Teste Grila Masterat 2011

Facultatea de Mecanică Galaţi, Str. Domnească, nr. 111, Cod poştal: 800201 Tel: 0336130208 Fax: 0336 130 283 http://www.mec.ugal.ro/

TESTE GRILĂ ADMITERE MASTERAT - 2011 MATERIALE, REZISTENŢA MATERIALELOR

1. Pentru un material elastic, omogen şi izotrop ce ascultă de legea lui Hooke numărul constantelor elastice independente este:

a. 1; b. 2; c. 3; d. nici una.

2. Rezistenţa admisibilă a unui material este:

a. o valoare convenţional aleasă a tensiunii maxime într-o piesă, în funcţie de material şi solicitare;

b. o valoare ce se determină experimental; c. o valoare a tensiunii care produce ruperea materialului; d. o valoare a tensiunii până la care materialul nu începe să curgă.

3. Pentru un oţel care are limita de curgere 420 MPa şi rezistenţa la rupere 760 MPa, un

proiectant îşi alege coeficientul de siguranţă c=2. Rezistenţa admisibilă a acestui material este:

a. 380 MPa; b. 210 MPa; c. nu se calculează, se alege din tabele; d. trebuie precizat dacă materialul este tenace sau fragil înainte de a stabili care

limită este raportată la coeficientul de siguranţă.

4. Modulul de elasticitate longitudinal E : a. este o caracteristică mecanică a unui material; b. poate fi determinat experimental măsurând panta curbei caracteristice până la

limita de proporţionalitate; c. arată întotdeauna dependenţa deformaţiilor specifice în funcţie de limita de

rupere; d. este egal cu 2,1x 104 MPa.

5. Care dintre următoarele secţiuni de aceeaşi arie este mai eficientă în preluarea unor

momente încovoietoare mai mari: a. secţiunea dreptunghiulară; b. secţiunea circulară; c. secţiunea în formă de I; d. secţiunea inelară.

6. Raportul dintre modulul de elasticitate transversal şi cel longitudinal este:

a. mai mare de 0,5; b. mai mic de 0,5; c. egal cu 0,5; d. nu există un anumit raport între cele două constante.

Facultatea de Mecanică TESTE GRILĂ ADMITERE MASTERAT

2

7. Raportul dintre sarcina critică de flambaj şi sarcina nominală se numeşte coeficient de siguranţă la flambaj c=Fcr / F. Notând cu cef – coeficient de siguranţă efectiv şi cu c– coeficient de siguranţă impus, condiţia de stabilitate este:

a. cef ≥ c; b. cef < c; c. nu se poate stabili numai din coeficienţii de siguranţă. d. cef <0,5 c.

8. Pentru piese supuse la şocuri puternice sunt recomandate:

a. oţeluri carbon OL37; b. oţeluri înalt aliate; c. aliaje neferoase; d. fonte cu grafit nodular.

9. O bară de oţel având aria A=100 mm2 este solicitată la tracţiune de forţa exterioară F. Care este valoarea acestei forţe dacă tensiunea maximă din bară nu trebuie să depăşească tensiunea admisibilă de 120 MPa ?

a. F=12 kN; b. F=10 kN; c. F=1,2 kN; d. F=120 kN.

10. Valorile limită ale coeficientului de contracţie transversală (coeficientul lui Poisson) sunt cuprinse între:

a. 0 şi 0,3; b. 0,5 şi 1; c. 0 şi 0,8; d. 0 şi 0,5.

11. Corpurile care au două dimensiuni mult mai mari în comparaţie cu a treia se numesc: a. bare; b. corpuri masive; c. plăci; d. fire.

12. Sarcinile care încarcă treptat piesa, cresc încet până la valoarea maximă şi apoi nu-şi mai modifică mărimea, se numesc:

a. sarcini statice; b. sarcini de volum; c. sarcini dinamice; d. sarcini alternant simetrice.

13. Forţele transmise prin intermediul unei suprafeţe ale cărei dimensiuni sunt mici în comparaţie cu dimensiunile corpului se numesc:

a. sarcini distribuite; b. sarcini permanente; c. sarcini concentrate; d. sarcini dinamice.

14. Forţa ……………. este componenta efortului R(rezultanta) normală pe secţiune. a. axială; b. tăietoare; c. concentrată; d. distribuită.


3

15. …………..este mărimea efortului distribuit, aplicat pe unitatea de suprafaţă din aria secţiunii.

a. forţa tăietoare; b. tensiunea; c. forţa distribuită; d. forţa axială.

16. ……………….constă în modificarea lungimii laturilor.

a. alungirea; b. deplasarea longitudinală; c. deplasarea transversală; d. rotirea.

17. ……………….constă în modificarea unghiurilor. a. rotirea; b. lunecarea; c. deplasarea transversală; d. deplasarea longitudinală.

18. O forţă de 12N este necesară pentru a iniţia mişcarea unui corp paralelipipedic din lemn care poate aluneca pe o suprafaţă cu coeficient de frecare constant. Corpurile se împart în trei bucăţi identice şi sunt aşezate una peste cealaltă. Forţa necesară pentru iniţierea mişcării este în acest caz:

a. 4N; b. 12N; c. 24N; d. 36N.

19. La care dintre următoarele perechi de suprafeţe în contact se înregistrează cel mai mic coeficient de frecare:

a. lemn/lemn; b. oţel/oţel; c. roată de cauciuc/asfalt uscat; d. roată de cauciuc/asfalt umed.

20. Mărimea coeficientului de frecare static între două corpuri în contact: a. întotdeauna este între zero şi 1; b. poate depăşi unitatea; c. depinde de aria suprafeţei de contact; d. este mai mic decât coeficientul de frecare dinamic între aceleaşi suprafeţe.

21. Care este valoarea maximă a momentului încovoietor care solicită bara din figură?

l l/3

F

a. Fl; b. Fl/3; c. Fl/2; d. Fl/4.

22. Curba care poartă numele de curbă de durabilitate sau curbă Wöhler este:


4

a. reprezentarea grafică a variaţiei tensiunii medii funcţie de numărul “N” de cicluri la care se obţine ruperea;

b. reprezentarea grafică a variaţiei tensiunii minime funcţie de numărul “N” de cicluri la care se obţine ruperea;

c. reprezentarea grafică a relaţiei care leagă valorile tensiunii maxime “s” şi numărul “N” de cicluri la care se obţine ruperea;

d. reprezentarea grafică a caracteristicii ciclului.

23. ……………. este o mărime prin intermediul căreia o dimensiune a corpului se modifică atunci când corpul este supus unei încărcări, împărţită la valoarea iniţială a dimensiunii.

a. tensiunea; b. deformaţia specifică; c. modulul de rezilienţă; d. modulul de elasticitate.

24. ………….este tensiunea maximă până la care o epruvetă poate fi solicitată şi să revină la

lungimea iniţială după ce solicitarea încetează. a. limita de elasticitate; b. punctul de rupere; c. punctul de curgere; d. limita de curgere tehnică.

25. ………………este raportul dintre tensiune şi deformaţia specifică până la limita de

proporţionalitate a materialului solicitat la întindere sau compresiune. a. Modulul de elasticitate; b. Modulul de rezilienţă; c. Deformaţia specifică; d. Tensiunea normală.

26. ……………este raportul dintre deformaţia specifică transversală şi deformaţia specifică

longitudinală pentru un material supus unei tensiuni uniforme longitudinale în domeniul de proporţionalitate.

a. coeficientul lui Poisson; b. tensiunea; c. deformaţia specifică; d. modulul lui Young.

27. ………..este tensiunea maximă care poate fi aplicată fără ca epruveta să aibă deformaţii

permanente. a. tensiunea de curgere; b. punctul de curgere; c. rezistenţa ultimă; d. rezistenţa la rupere;

28. …………… este raportul dintre tensiune şi lunecarea specifică în domeniul de proporţionalitate a unui material supus la forfecare.

a. Modulul de elasticitate în direcţie longitudinală; b. Modulul de rezilienţă; c. Modulul de elasticitate în direcţie transversală; d. Modulul lui Young.


5

29. Când se produc deformaţii ciclice datorită variaţiilor de temperatură, procesul de oboseală se numeşte …………...

a. oboseală termică; b. oboseală de coroziune; c. oboseală de contact; d. cedare.

30. ………….. este raportul dintre lungimea “l” a unei bare coloană şi cea mai mică rază de

giraţie “r“ (rază de inerţie) a secţiunii transversale a barei. a. coeficientul lui Poisson; b. coeficientul de zvelteţe (subţirime); c. deformaţia specifică; d. modulul de elasticitate.

31. Formula pentru flambajul barelor în domeniul plastic este cunoscută ca ................

a. formula liniei drepte; b. formula Tetmajer Yasinski; c. formula secantă; d. formula Euler.

32. Oţelul inoxidabil conţine cel puţin ……………crom cu sau fără alte elemente. a. 40%; b. 30%; c. 20%; d. 10%.

33. ………… este un tip de oţel inoxidabil fără proprietăţi magnetice în condiţii de temperatură

normală, deşi poate deveni uşor magnetic la temperaturi scăzute. a. austenitic; b. hematit; c. martensitic; d. feritic.

34. ……… este denumirea unui oţel inoxidabil care este întotdeauna magnetic şi conţine crom fără nichel.

a. austenitic; b. hematit; c. martensitic; d. feritic.

35. ……………….denumeşte un oţel inoxidabil cu proprietăţi magnetice şi care poate fi călit. a. austenitic; b. hematit; c. martensitic; d. feritic.

36. Oţelurile sunt: a. aliaje Fe C cu conţinut peste 2,14% C; b. aliaje Fe Cu cu conţinut sub 2,14% C; c. aliaje Fe C cu conţinut sub 2,14% C; d. aliaje Fe Cr cu conţinut peste 2,14% C.

37. Fontele sunt:

a. aliaje Fe C cu conţinut peste 2,14% C; b. aliaje Fe Cu cu conţinut sub 2,14% C;


6

c. aliaje Fe C cu conţinut sub 2,14% C; d. aliaje Fe Cr cu conţinut peste 2,14% C.

38. Curent, prin bronzuri se înţelege: a. aliaje Cu-Fe; b. aliaje Cu-Ni; c. aliaje Cu-Sn; d. aliaje Zn-Ni.

MECANICĂ ŞI VIBRAŢII

1. Vectorul acceleraţie se defineşte ca: a. variaţia vectorului viteză; b. variaţia vectorului viteză în unitate de timp; c. lucrul mecanic efectuat pe distanţă de 1 m; d. variaţia vectorului viteză pe unitatea de lungime.

2. Unitatea de măsură pentru viteză în S.I. este: a. m; b. s; c. m/s; d. m/s2.

3. Pulsaţia (frecvenţa circulară) ω reprezintă: a. un număr adimensional; b. derivata în raport cu timpul a fazei; c. numărul de oscilaţii complete care au loc în intervalul de 2π secunde; d. derivata în raport cu timpul a acceleraţiei.

4. Pulsaţia se măsoară în: a. rad/secundă; b. m/min; c. Hz; d. mm/s.

5. Legătura dintre pulsaţie ω şi frecvenţa f este: a. ω = π f; b. ω = 2π f; c. ω = π/f; d. ω = 3π f.

6. Pe durata oscilaţiilor unui sistem, timpul T dintre două puncte de maxim sau minim

consecutive se numeşte: a. perioadă; b. pseudo-perioadă; c. pseudo-amplitudine; d. timp maxim.

7. Frecvenţa proprie se mai numeşte:

a. frecvenţa sistemului; b. frecvenţă de repaos; c. frecvenţă de rezonanţă; d. frecvenţa maximă.

8. Pentru uşurinţa calculului, se înlocuiesc adesea masele aglomerate în jurul unor puncte prin:

a. mase disipate;


7

b. mase punctiforme; c. mase concentrate; d. mase distribuite.

9. Unitatea de măsură pentru forţă în S.I. este : a. Kg/s2; b. m/kg.s; c. N; d. N.s.

TERMOTEHNICĂ

1. Pentru orice proces natural modificarea entropiei ar trebui să fie: a. zero; b. pozitivă; c. negativă; d. nu este predictibilă.

2. Relaţia TQds /δ= pentru variaţia entropiei pe durata unui proces este adevarată pentru: a. toate procesele reale; b. numai pentru procese reversibile; c. numai pentru procese ireversibile; d. procese reversibile şi ireversibile.

3. Temperatura critică a unui gaz este temperatura: a. la care distanţa intermoleculară este redusă la zero; b. la care apare lichefierea; c. la care lichefierea este completă; d. deasupra căreia gazul nu mai poate fi lichefiat.

4. Energia internă a unui gaz perfect nu se modifică în timpul: a. unui proces adiabatic; b. unui proces izobaric ; c. unui proces izoterm; d. unui proces izocor.

5. Valoarea constantei universale a gazelor este: a. 427 KkgJ ⋅/ ; b. 735 KkgJ ⋅/ ; c. 848 KkgJ ⋅/ ; d. 8314 KkgJ ⋅/ .

6. Sistemul termodinamic deschis este sistemul care permite cu exteriorul schimb de: a. masă; b. căldură; c. lucru mecanic; d. energie.

7. Sistemul termodinamic rigid este sistemul care permite cu exteriorul: a. schimb de căldură şi lucru mecanic; b. numai schimb de căldură; c. schimb de lucru mecanic; d. schimb de căldură.

8. Producerea lucrului mecanic tehnic (la arbore) se datorează variaţiei:


8

a. volumului agentului de lucru; b. energiei cinetice a agentului de lucru; c. energiei potenţiale a agentului de lucru; d. mărimilor de stare ale agentului de lucru în totalitatea lor.

9. În diagrama p–V aria de sub curba transformării cvasistatice şi axa volumelor este proporţională cu:

a. cantitatea de căldură; b. lucrul mecanic de variaţia volumului; c. lucrul mecanic tehnic; d. căldura şi lucrul mecanic.

10. În diagrama p–V aria cuprinsă între curba transformării cvasistatice şi axa presiunilor este

proporţională cu: a. cantitatea de căldură; b. lucrul mecanic de variaţia volumului; c. lucrul mecanic tehnic; d. căldura şi lucrul mecanic.

11. În diagrama T–S aria cuprinsă între curba transformării cvasistatice şi axa entropiilor este

proporţională cu: a. cantitatea de căldură; b. lucrul mecanic de variaţia volumului; c. lucrul mecanic tehnic; d. căldura şi lucrul mecanic.

12. Într-un ciclu motor raportul dintre lucrul mecanic util şi căldura consumată de la sursa caldă

în acest scop se numeşte: a. coeficient de lucru mecanic; b. randament termodinamic; c. coeficient de performanţă; d. coeficient de compresibilitate.

13. Coeficientul de performanţă al unei maşini frigorifice reprezintă raportul dintre:

a. căldura (fluxul de căldură) absorbită de la sursa rece şi căldura (fluxul de căldură) cedată sursei calde;

b. căldura (fluxul de căldură) absorbită de la sursa rece şi lucru mecanic (puterea) consumat;

c. lucru mecanic (puterea) consumat şi căldura (fluxul de căldură) absorbită de la sursa rece;

d. căldura (fluxul de căldură) cedată sursei calde şi lucrul mecanic (puterea) consumat.

14. Coeficientul de performanţă al unei pompe termice reprezintă raportul dintre:

a. căldura (fluxul de căldură) absorbită de la sursa rece şi căldura (fluxul de căldură) cedată sursei calde;

b. căldura (fluxul de căldură) absorbită de la sursa rece şi lucru mecanic (puterea) consumat;

c. lucru mecanic (puterea) consumat şi căldura (fluxul de căldură) absorbită de la sursa rece;

d. căldura (fluxul de căldură) cedată sursei calde şi lucrul mecanic (puterea) consumat.


9

15. Căldura (fluxul de căldură) schimbată cu exteriorul de un sistem termodinamic pe parcursul unui ciclu reversibil este egală cu:

a. lucrul mecanic (puterea) schimbat cu exteriorul pe parcursul aceluiaşi ciclu; b. căldura (fluxul de căldură) primită pe parcursul ciclului; c. căldura (fluxul de căldură) cedată pe parcursul ciclului; d. căldura (fluxul de căldură) primită şi cedată pe parcursul ciclului.

16. Într-un ciclu în sistem termodinamic deschis pentru un proces ireversibil în regim staţionar,

fluxul de entropie generat pe ciclu este: a. negativ; b. pozitiv sau zero; c. zero; d. pozitiv.

17. Vaporii saturaţi-umezi reprezintă un amestec de vapori:

a. saturaţi şi nesaturaţi; b. saturaţi şi lichid; c. şi lichid; d. saturaţi-uscaţi şi lichid-saturat.

18. Titlul de vapori reprezintă:

a. denumirea vaporilor în amestec cu lichidul; b. raportul dintre masa vaporilor saturaţi-uscaţi şi masa amestecului (vapori

saturaţi-uscaţi şi lichid-saturat); c. raportul dintre masa vaporilor saturaţi-uscaţi şi masa lichidului saturat; d. raportul dintre masa lichidului saturat şi masa amestecului (vapori saturaţi-uscaţi

şi lichid-saturat).

19. Umiditatea relativă a aerului umed reprezintă raportul dintre: a. masa vaporilor de apă efectiv conţinută de aerul umed şi masa aerului uscat, la

aceeaşi presiune şi temperatură; b. masa vaporilor de apă efectiv conţinută de aerul umed şi masa aerului umed, la

aceeaşi presiune şi temperatură; c. masa aerului umed şi masa aerului uscat; d. masa vaporilor de apă efectiv conţinută de aerul umed şi masa maximă de vapori

de apă pe care o poate conţine aerul umed la aceeaşi presiune şi temperatură (la starea de saturaţie).

20. Transformarea de stare a aerului umed (încălzire sau răcire) la conţinut de umiditate

constant se realizează prin contactul direct dintre aerul umed şi: a. o suprafaţă umedă; b. apă; c. vapori de apă; d. o suprafaţă caldă sau rece şi uscată.

21. Transformarea de stare a aerului umed la temperatură constantă se realizează prin injectarea

în aerul umed de: a. vapori de apă (abur); b. apă; c. apă şi vapori de apă (abur); d. praf.

22. Coeficientul de ardere (de exces de aer) reprezintă raportul dintre:


10

a. aerul (debitul de aer) teoretic şi cel real introdus în camera de ardere; b. aerul (debitul de aer) teoretic şi cel convenţional introdus în camera de ardere; c. aerul (debitul de aer) real şi cel teoretic introdus în camera de ardere; d. aerul (debitul de aer) convenţional şi cel real introdus în camera de ardere;

23. Diferenţa de temperatură se măsoară numai în:

a. grade Celsius; b. grade Kelvin; c. grade Fahrenheit; d. grade Celsius/Kelvin/ Fahrenheit;

24. Constanta specifică a gazului(r=R/M) se măsoară în:

a. J/kmol.K; b. J/kg.K; c. J/m.K; d. J/mol.K.

25. Umiditatea absolută (x) a aerului umed se măsoară în: a. kg vapori de apă/ kg aer umed; b. kg vapori de apă/ kg aer uscat; c. kg aer umed/kg aer uscat; d. kg vapori de apă/ kmol de aer.

26. Într-o destindere adiabatică a gazului perfect lucrul mecanic va fi:

a. negativ; b. pozitiv; c. zero; d. negativ/pozitiv.

27. În ecuaţia termică de stare temperatura se măsoară în:

a. grade Celsius; b. grade Kelvin; c. grade Fahrenheit; d. grade Celsius/Kelvin/ Fahrenheit;

28. Entalpia unui gaz perfect nu se modifică în timpul: a. unui proces adiabatic; b. unui proces izobaric; c. unui proces izoterm; d. unui proces izocor.

29. În diagrama p-V, aria unui ciclu motor reprezintă: a. căldura primită de sistemul termodinamic din mediul exterior; b. căldura cedată de sistemul termodinamic mediului exterior; c. lucrul mecanic cedat exteriorului; d. lucrul mecanic consumat din mediul exterior.

30. În diagrama p-V, aria unui ciclu inversat (frigorific) reprezintă:

a. căldura primită de sistemul termodinamic din mediul exterior; b. căldura cedată de sistemul termodinamic mediului exterior; c. lucrul mecanic cedat exteriorului; d. lucrul mecanic consumat din mediul exterior.

31. În diagrama T-s a gazelor reale, curba limita x=1 (x-titlu de vapori) reprezintă:


11

a. vapori umezi; b. vapori saturaţi uscaţi; c. lichid saturat; d. vapori supraîncălziţi.

32. 10 litri de apă (c=4180 J/kg. K) se încălzesc cu un grad Celsius. Căldura primită va fi:

a. 4180 J; b. 4,18 kJ; c. 41,18 kJ; d. 4,18MJ.

33. Condiţiile normale fizice de presiune şi temperatuă sunt:

a. p=750 mm Hg; t= 0 grade Celsius; b. p=750 mm Hg; T= 0 grade Kelvin; c. p=760 mm Hg; T=273 K; d. p=760 mmHg; T=0 grade Kelvin.

ORGANE DE MAŞINI

1. Pasul pe cremaliera de referinţă se reproduce: a. pe cercul de divizare; b. pe cercul de bază; c. pe cercul de picior; d. pe cercul de cap.

2. Numărul de dinţi al unei roţi dinţate dă indicaţii privind:

a. mărimea roţii; b. înălţimea dintelui; c. pasul danturii; d. grosimea dintelui.

3. Raportul de transmitere al unui angrenaj conic poate fi definit prin:

a. raportul invers al lungimilor generatoarelor de divizare; b. raportul invers al diametrelor exterioare de picior; c. raportul invers al diametrelor de cap exterioare; d. raportul invers al sinusurilor semiunghiurilor la vârf ale celor două conuri.

4. Numărul de începuturi al unui melc echivalează cu: a. numărul de dinţi al melcului; b. numărul de dinţi al roţii melcate; c. coeficientul diametral; d. unghiul de înclinare al elicei melcului.

5. În vederea calculului aproximativ al numărului de curele la o transmisie prin curele

trapezoidale este necesar să se cunoască; a. puterea transmisă de o curea; b. puterea totală de transmis; c. distanţa între axe a transmisiei; d. puterea totală şi puterea transmisă de o curea.

6. Calculul randamentului angrenării la un angrenaj melcat este asemănător cu:

a. calculul randamentului la şuruburi; b. calculul randamentului la roţi cilindrice; c. calculul randamentului la transmisiile cu roţi de fricţiune;


12

d. calculul randamentului la roţi elicoidale.

7. Numărul minim de dinţi al unei roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepţi realizată fără deplasare de profil este:

a. 19; b. 25; c. 17; d. 15.

8. Legea fundamentală a angrenării stabileşte condiţiile care trebuie împlinite de curbele de profil ale dinţilor pentru ca:

a. vitezele de alunecare între flancuri să fie minime; b. raportul de transmitere să fie constant; c. tangenta comună la cele două profile să aibă o poziţie constantă; d. distanţa între axe să fie constantă.

9. Fenomenul de alunecare elastică se întâlneşte la: a. transmisii prin angrenaje; b. transmisii prin curele şi roţi de fricţiune; c. transmisii prin curele dinţate; d. transmisii cu lanţuri.

10. Ruperea prin încovoiere la baza dintelui se datorează: a. oboselii materialului; b. solicitării de contact a flancurilor dinţilor; c. solicitării de compresiune a dintelui; d. uzurii materialului.

11. Unghiul de angrenare de referinţă la un angrenaj: a. este standardizat; b. se alege din tabele; c. se calculează; d. este o dată de proiectare.

12. Îmbinările realizate pe baza diferenţei de temperatură se numesc: a. îmbinări presate propriu-zise; b. îmbinări fretate; c. îmbinări pe con; d. îmbinări cu inele tronconice.

13. Neparalelismul suprafeţelor de îmbinare la o asamblare cu şuruburi duce la solicitări suplimentare de:

a. torsiune; b. tracţiune; c. încovoiere; d. şoc.

14. În figura de mai jos sunt reprezentate în ordine următoarele elemente:

1 3

2 4


13

a. şaibă, nit, pană, prezon; b. şaibă, nit, pană, piuliţă; c. prezon, şaibă, nit, pană; d. nit, şaibă, pană, prezon.

15. …………………sunt organe de asigurare a legăturii dintre doi arbori care-şi pot transmite

reciproc mişcarea şi puterea. a. lanţurile; b. cuplajele; c. penele; d. niturile.

16. Pentru transmiterea unor momente de torsiune mari şi când este necesară deplasarea axială

relativă dintre piesele asamblate se utilizează: a. lanţurile; b. arborii canelaţi; c. penele; d. arcurile.

17. …………….au capacitatea de deformaţie şi acumulează energie sub acţiunea sarcinilor.

a. penele; b. arcurile; c. lanţurile; d. niturile.

18. Osiile sunt organe de susţinere pentru alte organe de maşini în rotaţie solicitate în principal

la: a. încovoiere; b. torsiune; c. compresiune. d. întindere.

19. Arborii sunt organe de maşini ce se rotesc în jurul axei lor geometrice şi transmit momente

de torsiune; aceştia, sunt solicitaţi în principal la: a. încovoiere şi compresiune; b. încovoiere şi torsiune; c. forfecare şi torsiune. d. întindere – compresiune.

20. Parametrul de bază al unui angrenaj definit ca raport între pasul de divizare şi numărul π se

numeşte: a. segment de angrenare; b. modul; c. înălţimea dintelui; d. lăţimea dintelui.

21. Notaţia H7/s6 specificată pe un desen după cotă defineşte un ajustaj: a. intermediar; b. alunecător; c. cu strângere; d. mediu.

22. Dimensiunea efectivă a unui element este:

a. dimensiunea sa nominală;


14

b. o dimensiune fictivă; c. dimensiunea obţinută prin măsurare (după prelucrarea tehnologică); d. o dimensiune medie.

SUCCES!

COMISIA DE ADMITERE

Teste Grila Masterat 2011

Documents

Transcript of Teste Grila Masterat 2011