TEORIA RELATIILOR INTERNATIONALE

Epoca pe care o traim este una a schimbarilor, a transformarilor profunde,

transformari care au facut ca relatiile dintre state sa evolueze sau sa se deterioreze, in

anumite cazuri. Amprentele lasate de evenimentele tragice petrecute de-a lungul istoriei

au ramas in constiinta indivizilor, dar si a statelor de care apartin, chiar daca raportul de

forte s-a schimbat: au aparut noi puteri mondiale, au disparut mari imperii. Cele mai

recente traume ale omenirii sunt atentatele si amenintarile teroriste. Aceste noi probleme

ale mediului international au facut sa apara tensiuni intre anumite state, (SUA-IRAQ) ,

aliante intre state pentru formarea unor organizatii internationale pentru mentinerea pacii

( NATO, UE ) . Cu toate acestea, relatiile internationale s-au schimbat, au evoluat in

ciuda faptului ca ordinea internationala s-a schimbat.

Relaţiile dintre naţiuni, în această lume imperfectă, constituie o substanţă fluidă,

întotdeauna în mişcare, schimbându-se subtil de la zi la zi în moduri dificil de detectat cu

miopia momentului şi greu de discernut chiar şi dinperspectiva unui moment viitor.

Situaţia la un moment dat nu este niciodată cu totul la fel cu situaţia de cinci ani mai

târziu – într-adevăr, uneori este semni- ficativ diferită, chiar dacă stadiile prin care s-a

ajuns la această schimbare sunt rareori vizibile la un moment anume. aade aceea, omul

de state înţelept şi experimentat se fereşte de regulă de an- gajamente care vor constitui,

probabil, limitări asupra compor- tamentului guvernului la date necunoscute în viitor, în

situaţii impredictibile. 1

Relațiile Internaționale sunt un domeniu academic, o ramură a științelor politice,

care studiază relațiile dintre actorii statali din cadrul sistemului internațional și

interacțiunile lor cu actori non-statali (organizații interguvernamentale, organizații

nonguvernamentale, corporații internaționale etc.). Acest domeniu de studiu este unul

interdisciplinar, cele mai importante contribuții provenind din științele politice,

1 George Kennan (1984,The Fateful Alliance: France, Russia, and the Coming of the First World War)

economie, geopolitică, studiile de securitate, istorie, filosofie, drept, studii culturale

(studii de arie). Principalele arii de cercetare înrudite domeniului relațiilor internaționale

sunt: economia politică internațională, politica externă, studiile de securitate și cercetările

asupra păcii.

Termenul de relații internaționale se referă la totalitatea interacțiunilor din

cadrul sistemului internațional și la domeniul de studiu care le cercetează.

Relatiile Internationale sunt un domeniu al ştiinţelor politice care studiază lumea

săracă în drepturi şi îndatoriri a relaţiilor dintre state. În viaţa politică internă, statul

deţine monopolul asupra exercitării legitime a violenţei. Înpolitica interna- ţională nu

există o autoritate supraordonată care să aibă monopol legitim asupra violenţei. De aceea,

scena internaţională este unaanarhică, adică ne-ierarhică. Puterea este adesea mai

importantă decât dreptul în relaţiile internaţionale. Totuşi, experienţa individuală a

oamenilor este una a regle- mentată de politica internă. Şi efectele economiei globale sunt

transmise asupra individului prin intermedierea reglemetărilor specifice fiecărui stat.2

ACTORII RELATIILOR INTERNATIONALE

Pe scena mondiala exista personaje, numiti de teoriticieni actori, si anume statele

care se implica, mai mult sau mai putin, care provoaca evenimente sau care sunt

angrenate in evenimente. Cand vorbim de acesti actori, automat trebuie specificate si

raporturile dintre ei. “Modificarea naturii, respectiv a tipului de actor, influenteaza

raporturile dintre acestea si intregul sistem. Ca atare, observarea transformarilor la nivelul

actorilor ne da masura transformarii sistemului insusi.”3

Din punct de vedere istoric , actori au fost colectivitatile umane, orasele-state

grecesti, Imperiul Roman, Imperiul Persan, orasele care au scapat de invaziile popoarelor

migratoare, reusind astfel sa puna bazele statelor de mai tarziu. Astfel, actorul principal a

devenit statul, evolutia sa fiind transmisa intregului sistem din care face parte. Relatiile

Internationale au apărut ca reflecţia asupra statului şi a războiului.

2 Conf. dr. Radu Dudău - Teoria Relatiilor Internationale, Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucuresti, 20083 Prof Univ Dr Ioan Mircea Pascu - Teoria Relatiilor Internationale,Note de Curs, SNSPA, FSP

Unul dintre marii filozofi ai lumii, Niccolo Machiavelli, a enumerat conditiile

prin care statul putea sa evolueze, sa fie compact si stabil : sa mentina caracterul

regimului existent; sa nu sufere o pierdere teritoriala; sa pastreze controlul asupra

structurilor de putere sia institutiilor de guvernare. Machiavelli considera ca buna

guvernare implica pregatirea permanenta a statului pentru razboi. Thomas Hobbes

considera ca statul poate fi construit pe baza intereselor individuale , societatea fiind

dominata de dreptul celui mai puternic. Pentru a depasi aceasta stare, omul incheie un

contract social prin care isi desemneaza un suveran indreptatit sa vegheze la siguranta

supusilor sai. In ceea ce priveste relatiile internationale, Hobbes spune ca razboiul nu este

un fapt necesar, dar posibil. John Locke credea ca oamenii pot coopera inainte de

intemeierea unui stat, aplicand aceasta conceptie si la relatiile internationale dintre state.

Potrivit lui Immanuel Kant, indivizii care actioneaza potrivit intereselor personale sunt

liberi, insa aceasta libertate nu trebuie sa o ingradeasca pe a celor din jur. Oamenii nu

actioneaza intotdeauna rational, ci se lasa cuceriti de pasiuni si slabiciuni, dandu-i statului

motiv sa intervina pentru a-i proteja pe cei din jur, ale caror libertati au fost incalcate.

Daca statele ar fi intocminte rational, nu ar exista razboaie, fiecare stat ar fi parte a unei

ordini internationale rationale.

PUTEREA IN RELATIILE INTERNATIONALE

Puterea se află în epicentrul sistemului internaţional. Concepte precum puteri

regionale, mari puteri, superputeri sau hiperputeri fac parte din limbajul de zi cu zi.

Comportamentul fiecărui stat cât şi dinamica sistemului internaţional îşi au izvorul în

structura şi distribuţia puterii mondiale.4

Puterea este conceptul cheie al relatiilor internationale, pentru ca aceasta

determina actiunile actorilor de pe plan mondial. Pentru a cuceri puterea , pentru a-si

satisface interesele proprii si a-si impunde regulile, statele, si nu numai, transforma

puterea intr-un scop in sine, intrand in competitie. Competitia pentru putere a devenit

generatorul marilor evenimente istorice.

ECHILIBRUL PUTERII

Echilibrul Puterii este o modalitate de mentinere a stabilitatii intr-un sistem compus

din mai multe unitati autonome. Cu toate acestea, ramane problema autoritatii, a repartizarii

echilibrate a puterii intr-un sistem compus din unitati autonome. In general, aceasta autoritate

a fost exercitata de un grup de state influente sau de o mare putere care sa isi impuna vointa.

Premisele asigurarii stabilitatii pe aceasta cale sunt, in esenta, doua:

* ca toate unitatile/entitatile sunt necesare sistemului;

* daca nu se intervine, una din unitati/entitati va cauta sa le "inghita" pe celelalte .

In decursul istoriei, s-au conturat o serie de metode practice de mentinere a

echilibrului si asigurare, pe aceasta cale, a stabilitatii in cadrul sistemului:

a. metoda DIVIDE ET IMPERA, prin intermediul careia se crea un conflict,

manevrandu-se astfel incat ambele parti sa caute sprijin ("cine isi cauta un protector, gaseste

un stapan") de la cel care l-a provocat (istoria este plina de exemple de acest gen, cele mai

recente fiind inregistrate in cazul dezmembrarii imperiilor britanic si sovietic - similitudinea

este remarcabila -, precum si in Iugoslavia);

b. metoda COMPENSATIILOR, in virtutea careia fie se atribuiau teritorii (care, la

randul lor, insemnau polulatie si/sau resurse), fie bani (compensatiile de razboi, de pilda); in

ce priveste teritoriile, practica inregistreaza fie posesiunea nemijlocita, fie cea mediata, prin

intermediul includerii in sfera proprie de influenta (in timp, pe masura ce practicile din prima

4 http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/Puterea-in-Relatiile-Internati43173.php#_ftn2

categorie au devenit tot mai dezavuate, accentul a inceput sa cada tot mai mult pe cele din a

doua categorie, cu precizarea ca, si in acest caz, din cauza aceleiasi dezavuari crescande, s-a

inregistrat o deplasare de accent dinspre zona "vizibilului" spre cea a "invizibilului", in sensul

ca asemenea intelegeri au avut loc tot mai mult in secret - cazul Protocolului Secret al Pactului

Molotov-Ribbentrop, Acordul Procentajelor incheiat intre Churchill si Stalin); 5

c. metoda echilibrului prin intermediul ARMAMENTELOR, cu corolarul ei

CURSA ÎNARMĂRILOR : In secolul XX inarmarea nucleara ii avea ca actori principali

pe URSS si SUA. Spre exemplu, URSS a trimis in spatiu, in 1957, primul satelit artificial

al pamantului - Sputnik, creind o stare de neliniste peste ocean, unde americanii credeau

ca SUA facuse un pas inapoi. Replica a fost submarinul nuclear Nautilus, lansat in 1958.

Cursa inarmarilor a continuat si astfel s-a simtit nevoia unui tratatr de interzicere a

testelor nucleare, incheiat in 1963.

d. metoda aliantelor :

- impotriva dominatiei mondiale: in ceea ce priveste aceasta metoda,

consider ca statele lumii, in special cele foarte mari si influente, vor incerca mereu sa

domine lumea. In ultimul secol, SUA este actorul principal pe scena mondiala, si multi se

intreaba daca va continua sa mai fie multa vreme de acum inainte. Raspunsuri elaborate

si avand la baza o serie de detalii necunoscute publicului larg pot da numai cativa

oameni, insa intrebarea care se contureaza in mintea multora este: Oare daca SUA si-ar

pierde din influenta, am mai avea echilibrul, bineinteles fragil, dar echilibrul mondial

actual ? Oare nu ar risca omenirea sa aiba in viitor un lider egoist, nedemocratic? O alta

optiune ar fi ca acesti “lideri” mondiali sa varieze, sa se schimbe constand, rezultand

poate o instabilitate internationala constanta, popoarele lumii putand fi macinate de

conflictele dintre propriile lor state.

- impotriva altei aliante: Un exemplu in acest caz este Tratatul de la

Varsovia impotriva NATO.

5 Prof Univ Dr Ioan Mircea Pascu-Op cit

O alta perspectiva interesanta asupra echilibrului puterii este emisa de catre Morton

Kaplan. Potrivit acestuia, echilibrul puterii internationale este un sistem social care nu are

in compozitie un subsistem politic. Actorii din cadrul sistemului sunt in exclusivitate actori

nationali, cum ar fi Franta, Germania sau Italia.6

Echilibrul puterii este caracterizat de anumite reguli esentiale care constituie

comportamentul caracteristic al sistemului:

-creste capabilitatile dar negociaza decat sa lupti;

-lupta in detrimentul esuarii cresterii capabilitatilor ;

-opreste lupta in cazul in care exista riscul eliminarii unui actor esential;

-actiuni impotriva oricarei coalitii sau a unui actor care tinde sa devina lider in sistem;

-costrangerea actorilor care se subscriu unor principii organizationale supranaturale;

-permiterea actorilor nationali infranti sau constransi sa reintre in sistem ca parteneri

acceptati.7

Din cele sase reguli pot fi trase anumite concluzii: din primele doua reiese ca

actorii nationali trebuie sa se bazeze pe ei sau pe aliatii lor pentru protejarea propriilor

valori. In cazul in care se dovedesc slabi, aliatii ii pot parasi, astfel ca un actor al scenei

internationale trebuie sa aiba mereu prezenta capacitatea auto-apararii. A treia regula

statueaza posibilitatea alegerii si ajutorului acordat unui aliat. Regulile patru si cinci

insufla ideea ca o coalitie predominanta sau un actor national ar putea constitui o

amenintare a intereselor altor actori. Deasemenea, daca o coalitie devine predominanta,

atunci membrul cel mai mare al acesteia ar putea deveni predominant. Ultima regula se

refera la acceptarea unui membru in sistem: acest lucru depinde de comportamentul

candidatului, comportament care trebuie sa corespunda cu regulile si normele esentiale

ale balantei de puteri.

Relatiile internationale au existat din cele mai vechi timpuri pana in prezent,

deoarece este in instinctual uman sa relationeze, sa socializeze, dar mai ales sa cucereasca

si sa domine. De-a lungul timpului, puterea si cucerirea ei au devenit motorul principal

6 Morton A Kaplan – Some problems of International Systems Research” in International Political Communities: An Anthology (Garden City and New Doubleday and Company, 1966)7 Morton Kaplan - Rules for the Balance of Power System

pentru multi lideri ai unor mari imperii. Prin ambitia si uneori obsesia acestora pentru

putere s-au creat mari imperii, au stralucit popoare, insa, utilizand aceeasi reteta, altele s-

au prabusit dramatic, distrugand nu numai prestigiul cucerit de predecesorii lor, ci si

propriul popor.

Statele din ziua de azi militeaza in marea lor majoritate pentru pace, pentru

echilibru si dreptate, insa acest lucru este mereu umbrit de nevoia de cucerire, mascata de

teluri marete. Azi, principala forta mobilizatoare este economia si prosperitatea ei…..mai

exact banii. Lasand la o parte toate artificiile de care se folosesc liderii lumii, toti incearca

sa supravietuiasca, sa creasca si sa se dezvolte mai repede, mai mult si mai bine, in toate

domeniile: economie, industrie….dar mai ales forta militara, caci provocarile mileniului

III vin din acest domeniu, mai exact : inarmarea nucleara.