1

prima instanţă: M.Guzun dosarul nr.3ra – 545/13

D E C I Z I E

24 aprilie 2013 mun. Chişinău

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit

al Curţii Supreme de Justiţie

în componenţă:

Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii: Tatiana Vieru, Galina Stratulat

Iurie Bejenaru, Svetlana Novac

examinînd recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL

“Aliaks” către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat privind stingerea obligaţiei

fiscale,

împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2012, prin

care acţiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 02.05.2012, SRL „Aliaks” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind stingerea obligaţiei fiscale.

În motivarea cererii a indicat că, prin decizia nr.68/242 din 21.02.06, IFS

Botanica mun.Chişinău a obligat reclamantul să includă în venitul brut, datoria

debitorială în mărime de 1 280 932, 13 lei ca întîrziată, a transfera în bugetul de

stat impozitele în sumă de 243 616 lei şi 214 810 lei TVA, a achita penalitatea în

mărime de 54073 lei şi 109 768 lei, de asemenea amenzile în mărime de 48 723 lei,

51 554 lei, 48 723 lei şi 214 810 lei, în total 996 822 lei. Ulterior, suma obligaţiei

fiscal care trebuia achitată în bugetul de stat a fost anulată în baza Legii RM cu

privire la amnistie nr.ll l-XVI din 27.04.07, în rezultatul cărui soldul obligaţiei

fiscale a constituit 121 728 lei faţă de bugetul local, penalitatea şi amenzile calcute

din aceasta sumă.

Susţine reclamantul, că suma de 1 280 923,13 lei constituie datoria faţă de

creditorii -Dzabiev Anatolii, Ecaterina si Liubovi, conform hotărîrilor Judecătoriei

Botanica, mun. Chişinău.

Astfel, la moment, SRL „Aliaks,, are obligaţiuni faţă de creditorii Dzabiev

Anatolii, Liubovi si Ecaterina, în sumă de 1 280 923, 13 lei. În conformitate cu

hotărîrea IFS Botanica nr.68/242 din 21.02.06, se cere a fi inclusă în venitul brut

datoria debitorială în sumă de 1 289 332, 13 lei şi a achita în bugetul local

impozitul pe venit în mărime de 121 728 lei, amenizi şi penalitate.

Conform explicaţiei în scris a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat RM din

28.12.2010 nr.26-12/02-7-1319/873, datoria SRL „Aliaks, faţă de creditorii

2

Dzabiev Anatolii, Ecaterina si Liubovi, nu poate fi considerată ca venit în scopuri

fiscale a întreprinderii.

La data de 21.02.2012, conform art.265 CF RM a expirat termenul de

prescripţie de 6 ani, pentru stingerea obligaţiei fiscale prin executarea silită de

organul fiscal. În legătură cu circumstanţele date, la data de 01.03.2012,

reclamantul s-a adresat către pîrît cu solicitarea de a considera stinsă obligaţia

fiscală a SRL „ Aliaks", din motivul că a expirat termenul le prescripţie, stabilită

prin decizia IFS Botanica nr.68/242 din 21.02.06 şi a elibera reclamantului

hotărîrea corespunzătoare în scris.

Prin răspunsul nr.26-06/3-12-502/1937 din 03.04.2012, pîrîtul a refuzat să

satisfacă cerinţa reclamantului, făcînd trimitere la faptul, că în luna mai anul 2011

au fost sechestrate bunurile în scopul executării silite.

Solicită reclamantul de a admite acţiunea şi a recunoaşte neîndeplinită de

organul fiscal în termenele prevăzute de art.265 CF, executarea silită a obligaţiei

fiscale a SRL „Aliaks”, stabilită prin decizia IFS Botanica mun.Chişinău nr.68/242

din 21.02.2006. A obliga pîrîtul de a emite hotărîrea cu privire la stingerea

obligaţiei fiscale, stabilită prin hotărîrea IFS Botanica mun.Chişinău nr.68/242 din

21.02.2006, prin expirarea termenului de prescripţie.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2012, cererea

declarată de SRL „Aliaks” a fost admisă. A fost obligat Inspectoratul Fiscal

Principal de Stat să emită o decizie scrisă privind stingerea obligaţiei fscale a SRL

„Aliaks” conform deciziei nr.68/242 din 21.02.2006, prin prescripţie.

Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la 28.12.2012, Inspectoratul Fiscal

Principal de Stat a declarat recurs, în termen legal, deoarece copia hotărîrii a fost

expediată pentru cunoştinţă la 17.12.2012, dar dovadă privind luarea de cunoştinţă

cu hotărîrea instanţei de judecată la materialele dosarului nu există, solicitînd

admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrii recurate cu pronunţarea unei noi

hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat că, hotărîrea contestată este ilegală şi

neîntemeiată, adoptată cu aplicarea greşită a normelor de drept material şi contrar

prevederilor art.239 CPC. Astfel, a invocate că la 10.02.2011 de către Direcţia

Administrare Fiscală Botanica a IFS pe mun.Chişinău, în cadrul întreprinderii

măsurilor de executare silită a obligaţiei fiscal a contribuabilului, a fost emisă

hotărîrea cu privire la executarea silită a obligaţiei fiscal contribuabilului seria AH

nr.094199 din 10.02.2011 şi conform actului de sechestru seria AS nr.0001003 din

04.05.2011, a fost sechestrată cota parte a SRL “Aliaks” din capitalul social al SRL

“Profiform Codru”. Prin urmare, consideră că organul fiscal a întreprins măsurile

de executare silită în termenul reglementat de legislaţia în vigoare şi nu există

temei pentru a anula prin prescriptive obligaţia fiscal vizată.

Examinînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul Civil,

comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie,

consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii

primei instanţe.

În conformitate cu prevederile art.445 al.(1) lit.a) CPC, instanţa de recurs,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină hotărîrea

primei instanţe.

3

Astfel, s-a stabilit că prima instanţă a admis acţiunea înaintată de către SRL

“Aliaks” către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat privind stingerea obligaţiei

fiscale.

Pentru a emite soluţia enunţată, instanţa de judecată făcînd referire la

prevederile art.265, 173 şi 178 Cod fiscal, a constatat că în termenul stabilit,

organul fiscal nu a întreprins acţiuni de executare silită a obligaţiei fiscale stabilită

prin decizia nr.68/242 din 21.02.2006, astfel, obligaţia fiscală s-a stins prin

prescripţie, termenul de executare de 6 ani expirînd la 21.02.2012. Argumentele

pîrîtului precum că la 04.05.2011 a fost aplicat sechestru pe bunurile SRL „Aliaks”

de către DAF Botanica a IFS mun.Chişinău, nu au fost reţinute de către instanţa de

judecată, deoarece nu au fost confirmate prin probe.

Verificînd argumentele recursului coroborat circumstanţelor de drept pe care

este întemeiată hotărîrea primei instanţe, instanţa de recurs consideră că s-a ajuns

la o concluzie corectă cu privire la respingerea acţiunii.

În justificarea concluziei enunţate, instanţa de recurs invocă argumentele ce

succed.

Astfel, analizînd circumstanţele faptice ale cauzei şi actele anexate la

materialele dosarului, instanţa de recurs a stabilit că prin decizia Inspectoratului

Fiscal de Stat mun.Chişinău nr.68/242 din 21.02.2006, asupra cazului de încălcare

a legislaţiei fiscale şi a altor încălcări ale legislaţiei de către SRL „Aliaks” s-a

decis: a încasa la buget impozitul pe venit provenit din activitatea de antreprenoriat

diminuat pentru anii 2002-2003 în sumă de 243616 lei; TVA diminuată în sumă de

214810 lei; 54073 lei – pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit

provenit din activitatea de antreprenor; 109768 – pentru neachitarea în termen a

TVA; amenda în mărime de 58468 lei – pentru netransferarea la timp în buget a

impozitului, amendă 48723 lei – pentru diminuarea impozitului pe venit; amendă

51554 – pentru netransferarea la timp a TVA la buget; amendă 214810 lei – pentru

eschivarea de la calcul şi de la plata a TVA la buget (f.d.4).

Prin ordonanţele judecătoreşti emise de Judecătoria Botanica, mun.Chişinău

din 20.12.2006, 25.02.2007 şi 26.02.2007 s-a dispus încasarea de la SRL „Aliaks”

în beneficiul lui Dzabiev Anatolii datoria în sumă de de 380000 lei şi taxa de stat

5700 lei, Dzabiev Liubovi – 440923,13 lei şi taxa de stat – 6614 lei, Dzabieva

Ecaterina – 460000 lei şi taxa de stat – 6900 lei (f.d.7-9).

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în răspunsul cu nr.26-12/2-07-

1319/8073 din 28.12.2010, adresat SRL “Aliaks”, a indicat că creanţa SRL

“Aliaks” faţă de Dzabiev Anatolii, Dzabiev Liubovi şi Dzabiev Ecaterina nu poate

fi calificată ca venit în scopuri fiscal în conformitate cu art.18 Cod fiscal, deoarece

creanţa în cauză, în conformitate cu legislaţia în vigoare, este considerate valabilă

şi pasibilă de executare de către SRL “Aliaks” faţă de creditorii nominalizaţi

(f.d.12).

La 01.03.2012, SRL “Aliaks” s-a adresat la Inspectoratul Fiscal Principal de

Stat cu o cerere, prin care a solicitat anularea obligaţiei fiscal stabilite conform

deciziei IFS Botanica mun.Chişinău nr.68/242 din 21.02.2006, motivînd că

termenul de prescripţie de executare a obligaţiei fiscale a expirat la 21.02.2012

(f.d.11).

4

La 03.04.2012, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat prin răspunsul nr.26-

06/3-12-502/1937 a comunicat SRL „Aliaks”, că DAF Botanica a IFS

mun.Chişinău, potrivit actului de sechestru seria AS nr.0001003 din 04.05.2011 a

aplicat sechestru pe bunurile SRL „Aliaks”, astfel, organul fiscal a întreprins

măsurile de executare silită în termenul reglementat de legislaţia în vigoare şi nu

există temei pentru a anula prin prescripţie obligaţia fiscală vizată (f.d.10).

Conform prevederilor art.265 alin.(l) Cod fiscal, dacă determinarea obligaţiei

fiscale a avut loc în termen sau în perioada stabilită la art.264, ea poate fi stinsă

prin executare silită de către organul fiscal în conformitate cu prezentul titlu sau de

către instanţa judecătorească, însă numai în cazul în care acţiunile organului fiscal

sau sesizarea instanţei judecătoreşti au avut loc pe parcursul a 6 ani de după

determinarea obligaţiei fiscale.

În conformitate cu prevederile art.173 Cod fiscal, dacă nu a fost exercitat în

termenele prevăzute de prezentul cod, dreptul statului de a determina obligaţia

fiscală sau de a o executa silit se stinge prin prescripţie. Concomitent, se stinge şi

obligaţia fiscală a contribuabilului. Stingerea obligaţiei fiscale în urma survenirii

termenelor de prescripţie se face în baza unei decizii scrise a conducerii organelor

cu atribuţii de administrare fiscală care administrează obligaţia fiscală respectivă,

iar în cazul serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale - în baza deciziei

adoptate de către consiliul local.

Articolul 178 alin. (3) Cod Fiscal stabileşte, că data stingerii obligaţiei fiscale

prin prescripţie este considerată prima zi după data, în care a expirat termenul de

prescripţie.

Prin prisma normelor expuse, instanţa de recurs notează că, în termenul

stabilit, organul fiscal nu a întreprins acţiuni de executare silită a obligaţiei fiscale

stabilită prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău nr.68/242 din

21.02.2006, astfel, executarea obligaţiei fiscale s-a stins prin prescripţie, termenul

de executare de 6 ani expirînd la 21.02.2012.

Conform prevederilor art.24 alin.(3) al Legii contenciosului administrativ, la

examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina

probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului.

Astfel, instanţa de fond corect a apreciat ca declarativ argumentul invocat

de pîrît că conform hotărîrii cu privire la executarea silită a obligaţiei fiscale

contribuabilului nr.094199 din 10.02.2011, DAF Botanica a IFS pe mun.Chişinău,

potrivit actului de sechestru seria AS nr.0001003 din 04.05.2011 a aplicat

sechestru pe bunurile SRL"Aliaks", deoarece în acest sens de către pîrît nu a fost

prezentată nici o probă. Instanţa de recurs notează că acelaşi argument a fost indicat şi în prezentul

recurs declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, precum că potrivit actului

de sechestru seria AS nr.0001003 din 04.05.2011 a fost sechestrată cota parte a

SRL „Aliaks” din capitalul social al SRL „Profiform Codru”, astfel, consideră că

organul fiscal a întreprins măsuri de executare silită în termenul reglementat de

legislaţie şi nu există temei pentru a anula prin prescripţie obligaţia fiscală vizată,

dar în acest sens nu a fost prezentată nici o probă.

Deşi în cererea de recurs este indicată ca anexă: hotărîrea din 10.02.2012,

actul de sechestru din 04.05.2011 şi lista bunurilor sechestrate, ele lipsesc ca

5

anexe, fiind prezentat doar recursul, ceea ce se confirmă prin borderoul dosarului

50 file (recurs paj.49-50) şi prin scrisoare de expediere a dosarului de la Curtea de

Apel Chişinău la Curtea Supremă de Justiţie, unde se indică că se expediază

dosarul civil pe 50 file (f.d.51).

La fel, se constată că, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în drept şi-a bazat

cererea de recurs pe prevederile art.400 şi 417 CPC.

Instanţa de recurs notează că art.400 şi 417 CPC, prin Legea nr.155 din

05.07.2012, în vigoare 30.11.2012, au fost excluse.

Prin urmare, soluţia dată de prima instanţă este corectă, motivată şi amplu

argumentată, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor juridice şi făcînd trimitere,

atît la probele administrate, cît şi la dispoziţiile legale aplicabile la caz.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, hotărîrea

primei instanţe este întemeiată şi legală, Colegiul civil, comercial şi de contencios

administrativ lărgit al CSJ ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a

menţine hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 al.(1) lit a), art. 445 alin.(3) CPC, Colegiul civil,

comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2012, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL “Aliaks” către

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat privind stingerea obligaţiei fiscal.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Tatiana Vieru

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Svetlana Novac