Evaluarea întreprinderii

- teste grilă -

1. Evaluarea economico- financiară reprezintă activitatea de estimare a: a. valorii de piaţă

b. valorii de utilizare c. valorii de investiţie

2. Definiţia valorii de piaţă nu presupune:

a. un cumpărător şi un vânzător hotărâţi b. o tranzacţie echilibrată/nepărtinitoare

c. o sumă de bani predeterminată 3. Evaluarea unei întreprinderi presupune, pe lângă estimarea valorii de piaţă a patrimoniului acesteia, la un

moment dat, şi:

a. analiza pieţei de desfacere a acesteia b. măsurarea potenţialului acesteia de a-şi mări bogăţia în viitor

c. identificarea principalilor furnizori ai acesteia 4. Evaluarea întreprinderii nu este necesară:

a. în cazul fuziunii sau al divizării

b. în cazul lichidării c. în cazul vânzării produselor finite

d. în cazul în care constituie obiectul unei moşteniri sau al unei exproprieri 5. Care din principiile enumerate sunt aferente activităţii de evaluare a întreprinderii?

a. principiul schimbării, principiul continuităţii activităţii, principiul independenţei

b. principiul schimbării, principiul contribuţiei, principiul anticipării c. principiul substituţiei, principiul echivalenţei, principiul obiectivităţii

6. Principiul anticipării presupune: a. luarea în calcul a capacităţii întreprinderii de a genera beneficii economice viitoare b. stabilirea cu anticipaţie a unor politici financiare şi operaţionale

c. anticiparea strategiei de pătrundere pe noi pieţe de desfacere 7. Principiul schimbării se referă la:

a. modificarea rapidă a tehnologiilor cu care operează întreprinderea b. faptul că valoarea estimată a unei întreprinderi poate fi incorectă la o dată ulterioară datorită

modificării pieţelor şi condiţiilor de piaţă

c. schimbarea organelor de conducere, ce poate afecta valoarea unei întreprinderi 8. Principiul contribuţiei nu ia în seamă:

a. contribuţia unei părţi componente la valoarea întregului b. mărimea cu care se reduce valoarea întregului în absenţa părţii componente evaluate c. schimbările produse în cadrul pieţei

9. Din punct de vedere al obiectului supus evaluării, evaluările pot fi: a. evaluări contabile şi economice b. evaluări de elemente tangibile şi intangibile

c. evaluări interne şi externe 10. Evaluarea vadului comercial intră în categoria :

a. evaluărilor de întreprinderi b. evaluărilor de bunuri corporale c. evaluărilor de elemente intangibile

11. După metoda de evaluare utilizată, evaluările pot fi: a. evaluări patrimoniale, evaluări bursiere, evaluări combinate, evaluări bazate pe rezultat

b. evaluări interne şi externe c. evaluări de întreprinderi

12. După scopul urmărit, evaluările se pot clasifica în:

a. evaluări ocazionale sau periodice b. evaluări de active economice

c. evaluări contabile, administrative şi economice 13. Evaluările interne se caracterizează prin:

a. efectuarea lor de către specialişti din întreprindere

b. efectuarea lor de către specialişti din afara întreprinderii c. obiectul acestora este reprezentat de o tranzacţie internă

14. După relaţiile evaluatorilor cu întreprinderea, evaluările sunt: a. imediate sau progresive b. interne sau externe

c. ocazionale sau permanente 15. Faza iniţială a evaluării unei întreprinderi cuprinde:

a. cunoaşterea patrimonială şi pregătirea acţiunii de evaluare b. culegerea datelor şi a informaţiilor c. identificarea surselor de date şi informaţii

16. Analiza datelor şi a informaţiilor are loc în faza: a. iniţială

b. de realizare c. de concluzii

17. Etapele realizării unei evaluări nu se încheie cu:

a. elaborarea raportului de evaluare b. documentarea şi justificarea lucrării de evaluare

c. evaluarea propriu-zisă 18. Care dintre variantele de mai jos nu constituie o cerinţă pentru profesia de evaluator:

a. deţinerea unei diplome de licenţă

b. deţinerea calităţii de expert contabil c. deţinerea unei diplome de calificare într-un domeniu al evaluării

19. Etica profesională impune evaluatorilor respectarea următoarelor principii: a. rigoare şi prudenţă b. integritate, obiectivitate, confidenţialitate, competenţă profesională

c. autonomie şi autofinanţare 20. Un evaluator are dreptul de a profesa dacă:

a. este autorizat de ANEVAR b. plăteşte o taxă de începere a activităţii c. deţine o diplomă de calificare

21. Elaborarea unei evaluări la cererea unei instanţe de judecată este realizată de evaluator în calitate de: a. consultant

b. expert neutru c. arbitru

22. Pentru producerea de prejudicii prin utilizarea unor date false în raportul de evaluare, evaluatorul

răspunde: a. civil

b. nelimitat c. penal

23. Nerespectarea codului de etică al profesiei de evaluator atrage după sine:

a. răspunderea disciplinară/profesională b. răspunderea patrimonială

c. răspunderea penală 24. Analiza diagnostic nu este necesară pentru:

a. stabilirea strategiilor viitoare ale întreprinderii

b. identificarea posibilităţilor de creştere a performanţelor întreprinderii c. elaborarea situaţiilor financiare anuale

25. Rezultatele analizei diagnostic se concretizează în:

a. raportul de analiză diagnostic b. raportul de evaluare

c. raportul de verificare a evaluării 26. Printre etapele analizei diagnostic nu se numără:

a. pregătirea acţiunii

b. culegerea informaţiilor c. determinarea componentelor fundamentale ale evaluării

27. Care dintre variantele de mai jos nu constituie informaţii necesare în prima etapă a analizei diagnostic, respectiv cunoaşterea preliminară: a. prezentarea întreprinderii

b. stabilirea metodelor şi a tehnicilor de evaluare c. scurtă caracterizare a sectorului şi a ramurii

d. caracteristicile sistemului de management 28. Etapa analizei diagnostic care necesită cel mai mare volum de muncă şi de timp este:

a. culegerea şi prelucrarea informaţiilor

b. formularea concluziilor c. pregătirea acţiunii de diagnosticare

29. Diagnosticul tehnic nu urmăreşte dacă: a. întreprinderea are autorizaţie de mediu b. factorii de producţie ai întreprinderii au contribuit sau nu la îndeplinirea obiectivelor acesteia

c. tehnologiile de fabricaţie a produselor sunt actuale 30. Aspectele legate de existenţa contractelor individuale de muncă sunt verificate în cadrul:

a. diagnosticului resurselor umane b. diagnosticului tehnic c. diagnosticului juridic

31. Dreptul fiscal, ca şi componentă de analiză în cadrul diagnosticului juridic, urmăreşte: a. existenţa actelor privind dreptul de proprietate

b. achitarea obligaţiilor fiscale c. ţinerea evidenţei personalului

32. Următorii indicatori sunt utilizaţi în cadrul diagnosticului resurselor umane:

a. cifra de afaceri, rezultatul din exploatare b. structura personalului, productivitatea muncii

c. solvabilitatea întreprinderii, număr de echipamente şi utilaje 33. Nu intră în sfera diagnosticului comercial:

a. analiza clienţilor şi a furnizorilor întreprinderii

b. evaluarea potenţialului şi a performanţelor resurselor umane c. analiza evoluţiei vânzărilor

34. Studiul concurenţei actuale şi potenţiale a întreprinderii evaluate este o componentă a: a. diagnosticului tehnic b. diagnosticului economico-financiar

c. diagnosticului comercial 35. Evaluarea performanţelor şi a potenţialului angajaţilor este avut în vedere în cadrul:

a. diagnosticului juridic b. diagnosticului resurselor umane c. diagnsticului economico-financiar

36. Elaborarea diagnosticului economico- financiar are la bază: a. bilanţul şi contul de profit şi pierdere

b. raportul de evaluare c. raportul de analiză diagnostic

37. Analiza diagnostic realizată pe baza bilanţului urmăreşte indicatori precum:

a. fondul de rulment, necesarul de fond de tulment b. cifra de afaceri, indicatori de rentabilitate

c. valoarea adăugată, număr de salariaţi 38. Diagnosticul economico-financiar nu se caracterizează prin:

a. sintetizează sub formă financiară elementele analizate în cadrul celorlalte tipuri de diagnostic;

b. conţine majoritatea informaţiilor necesare etapei de evaluare propriu-zise c. realizarea acestuia necesită prezenţa experţilor tehnici

39. Care dintre variantele de mai jos constituie unul dintre obiectivele diagnosticului comercial: a. analiza existenţei contractelor privind dreptul de proprietate b. estimarea locului întreprinderii pe piaţă

c. analiza lichidităţii întreprinderii 40. Metodele patrimoniale de evaluare nu se caracterizează prin:

a. au în vedere patrimoniul întreprinderii reflectat în bilanţ b. se bazează pe principiul substituţiei c. ţin seama de potenţialul de creştere al întreprinderii în perspectivă

41. Conform principiului substituţiei: a. o întreprindere valorează cel puţin cât suma costurilor de înlocuire a tuturor părţilor componente

b. valoarea unei întreprinderi poate fi substituită de activul acesteia c. valoarea întreprinderii poate fi substituită de pasivul acesteia

42. Nu se încadrează în categoria metodelor patrimoniale:

a. metodele bazate pe activul net al întreprinderii b. metodele bazate pe valoarea substanţială

c. metoda capitalurilor permanente necesare exploatării d. metoda bazată pe valoarea de rentabilitate

43. Conform metodei substractive de calcul, activul net contabil reprezintă:

a. diferenţa dintre activele şi datoriile totale ale întreprinderii b. diferenţa dintre activele şi datoriile de exploatare ale întreprinderii

c. suma activelor întreprinderii 44. La calculul activului net contabil, provizioanele şi veniturile în avans sunt:

a. ignorate

b. asimilate datoriilor c. asimilate activelor

45. Conform metodei aditive de calcul, activul net contabil reprezintă: a. suma activelor întreprinderii b. suma capitalurilor proprii ale întreprinderii

c. suma datoriilor întreprinderii 46. Metoda activului net contabil prezintă dezavantajul că:

a. reflectă valoarea reală a întreprinderii b. nu reflectă valoarea reală a întreprinderii c. estimează o valoare teoretică a întreprinderii

47. Determinarea activului net contabil corectat nu presupune: a. reevaluarea elementelor de activ

b. utilizarea bilanţului contabil iniţial c. elaborarea bilanţului după reevaluare

48. În categoria corecţiilor care se impun în vederea calcului activului net contabil corectat nu se numără:

a. eliminarea datoriilor de exploatare b. determinarea activelor cu un grad ridicat de uzură şi cu un randament scăzut

c. separarea activelor necesare exploatării de cele în afara exploatării 49. În categoria corecţiilor care se impun în vederea calcului activului net contabil corectat se numără:

a. determinarea realităţii provizioanelor

b. eliminarea activelor financiare c. ignorarea veniturilor în avans

50. Metoda activului net contabil corectat presupune efectuarea de corecţii:

a. numai asupra activului bilanţier b. numai asupra pasivului bilanţier

c. atât asupra activului bilanţier, cât şi asupra pasivului bilanţier 51. Valoarea substanţială brută reprezintă ansamblul mijloacelor corporale utilizate în vederea:

a. realizării obiectului de activitate al întreprinderii

b. obţinerii unor credite pe termen lung c. obţinerii unui profit

52. Determinarea valorii substanţiale brute a unei întreprinderi impune aplicarea unor corecţii asupra: a. activului net contabil b. activului net contabil corectat

c. valorii contabile nete 53. În determinarea valorii substanţiale brute:

a. se include valoarea bunurilor uzate fizic sau moral b. se exclude valoarea activelor date cu chirie c. se exclude valoarea terenurilor luate în concesiune

54. Calculul valorii substanţiale brute presupune: a. includerea valorii datoriilor

b. excluderea utilajelor cumpărate în leasing c. includerea bunurilor care nu mai sunt utilizate de întreprindere

55. Calculul valorii substanţiale reduse impune:

a. eliminarea din activul net contabil a datoriilor pe termen scurt b. diminuarea valorii substanţiale brute cu datoriile pe termen scurt şi foarte scurt

c. diminuarea valorii substanţiale brute cu datoriile pe termen lung 56. Valoarea substanţială netă se calculează prin corectarea:

a. valorii substanţiale brute cu valoarea datoriilor indiferent de termenul de scadenţă

b. valorii substanţiale reduse cu valoarea datoriilor indiferent de termenul de scadenţă c. valorii substanţiale brute cu valoarea datoriilor exigibile pe termen foarte scurt sau scurt

57. Capitalurile permanente necesare exploatării reflectă: a. capitalurile proprii utilizate în vederea funcţionării normale a întreprinderii b. resursele pe care le-ar presupune crearea, în prezent, a unei întreprinderi similare celei supuse

evaluării c. resursele pe termen scurt necesare asigurării echilibrului financiar al firmei

58. Necesarul de fond de rulment evidenţiază: a. superioritatea capitalurilor permanente asupra activelor imobilizate b. inferioritatea activelor curente în raport cu resursele curente/temporare

c. superioritatea activelor curente în raport cu resursele curente/temporare 59. Calculul activului net de lichidare are la bază:

a. optica continuităţii activităţii b. optica încetării activităţii c. optica continuităţii activităţii, dar sub anumite rezerve

60. Determinarea activului net de lichidare nu implică: a. separarea activelor necesare exploatării de cele din afara exploatării

b. evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea lor de lichidare c. stabilirea costurilor de lichidare

61. Printre limitele metodelor de evaluare patrimonială se cuprind:

a. caracterul redundant şi inopinat b. caracterul complex şi neoperativ

c. caracterul simplist şi operativ 62. Caracterul incomplet al metodelor bazate pe evaluarea patrimonială a întreprinderilor se referă la:

a. ignorarea elementelor necorporale ale întreprinderii

b. ignorarea activelor care nu contribuie la realizarea obiectului de activitate al întreprinderii c. eliminarea din calculele aferente acestora a activelor uzate

63. Care din următoarele afirmaţii confirmă caracterul static al metodelor patrimoniale de evaluare:

a. aceste metode nu iau în seamă perspectivele de viitor ale întreprinderii b. cu ajutorul acestor metode se determină valoarea profitului net previzionat

c. aceste metode implică necesitatea capitalizării unor venituri 64. Printre avantajele evaluării prin metodele patrimoniale nu se regăsesc:

a. obţinerea unei valori obiective a întreprinderii

b. cunoaşterea valorii părţilor componente ale întreprinderii c. obţinerea valorii întreprinderii în urma unui proces complex şi de durată

65. Metodele de evaluare a întreprinderii bazate pe rentabilitate şi randament nu se caracterizează prin: a. estimarea beneficiilor viitoare ce vor fi generate de aceasta b. actualizarea/capitalizarea capacităţii beneficiare a acesteia

c. calculul valorii substanţiale brute 66. Valoarea prin rentabilitate a întreprinderii se bazează pe:

a. capitalizarea profitului previzionat al întreprinderii b. stabilirea valorii viitoare a profitului curent c. determinarea valorii prezente a activului net contabil

67. Nu reprezintă o ipoteză a valorii prin rentabilitate a întreprinderii: a. durata de viaţă a întreprinderii este nedeterminată

b. durata de viaţă a întreprinderii este limitată c. variaţia anuală a profitului este nesemnificativă

68. Calculul valorii prin rentabilitate a întreprinderii presupune corectarea profitului net cu un multiplicator

care reprezintă: a. numărul de ani de profituri nete pe care cumpărătorul este dispus să- l plătească

b. numărul de ani de viaţă ai întreprinderii c. coeficientul aferent sectorului de activitate al întreprinderii

69. În cazul estimării unei durate limitate de viaţă a întreprinderii, valoarea acesteia poate fi dată de:

a. activul net de lichidare b. valoarea de rentabilitate limitată

c. capitalurile permanente necesare exploatării 70. Valoarea reziduală avută în vedere la calculul valorii de rentabilitate limitată a întreprinderii exprimă:

a. valoarea estimată a întreprindeii la finalul duratei de viaţă a acesteia

b. valoarea rămasă de achitat la finalul duratei de viaţă a întreprinderii c. valoarea prezentă a activelor utilizate în activitatea de exploatare

71. Prin calculul valorii de rentabilitate continuă, vânzătorul întreprinderii nu are în vedere: a. recuperarea valorii elementelor necorporale ale întreprinderii b. recuperarea profitului cedat ca sumă fixă anuală

c. valoarea actualizată a profitului cedat pe durată nedeterminată 72. Determinarea valorii viitoare a unei sume de bani prezente se poate realiza aplicând:

a. metoda actualizării b. metoda capitalizării c. metoda dobânzii compuse

73. Metoda actualizării presupune: a. calculul valorii viitoare a unei sume de bani încasate în prezent

b. calculul valorii prezente a unei sume de bani încasate în viitor c. actualizarea sumelor de bani încasate în trecut

74. Valoarea de rentabilitate prin acţiuni se bazează pe multiplicarea profitului estimat cu:

a. indicele PER b. indicele EPS

c. indicii PER şi EPS

75. Indicele PER reprezintă:

a. raportul dintre preţul unei acţiuni la bursă şi profitul pe acţiune înregistrat de emitentul acţiunilor respective

b. raportul dintre profitul pe acţiune înregistrat de emitentul acţiunilor respective şi preţul unei acţiuni la bursă

c. raportul dintre numărul de acţiuni emise şi profitul pe acţiune

76. Indicele EPS reprezintă: a. raportul dintre preţul unei acţiuni la bursă şi profitul pe acţiune

b. raportul dintre profitul total al unei firme şi numărul de acţiuni emise de aceasta c. raportul dintre profitul pe acţiune şi preţul unei acţiuni

77. Rata de actualizare nu cuprinde:

a. rata de bază care corespunde unor plasamente fără risc b. prima de risc la care se expune investitorul prin plasarea capitalului

c. coeficientul specific sectorului de activitate 78. Rata de actualizare poate fi reprezentată şi de:

a. costul mediu ponderat al capitalului total investit

b. rentabilitatea financiară a capitalului propriu c. costul capitalului împrumutat

79. Cash-flow-ul reprezintă: a. plăţile în numerar efectuate de întreprindere b. fluxul de lichidităţi pe care îl degajă un activ sau o întreprindere

c. încasările în numerar aferente întreprinderii 80. Calculul fluxurilor de disponibilităţi utilizate în evaluare se bazează:

a. pe determinarea activului net contabil corectat b. fie pe profitul net, fie pe excedentul brut din exploatare c. pe capitalizarea profitului estimat

81. La calculul fluxurilor de disponibilităţi utilizate în evaluare nu se elimină: a. amortizările şi provizioanele

b. investiţiile pentru menţinerea potenţialului tehnic al întreprinderii c. variaţia necesarului de fond de rulment

82. Metodele combinate de evaluare nu se referă la:

a. tehnici bazate pe combinarea unei valori patrimoniale cu o valoare de rentabilitate b. tehnici bazate pe combinarea activului net contabil cu valoarea substanţială brută

c. tehnici bazate pe asocierea valorii patrimoniale cu elemente intangibile (goodwill) 83. Calculul valorii globale a întreprinderii prin metoda practicienilor constă în:

a. media aritmetică simplă dintre activul net contabil corectat şi valoarea substanţială netă

b. media aritmetică simplă dintre activul net contabil corectat şi valoarea de rentabilitate c. media aritmetică ponderată dintre valoarea de rentabilitate şi cash- flow

84. Coeficienţii de ponderare folosiţi la calculul valorii globale a întreprinderii, prin metoda practicienilor, reprezintă: a. importanţa acordată uneia sau alteia dintre metode

b. coeficienţi specifici sectorului de activitate c. multiplicatori capitalistici

85. Nu reprezintă un element generator de goodwill: a. prestigiul întreprinderii b. performanţa managerială

c. activele financiare 86. Atunci când rentabilitatea degajată de activele întreprinderii este superioară rentabilităţii care s-ar obţine

prin plasamentul pe piaţă al unui capital de o mărime echivalentă cu activul net contabil corectat se poate spune că: a. întreprinderea este rentabilă

b. întreprinderea beneficiază de goodwill c. întreprinderea beneficiază de baddwill

87. Conform metodelor de evaluare analogice valoarea unei întreprinderi este dată de:

a. valoarea unei întreprinderi comparabile b. valoarea de rentabilitate

c. valoarea activului net contabil 88. O condiţie esenţială a metodelor comparabile este:

a. întreprinderea reprezentând bază de comparaţie să fie identică cu întreprinderea evaluată

b. întreprinderea reprezentând bază de comparaţie să fie relevantă şi similară cu întreprinderea evaluată c. întreprinderea reprezentând bază de comparaţie să fie omogenă, din punct de vedere al clientelei, cu

întreprinderea evaluată 89. Ratele de evaluare folosite de metodele bazate pe comparaţia de piaţă reprezintă:

a. raportul dintre activul net contabil şi rata de actualizare

b. raportul dintre preţul unui activ şi rentabilitatea acestuia c. preţul împărţit la anumiţi indicatori economici sau financiari

90. Indicele PER reflectă: a. numărul de ani de beneficii pe care un investitor este dispus să-l plătească pentru procurarea unei

acţiuni

b. numărul de ani de pierderi pe care un investitor este dispus să- l suporte pentru procurarea unei acţiuni c. numărul estimat de ani în care se vor obţine beneficii de pe urma unei acţiuni

91. În categoria altor multiplicatori nu intră: a. multipli de activ net b. multipli de cifră de afaceri

c. multipli de randament 92. Modelul lui Bates nu are în vedere:

a. valoarea actualizată a dividendelor aferente unei acţiuni b. randamentul acţiunii c. preţul de revânzare al acţiunii după un anumit interval

93. Modelul Gordon-Shapiro se aplică atunci când: a. dividendele anuale sunt constante

b. dividendele se reduc anual cu o rată constantă c. dividendele cresc cu o rată constantă g

94. Valoarea de randament se determină:

a. ca raport între dividendul aferent unei acţiuni şi preţul acesteia pe piaţă b. ca raport între preţul unei acţiuni şi câştigul aferent acesteia

c. ca raport între dividendul aferent unei acţiuni şi dividendul aferent unei acţiuni similare