În 1983, sociologul George-Abey a remarcat faptul că femeile au jucat în mod tradițional

un rol minor în violența teroristă însă creșterea participării acestora putea fi prevestită în viitor 1.

Predicția sa pare să fi fost exactă deoarece implicarea acestora în terorism a crescut la “nivel

regional, logistic și ideologic”.2Acest lucru a dus la o cercetare mai amplă asupra terorismului

feminin, reflectat și prin creșterea numărului de publicații conexe și probleme speciale dedicate

acestui subiect.3

Studiile în terorism s-au concentrat aproape numai pe bărbați, probabil ca urmare a

convingerii femeilor să aibă un rol pasiv, roluri în mod inerent mai puțin interesante în grupările

teroriste.4 Cu toate acestea, recent, cercetătorii au subliniat roluri importante pe care femeile le-

au avut în cadrul organizațiilor teroriste din ultimele decenii.

Acești cercetători mai spun că sistematizarea circumstanțelor din spatele implicării

femeilor în terorism este esențială în înțelegerea cuprinzătoare a fenomenului și este foarte

probabil să joace un rol important în elaborarea de strategii de combatere a terorismului.

Cercetarea facută în 1970 și 1980 s-a axat pe teme cum ar fi implicarea femeilor în

revoluția rusă5, femei luptând în razboaiele de gherilă din America Latină6 și motivele

psihologice care stau la baza implicării acestora în extremism7. În 1990 s-a vazut o continuare a

cercetării pe America Latină însă aceasta a fost însoțită și de o cercetare mai amplă pe terorismul

irlandez. Tot în anii ’90 au fost publicate două cărți ale deceniului ce prezentau studii de caz

detaliate despre teroriștii de sex feminin. Cu toate acestea, în timp ce publicațiile pe această temă

au crescut după anul 2000, crearea centrelor și evenimentele disperate au acoperit literatura de

specialitate sugerând absența atât a unei teorii puternice cât și a testării acesteia. De exemplu,

între anii 2000-2001, cercetarea pe femeile teroriste a cuprins psihologia sexului feminin,8 o

1 Daniel E. Georges-Abyeie, "Women as Terrorists," in Perspectives on Terrorism,ed. Lawrence Zelic Freedman and Yonah Alexander (Wilmington, Delaware: Scholarly Resources, 1983), PP.2 Karla J Cunningham, "Cross-Regional Trends in Female Terrorism," Studies inConflict & Terrorism 26, (2003): PP.3 J. Peter Burgess, "Commentary," Security Dialogue 35, (2005): PP. Cindy D.Ness, "In the Name of the Cause: Women’s Work in Secular and Religious Terrorism," Studies in Conflict & Terrorism 28, (2005): PP.4 Deborah Zedalis, "Female Suicide Bombers," in Carlisle Papers in Security Strategy(US Army War College, 2004).5 Amy Knight, "Female Terrorists in the Russian Socialist Revolutionary Movement,"Russian review 38, no. 2 (1979): PP.6 Linda L. Reif, "Women in Latin-American Guerrilla Movements - a Comparative Perspective," Comparative Politics 18, no. 2 (1986): PP.7 Georges-Abeyie (note 1).8 Georges-Abyeie (note 1).

imagine de ansamblu a implicării femeilor în terorism9 și o publicație despre detalierea

declarațiilor făcute de teroriștii de sex feminin.10 Niciuna dintre aceste teme nu a fost continuate

în cercetarea publicată în 2003.

Începând cu anii 1990, studiul privind terorismul de sex feminin a continuat să se

dezvolte într-o serie de discipline. De exemplu, studiile în psihologie au examinat aspecte cum ar

fi motivația, identitatea feminină și radicalizarea11 precum și problemele legate de diferența

individuală care reprezintă bazele psihologice ale terorismului sinucigaș12. Studiile sociologilor

au avut, de asemenea, contribuții semnificative în explorarea impactului de factori cum ar fi

religia13, influențele sociale14 și genul15. Alte cercetări includ o discuție a ceea ce criminologia ar

putea să aducă studiind terorismul feminin, prin examinarea diferitelor portrete ale atentatorilor

de sex feminin, feminismul și teoriile feministe despre terorism16, femeile și implicarea acestora

în terorismul rasial organizat17, și nu în ultimul rând implicarea femeilor în subcultura rusă18.

Consecința acestei game largi de focalizare este juxtapunerea dintre ipotezele concurente,

fără comparație peste și între concluziile prezentate în publicații. De exemplu, unii cercetători

susțin că femeile sunt atrase în terorism din motive personale, private. Alții spun că femeile dețin

motive mai complexe, dualiste pentru implicarea lor, combinând motivații colective cum ar fi

dorința pentru independența națională, cu motivații individualiste, cum ar fi egalitatea dintre

sexe.

Astfel de contradicții arată faptul că eforturile de a dezvolta o imagine detaliată a

implicării sexului feminin în acțiunile teroriste încă nu au oferit un sistem definitiv al factorilor

9 Yoram Schweitzer, "Palestinian Female Suicide Bombers: Reality Vs. Myth," in Female Suicide Bombers: Dying for Equality? (Tel Aviv: Jaffee centre for strategic studies, 2006).10 Rhiannon Talbot, "Myths in the Representation of Female Terrorists," JOURNAL, Vol, (2001): PP.11 Martha Crenshaw, "The Psychology of Terrorism: An Agenda for the 21st Century," Political Psychology 21, no. 2 (2000): PP. McDonald (note 11).12 Ami Pedahzur, Arie Perliger, and Leonard Weinberg, "Altruism and Fatalism: The Characteristics of Palestinian Suicide Terrorists," Deviant Behavior: An Interdisciplinary Journal 24 (2003): PP.13 David Cook, "Women Fighting in Jihad?," Studies in Conflict & Terrorism 28 (2005): PP.14 Karen Kampwirth, Women & Guerrilla Movements: Nicaragua, El Salvador,Chiapas, Cuba (Philadelphia, PA: Pennsylvania State University Press, 2002).15 Teri Patkin, "Explosive Baggage: Female Palestinian Suicide Bombers and the Rhetoric of Emotion," Women and Language 27, no. 2 (2004): PP.16 Mira Tzoreff, "The Palestinian Shahida: National Patriotism, Islamic Feminism, or Social Crisis," in Female Suicide Bombers: Dying for Equality? (Tel Aviv: Jaffe centre for strategic studies, 2006).17 Kathleen M. Blee, "Women and Organized Racial Terrorism in the United States,"Studies in Conflict & Terrorism, 28 (2005).18 Sally Boniece, A, "The Spiridonova Case, 1906: Terror, Myth and Martyrdom,"Kritika: Explorations in Russian and Eurasian History 4, no. 3 (2003).

de bază. Așadar, există pericolul ca cercetarea terorismului feminin să devină “împotmolirea în

noroi a conceptului” într-un mod similar cu ceea ce a identificat Silke19 în general despre

terorism. Astfel, cercetarea privind terorismul feminin este un pas important în evitarea acestui

noroi conceptual.

Pentru a înțelege mai bine de ce este importantă cercetarea privind terorismul feminin,

trebuie să aruncăm o privire spre multiplele evenimente în acest sens. Iată câteva exemple:

primul atac al femeilor teroriste a avut loc în 1985, când o fată de 16 ani, Khyadali Sana a

condus un camion într-un convoi israelian și a ucis doi soldați. Prim-ministrul Rajiv Gandhi a

fost ucis în mai 1991 de o femeie cu prima bombă LLTE (Tigrii Eliberării din Tamil Eelam),

Dhanu.

Un alt exemplu este femeia-bombardier, Hani Jadat, în vârstă de 29 de ani, cu ocupație de

avocat, a ucis în octombrie 2003, 21 de barbați, femei și copii, de cetățenie israeliana și arabă,

într-un restaurant unde aceasta obișnuia să ia masa.

Cel mai recent caz este din 14 ianuarie 2004 , când o femeie-bombardier în vârstă de 22

de ani, Reem Al-Reyashi, a ucis patru soldați israelieni la un punct de control.

Prima femeie-martir de origine rusă, „Black Widow”, a acționat în numele cecenilor

rebeli în iunie 2000 și a ucis 27 de soldați ruși de la Forțele Speciale.

Mai multe grupări teroriste au mediatizat utilizarea femeilor în acțiunile lor teroriste iar

printre acestea sunt: Partidul Național Social Sirian (SSNP/ PPS), Tigrii Eliberării din Tamil

Eelam (LTTE) , Partidul Muncitorilor din Kurdistan ( PKK) , Rebelii ceceni, Al Aqsa Martyrs,

Jihadul Islamic Palestinian (PIJ).

Primul bombardier PIJ ( Jihadul Islamic Palestinian) a fost o studentă în vârstă de 19 ani,

Hiba Daraghmeh, care a detonat o bombă într-un mall și a ucis trei oameni. Și exemplele ar

putea continua.

19 Andrew Silke, "The Devil You Know: Continuing Problems with Research on Terrorism," Terrorism and Political Violence 13, no. 4 (2001): PP.

Grupările teroriste folosesc femeile în acțiunile lor specifice din diverse motive.

Principalele motive ar fi că atentatorii de gen masculin se confruntă cu multe obstacole în

atingerea obiectivelor însă femeile își îndeplinesc scopul cu mai multă ușurință. Sheikh Ahmed

Yassin, liderul spiritual al Hamas, a declarat faptul că femeile sunt ca o rezervă a armatei pentru

gruparea lor și reprezintă o armă importantă pentru ei deoarece acestea oferă un avantaj tactic

(atacă pe ascuns, au elemente surpriză și datorită stereotipului în care sunt încadrate, acela de

femei inocente și non-violente reprezintă o ezitare în căutarea lor), crește numărul de combatanți

și datorită lor crește numărul de femei ce doresc să intre în gruparea lor.

Femeile devin atentatori sinucigași din foarte multe motive, acestea variaza și sunt greu

de generalizat. Însă sunt cateva caracteristici generale legate de toate femeile-martir: acestea sunt

toate tinere,vârsta variind de la 21 de ani în Turcia, la 23 în Liban și se împart oarecum în două

categorii: vaduve și/sau necăsătorite. Alte caracteristici ar mai fi că unele sunt șomere, altele

profesioniste, unele sunt sărace iar altele fac parte din categoria de mijloc.

Cercetătorii compară cu ușurință „vaduvele negre” din Rusia cu femeile-bombardier din

Palestina deoarece ambele tabere luptă pentru identitatea națională și pentru convingerile lor

religioase.

Cercetătorii sunt de părere că este imposibil de explicat motivația femeilor pentru care

decid să intre în grupări teroriste însă aceștia au invocat o serie de motive precum religioase,

naționaliste, economice, sociale și recompense sociale. În cele mai multe cazuri a fost vorba de

terorismul religios, care este cea mai violenta formă de terorism, deoarece religia le oferă

justificarea morală pentru comiterea de acte aparent imorale. În cercetarea lor, analiștii au găsit

motive personale cum ar fi decesul soțului și/sau al copilului femeii teroriste, adunând în jurul ei

femei cu același scop – răzbunarea familiei. Aceste cazuri sunt relativ rare dar existente pe toate

continentele lumii. Cercetătorii au observant că cele mai multe cazuri având ca scop răzbunarea

familiei au fost întâlnite în Rusia.

Cele mai multe atacuri din Rusia au avut loc în anii 1999, 2002, 2003,2004 , 2009 și 2010

și au avut drept autori femeile-kamikaze. Toate atentatele au fost soldate cu victime dar chiar și

cu ostatici20.

20 http://stirileprotv.ro/stiri/international/principalele-atacuri-teroriste-din-rusia-in-ultimii-12-ani.html Accesat la 04.02.2015.

Concluzii

Cercetarea în terorismul de sex feminin este în continuă creștere și cuprinde o gamă

diversificată de subiecte, cum ar fi feminismul, motivația și recrutarea, rolul femeii, Cu toate

acestea, majoritatea cercetărilor mai mult descriu decât să explice acest fenomen. Experții sunt

de părere ca numărul femeilor ce intră în grupări teroriste crește din ce în ce mai mult. Acest

lucru este grav și de aceea este importantă o cercetare mai amplă asupra fenomenului și, de ce

nu, căutarea unei soluții.

Bibliografie

- Daniel E. Georges-Abyeie, "Women as Terrorists," in Perspectives on Terrorism,ed. Lawrence Zelic

Freedman and Yonah Alexander (Wilmington, Delaware: Scholarly Resources, 1983), PP.

- Karla J Cunningham, "Cross-Regional Trends in Female Terrorism," Studies inConflict & Terrorism 26,

(2003): PP.

- J. Peter Burgess, "Commentary," Security Dialogue 35, (2005): PP. Cindy D.Ness, "In the Name of the

Cause: Women’s Work in Secular and Religious Terrorism," Studies in Conflict & Terrorism 28, (2005):

PP.

- Deborah Zedalis, "Female Suicide Bombers," in Carlisle Papers in Security Strategy(US Army War

College, 2004).

- Amy Knight, "Female Terrorists in the Russian Socialist Revolutionary Movement,"Russian review 38, no.

2 (1979): PP.

- Linda L. Reif, "Women in Latin-American Guerrilla Movements - a Comparative Perspective,"

Comparative Politics 18, no. 2 (1986)

- Yoram Schweitzer, "Palestinian Female Suicide Bombers: Reality Vs. Myth," in Female Suicide

Bombers: Dying for Equality? (Tel Aviv: Jaffee centre for strategic studies, 2006).

- Rhiannon Talbot, "Myths in the Representation of Female Terrorists," JOURNAL, Vol, (2001): PP.

- Martha Crenshaw, "The Psychology of Terrorism: An Agenda for the 21st Century," Political Psychology

21, no. 2 (2000): PP. McDonald (note 11).

- Ami Pedahzur, Arie Perliger, and Leonard Weinberg, "Altruism and Fatalism: The Characteristics of

Palestinian Suicide Terrorists," Deviant Behavior: An Interdisciplinary Journal 24 (2003): PP.

- David Cook, "Women Fighting in Jihad?," Studies in Conflict & Terrorism 28 (2005): PP.

- Karen Kampwirth, Women & Guerrilla Movements: Nicaragua, El Salvador,Chiapas, Cuba (Philadelphia,

PA: Pennsylvania State University Press, 2002).

- Teri Patkin, "Explosive Baggage: Female Palestinian Suicide Bombers and the Rhetoric of Emotion,"

Women and Language 27, no. 2 (2004): PP.

- Mira Tzoreff, "The Palestinian Shahida: National Patriotism, Islamic Feminism, or Social Crisis," in

Female Suicide Bombers: Dying for Equality? (Tel Aviv: Jaffe centre for strategic studies, 2006).

- Kathleen M. Blee, "Women and Organized Racial Terrorism in the United States,"Studies in Conflict &

Terrorism, 28 (2005).

- Sally Boniece, A, "The Spiridonova Case, 1906: Terror, Myth and Martyrdom,"Kritika: Explorations in

Russian and Eurasian History 4, no. 3 (2003).

- Andrew Silke, "The Devil You Know: Continuing Problems with Research on Terrorism," Terrorism and

Political Violence 13, no. 4 (2001): PP.

- http://stirileprotv.ro/stiri/international/principalele-atacuri-teroriste-din-rusia-in-ultimii-12-ani.html Accesat

la 04.02.2015

Școala Națională de Studii Politice si Administrative

Facultatea de Comunicare și Relații Publice

Terorismul feminin

Savin Larisa-Elena

Anul III, grupa 7

București,2015