Teoria motivaţională a factorilor de igienă şi motivatori a fost iniţiată de cătreun a l t adep t a l şco l i i r e l a ţ i i l o r umane , F rede r i ck He rzbe rg , ps iho log ş i p ro feso r   universitar la Universitatea din Utah. Conform opiniilor sale şi în urma chestionării amulţi ingineri şi economişti, satisfacţia în muncă se datorează factorilor motivatori, iar insatisfacţia, factorilor de igienă.Douglas McGregor, speecialist în psihologie socială şi profesor universitar dem a n a g e m e n t l a M . I . T d i n S U A a s t u d i a t c o m p o r t a m e n t u l u m a n c e s t ă l a b a z a activităţilor manageriale. Acesta emite două seturi de teorii, pe care le denumeşte X şiY, a căror teze se referă la natura comportamentului membrilor unui colectiv.Tezele teoriilor X şi YT e o r ia T e z eX-omu l de cond i ţ i e med ie î ş i man i f es tă ave rs i unea faţă de muncă şi face tot posibilul să o evite-pen t r u că oame n i i   r es p ing mun ca , a ceş t i a t r ebu ie   să fie controlaţi, conştientizaţi, obligaţi şi ameninţaţi  pentru a-i determina să muncească. Se pare că niciun fel de motivare nu este suficientă.-M a r e a   m a j o r i t a t e a   a c e s t e i   c a t e g o r i i   d e   p e r s o a n e   p r e f e r ă   s ă   f i e  î n d r u m a ţ i ,   n u - ş i   a s u m ă responsabilităţi, au puţine ambiţii şi doresc, înaintede toate, securitateY- m a n i f e s t a r e a   i n d i v i d u a l ă   p r i n   d e p u n e r e a   d e   e f o r t f i z i c ş i i n t e l ec tua l es te l a f e l de na tu ra lă p recum odihna şi distracţia- p e l â n g ă c o n t r o l u l e x t e r n ş i a m e n i n ţ a r e , u n m i j l o c eficient pentru determinare şi îndreptarea eforturilor către îndeplinirea obiectivelor, este autocontrolul şiautoconducerea-recompensele sunt mereu asociate cu angajarea faţăde obiective, semnificativă fiind nevoia individualăde autoafirmare- o m u l î n v a ţ ă ,   î n c o n d i ţ i i p r o p i c e , s ă a c c e p t e ş i s ă caute responsabilitatea muncii sale-oam en i i sun t capab i l i să o fe re a t â t c r ea t i v i t a t e câ t ş i ingeniozitate în rezolvarea problemelor organizaţiei- î n c o n d i ţ i i l e   e x i s t e n ţ e i o r g a n i z a ţ i e i d e   t i p m o d e r n ,   p o t e n ţ i a l u l   i n t e l i g e n ţ e i   u m a n e   e s t e   d o a r   p a r ţ i a l utilizat14

Tezele teoriei X au stat, mult timp, la baza practicii manageriale, conducând lastructuri tradiţionale de tip paternalist, autoritar, direcţionate spre controlul membrilor organizaţiei.Teoria Y lansează principiul integrării şi al autocontrolului, ceea ce impuneorganizaţiei să creeze condiţii pentru membrii acesteia, astfel încât aceştia să-şi poatăî n d e p l i n i   s a r c i n i l e   î n   c o n d i ţ i i   o p t i m e .   I n t e g r a r e a   s c o p u r i lo r   i n d i v i d u a l e   a l e  pe rsona lu lu i cu ce le a l e ob iec t i ve lo r o rgan i za ţ i e i , o vo r conduce pe aceas ta sp re atingerea ţelurilor propuse.Rensis Likert a creat cele patru sisteme ale stilurilor manageriale, aducându-şi ocontribuţie esenţială în promovarea managementului resurselor umane. Con

formteoriilor emise de către Likert, cele patru sisteme pot fi definite astfel:-s i s t e m u l   I   –   i m p u n e u n   s t i l m a n a g e r i a l a u t o r i t a r , s t r u c t u r a t ş i   o r i e n t a t   s p r e sarcini.-sistemul II – comportament managerial caracterizat prin lipsă de încredere faţăde angajaţi, cu foarte puţine situaţii de delegare a autorităţii.- s i s t emu l I I I –   se man i f es tă î nc r ede rea man age r i l o r f a ţ ă de  ang a ja ţ i , da r ace as t anu este deplină. Deciziile strategice sunt luate la vârf.- s i s t e m u l I V   –   c e l   a l m a n a g e m e n t u l u i   b a z a t   p e m u n c a î n   e c h i p ă ,   î n c r e d e r e   ş i orientare către dezvoltarea relaţiilor umane.Deceniul nouă al secolului XX a adus îmbunătăţiri ale teoriilor lui McGregor    p r i n s tud i i l e l u i W i l l i am Ouch i . Aces te a em ist eo r i a Z, con fo rm că re ia pen t ru f i n a l i z a r e a   a c ţ i u n i l o r   o r g a n i z a ţ i e i   t r e b u i e   r e a l i z a t   c o n se n s u l   î n t r e   m a n a g e r i   ş i subordonaţi şi scoate în evidenţă importanţa managementului participativ. Teoria luiOuchi poate fi rezumată în următoarele cinci concepte:•elaborarea deciziilor se face prin consens•relaţiile dintre manageri şi colaboratori se bazează pe încredere•se acordă importanţă sporită responsabilizării individuale•angajarea pe termen lung a personalului•promovarea personalului şi evaluarea performanţelor sunt relativ incerteŞcoala relaţiilor umane a adus contribuţii importante în îmbunătăţirea relaţiilor de muncă şi în motivarea personalului. De asemenea, principiile sale au condus laacordarea unei importanţe deosebite echipei de lucru şi nivelului de cooperare. Prinînlocuirea autorităţii oficiale s-a dat putere de decizie şi nivelurilor inferioare. S-ad e m o n s t r a t c ă d e c i z i i l e l u a t e c â t m a i a p r o a p e d e l o c u l a p l i c ă r i i l o r , p r e c u m ş i des cen t ra l i za rea   s t r uc tu r i l o r ,   conduc   l a  e f i c i en t i za rea  mun c i i   ş i   l a  pos ib i l i t a t ea atingerii obiectivelor organizaţiei într-un timp mai scurt.3 Şcoala sistemelor socialeŞcoala sistemelor sociale, deschizătoare a managementului modern, îşi areo r i g i n i l e   î n   a   d o u a   j u m ă t a t e   a   s e c o l u l u i   X X .   A v â n d   î n  v e d e r e   c r e ş t e r e a   î n15

com p le x i t a te  a  ac t i v i t ă ţ i l o r   o rgan i za ţ i i l o r ,   se   s im ţea  nev o ia   i n t eg ră r i i î n   ş t i i n ţ a man age r i a l ă  a  uno r   no ţ i un i   d i n  ma tema t i că ,   c i be rne t i că ,   s t at i s t i c ă ,   i n f o rm a t i că , soc io l og ie ,   ana l i ză  econom ică ,   r ezu l t ând   î n   f e l u l  ace s ta  o  abo rda re   s i s t em ică  amanagementului, capabilă să surprindă organizaţiile în dinamismul lor.  Aceastăteorie integratoare a managementului permite o orientare strategică a organizaţiilor, prin exercitarea tuturor funcţiunilor întreprinderii.Şcoa la s i s t eme lo r soc ia l e a re ca rep rezen tan ţ i de bază pe : No rbe r t W iene r ,He rbe r t S imon , Pe te r D rucke r , Hen ry M in t zbe rg , M icha l Po r te r , Cha r l es Handy , Thomas Peters, Kenichi Ohmae, Chester Barnerd, A. Etzioni, M. Haire, etc.Teoria ce stă la baza existenţei şcolii sistemelor sociale este aceea care trateazăorganizaţia ca un ansamblu dinamic al unor părţi

interdependente, a căror integraree s t e c o n d i ţ i o n a t ă d e o s e r i e d e f a c t o r i d e d e c i z i e , p s i h o l o g i c i ş i s o c i o l o g i c i c e de t e rm ină  a rm on i za rea  ac t i v i t ă ţ i l o r   o rg an i za ţ i e i   ş i   o r i en t a rea  e i   sp re  a t i nge rea obiectivelor.Sistemul, privit ca un ansamblu de componente aflate în strânsă legătură şi interdependenţă reciprocă, funcţionează datorită interacţiunii directe a părţilor sale şise găseşte în echilibru atâta timp cât deciziile luate conduc la adaptarea organizaţiei laschimbările mediului extern. Conform principiului lui Charles Barnard (enunţat îna n i i   3 0 ,   v a l a b i l   ş i   î n   p r e z e n t ) ,   f i e c a r e   o r g a n i z a ţ i e   e s te   u n   s i s t e m   d e s c h i s   c e interacţionează permanent cu mediul extern, dispunând de supape de intrare şi ieşire,în interiorul căruia se derulează un complex proces de transformare. Aceste proces poate fi privit atât ca un proces tehnic, cât şi ca unul strict legat de relaţiile interumanedin interiorul organizaţiei.Î n ceea ce p r i veş te imp l i ca rea rep rezen tan ţ i l o r şco l i i s i s t eme lo r soc ia l e î n dezvoltarea acestui curent, nominalizăm câteva dintre lucrările de referinţă:-Norbert Wiener, în lucrareaCybernetics (1948),dezvoltă teoria sistemelor şiaduce noutăţi în domeniul ciberneticii;-Herbert Simon (premiul Nobel pentru economie în anul 1978), în lucrarea saAdministrative Behavior (1947),   p r e z i n t ă   l i m i t e l e   a c ţ i u n i i   u m a n e   c a   f i i n d determinate de capacităţile individuale şi de scopurile personale. Pornind de laaceas ta , a desc r i s apo i p rocesu l de l ua re a dec i z i i l o r ca f i i nd compus d in determinarea situaţiei prezente, actul de concepţie şi activitatea de selecţie;-Peter Drucker, în lucrarea care la impus ca cel mai de seamă reprezentant almanagementului modern,The practice of management (1954),emite teoriamanagementului prin obiective, spunând că acestea trebuie să fie operaţionale,m o t i v a n t e ,   m u l t i p l e ,   s t a b i l i t e   î n   s e c t o a r e   c h e i e ,   s ă   pe r m i t ă   c o n c e n t r a r e a resurselor şi eforturilor. Elaborează principii ale managementului modern şiabordează problematica organizării structurale a organizaţiilor;-Thomas Peters, în lucrărileÎn căutarea excelenţei (1982) şi O pasiune pentruexcelenţădezvoltă mitul pentru excelenţă şi emite opt caracteristici comune alemanagementului pentru excelenţă, având la bază un studiu efectuat la 43 dintrecele mai competitive firme din lume;16

-Henry Mintzberg îşi canalizează cercetările spre trei domenii de maxim interes  p e n t r u   t o a t e   o r g a n i z a ţ i i l e ,   ş i   a n u m e :   u t i l i z a r e a   t i mp u l u i   d e   m u n c ă   a l man age r i l o r ,   s t r a teg ia  p roduc ţ i e i   ş i   s t a b i l i r ea  nevo i l o r   f i rme i .  Aces tea   sun cuprinse în lucrareaNatura muncii manageriale (1973);-

Robert Mathis, în lucrareaPersonal human resource, îşi aduce contribuţia ladezvo l t a rea managemen tu lu i r esu rse lo r umane , pe ca re î l cons ide ră ca unansamb lu de ac t i v i t ă ţ i men i t e să conducă l a u t i l i za rea e f i cace ş i e f i c i en tă a capitalului uman într-o organizaţie.Esenţa gândirii integratoare în abordarea exponenţilor şcolii sistemelor sociale poate fi sintetizată prin următoarele teze:Sistemul dinamic la organizaţiilor este format din subsisteme a căror grad şinivel de integrare condiţionează realizarea obiectivelor propuse;Comunicarea are rol esenţial în integrarea subsistemelor;Procesu l de l ua re a dec i z i e i r ep rez in tă ac t i v i t a tea esen ţ i a l ă î n f unc ţ i ona rea organizaţiei;Recompensa materială nu este singurul stimulator în muncă, existând şi alţifactori (condiţii de muncă, satisfacţie personală, etc.);Creşterea performanţelor organizaţiilor este dependentă de capacitatea acestorade a se adapta la modificările mediului în care îşi desfăşoară activitatea;Abordarea organizaţiei în manieră interdisciplinară.Cu siguranţă că există şi limite şi au fost aduse critici acestor teorii, cum ar fi:Înscrierea neclară în domeniul ştiinţei conducerii a teoriei sistemice;Exacerbarea poziţiei ierarhiceNu au fost identificate cu exactitate variabilele ce afectează activităţile interneale organizaţiei;4 Şcoala cantitativăD e z v o l t a r e a   a c e s t u i   c u r e n t   î n   g â n d i r e a   m a n a g e r i a l ă   s - a  a f i r m a t   ş i   a   l u a t amploare în timpul celui de-al doilea război mondial. Protagoniştii acestui curent auabordat iniţial probleme din domeniul militar prin adoptarea unor metode cantitative pentru optimizarea alocării resurselor. În esenţă, aceştia au adaptat modelul matematicşi statistic la cerinţele practicii manageriale, contribuind la dezvoltarea caracteruluiaplicativ al soluţiilor decizionale.D in t re r ep rezen tan ţ i i de seamă a i şco l i i can t i t a t i ve po t f i nom ina l i za ţ i : A . Kaufman, J. Lesourne, J. Starr, etc.Contribuţiile esenţiale în ceea ce priveşte implicarea reprezentanţilor şcoliicantitative în dezvoltarea managementului modern, sunt:-i n t e r d i s c i p l i n a r i t a t e a -utilizarea echipamentelor informatice în procesarea rapidă a datelor -introducerea metodelor şi tehnicilor cantitative în conducerea activităţilor17

- u t i l i z a r e a   m o d e l e l o r   m a t e m a t i c e   c a   i n s t r u m e n t a l   p r e c i s î n   a c t i v i t ă ţ i l e   d e conducere-con cen t ra rea pe u t i l i za rea uno r c r i t e r i i dec i z i on a le de na tu ră econo mică ( cos t ,  profit, venit).C e a   m a i   s u b s t a n ţ i a l ă   c o n t r i b u ţ i e   a   ş c o l i i   c a n t i t a t i v e   a   f os t   c e a   l e g a t ă   d e fundamentarea deciziilor şi acţiunilor manageriale prin

utilizarea instrumentaluluimatematic şi statistic, folosind tehnica de calcul modernă. Au apărut noi concepte,  precum prognoza, analiza stocurilor, metode statistice de control, şi altele, acesteadatorită utilizării pe scară largă a sistemelor informaţionale computerizate (sisteme informatice), ce satisfac cerinţele moderne impuse de conducerea unei organizaţii.Mu l t e au f os t exemp le le ca re au condus l a o aud ien ţă deoseb i t ă î n r ându l managerilor unor firme de renume privind aplicarea tezelor şcolii cantitative. FirmaAVON, î n p l an i f i ca rea ş i dezvo l t a rea aces te ia , a u t i l i za t me tode s ta t i s t i ce pen t ruana l i za imp l i ca ţ i i l o r sch imbă r i i po l i t i c i i sa le de p re ţu r i . SEEQ TECHNOLOGY,  producător de microcipuri, şi-a îmbunătăţit managementul stocurilor şi procesul de producţie atunci când surplusul de pe piaţă a făcut să scadă vertiginos preţurile, subcostul de fabricaţie.Au fost aduse şi critici ale acestor teorii, pe care unii le consideră ca fiind limiteale şcolii cantitative:-s i m p l i f i c a r e a   r e a l i t ă ţ i i   p r i n   î n c a d r a r e a   e i   î n t r - u n   n u m ă r  l i m i t a t   d e   t i p a r e   d e rezolvare;- l i m i t a r e a   l a   a s p e c t e l e   d e  n a t u r ă   c a n t i t a t i v ă   a   a v u t   c a   e f e c t   m i n i m a l i z a r e a elementelor calitative;- l im i t a rea dem ers u lu i do r l a   p r egă t i r ea dec i z i i l o r f ă ră a   se o fe r i a l t e rna t i v e l a variantele propuse;-f a c t o r u l   u m a n   e s t e   f o a r t e   g r e u   d e   m o d e l a t  c a n t i t a t i v ,   d r e p t   u r m a r e funcţionalitatea modelelor este limitată;-abordarea insuficientă a tuturor funcţiilor managementului.5 Şcoala empiricăŞcoa la emp i r i că , denumi tă ş i şcoa lă neoc las i că , a apă ru t î n u l t ime le două decenii ale secolului XX şi are ca principali reprezentanţi pe A. Sloan, E. Dale, O.Ge l i n i e r ş i a l ţ i i . P romo to r i i aces te i şco l i au avu t ca p r i nc ipa l ob iec t dezvo l t a rea teo r i i l o r   şco l i i   c l as i c e  p recu m ş i   abo rda rea  no rma t i vă  a  p r ob l eme lo r   con duc e r i i organizaţiilor.Principalele contribuţii ale şcolii empirice se manifestă în următoarele direcţii:•cea mai frecventă măsură a capacităţii organizaţiei de a se adapta, menţine şidezvolta este profitul, prin măsurarea acestuia în indicatori exacţi, stimulareafo l os i r i i m i j l o ace lo r ce  as i gu r ă   c re ş te rea ş i   l oca l i za rea  e lemen te lo r   ce  po t determina nivelul productivităţii;18

•se conturează metoda conducerii prin obiective (divizarea pe centre de profit,sau de costuri);•se aduc argumente faptului că eficacitatea activităţilor organizaţiilor este direct proporţională cu gradul de descentralizare a responsabilităţilor şi cu existenţaunui sistem de control riguros;•este elaborată teza conform căreia organizaţia este performantă în măsura înca re pe rsona lu l es te mo t i va t co respunză to r ş i ex i s t ă un au ten t i c c l ima t de competitivitate.Dintre criticile aduse şcolii empirice, se pot enumera:oimposibilitatea aplicării conceptelor la marile corporaţii;o

s u p r a e v a l u a r e a   i n t e r e s u l u i   r e p r e z e n t a t   d e   e x p e r i e n ţ e l e   u n o r  o r g a n i z a ţ i i reprezentative;otensionarea climatului din organizaţie prin maximizarea efectului profitului;oriscul reprezentat de utilizarea exagerată a studiilor de caz în programele de perfecţionare a cadrelor de conducere6 .Ten d in ţ e în managementu l mode rnDe- a lungul timpului, în evoluţia ştiinţei manageriale s-au manifestat diferenţeş i t e n d i n ţ e m a j o r e î n m o d u l d e a b o r d a r e t e o r e t i c ă , c â t ş i d e a p l i c a r e p r a c t i c ă a   p r i n c i p i i l o r   ş i   t e o r i i l o r   e n u n ţ a t e .   C e l   m a i   a d e s e a   s e   fa c e   r e f e r i r e   d i r e c t ă   l a managementul occidental (în particular Nord American) şi cel Japonez.Dezvo l t a rea  ac t i v i t ă ţ i l o r   eco nomice   î n t r -un   r i tm  a le r t ,   î n   ce le  două   zon egeografice distincte, precum şi implicarea în aceasta a două culturi total diferite, facec a m a n a g e m e n t u l o c c i d e n t a l ş i c e l j a p o n e z s ă f i e p u n c t u l d e c o n t r o l a l t u t u r o r   variantelor aplicabile la nivelul organizaţiilor mondiale. Un studiu comparativ al celor două culturi manageriale se prezintă astfel:A b o r d a r e   o c c i d e n t a l ă A b o rd a r e   j a p o n e z ăD e l i m i t a r e   e x a c t ă   î n t r e   c e i   c e gândesc şi cei ce executăA t â t   c o n d u c ă t o r i i   c â t   ş i execu tan ţ i i se imp l i că d i r ec t î n  procesul decizionalM e d i u l   î n   c a r e   î n t r e p r i n d e r e a există este considerat cunoscutMediul este considerat abstractS e   p u n e   a c c e n t   p e   m o t i v a r e a s a l a r i a ţ i l o r ,   a n t r e n a r e a  l o r   ş i v a l o r i f i c a r e a   t o t a l ă   a  potenţialului acestoraSe consideră motivaţi prin însăşiapartenenţa lor la organizaţieP r e o c u p a r e   p r i o r i t a r ă   a s u p r a aspectelor tehnologiceImp or t an ţ ă  ega lă  aco rda tă  a tâ ta s p e c t e l o r   t e h n ic e   c â t   ş i economice19