by Tim R Swartz

În jurnalele lui Tesla pe care le-a descoperit, Dale Afrey observa faptul că înainte de anii 1920 Tesla era sigur că putea să înţeleagă ciudatele transmisii radio din spaţiu. Totuşi, la scurt timp după aceea, Tesla şi-a manifestat îngrijorarea cu privire la fiinţele de pe alte planete care aveau planuri mârşave pentru planeta Pământ.

„Semnalele sunt prea puternice pentru ca ele să fi fost transmise pe distanţele mari de la Marte pe Pământ”, scria Tesla. „Deci mă văd obligat să recunosc că sursele trebuie să provină de undeva din spaţiul mai apropiat sau chiar de pe lună. Sunt sigur, totuşi, că fiinţele care comunică unele cu altele în fiecare noapte nu provin de pe Marte sau de pe oricare planetă din sistemul nostru solar”.

După mai mulţi ani de când Tesla anunţase recepţionarea mesajelor din spaţiu, Guglielmo Marconi a afirmat că şi el a auzit de un radio transmiţător extraterestru. Cu toate acestea, contemporanii lui Marconi nu i-au luat în considerare afirmaţia, explicând că acesta recepţionase interferenţe de la o altă staţie radio de pe Pământ.

Există o confirmare publică a validităţii jurnalelor pierdute şi a faptului că Tesla credea în existenţa extratereştrilor şi în comunicarea cu aceştia. După cum am menţionat mai devreme, Arthur M. Matthews susţine că Tesla a dezvoltat în secret Teslascopul cu scopul de a comunica cu extratereştrii. Defunctul doctor Andrija Puharich i-a luat un interviu lui Matthews referitor la Ghidul Piramidei, în perioada mai şi iulie-august 1978. Acest interviu a evidenţiat pentru prima oară legăturile lui Mathews cu Tesla.

Arthur Matthews s-a născut în Anglia iar tatăl său a fost asistentul de laborator al cunoscutului fizician Lord Kelvin în anii 1890. Tesla a venit şi el în Anglia ca să se întâlnească cu Kelvin pentru a-l convinge de eficienţa mai mare a curentului alternativ (CA) faţă de curentul direct (CD). La acea vreme Kelvin se opunea mişcării curentului alternativ.

În 1902, familia Matthews a părăsit Anglia şi a emigrat în Canada. Când Matthews avea 16 ani, tatăl lui i-a aranjat să intre ucenic pe lângă Tesla. Matthews a lucrat pentru Tesla şi a continuat această alianţă până la moartea lui Tesla în 1943.

„Nu se prea ştie că Tesla avea de fapt două transmiţătoare imense care măreau imaginea, construite în Canada”, a mărturisit Matthews. “Eu îl foloseam pe unul dintre ele. Oamenii ştiu mai multe despre transmiţătoarele din Colorado Springs şi despre cel neterminat din Long Island. Am văzut cele două transmiţătoare canadiene. Toate dovezile sunt acolo.”

Matthews a afirmat că Teslascopul e instrumentul inventat de Tesla pentru a comunica cu fiinţele de pe alte planete. Există o diagramă a Teslascopului în cartea lui Matthews, Peretele de Lumină. “În principiu, acest instrument recepţionează semnale ale razelor cosmice”, a zis Matthews. Aceste semnale sunt transformate în cele din urmă în semnale audio. Vorbeşti la un capăt, iar semnalul iese prin celălalt capăt ca emiţător de raze cosmice.”

Diagramele lui Matthews despre Tesla au foarte puţină relevanţă din punct de vedere electronic. Nimeni n-a confirmat vreodată existenţa mecanismului. Matthews susţine, totuşi, că a construit un model Tesla al unui dispozitiv de comunicări interplanetare în 1947 şi că l-a folosit cu succes.

El a sugerat faptul că datorită capacităţii limitate a dispozitivului, a putut să contacteze doar navele spaţiale care se aflau aproape de Pământ. El sperase să construiască într-o bună zi un dispozitiv capabil să comunice direct cu planetele.

Arthur Matthews, încercând să descifreze imaginile opținute cu Teslascope

„Tesla mi-a spus că existau deja fiinţe de pe alte planete aici, pe pământ,” relatează Matthews. „Era foarte speriat de faptul că aceste fiinţe controlaseră omenirea de mii de ani şi că oamenii erau pur şi simplu nişte cobai folosiţi pentru un experiment care avea să dureze încă foarte mulți ani.”

Aceşti ocupanţi ai OZN-urilor susţineau că sunt de pe orice planetă din sistemul solar, planetele Venus şi Marte fiind favorizate în mod special. Fraţii spaţiali propovăduiau o “religie spaţială de tip New Age” făcând descrieri utopice ale lumilor din care proveneau şi denunţând înclinaţiile războinice ale omenirii.

Tesla s-ar fi simţit cu siguranţă răzbunat pentru afirmaţiile pe care le făcuse în timpul vieţii dacă ar fi trăit destul de mult timp ca să apuce epoca modernă a OZN-urilor. El menţionează în jurnalele sale încercările frustrante de a le stârni interesul celor din guvern sau din armată despre teoriile sale. Se pare că scrisorile lui Tesla n-au primit nici un răspuns—rămâne întrebarea dacă

ideile sale au fost la modul serios luate în considerare sau nu, sau dacă pur şi simplu a fost considerat nebun.

Dovezi cuprinzătoare sugerează un oarecare interes din partea Statelor Unite ale Americii faţă de teoriile lui Tesla referitoare la extratereştrii când s-au detectat primele OZN-uri în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Se prea poate ca ideile lui Tesla să fi avut un impact mai mare, deşi în secret, decât şi-ar fi putut închipui vreodată Tesla.

El a sugerat că putea transmite cantităţi mari de energie pe uscat şi prin aer, la distanţe de mii de mile. „Pot cu uşurinţă să creez o punte de legătură între noi şi planeta Marte, şi să trimit un mesaj acolo aproape la fel de uşor ca acela pe care l-aş trimite la Chicago.”

Experienţe extraordinareS-a făcut mult caz pe seama capacităţii excepţionale a lui Tesla de a vizualiza imaginile ce-i apăreau în minte. Acest talent se făcea cel mai adesea simţit în mod involuntar şi în momente nepotrivite. Pe când era mai tânăr, lui Tesla îi era teamă ca nu cumva aceste viziuni ale sale să fie un semnul unui fel de nebunie. Mai târziu, însă, avea să îşi dea seama că această trăsătură specială era un dar, care va şi sta la baza tuturor invenţiilor sale.

Viziunile lui Tesla erau atât de reale, încât existau momente în care îşi pierdea certitudinea în legătură cu ceea ce este tangibil şi ceea ce ţine doar de imaginar. Aceste imagini erau adeseori însoţite de străfulgerări puternice de lumină. Obişnuia să îşi fluture mâna prin faţa ochilor, pentru a determina dacă obiectele erau doar în mintea lui sau dacă existau aievea..

În anul 1919, Tesla a scris despre aceste imagini şi despre încercările sale de a le găsi o explicaţie. Deşi consultase mulţi doctori şi psihologi, niciunul nu l-a putut ajuta.

„Teoria pe care am formulat-o este că imaginile erau rezultatul unei acţiuni reflexe din creier asupra retinei, ca urmare a unei excitaţii puternice. Halucinaţii nu erau, sigur, întrucât în alte privinţe eram normal şi liniştit.”

„Pentru a vă putea face o idee despre suferinţa mea, să presupunem că am asistat la o înmormântare sau la o altă astfel de scenă devastatoare. Apoi, inevitabil, în liniştea nopţii, o reprezentare vie a scenei se înfăţişa înaintea ochilor mei şi continua să rămână acolo în ciuda încercărilor mele de a o alunga. Se întâmpla uneori să rămână fixată în spaţiu şi după ce îmi întindeam mâna prin ea.”

Este bine cunoscut faptul că Tesla a conceput proiectul motorului său cu curent alternativ în timpul unei viziuni. „Într-o după-amiază… mă plimbam prin parcul oraşului cu prietenul meu şi recitam poezii. Pe atunci ştiam cărţi întregi pe de rost, cuvânt cu cuvânt. Una dintre acestea era „Faust” a lui Goethe. Soarele ce tocmai apunea mi-a amintit de un celebru pasaj:

El [soarele] pleacă, scade, ziua-a dispărut;Grăbit, el naşte-o altă zi departe.De ce n-am aripi să mă smulg din lut,Cu el, cu el întruna să mă poarte?”

„Pe când rosteam aceste cuvinte inspiratoare, ideea mi-a venit în minte ca o străfulgerare de lumină şi adevărul s-a dezvăluit într-o secundă. Cu un băţ, am desenat în nisip diagrama pe care aveam să o prezint şase ani mai târziu în cadrul alocuţiunii de la Institutul American de Energie Electrică.” „Imaginile erau extrem de precise şi clare, având soliditatea metalului. ‘Iată motorul meu aici; priviţi cum îl răsucesc.’”

Tesla şi-a folosit capacitatea uluitoare de-a lungul carierei sale excepţionale. Nu-i plăcea să îşi aşterne schiţele pe hârtie, deoarece, astfel, acestora le-ar fi lipsit realitatea pe care o putea asigura planşa lui interioară. Pentru Tesla desenul era ceva complet nerealist şi o bătaie de cap. Datorită memoriei sale formidabile, nu trebuia să facă schiţe şi să noteze dimensiuni. Putea să stocheze în minte orice planuri şi să le recupereze intacte la ani buni după aceea.

În ciuda abilităţilor sale neobişnuite, Tesla nu i-a tolerat la început pe cei care credeau în puteri psihice sau în spirite. Acesta a respins în repetate rânduri afirmaţiile conform cărora el ar fi avut puteri supranaturale sau origini din afara spaţiului terestru.

Astfel de acuzaţii, la fel ca şi credinţa sa în existenţa extratereştrilor, i-au rănit aproape neîndoios reputaţia în ultima parte a vieţii. Tesla a fost atât de puternic atins de aceste afirmaţii încât a scris frecvent despre frustrările sale cauzate de credinţa oamenilor că el ar fi mai mult decât o fiinţă umană obişnuită.

„Majoritatea oamenilor nu sunt niciodată conştienţi de ceea se petrece în jurul şi în interiorul lor, iar milioane cad victime bolii şi mor prematur tocmai din acest motiv. Întâmplările zilnice cele mai obişnuite li se par misterioase şi inexplicabile.”

„Se poate întâmpla ca cineva să simtă un val subit de tristeţe şi să îşi chinuie mintea încercând să găsească o explicaţie, când poate foarte bine îşi dea seama că, de fapt, cauza a fost un nor ce a întunecat razele soarelui. De asemenea, se poate întâmpla să vadă imaginea unui prieten foarte drag lui şi circumstanţele să i se pară foarte speciale, când, de fapt, el doar ce a trecut pe lângă acela pe stradă sau i-a văzut fotografia undeva.”

„Când cineva îşi pierde un nasture de la guler, se agită şi înjură o oră întreagă, fiind incapabil să îşi vizualizeze acţiunile anterioare şi să localizeze obiectul direct. Observaţia deficitară este doar o formă a ignoranţei şi este responsabilă de multele noţiuni morbide şi idei prosteşti ce predomină.”

„Nu există mai mult de una din zece persoane care să nu creadă în telepatie sau în alte manifestări psihice, spiritism şi comuniunea cu morţii, şi cine ar refuza să îi asculte pe înşelătorii cu sau fără intenţie?”

„Doar pentru a ilustra cât de adânc înrădăcinată a devenit această tendinţă chiar şi în rândurile populaţiei americane cu mintea limpede, aş menţiona un incident comic. Cu puţin timp înainte de război, când expunerea turbinelor mele în oraş a suscitat numeroase comentarii în lucrările tehnice, am prevăzut că se va încinge o luptă în rândul manufacturierilor pentru a pune mâna pe invenţie şi aveam planuri speciale cu acel om din Detroit (Ford) cu un talent straniu de a strânge milioane.”

„Eram atât de sigur că va apărea într-o zi, încât am declarat asta ca pe o certitudine în faţa secretarei şi a asistenţilor mei. Desigur, într-o bună dimineaţă, o echipă de ingineri de la compania Ford Motor s-a prezentat cu rugămintea de a discuta cu mine un proiect important.

„Nu v-am spus eu?” Am exclamat eu triumfător în faţa angajaţilor, iar unul dintre ei a spus:“  Sunteţi nemaipomenit, domnule Tesla. Totul se întâmplă exact aşa cum preziceţi.”

„De îndată ce aceşti oameni raţionali s-au aşezat, eu am început, bineînţeles, să laud calităţile extraordinare ale turbinei mele, moment în care purtătorul lor de cuvânt m-a întrerupt şi a spus: “Ştim totul despre asta, însă acum suntem veniţi aici într-o misiune specială. Noi am format o societate psihologică de investigare a fenomenelor psihice şi dorim ca dumneavoastră să vă alăturaţi nouă în această acţiune.”

„Presupun că aceşti ingineri nu au ştiut niciodată cât de aproape au fost de a fi daţi afară din biroul meu. De când mi s-a spus de către cei mai mari oameni ai vremii, personalităţi ale ştiinţei ale căror nume sunt nemuritoare, că sunt înzestrat cu o minte neobişnuită, mi-am îndreptat toate facultăţile gândirii spre soluţionarea unor probleme importante, neţinând cont de sacrificii.”

„Vreme de mulţi ani am încercat să rezolv enigma morţii şi am căutat cu ardoare orice tip de indicaţie spirituală. Însă doar o singură experienţă în cursul existenţei mele m-a impresionat, pe moment, ca fiind supranaturală.”

„Aceasta s-a întâmplat la moartea mamei mele. Eram complet epuizat din cauza durerii şi a lungilor stări de veghe şi într-o noapte am fost mutat într-o clădire cam la două blocuri depărtare de casa noastră.

„Cum zăceam acolo neputincios, m-am gândit că dacă mama mea ar muri fără ca eu să fiu la căpătâiul ei, mi-ar da cu siguranţă un semn. Cu două sau trei luni înainte eram în Londra în compania prietenului meu din ultima perioadă, Sir William Crookes, pe vremea când spiritismul era o temă mult discutată, şi eram complet stăpânit de aceste gânduri.

„Nu acordam multă atenţie altora, dar eram sensibil la argumentele sale, căci ceea ce mă făcuse să îmbrăţişez cariera electrică fusese tocmai lucrarea sa epocală despre materia iradiantă, pe care am citit-o pe când eram student. M-am gândit că ar fi existat cele mai favorabile condiţii pentru a arunca o privire în lumea de dincolo, întrucât mama mea era o femeie de geniu şi avea o excelentă putere de intuiţie.”

„Pe durata întregii nopţi, fiecare fibră din creierul meu a stat încordată în aşteptare, însă nimic nu s-a întâmplat până dimineaţa devreme când am adormit, sau mi-am pierdut cunoştinţa, şi am văzut un nor ce purta nişte făpturi angelice de o frumuseţe uimitoare, dintre care una m-a învăluit într-o privire plină de dragoste, astfel că am recunoscut trasăturile mamei mele.”

„Apariţia a plutit lent prin cameră, după care a dispărut, iar eu am fost trezit de un cântec nespus de dulce interpretat de multe voci. În acea secundă am fost cuprins de o certitudine, ce nu poate fi exprimată în cuvinte, cum că mama mea tocmai murise. Şi aşa a şi fost.

„Nefiind în stare să pătrund înţelesul tulburător al dureroasei înştiinţări primite în avans, i-am scris o scrisoare lui Sir William Crookes, stăpânit fiind încă de impresia acestor trăiri şi într-o stare şubredă de sănătate.”

„Când mi-am revenit, am căutat multă vreme cauza externă a acestei manifestări şi, spre marea mea eliberare, am reuşit, după luni întregi de încercări zadarnice. Văzusem tabloul unui artist celebru reprezentând alegoric unul dintre anotimpuri sub forma unui nor cu un grup de îngeri care păreau să plutească în aer, şi aceasta m-a impresionat adânc.”

„Exact aceeaşi scenă apăruse şi în visul meu, cu excepţia asemănării cu mama mea. Muzica venea de la corul bisericii din apropiere, de la Liturghia de Paşti de dimineaţa devreme, explicând totul în mod satisfăcător din punct de vedere ştiinţific.”

(Fragmente din memoriile personale ale lui Nikola Tesla)

Pe măsură ce a crescut, Tesla a devenit mai interesat de spiritualitate şi de locul omului în univers. Tesla a menţionat odată ideea inventării unei maşini care să proiecteze gândurile umane pe un ecran, ceva asemănător televiziunii moderne. Această idee va continua să îi ocupe gândurile până la sfârşitul vieţii.

(Va urma…)

Dale Alfrey aminteşte câte ceva în legătură cu ideile lui Tesla despre natura spiritului uman şi dacă acesta există şi după moartea fizică. Tesla fusese crescut într-un mediu religios – dar cu timpul a devenit mai „umanist” în atitudine, ajungând să considere viaţa fizică ca nefiind altceva decât o „automatizare a naturii.”