Testament
5
Testament de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii române din perioada interbelică. Poezie cu caracter programatic, Testament figureaza, in mod semnificativ, in fruntea intaiului volum de versuri, Cuvinte potrivite, publicat de Tudor Arghezi in 1927 fiind "ars poetica" argheziana. Este o artă poetică, deoarece autorul îşi exprimă propriile convingeri despre arta literară, despre menirea literaturii, despre rolul artistului în societate. Este o artă poetică modernă, pentru că în cadrul ei apare o triplă problematică, specifică liricii moderne: transfigurarea socialului în estetic, estetica urâtului, raportul dintre inspiraţie şi tehnica poetică. Tema poeziei o reprezintă creaţia literară în ipostaza de meşteşug, creaţie lăsată ca moştenire unui fiu spiritual. Titlul este format din substantivul nearticulat “testament”.In sens denotativ substantivul are doua semnificatii.In plan juridic desemneaza un act in care se precizeaza dorintele ce urmeaza a fi indeplinite dupa disparitia unei persoane,de obicei legate de mostenirea materiala,iar,din punct de vedere religios termenul trimite la cartea bibliei,in care sunt concentrate invataturile apostolilor lasate mostenire umanitatii. Astfel creaţia argheziană devine o moştenire spirituală adresată urmaşilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului. Textul poetic este structurat in sase strofe cu numar inegal de versuri, incalcarea regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. El este conceput ca un monolog adresat de tată unui fiu spiritual căruia îi este lăsată drept unică moştenire „cartea", metonimie care desemnează opera literară. Discursul liric având un caracter adresat, lirismul subiectiv se realizează prin atitudinea poetică transmisă în mod direct şi, la nivelul expresiei, prin mărcile subiectivităţii: pronumele personale, adjectivele posesive, verbele la persoana I şi a Ii-a singular, alternând spre diferenţiere cu persoana a IlI-a, topica afectivă (inversiuni şi dislocări sintactice), în poezie, eul liric apare în mai multe ipostaze: eu/ noi, eu/ tatăl -fiul (în dialogul imaginar iniţial), „de la străbunii mei până la tine" (în relaţia „străbunii" - eu - tu), Robul - Domnul (în finalul poeziei).
description
jh
Transcript of Testament
Testament de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romne din perioada interbelic. Poezie cu caracter programatic, Testament figureaza, in mod semnificativ, in fruntea intaiului volum de versuri, Cuvinte potrivite, publicat de Tudor Arghezi in 1927 fiind "ars poetica" argheziana.Este o art poetic, deoarece autorul i exprim propriile convingeri despre arta literar, despre menirea literaturii, despre rolul artistului n societate. Este o art poetic modern, pentru c n cadrul ei apare o tripl problematic, specific liricii moderne: transfigurarea socialului n estetic, estetica urtului, raportul dintre inspiraie i tehnica poetic.
Tema poeziei o reprezint creaia literar n ipostaza de meteug, creaie lsat ca motenire unui fiu spiritual. Titlul este format din substantivul nearticulat testament.In sens denotativ substantivul are doua semnificatii.In plan juridic desemneaza un act in care se precizeaza dorintele ce urmeaza a fi indeplinite dupa disparitia unei persoane,de obicei legate de mostenirea materiala,iar,din punct de vedere religios termenul trimite la cartea bibliei,in care sunt concentrate invataturile apostolilor lasate mostenire umanitatii. Astfel creaia arghezian devine o motenire spiritual adresat urmailor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.Textul poetic este structurat in sase strofe cu numar inegal de versuri, incalcarea regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. El este conceput ca un monolog adresat de tat unui fiu spiritual cruia i este lsat drept unic motenire cartea", metonimie care desemneaz opera literar. Discursul liric avnd un caracter adresat, lirismul subiectiv se realizeaz prin atitudinea poetic transmis n mod direct i, la nivelul expresiei, prin mrcile subiectivitii: pronumele personale, adjectivele posesive, verbele la persoana I i a Ii-a singular, alternnd spre difereniere cu persoana a IlI-a, topica afectiv (inversiuni i dislocri sintactice), n poezie, eul liric apare n mai multe ipostaze: eu/ noi, eu/ tatl -fiul (n dialogul imaginar iniial), de la strbunii mei pn la tine" (n relaia strbunii" - eu - tu), Robul - Domnul (n finalul poeziei).Simbolul "carte" are un loc central in aceasta arta poetica , fiind un element de recurenta.Termenul "Carte" semnifica faptul ca poezia este rezultatul trudei , "treapta", punct de legatura intre predecesori si urmasi, valoare spirituala.
Prima strofa, conceputa ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual , contine ideea mostenirii spirituale , "un nume adunat pe-o carte".
Metafora "seara razvratita" face trimitiere la trecutul zbuciumat al strmoilor , care se leaga de generaiile viitoare , prin "carte", creaia poetica , treapta a prezentului. Enumeratia "rapi si gropi adanci", ca si versul urmator "suite de batranii mei pe branci", sugereaza drumul dificil al cunoasterii si al acumularilor strabatut de inaintasi.
In strofa a doua, "cartea" , este numita "hrisovul vostru cel dintai" cartea de capatai a urmasilor: "Cartea"-"hrisov" are pentru generatiile viitoare valoarea unui document fundamental, asemeni Bibliei , un document al existentei si al suferintei stramosilor. Ideea central din cea de-a treia strofa este transformarea poeziei ntr-o lume obiectual. "Sapa" unealta folosita pentru a lucra pamantul , devine "condei" , unealta de scris , iar "brazda" devine "calimara" . Poetul aplica aceeai truda transformatoare prin care plugarii supuneau pamantul. Poetul este un nscocitor, care transforma "graiul lor cu-ndemnuri pentru vite", in "cuvinte potrivite", metafora ce desemneaza poezia ca mestesug , ca truda si nu ca inspiratie divina.
In viziunea lui Arghezi prin arta , cuvintele se metamorfozeaza, pastrandu-si insa forta expresiva , idee exprimata prin oximoronul din versurile:"Veninul strans l-am preschimbat in miere,/Lasand intreaga dulcea lui putere".
Strofa a patra debuteaz cu o confesiune liric: Am. luat ocara i torcnd uure/ Am pus-o cnd s-mbie, cnd s-njure". Poetul poate face ca versurile lui s exprime imagini sensibile, dar i s stigmatizeze rul din jur (s njure"), arta avnd funcie moralizatoare. Prin intermediul poeziei, trecutul se sacralizeaz, devine ndreptar moral, iar opera literar capt valoare justiiar: Am luat cenua morilor din vatr/ i am fcut-o Dumnezeu de piatr, / Hotar nalt, cu dou lumi pe poale, / Pzind n piscul datoriei tale".In strofa a cincea apare ideea transfigurarii socialului in estetic prin faptul ca durerea , revolta sociala sunt concentrate in poezie, simbolizat prin vioar", Durerea noastr surd i amar/ O grmdii pe-o singur vioar
Arghezi introduce in literatura romana estetica uratului, concept pe care il preia de la scriitorul francez Charles Baudelaire. Arghezi , la randul lui, considera ca orice aspect al realitatii , indiferent ca este frumos sau urat , sublim sau grotesc , poate constitui material poetic: "Din bube , mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi".
Pentru Arghezi , poezia reprezinta si un mijloc de razbunare a suferintei naintailor.
Strofa finala a poeziei pune in discutie raportul dintre inspiratie si creatie si conditia artistului in societate.Inspiratia,muza simbolizata prin domnita intinsa lenesa pe canapea,sufera in poezia autorului si pierde teren in favoarea trudei,a efortului de creatie.In conceptia poetului,creatia este rezultatul imbinarii dintre talent si mestesug;dintre Slova de foc si slova faurita . Prin comparatia ca fierul cald imbratisat in cleste, poetul reda imaginea muncii ce incepe sa prinda contur, sa dobandeasca o forma.Finalul poeziei subliniaza rolul creatorului,asumat cu responsabilitate si modestie.Poetul se declara un rob in serviciul suveranului stapan-cititorul,chiar si atunci cand acestuia ii pot scapa unele sensuri ale creatiei. Conditia poetului este redata in versul "Robul a scris-o ,Domnul o citeste" , artisul este un "rob" , un truditor al condeiului si se afla in slujba cititorului "Domnul", pe care il respecta.La nivel lexico-semantic se observa acumularea de cuvinte nepoetice , care dobandesc valente estetice , potrivite esteticii uratului. Ineditul limbajului arghezian provine din valorificarea diferitelor straturi lexicale n asocieri surprinztoare: arhaisme (hrisov), regionalisme (grmdii), cuvinte i expresii populare (gropi, rpi, pe brnci, plvani, vite, zdrene), termeni religioi (cu credin, icoane, Dumnezeu, izbvete), neologisme (obscur);Seriile antonimice: cnd s-mbie, cnd s-njure" sugereaz diversele tonaliti ale creaiei poetice argheziene; Fcui din zdrene muguri i coroane exprim ideea transfigurrii artistice a unor aspecte ale realitii degradate sau efectul expresiv al cuvintelor triviale (ambiguitatea expresiei poetice); Obiecte ale existenei rneti arhaice: hrisov, sarici, oseminte confer tonului solemnitate.La nivel morfo-sintactic,alternanta persoanei intai singular cu persoana intai plural a verbului subliniaza ideea de legatura si continuitate intre generatii.Dislocarile topice semnifica atat suferinta trecutului cat si suferinta muncii creatoare.
La nivel stilistic se releva cu adevarat aventura limbajului poetic arghezian caracterizat printr-o bogata fantezie metaforica,prin personificari si comparatii inedite sau prin epitete rare.
La nivel fonetic, cuvintele au sonoritati dure, lexical este colturos sugerand asprimea existentei si truda cautarii. Versificatia se situeaza intre traditie si modernitate: strofele sunt inegale ca numar de versuri, masura si ritmul sunt variabile in functie de intensitatea sentimentelor exprimate dar se conserva rima imperecheata.
In concluzie, Testament de Tudor Arghezi este o arta poetica deoarece autorul isi exprima propriile convingeri despre arta literara, despre menirea literaturii, despre rolul artistului in societate.n opinia mea, viziunea despre lume a lui Tudor Arghezi evideniaz contiina frmntat a unui spirit legat sufletete de generaiile precedente, a cror suferin o sublimeaz n art. Totodat, versurile descriu constantul efort creator al poetului de a ilustra c grotescul i urtul pot trezi emoii artistice prin actul transfigurrii procesului creator.
Prin titlul paradoxal, crearea unui imaginar poetic caracterizat prin materialitate, estetica uratului, Testament este o art poetic modern, o poezie care are caracteristicile modernismului arghezian neles ca difereniere i originalitate.
In concluzie, Testament de Tudor Arghezi este o ars poetica deoarece autorul isi exprima propriile convingeri despre arta literara, despre menirea literaturii, despre rolul artistului in societate.
