TEMA 3 CODUL ETIC ŞI PRINCIPII FUNDAMENTALE

3.1 Structura Codului etic, principii fundamentale. 3.2 Modul de abordare conceptuală a independenţei în circumstanţe specifice.

3.1 Structura Codului etic, principii fundamentale.Codul etic al profesioniştilor contabili a fost publicat în anul 1992 de către Comitetul de etică al IFAC, înlocuind Direcţiile IFAC privind etica pentru profesionaliştii contabili din anul 1990, care stabileau responsabilităţi mai reduse profesionaliştilor contabili. În elaborarea şi în revizuirea Codului de etică, IFAC are în vedere două aspecte:

Misiunea IFAC şi a profesiei contabile de a deservi interesul public; Principalele obiective ale profesiei.Obiectivele pot fi atinse dacă profesia reuneşte patru necesităţi fundamentale: Credibilitatea; Profesionalismul; Calitatea înaltă a serviciilor; Încredere publicului în munca efectuată de membrii profesiei.În ceea ce priveşte independenţa, aceasta era prevăzută în mod explicit numai pentru acei

profesionişti contabili care efectuau misiuni de asigurare, însă era luată în considerare în mod indirect prin obligaţia de menţinere a obiectivităţii prevăzută în Secţiunea 1 a Codului de etică şi aplicabilă pentru toţi profesioniştii contabili. În anul 2000 a fost prezentat primul proiect de modificare a secţiunii 8 din Codul etic privitoare la independenţă. Acesta conţinea un cadru conceptual pentru asigurarea independenţei unui profesionist contabil, într-o abordare numită riscuri şi măsuri de protecţie. S-a făcut distincţia între independenţa în fapt şi independenţa în aparenţă, conform principiului „dreptatea nu trebuie doar făcută, ci şi văzută că se face”.

După discutarea intensă a acestuia, un an mai tîrziu, a fost readus în atenţie un al doilea proiect în care abordarea se numea ameninţări şi măsuri de siguranţă. O altă modificare semnificativă inclusă în al doilea proiect a constatat în extinderea cercului de persoane care ar putea afecta independenţa. Ca atare, spre sfîrşitul anului 2001, au fost emise noile reglementări privind independenţa auditorului. În timp, Codul etic pentru profesioniştii contabili a suferit şi alte modificări, cele mai recente revizuiri avînd loc în iulie 2006 şi iulie 2009. Codul etic revizuit în anul 2009 intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie 2011Codul etic al profesioniştilor contabili intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011 este structurat în trei părţi (compartimente):Partea A – Aplicarea generală a Codului etic emis de IESBA, cuprinde următoarele secţiuni:

100 Întroducere şi principii fundamentale; 110 Integritate; 120 Obiectivitate; 130 Competenţa profesională şi atenţia cuvenită; 140 Confidenţialitate; 150 Comportamentul profesional.

Partea A- stabileşte principiile fundamentale de etică profesională pentru profesioniştii contabili şi oferă un cadru conceptual pe care aceştia trebuie să îl aplice pentru:(a) Identificarea ameninţărilor privind conformitatea şi principiile fundamentale;(b) Evaluarea importanţei ameninţărilor identificate; şi(c) Aplicarea măsurilor de protecţie, atunci când este cazul, pentru a elimina ameninţările sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Măsurile de protecţie sunt necesare atunci când un profesionist contabil stabileşte faptul că ameninţările nu sunt la un nivel la care o terţă parte rezonabilă şi informată, evaluând toate faptele şi circumstanţele specifice disponibile profesionistului contabil la acel moment, ar putea concluziona că nu este compromisă conformitatea cu principiile fundamentale.

Un profesionist contabil trebuie să facă uz de RAŢIONAMENTUL PROFESIONAL atunci când aplică acest cadru de lucru conceptual.Partea B – Profesioniştii contabili în practica publică, cuprinde următoarele secţiuni:

200 Întroducere; 210 Numirea profesională; 220 Conflicte de interese; 230 Opinii suplimentare; 240 Onorarii şi alte tipuri de remuneraţii; 250 Marketingul serviciilor profesionale; 260 Cadouri şi ospitalitate; 270 Custodia activelor clientului; 280 Obiectivitate – Toate serviciile; 290 Independenţă – Misiuni de audit şi revizuire; 291 Independenţă – Alte misiuni de asigurare; Interpretarea 2005 – 1.

Partea C – Profesioniştii contabili angajaţi Cuprinde secţiunile: 300 Întroducere; 310 Conflicte potenţiale; 320 Întocmirea şi raportarea informaţiilor; 330 Deţinerea de expertiză suficientă; 340 Interese financiare; 350 Stimulente; Definiţii; Data intrării în vigoare.

Părţile B şi C ilustrează modul în care cadrul conceptual trebuie aplicat în situaţii specifice. Acestea oferă exemple de măsuri de protecţie care pot fi adecvate pentru a aborda ameninţările la adresa conformităţii cu principiile fundamentale. Ele descriu de asemenea, situaţii în care nu sunt disponibile măsuri de protecţie pentru a aborda ameninţările şi, în consecinţă, circumstanţele sau relaţia care generează ameninţările trebuie evitată.

Partea B se adresează profesioniştilor contabili în practica publică.Partea C se aplică auditorilor, profesioniştilor contabili angajaţi. Profesioniştii contabili în

practica publică pot găsi, de asemenea, în partea C, recomandări pentru circumstanţe speciale ale activităţii lor.

Principiile fundamentale.Un profesionist contabil trebuie să respecte următoarele principii fundamentale:

(a) Integritate – trebuie să fie sincer şi onest în toate relaţiile profesionale şi de afaceri;(b) Obiectivitate – trebuie să fie imparţial, să nu se afle în conflict de interese sau sub influenţe nedorite ale altor părţi, care să prevaleze asupra RAŢIONAMENTULUI PROFESIONAL sau de afaceri;(c) Competenţa profesională şi atenţia cuvenită – trebuie să-şi menţină cunoştinţele şi aptitudinile profesionale la nivelul necesar pentru a se asigura că un client sau un angajator primeşte servicii profesionale competente, bazate pe ultimile evoluţii din practică, legislaţie şi tehnică şi acţionează în mod responsabil şi în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale aplicabile;(d) Confidenţialitate – trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiilor dobândite ca urmare a relaţiilor profesionale şi de afaceri şi nu trebuie să divulge astfel de informaţii către terţe părţi fără o autorizare specifică adecvată, cu excepţia cazului în care există un drept sau o obligaţie legală sau profesională de a dezvălui aceste informaţii, şi nici să folosească aceste informaţii pentru avantajul personal sau al altor părţi terţe;

(e) Comportament profesional – trebuie să respecte legile şi reglementările şi să evite orice acţiune care discreditează profesia.

Secţiunile 110 – 150 prezintă în detaliu fiecare din aceste principii fundamentale.

3.2 Modul de abordare conceptuală a independenţei în circumstanţe specifice.

Partea B „Profesionişti contabili în practica publică” a Codului etic, prin secţiunea 290 „Independenţă – misiuni de audit şi revizuire” şi secţiunea 291 „Independenţă – Alte misiuni de asigurare” abordează cerinţele cu privire la independenţă pentru:

misiunile de audit misiunile de revizuire; alte misiuni de asigurare.În cazul misiunilor de audit, misiunilor de revizuire, altor misiuni de asigurare este în

interesul public şi, prin urmare stipulat în Codul etic, că membrii echipelor de audit să fie independenţi faţă de clientul de audit. Compartimentul (partea) B, secţiunile 290 şi 291, a Codului etic au ca obiectiv oferirea sprijinului companiilor, membrilor echipelor de audit atunci cînd aplică abordarea cadrului conceptual, pentru a obţine şi menţine independenţa.

Independenţa implică: Independenţa la nivel mental; Independenţa de fapt.

Abordarea cadrului conceptual este aplicată de către profesioniştii contabili pentru: Identificarea ameninţărilor la adresa independenţei; Evaluarea importanţei ameninţărilor identificate; Aplicarea măsurilor de protecţie, atunci cînd este necesar, pentru a le elimina sau pentru a

le reduce la nivel acceptabilÎn procesul de adoptare a deciziei de acceptare sau continuare a unei misiuni sau a deciziei

dacă o anumită persoană poate fi membru al echipei de audit, o companie trebuie să identifice şi să evalueze ameninţările la adresa independenţei.Misiunile de audit şi misiunile de revizuire, care sunt misiuni de asigurare, în cadrul cărora un profesionist contabil în practică publică exprimă o concluzie cu privire la situaţiile financiarecad sub incidenţa Secţiunii 290. Astfel de misiuni cuprind misiuni de audit şi de revizuire în vederea raportării pe baza unui set complet de situaţii financiare sau a unei singure situaţii financiare.

Cerinţele de independenţă pentru misiunile de asigurare, care nu constituie nici misiuni de audit, nici misiuni de revizuire, sunt abordate în Secţiunea 291.

Punctele 290.102 – 290.231 descriu situaţiile specifice şi relaţiile care generează sau pot genera ameninţări referitoare la independenţă. Printre aceste abordări sunt:

Interese financiare; Împrumuturi şi garanţii; Relaţii de afaceri; Relaţii familiale şi personale; Angajarea la clienţii de audit; Transferarea temporară de personal; Servicii recente furnizate clienţilor de audit; Deţinerea unei funcţii de conducere sau de director în cadrul clientului de audit; Asocierea îndelungată a personalului de conducere (inclusiv a rotaţiei partenerului) cu un

client de audit; Furnizarea de servicii de non-asigurare clienţilor de audit; Responsabilităţile conducerii; Întocmirea înregistrărilor contabile şi ale situaţiilor contabile; Servicii de evaluare; Servicii de consultanţă fiscală;

Servicii de audit intern; Servicii pentru sistemele IT; Servicii de consultanţă în legătură cu litigiile; Servicii juridice; Servicii de recrutare; Servicii cu privire la finanţele corporative; Onorarii (onorarii – valoare relativă; onorarii – restanţă; onorarii contingente); Politici de compensare şi evaluare; Cadouri şi ospitalitate; Litigii actuale sau potenţiale.

Rapoarte care conţin restricţii cu privire la utilizare şi distribuire. În anumite circumstanţe care implică misiunii de audit în care raportul de audit include o restricţie cu privire la utilizare şi distribuire şi sunt furnizate anumite condiţii de îndeplinit, cerinţele de independenţă din Secţiunea 290 pot fi modificate conform conţinutului punctelor 290.500 şi 290.514. Modificările nu sunt permise în cazul în care auditul situaţiilor financiarebeste solicitat prin lege sau reglementări.Fiecare din abordările enumerate mai sus sunt descrise, comentate în Codul etic. De exemplu abordarea „Interese financiare” (290.102) menţionează faptul că deţinerea unui interes financiar într-un client de audit poate genera o ameninţare de interes propriu. Existenţa şi importanţa oricărei ameninţări generate depinde de:

a) rolul persoanei care deţine interesul financiar;b) rolul persoanei care deţine interesul financiar;c) pragul de semnificaţie al interesului financiar.

În cazul în care un membru al echipei de audit are o rudă apropiată despre care echipa de audit cunoaşte că ar avea un interes financiar direct sau un interes financiar indirect semnificativ în clientul de audit, este generată o ameninţare de interes propriu. Importanţa ameninţării va depinde de factorii precum:

Natura relaţiei dintre membrul echipei de audit şi ruda apropiată; Pragul de semnificaţie al interesului financiar al rudei;

Importanţa ameninţării necesită a fi evaluată şi trebuie aplicate măsurile de protecţie necesare pentru a elimina sau reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Măsurile de protecţie pot fi:

Ruda apropiată renunţă, cît mai curînd posibil, la toate interesele financiare sau renunţă la o parte suficientă dintr-un interes financiar indirect, astfel încît interesul rămas să nu mai fie semnificativ;

Un profesionist contabil revizuieşte munca membrului echipei de audit; Înlăturarea acelei persoane din echipa de audit....

Secţiunea 291„Independenţă – Alte misiuni de asigurare” abordează cerinţele cu privire la independenţa misiunilor de asigurare, care nu sunt misiuni de audit sau revizuire. În anumite situaţii care implică misiuni de asigurare al căror raport de asigurare include restricţii cu privire la utilizare şi distribuţie şi sunt îndeplinite anumite condiţii, cerinţele cu privire la independenţă din această secţiune pot fi modificate conform prevederilor punctelor 291.21 – 291.27. Punctele 291.104 – 291.159 descriu situaţii şi relaţii specifice care generează sau pot genera ameninţări la adresa independenţei. Punctele descriu ameninţările posibile şi tipurile de măsuri de protecţie care ar putea fi adecvate pentru eliminarea sau reducerea ameninţărilor la un nivel acceptabil şi identifică anumite situaţii în care nici o măsură de protecţie nu poate reduce ameninţările la un nivel acceptabil.

Punctele nu descriu toate situaţiile şi relaţiile care generează sau pot genera ameninţări la adresa independenţei. Compania de audit, membrii echipei de asigurare trebuie să evalueze

implicaţiile unor situaţii asemănătoare, dar diferite, şi şă determine dacă măsurile necesare de protecţie, inclusiv cele specificate în punctele 200.11 – 200.14, pot fi aplicate.

Interpretarea 01/2005 furnizează recomandări suplimentare privind aplicarea cerinţelor de independenţă aferente misiunilor de asigurare, cuprinse în Secţiunea 291.

Punctele 291.104 – 291.120 conţin referinţe la pragul de semnificaţie al unui interes financiar, împrumut sau garanţie, sau semnificaţie a unei relaţii de afaceri.

Punctele 291.104 – 291.159 descriu situaţiile specifice şi relaţiile care generează sau pot genera ameninţări referitoare la independenţă. Printre aceste abordări sunt:

Interese financiare; Împrumuturi şi garanţii; Relaţii de afaceri; Relaţii familiale şi personale; Angajarea la clienţii de audit; Transferarea temporară de personal; Servicii recente furnizate clienţilor de audit; Deţinerea unei funcţii de conducere sau de director în cadrul clientului de audit; Asocierea îndelungată a personalului de conducere (inclusiv a rotaţiei partenerului) cu un

client de audit; Furnizarea de servicii de non-asigurare clienţilor de audit; Responsabilităţile conducerii; Alte consideraţii; Onorarii (onorarii – valoare relativă; onorarii – restanţă; onorarii contingente); Politici de compensare şi evaluare; Cadouri şi ospitalitate; Litigii actuale sau potenţiale