies T., A Guide to Risk Assessment Methodologies,

R&D Note 371, National Rivers Authority, Bristol, 1995.

42. Garrick, B. J., Recent Case Studies and Advancesements in

Probabilistic Risk Assessment, Risk Analysis, 1984.

43. Gebali V. Yves, Conflict prevention in Europe: potential and limits,

document prezentat la reuniunea grupului Ad-hoc pentru Menţinerea

Păcii al PMSC al NATO, 29 noiembrie, 1999.

44. Gorjan Ilie, Restricţii legale şi libertatea de decizie a autorităţilor

administrative în apărarea ordinii publice, Editura Ministerului

Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2004.

45. Hermann C.F., Crisis in Foreign Policy, Indianapolis, Boobs Merril

Co, 1969.

46. Ionescu C., Drept constituţional şi instituţii politice, Editura All

Beck, 2004.

47. Ionescu I., Despre operaţiile de reconstrucţie post-conflict,

INFOCOM, Revista Direcţiei operaţii/Statul Major General,

Bucureşti, septembrie, 2008.

48. Irimia Ion, Aspecte ale securităţii naţionale, în Buletinul Academiei

de Înalte Studii Militare.nr. 4/2002.

49. Keltz, T.A., Hazard Analysis: A Quantitative Approach to Safety,

Bbritish Institution of Chemical Engineers Symposium, Ser., London,

Vol. 34, 75, 1971.

50. Marcu Florin, Dicţionar uzual de neologisme, Editura Saeculum I.O.,

Bucureşti, 1997.

51. Muraru I., Drept constituţional şi instituţii politice, Editura All Beck,

2004.

52. Mureşan M., Toma Ghe., Provocările începutului de mileniu, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2003.

53. Mureşan M., Văduva Ghe., Războiul viitorului, viitorul războiului,

Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2004.

54. Nicolaescu Ghe., Gestionarea crizelor politico-militare, Editura Top

Form, Bucureşti, 2003.

55. Ozunu-Vasile M., Geopolitică şi geostrategie, Studii, Bucureşti,

2002.

56. Onişor Constantin, Explorări strategice, Editura Polirom, Iaşi, 2002.

57. Petrescu S., Informaţiile, a patra armă, Editura Militară, Bucureşti,

1999.

58. Pidgeon N.C., ş.a., Risk: Analysis, Perception and Management, The

Royal Society, London 1992.

59. Powers Thomas, Can We Be Secure and Free, Public Interest

Review, Spring 2005.

60. Rose Richard, Democraţia şi alternativele ei, Editura Institutul

European, Iaşi, 2003.

61. Russomanno D. J., Functional Reasoning on a Failure Modes and

Effects Analysis (FMEA) Expert Syistem In Proc. Annual Realiability

and Maintainability Symposium, 1993.

62. Sarcinschi A., Vulnerabilitate, risc, ameninţare, Editura Militară,

Bucureşti, 2007.

63. Sfichi C., Apostol G., Andreescu A., Ordinea publică în unele state

ale lumii, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 1998.

64. Silion C., Pişleag Ţ., Intervenţia, componentă de artă strategică,

Fundaţia Revista Jandarmeriei, Bucureşti, 2007.

65. Stoenescu Alex. M., Istoria loviturilor de stat în România, vol. 1,

Revoluţie şi francmasonerie, Editura Rao, Bucureşti, 2000.

66. Stoenescu Alex. M., Istoria loviturilor de stat în România, vol. 2,

Eşecul democraţiei române, Editura Rao, Bucureşti, 2003.

67. Summers Harry G., Jr., War: Deter, Fight, Terminate; The Purpose

of War is a Better Peace. Naval War College Review, Jan-Feb 1986.

68. Sun Tzu, Arta războiului, Bucureşti, Editura All 2005.

69. Tamaş Sergiu, Dicţionar politic, Editura Academiei Române,

Bucureşti, 1993.

70. Toffler A., Şocul viitorului, Editura Antet, Bucureşti, 1995.

71. Toffler A., Puterea în mişcare, Editura Antet, Bucureşti, 1995.

72. Toffler A., Previziuni şi premise, Editura Antet, Bucureşti, 1996.

73. Toffler A., Al treilea val, Editura Antet, Bucureşti, 1996.

74. Toffler A., Război şi anti-război, Editura Antet, Bucureşti, 1997.

75. Toma Ghe., Managementul insecurităţii, Editura Scaiul, 2004.

76. Ursachi I., Management, Editura Academiei de Ştiinţe Economice,

Bucureşti, 2001.

77. Văduva Gh., Dinu M., Crizele politico-militare ale începutului de

mileniu, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2005.

78. Voinea M., Banciu D., Sociologie juridică, Bucureşti, Universitatea

româno-americană, 1993.

79. Weigley Russell F., The American Way of War: A History of United

States Military Strategy and Policy. (Bloomington: Indiana

University Press, 1977), XXII.

80. Westenhoff Charles M., Military Air Power: The CADRE Digest of

Air Power Opinions and Thoughts. (Maxwell AFB, AL: Air

University Press, Oct 1990).

81. Wolfers Arnold, Discord and collaboration, Baltimore, Johns

Hopkins University Press, 1992.

82. Zulean M., Armata şi societatea de tranziţie, Editura Triptonic,

Bucureşti, 2003.

83. Bercheşan Vasile, Metodologia investigării infracţiunilor, Editura

Paralela 45, Piteşti. 1998;

84. Christian Gavalda, Gilbert Parleani, Droit des affaires de L 'Union

Europeene, troisieme edition, Ed. Litec, Paris, 1999;

85. Costică Voicu - Spălarea banilor murdari, Editura Sylvi, Bucureşti,

1999

86. Costică Voicu şi colaboratorii - Drept penal al afacerilor, Editura

ALL BECK, Bucureşti, 2003

87. Costică Voicu, Georgeta Ştefania Ungureanu, Adriana Camelia

Voicu - Investigarea criminalităţii financiar-bancare – Editura

Polipress, 2003, Bucureşti

88. Costică Voicu – Investigarea Fraudelor – curs de masterat, editura

Sitech, Craiova, 2009

89. Delphine Garcin, La repression de la fraude au prejudice du budget

communautaire, La documentation Francaise, Paris, 2004;

90. Ioan Dascălu şi colaboratorii, Poliţiile naţionale şi unificarea

europeană, Ed. Grafoanaytis, Ploieşti 2007.

91. Ioan Dascălu, Costică Voicu-Frauda în domeniul financiar-bancar şi

al pieţei de capital, Ed. Trei, Bucureşti 2002.

92. Ioan Dascălu-Centrele financiare offshore, paradisurile fiscale şi

secretul bancar, Ed. Argument. Bucureşti 2001.

93. Voicu Costică - Banii Murdari şi Crima Organizată, Editura Artprint,

1995.

94. Voicu Costică - Criminalitatea Afacerilor, Tipografia I.G.P., 1997.

95. Voicu Costică - Spălarea banilor murdari, Editura Silvi, Bucureşti,

1999.

96. Voicu Costică, Sandu Florin şi colectiv - Managementul

organizaţiilor în domeniul ordinii publice, vol. I şi II, Editura

Ministerului de Interne, 2001.

97. Voicu Costică, Sandu Florin, Dascălu Ioan - Frauda în domeniul

financiar-bancar şi al pieţei de capital, Editura Trei, Bucureşti, 1998.