Creștinismul în perioada lui Tertulian

Dintre apologeţii latini el este socotit cel mai mare apărător al vieţii

creştinedin veacul al II –lea. Numele său întreg este Quintus Septimius

Tertulianus. S-anăscut între anii 150-160 din familie păgână. Tatăl său era sutaş în Africa de Nordcare era împărţită în patru părţi şi îşi avea capitala la Cartagina. De mic a dovedit ointeligenţă aparte şi o dragoste de carte.El a studiat literatura păgână, filozofia, medicina şi dreptul şi a învăţat limbilelatină şi greacă. La început a fost păgân, bănuit chiar de adulter, fiind atras de cultullui Mithra. În tinereţe şi-a bătut joc de creştinism. După o vreme s-a convertit lacreştinism după ce a observat Treirea aleasă a creştinilor în timpul persecuţiilor,socotind că ar fi bine să-i cunoască pe aceşti creştini.Încreştinarea lui a avut loc în anul 195. Se spune că el a fost căsătorit încă decând era păgân. Acceptând Botezul, a fost hirotonit în anul 200. După acest moment adus o viaţă foate riguroasă şi prin anul 205 a trecut la secta montaniştilor. Aici nu stămult şi prin anul 213 rupe nu numai legătura cu montanişti ci şi cu Biserica. (În anul210 montanismul a fost combătut la Roma într-un sinod) Adevăratul motiv este căTertulian admitea extazul însă nu era de acord cu a doua căsătorie şi nu-i admitea pe păcătoşi să facă parte din Biserică. Drept urmare, îşi

întemeiază propria sectă numiă”a tertulianiştilor”, (care au fost readuşi în

Biserică de Fericitul Augustin). Tertulianmoare între anii 240-250. Unii patrologi spun că Tertulian ar fi revenit în Biserică,dar acest lucru nu este confirmat.De la el ne-au rămas 31 de lucrări: 14 au fost întocmite pe când era în Biserică(205-206), 12 au fost întocmite între anii 206-213 şi 5 în perioada tertulianistă întreanii 213-222. Unii patrologi aşează moartea lui după anul 222.Prima ediţie a lucrărilor a apărut în sec al XVI-lea în colecţia Migne, în careoperele lui ocupă trei volume. A scris lucrări: apologetice, polemice, dogmatice şimorale. Scopul lor este de a înfăţişa felul în care se poate pune în practică învăţăturacreştină.Lucrări apologetice

“Ad naţiones”

- este o colecţie de două cărţi adresate păgânilor în care dovedeşte cămorala lor este ineficientă şi că nu au dreptul să-i critice pe creştini pentru greşelilelor.

“Apologeticum”

- este o capodoperă a apologiei, este adresată guvernatorilor de provincii cu scopul de a dovedi că pedepsele date de ei sunt fără temei, creştini

suntînchişi fără motiv şi prin acestea li se interzice să Treiască. Pe creştini îi îndeamnă săse întoarcă la credinţă, iar pe păgâni îi iniţiază în credinţa

creştină. Scopul lucrăriieste dublu:I. - politic – persecuţiile sunt nedrepte;

prin ele păgânii nu vor ajunge la scopul doritde aceea persecuţiile ar trebui să înceteze.II. - moral - intenţia lui Tertulian de a dezvălui adevărata credinţă.

Lucrarea are 50 de capitole şi poate fi împărţită după tipul discursurilor pe careTertulian le-ar fi ţinut. În capitolele de la 1 la 6 se arată legalitatea credinţei creştineşi nedreptatea pe care păgânii şi guvernatorii o săvârşesc faţă de creştini pentru căinterpretează greşit normele credintei creştine. În capitolele de la 7 la 45 Tertulianrespinge acuzaţiile păgâne între care: creştinii se hrănesc cu carne de copul şi practicăomuciderea; creştinii nu se închină zeilor, dar îi cinstesc pe mai marii statului întrucâtaşa i-a îndemnat Hristos. În capitolele de la 46 la 50 se arată că religia creştină estecea adevărată iar purtarea creştinilor este ireproşabilă de aceea orice persecutare a lor nu face altceva decât să-i încurajeze.Valoarea lucrării este inestimabilă întrucât înfăţişează viaţa curată a creştinilor şi arată că ei sunt cinstitorii statului. Lucrarea are şi o valoare istorică aparte pentru că prezintă procedeele prin care pâgânii îi persecutau pe creştini. Tertulian a fost un om al compromisurilor, al momentului, Lucrările lui au fost scrise într-un limbaj clar, foarte multe şi-au atins scopul. Tertulian nu a fost un filozof, el a fost un om practic şi a dovedit ceea avea de dovedit.