Teoria si Metodologia Curriculum-uluiAcest curs prezinta Teoria si Metodologia Curriculum-ului.In acest PDF poti vizualiza cuprinsul si bibliografia (daca sunt disponibile) si aproximativ doua pagini dindocumentul original.Arhiva completa de pe site contine un fisier, intr-un numar total de 35 pagini.Fisierele documentului original au urmatoarele extensii: doc.

CuprinsI. ISTORIC, EVOLUŢIE, CONCEPTUALIZARE, IPOSTAZE ŞI DIMENSIUNII.1. Etimologie şi evoluţie istoricăI.2. Accepţiuni ale conceptului de "curriculum"I.3. Definirea conceptului de curriculumI.4. Ce nu este curriculum-ul?I.5. Repere în elaborarea curriculum-uluiI.6. Ipostazele curriculum-uluiI.7. Dimensiunile curriculum-uluiI.8. Principii de elaborare a curriculum-ului şcolarI.9. De ce a fost necesară introducerea conceptului de curriculum?II. DOMENIILE CURRICULUM-ULUI: TIPURI DE CURRICULUM, MEDII CURRICULARE, CICLURI CURRICULARE ŞIARII CURRICULAREII.1. Tipuri de curriculumII.2. Mediile curriculareII.3. Ciclurile curriculareII.4. Ariile curriculareII.5. Nivele, cicluri, filiere şi profiluri/ specializăriIII. REFORMA CURRICULARĂ DIN ROMÂNIAIII.1. Coordonatele actualului Curriculum NaţionalIII.2. Componentele structurale ale Curriculum-ului NaţionalIII.3. Principii în elaborarea planurilor-cadru de învăţământIV. PROIECTAREA CURRICULUM-ULUIIV.1. Caracteristicile proiectării curriculareIV.2. Statutul conţinuturilor în proiectarea curricularăIV.3. Etapele proiectării curriculum-uluiBIBLIOGRAFIE

ExtrasI. ISTORIC, EVOLUŢIE, CONCEPTUALIZARE, IPOSTAZE ŞI DIMENSIUNI

I.1. Etimologie şi evoluţie istorică

Conceptul de "curriculum" rămâne în prezent unul din cele mai controversate în teoria educaţională şi unuldin cele mai ambigue în practica educaţională. De altfel, în timp, el a fost acceptat, respins, operaţionalizatîn modalităţi diferite, înţeles şi utilizat necorespunzător, generator chiar al unei mode ş.a.m.d.

Etimologia conceptului "curriculum" (la plural "curricula") se află în limba latină, în care termenul"curriculum" are semnificaţii multiple, însă relativ apropiate: "alergare", "cursă", "parcurgere", "drum","scurtă privire", "în treacăt"; de aici şi semnificaţia contemporană mai frecvent utilizată: parcurs, drum de

viaţă sau carieră ("curriculum vitae").

Toate aceste semnificaţii sugerează un demers complet, comprehensiv, cuprinzător, însă sintetic,condensat, esenţializat şi dinamic, demers întreprins în realizarea unei acţiuni, în abordarea unui domeniuetc. Un curriculum în educaţie trebuie să fie în primul rând relevant prin el însuşi, adică să conţină şi săpromoveze ceea ce este esenţial, util, oportun, benefic şi fezabil.

În domeniul educaţiei, conceptul "curriculum" a fost utilizat în a doua jumătate a secolului XVI, în anul1582 la Universitatea din Leida (Olanda) şi în anul 1633 la Universitatea din Glasgow (Scoţia), ca răspunsal autorităţilor statale la autonomia mare a universităţilor.

Semnificaţiile iniţiale ale conceptului erau acelea de conţinut al învăţământului, de plan sau programă destudiu, respectiv de drum/ curs obligatoriu de studiu/ învăţare. Reapariţia termenului "curriculum" în SUAîn secolul XX valorifică această accepţiune primară, restrânsă, de conţinut al învăţământului, într-o situaţieinstructiv-educativă delimitată în spaţiu şi timp. Însă raţiunea nu a fost deloc cea a unei simple schimbăripur terminologice, ci s-a dorit ca semnificaţia termenului să treacă dincolo de conţinuturi, planuri şiprograme, care reprezentau ceva static, cantitativ şi susceptibil de a fi transferat către educaţi graţie unorfinalităţi rigide.

La începutul secolului XX, în anul 1902, în lucrarea "The Child and the Curriculum", americanul John Deweyintroduce în circulaţie sintagma "experienţă de învăţare" a copilului, organizată de şcoală, alături deansamblul disciplinelor de învăţământ oferite şi studiate şi sugerează complexitatea, amplitudinea şidinamismul curriculum-ului ca realitate educaţională. Sintagma "experienţe de învăţare" a fost preluatăulterior şi utilizată extrem de mult în operaţionalizarea conceptului de "curriculum. El sugereazăcomplexitatea, amplitudinea şi dinamismul curriculum-ului ca realitate educaţională. În lucrarea "Copilul şicurriculum-ul", John Dewey avansa ideea curriculum-ului centrat pe copil, care sã îi permitã acestuia sãutilizeze în activitatea cotidianã ceea ce a învãţat la şcoală şi în activităţile din şcoală, experienţa de zi cuzi. El propunea ca sfera conceptului de "curriculum" sã cuprindă nu numai informaţiile, ci şi demersuriledidactice de asimilare a acestora.

Relevanţa contribuţiei lui John Dewey din perspectiva curriculum-ului constă în:

- curriculum-ul este perceput ca o realitate amplă, dinamică, retroactivă şi proactivă

- curriculum-ul reprezintă un proces interactiv între educator şi educabili

- prefigurează o apropiere între educabil (copil) şi educaţie (curriculum).

Ulterior, după aproape două decenii, americanul Franklin Bobbitt, în lucrarea sa "The Curriculum" (1918),resemnifică conceptul şi include în sfera acestuia întreaga experienţă de învăţare a elevilor, respectiv atâtactivităţile formale, desfăşurate în mediul şcolar, cât şi pe cele desfãşurate în mediul extraşcolar,planificate şi proiectate în şcoală, în vederea realizării unei educaţii globale, integrative. Curriculum-ul estevăzut ca:

- un ansamblu de experienţe concrete, directe şi indirecte, reieşite din derularea efectivă a exersăriiabilităţilor prezente şi ulterioare ale individului

- un ansamblu de experienţe de învăţare explicite, eminamente directe, concepute şi preconizate finalistde către şcoală, pentru a dezvolta abilităţile existente şi a le completa cu altele noi.

Un alt moment de referinţă a fost marcat de contribuţia unui alt american - Ralph Tyler, prin publicarea înanul 1949 a cărţii "Basic Principles of Curriculum and Instruction"; este considerat primul pedagog care aelaborat o formulare modernă a teoriei curriculum-ului. Conceptul era configurat cu focalizarea expresă peinstituţia şcolară, pe autonomia ei în materie de concepţie curriculară. În ceea ce priveşte elaborareacurriculum-ului, Tyler considera că aceasta implică patru acţiuni, cu valoare de norme pedagogiceaplicabile în următoarea ordine ierarhicã:

- formularea obiectivelor învăţării, respectiv a obiectivelor educaţionale ale procesului de învăţământ

- selectarea experienţelor de învăţare şi a conţinuturilor cu valenţe formative, în concordanţã cuobiectivele educaţionale formulate

- stabilirea metodologiilor de organizare a experienţelor de învăţare, funcţie de metodologii şi deconţinuturile selectate

- evaluarea rezultatelor activităţii de instruire.

În a doua jumătate a secolului XX, în Marea Britanie, afinitatea pentru curriculum în educaţie a fostimediată şi totală. De asemenea, el a pătruns şi în alte ţări, cum ar fi: Germania, Olanda, ŢărileScandinave, în timp ce ţări cu mare tradiţie şi forţă în teoria şi practica educaţională, ca Franţa, Belgia,Elveţia, Italia, Spania, au rămas indiferente sau chiar refractare faţă de fenomenul curriculum. În URSS el afost respins cu fermitate, fiind considerat burghez, reacţionar, decadent etc.

La noi, termenul a început să fie semnalat sporadic, încă din anii 1980, însă, din precauţie, el era evitat.Uneori era tradus folosindu-se termeni cum ar fi cel de programă. Însă, deschiderea necesară a avut locabia după 1990 şi mai ales după 1997.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Documentul complet de 35 pagini il poti citi daca il descarci din Biblioteca.RegieLive.ro

Imagini din documentul complet:

Mai multe detalii se gasesc in pagina documentului din Biblioteca.RegieLive.ro