TEHNICI CROMATOGRAFICE PENTRU · PDF filemierea de albine » cuprinde urm ătoarele p...

I

UNIVERSITATEA DE ŞTIIN ŢE AGRICOLE ŞI MEDICIN Ă VETERINAR Ă

CLUJ-NAPOCA

ŞCOALA DOCTORAL Ă

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII

Chim. VICTORI ŢA BURIAN (BONTA)

TEHNICI CROMATOGRAFICE PENTRU

DETERMINAREA CONTAMINANŢILOR DIN

MIEREA DE ALBINE

REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT

Conducător ştiin ţific

Prof. Univ. Dr. LIVIU ALEXANDRU M ĂRGHITA Ş

Cluj-Napoca

2011

II

CUPRINS

Pag. teza

Pag. rezu-mat

INTRODUCERE 9 1

PARTEA ÎNTÂI : STUDIU BIBLIOGRAFIC 11

1. SURSE DE CONTAMINARE A PRODUSELOR APICOLE 12 2

1.1. CONTAMINAREA DATORATĂ UNOR FACTORI DIN

MEDIU 13

1.2. CONTAMINAREA DATORATĂ PRACTICILOR APICOLE 17

2. CLASIFICAREA SI STRUCTURA PRINCIPALILOR

CONTAMINAN ŢI (ANTIBIOTICE ŞI PESTICIDE) 22

3. METODE DE IDENTIFICARE ŞI CUANTIFICARE A

ANTIBIOTICELOR ŞI PESTICIDELOR DIN MIERE 31 2

3.1. METODE DE SCREENING 32

3.2. CROMATOGRAFIA LICHIDĂ DE ÎNALTĂ PERFORMANŢĂ

(HPLC) CU DIFERITE TIPURI DE DETECŢIE 34

3.2.1. Principiul cromatografiei lichide 34

3.2.2. Tehnici de extracţie 37

3.2.3. Detectori utilizaţi în cromatografia lichidă 39

3.3. CROMATOGRAFIA GAZOASĂ CUPLATĂ CU

SPECTROMETRIE DE MASĂ (GC-MS) 47

3.3.1. Principiul cromatografiei gazoase 47

3.3.2. Interfeţe utilizate în cromatografia GC-MS 50

3.3.3. Detectori utilizaţi în cromatografia gazoasă 52

3.4. APLICAŢII ALE CROMATOGRAFIEI ÎN DETERMINAREA

CONTAMINANŢILOR DIN MIERE 54

3.4.1. Stadiul cunoaşterii în determinarea reziduurilor de

tetracicline din miere 55

3.4.2. Stadiul cunoaşterii în determinarea reziduurilor de

cloramfenicol din miere 57

III

3.4.3 Stadiul cunoaşterii în determinarea reziduurilor de

pesticide din miere 59

PARTEA A DOUA : CERCET ĂRI PROPRII 64

4. SCOP ŞI OBIECTIVE 65 3

5. DETERMINAREA REZIDUURILOR DE TETRACICLINE

(TETRACICLINA ŞI OXITETRACICLINA) DIN MIERE PRIN

TEHNICA HPLC-PDA

66 3

5.1. MATERIALE 66 3

5.2. METODĂ 67 4

5.2.1. Dezvoltarea metodei de determinare a reziduurilor de

tetracicline 67 4

5.2.2. Validarea metodei de determinare a reziduurilor de

tetracicline 76 5

5.2.3. Aplicabilitatea metodei dezvoltate şi validate 79

5.3. REZULTATE ŞI DISCUŢII 80 5

5.4. CONCLUZII PARŢIALE 91 7

6. DETERMINAREA REZIDUURILOR DE CLORAMFENICOL

DIN MIERE PRIN TEHNICA LC-MS 92 8

6.1. MATERIALE 93 8

6.2. METODĂ 93 8


cloramfenicol 93 8


cloramfenicol 101 9




7. DETERMINAREA REZIDUURILOR DE PESTICIDE

ORGANOCLORURATE ŞI ORGANOFOSFORICE DIN MIERE

PRIN TEHNICA GC-MS

108 12

7.1. MATERIALE 108 12

IV

7.2. METODĂ 109 12


pesticide 109 12


pesticide 120 14




8. FACTORI EXTERNI CE INFLUEN ŢEAZA STABILITATEA

PESTICIDELOR ORGANOCLORURATE ŞI

ORGANOFOSFORICE

133 16

8.1. INFLUENŢA RADIAŢIILOR UV ASUPRA REZIDUURILOR

DE PESTICIDE DIN MIEREA CONTAMINATĂ 134 16

8.1.1. Materiale 134 17

8.1.2. Metodă 135 17

8.1.3. Rezultate şi discuţii 136 17

8.1.4. Analiza statistică a datelor 151

8.2. INFLUENŢA TRATAMENTELOR DE IRADIERE ASUPRA

PARAMETRILOR DE CALITATE AI MIERII 162 23

8.2.1. Metode de determinare a parametrilor fizico-chimici

ai mierii 162 23

8.2.2. Rezultate şi discuţii 166 23


9. CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMAND ĂRI 171 24

BIBLIOGRAFIE 174

LISTA LUCR ĂRILOR PUBLICATE 189

ANEXE 193

1

INTRODUCERE

Mierea este un produs natural cu valoare biologică şi calorică ridicată. Apicultura

furnizează produse cu mare valoare profilactică şi terapeutică, ce contribuie la menţinerea

sănătăţii umane, iar din punct de vedere economic, această ramură de activitate îşi aduce

aportul la bunăstarea populaţiei.

În ultimii ani, a fost menţionată în multe publicaţii problema pe care o ridică

contaminarea mierii şi a celorlalte produse apicole cu reziduuri de antibiotice şi pesticide,

substanţe cu efecte toxice acute şi cronice asupra sănătăţii consumatorului.

Se impune ca structurile de cercetare să dezvolte metodologii noi, performante, în

vederea monitorizării reziduurilor de antibiotice şi pesticide, pentru a promova libera

circulaţie internaţională a produselor apicole româneşti şi recunoaşterea acestora pe piaţa

produselor naturale autentice.

Lucrarea « Tehnici cromatografice pentru determinarea contaminanţilor din

mierea de albine » cuprinde următoarele părţi: introducere, studiu bibliografic, obiective,

cercetări proprii, concluzii, referinţe bibliografice şi anexe.

În această teză s-a urmărit dezvoltarea unor metode analitice cromatografice de

înaltă precizie şi sensitivitate, care să asigure detectarea şi cuantificarea unor reziduuri de

antibiotice şi pesticide din miere, în scopul protejării consumatorului. Deasemenea, a fost

studiată posibilitatea reducerii efectului dăunător al mierii contaminate cu pesticide, prin

procedeul tratamentului cu ultraviolet.

Studiul bibliografic, structurat în 3 capitole, cuprinde informaţii referitoare la căile

de contaminare a produselor apicole, structura şi proprietăţile principalilor contaminanţi şi

evaluarea tehnicilor cromatografice moderne utilizate la determinarea acestor compuşi.

Partea de cercetări proprii, sistematizată în 4 capitole, descrie metodele analitice

propuse pentru determinarea reziduurilor de tetracicline, cloramfenicol, pesticide

organoclorurate şi organofosforice din miere, algoritmul de validare a acestor tehnici,

precum şi rezultatele obţinute.

Deasemenea, s-a realizat un studiu care a urmărit influenţa radiaţiilor UV asupra

reziduurilor de pesticide din mierea contaminată şi în paralel, asupra parametrilor de

calitate ai mierii.

2

Capitolul 1. SURSE DE CONTAMINARE A PRODUSELOR APICOLE

La contaminarea produselor apicole contribuie mediul poluat precum şi substanţele

utilizate de apicultori pentru controlul bolilor în coloniile de albine.

Principalii contaminanţi proveniţi din mediu sunt: metalele grele, izotopii

radioactivi, poluanţii organici, pesticidele, bacteriile patogene şi organismele modificate

genetic. Pericolul de contaminare a produselor apicole provine într-o mai mare măsură din

practicile apicole, decât din mediul înconjurător, prin utilizarea acaricidelor şi

antibioticelor împotriva bolilor din stup : Varroa şi Loca Europeană sau Americană.

Capitolul 3. METODE DE IDENTIFICARE ŞI CUANTIFICARE A

ANTIBIOTICELOR ŞI PESTICIDELOR DIN MIERE

Se impune dezvoltarea şi îmbunătăţirea metodelor analitice pentru monitorizarea

nivelelor antibioticelor şi pesticidelor în miere, urmărindu-se atingerea unor limite de

detecţie şi cuantificare cât mai scăzute.

Testarea probelor de miere, în vederea stabilirii posibilelor contaminări cu reziduuri

de antibiotice şi pesticide se realizează prin:

• Metode de screening, utilizate pentru indentificarea probelor de miere pozitive: testele

ELISA, Charm II şi ROSA.

• Determinări cantitative a probelor pozitive, prin tehnicile HPLC, LC-MS şi GC.

Cromatografia lichidă de înaltă performanţă (HPLC) este cea mai extinsă tehnică

cromatografică utilizată pentru analiza antibioticelor. Prin cuplarea cromatografului de

lichide cu spectrometrul de masă s-a obţinut un instrument de analiză performant, capabil

să separe, să identifice şi să cuantifice componenţii din cele mai complexe probe. Pe

parcursul anilor, sistemele LC-MS au suferit transformări semnificative, pornind de la

analize simple ca un înlocuitor al tradiţionalului UV şi ajungând la analize calitative şi

cantitative foarte exacte.

Reziduurile de pesticide sunt în general analizate prin gaz cromatografie cuplată cu

diferiţi detectori, cum ar fi ECD (captură de electroni), NPD (nitrogen-fosfor) sau MS

(spectrometru de masă).

3

Capitolul 4. SCOP ŞI OBIECTIVE

Datorită efectelor negative pe care le au produsele apicole contaminate cu reziduuri

de antibiotice şi pesticide asupra consumatorilor, este absolut necesară verificarea calităţii

acestora prin metode sigure, care să confere rezultate de încredere.

Obiectivul general urmărit se referă la dezvoltarea şi validarea unor metode

moderne performante de tip lichid şi gaz cromatografic de determinare a reziduurilor de

antibiotice şi pesticide din miere.

Obiectivele punctuale se referă la:

� Determinarea reziduurilor de tetracicline prin tehnica HPLC-PDA (capitolul 5)

� Determinarea reziduurilor de cloramfenicol prin tehnica LC-MS (capitolul 6)

� Determinarea reziduurilor de pesticide organoclorurate şi organofosforice prin tehnica

GC-MS (capitolul 7)

� Studiul posibilităţii de diminuare a conţinutului de pesticide din mierea contaminată,

prin iradiere UV (capitolul 8).

Capitolul 5. DETERMINAREA REZIDUURILOR DE TETRACICLINE

(TETRACICLINA ŞI OXITETRACICLINA) DIN MIERE PRIN

TEHNICA HPLC-PDA

Determinarea reziduurilor de antibiotice din miere a constituit în ultimii ani o

preocupare generală, deoarece aceşti compuşi pot reduce eficacitatea proprietăţilor

benefice ale mierii, iar dacă se găsesc în cantităţi semnificative, pot reprezenta o

ameninţare gravă pentru sănătatea umană.

5.1. MATERIALE

Dezvoltarea şi validarea metodei cromatografice de identificare şi cuantificare a

reziduurilor de tetracicline din miere s-a bazat pe determinările efectuate pe probe de

miere provenite din stupina disciplinei de Apicultură din cadrul Universităţii de Ştiinţe

Agricole şi Medicină Veterinară Cluj, producţia anului 2007.

4

5.2. METODĂ

Determinarea reziduurilor de tetracicline prin HPLC-PDA este adaptată pentru

matricea “miere” după metoda descrisă în AOAC Official Methods of Analysis (1995)

pentru determinarea acestor antibiotice din lapte.

5.2.1. Dezvoltarea metodei de determinare a reziduurilor de tetracicline

Extracţia şi purificarea reziduurilor de tetracicline din miere se realizează pe

coloniţe MCAC (cromatografie de afinitate utilizând chelaţi metalici).

Sistemul utilizat pentru determinarea tetraciclinelor a fost un cromatograf de lichide

de înaltă performanţă, model Shimadzu seria VP cuplat cu un detector UV-Vis cu reţea de

fotodiode, care permite înregistrarea întregului domeniu spectral în mod continuu, la

intervale de timp de microsecunde, oferind o cantitate mare de informaţii.

Determinarea cromatografică:

Au fost încercate diferite gradiente de concentraţie a fazelor mobile. Varianta

optimă, redată în tabelul 1, a asigurat o separare eficientă a tetraciclinelor, cu rezoluţie

bună şi într-un timp redus.

Tabel 1

Programul de gradient liniar pentru determinarea tetraciclinelor

Timp (min) Faza mobilă A (%) Faza mobilă B (%)

0 74 26

11.5 74 26

13 40 60

17 40 60

19 74 26

Parametrii operaţionali ai sistemului cromatografic:

• Debit de fază mobilă: 1ml/min

• Volum de injectare: 50µl

5

• Temperatura coloanei: 35oC

• Monitorizare λ 360nm (oxitetraciclină) şi λ 355nm (tetraciclină)

• Durata separării: 28 minute

5.2.2. Validarea metodei de determinare a reziduurilor de tetracicline

Determinarea parametrilor de performanţă ai metodei de determinare a

tetraciclinelor prin HPLC-PDA s-a făcut în concordanţă cu cerinţele Ghidului Eurachem

pentru validarea metodelor analitice. Metoda analitică a fost validată prin evaluarea

următorilor parametri: curbă de calibrare, confirmarea identităţii şi specificităţii, precizie,

limită de detecţie şi limit ă de cuantificare, recuperare, robusteţe, stabilitate.

5.3. REZULTATE ŞI DISCUŢII

Performanţele metodei dezvoltate sunt redate în tabelul 2. A existat linearitate pe

întreg intervalul de concentraţie studiat, aşa cum indică valorile coeficienţilor de corelare

R2, foarte apropiate de valoarea unitară.

Tabel 2

Performanţele metodei

Compus Ecuaţia de regresie Coeficient de corelare

R2

Linearitate

(µg/kg)

Oxitetraciclina Y=0.0135X+0.0 0.9994 5-75

Tetraciclina Y=0.0127X+0.0 0.9995 5-75

Pentru identificarea tetraciclinelor şi a potenţialelor substanţe interferente, am

suprapus cromatogramele obţinute la injectarea unui amestec de standarde (a), a

extractului de miere necontaminată (b) şi a extractului de miere aditivată cu

oxitetraciclină şi tetraciclină (c) (fig. 1). Timpii de retenţie ai standardelor de

oxitetraciclină (7.1 min) şi tetraciclină (8.6 min) au coincis cu cei din proba aditivată, în

6

timp ce pentru proba de miere necontaminată nu s-a înregistrat niciun semnal la aceste

valori. Acest fapt indică absenţa compuşilor de interferenţă matriceali.

Fig. 1. Cromatograma unui amestec de tetracicline (a), probă de miere liberă de antibiotice

(b) şi probă de miere aditivată cu amestec de antibiotice (c)

Precizia metodei a fost evaluată prin măsurarea deviaţiei standard relative în

condiţii de repetabilitate şi reproductibilitate, determinările realizându-se pe probe de

miere aditivate cu standarde de tetracicline la 3 nivele de concentraţie. Întrucât valorile

RSD s-au situat de fiecare dată sub 10%, putem considera precizia metodei satisfăcătoare.

Tabel 3

Limitele de detecţie şi cuantificare ale tetraciclinelor

Compus Media concentraţiilor ± SD

(µg/kg)

LOD

(µg/kg)

LOQ

(µg/kg)

Oxitetraciclina 3.32 ± 0.39 4.5 5.5

Tetraciclina 3.08 ± 0.58 4.8 6.3

0 5 10 15

Timp de retentie/Retention time (min)

7.1

8.6

a

b

c

7

Din rezultatele prezentate în tabelul 3, se observă că metoda analitică de

determinare a tetraciclinelor dezvoltată este capabilă să detecteze şi să cuantifice

concentraţii de antibiotic mai mici decât valoarea impusă de Legislaţia Europeană

(10µg/kg). Acest fapt îi conferă metodei sensitivitate ridicată.

Recuperarea tetraciclinelor în procente mai mari de 70% este acceptabilă, pierderile

de pe parcursul extracţiei fiind mult mai reduse în cazul oxitetraciclinei, comparativ cu

tetraciclina (tabel 4).

Tabel 4

Procentele de recuperare ale tetraciclinelor

Compus Nivel de aditivare

(µg/kg)

Recuperarea (media ± SD)

(%)

RSD

(%)

10 93.81 ± 3.29 3.50

15 95.89 ± 5.39 5.63 Oxitetraciclina

20 98.96 ± 3.19 3.22

10 75.18 ± 3.49 4.65

15 73.75 ± 5.65 7.67 Tetraciclina

20 73.67 ± 4.60 6.25

5.4. CONCLUZII PARŢIALE

• Metoda pentru determinarea reziduurilor de tetracicline din miere implică extracţia

selectivă a analiţilor prin complexare cu ionii Cu2+, separarea cromatografică şi detectarea

cu un detector UV-Vis cu reţea de fotodiode.

• Tehnica de extracţie aleasă realizează simultan izolarea, curăţarea şi concentrarea

tetraciclinelor, nefiind necesare alte operaţii suplimentare.

• Parametrii de performanţă studiaţi în cadrul validării metodei dovedesc că metoda

dezvoltată se caracterizează prin selectivitate, specificitate, acurateţe, robusteţe şi

sensitivitate ridicate.

• Tehnica HPLC-PDA este eficientă pentru identificarea şi cuantificarea reziduurilor de

tetracicline din diferite sorturi de miere, absenţa interferenţelor matriceale fiind

independentă de originea botanică a mierii analizate

8

Capitolul 6. DETERMINAREA REZIDUURILOR DE CLORAMFENICOL

DIN MIERE PRIN TEHNICA LC-MS

Tehnica cromatografiei lichide cuplată cu detector de masă (LC-MS) este

recunoscută pentru selectivitatea şi sensitivitatea ridicată pe care le asigură metodelor

analitice de determinare a cloramfenicolului din matrici complexe.

6.1. MATERIALE

Dezvoltarea şi validarea metodei cromatografice de identificare şi cuantificare a

reziduurilor de cloramfenicol din miere s-a bazat pe determinările efectuate pe probe de

miere provenite din stupina disciplinei de Apicultură din cadrul Universităţii de Ştiinţe

Agricole şi Medicină Veterinară Cluj, producţia anului 2009.

6.2. METODǍ

Metoda analitică de determinare a reziduurilor de cloramfenicol este bazată pe

izolarea antibioticului din miere după tehnica descrisă de Shen şi Jiang (2005), cu uşoare

modificări şi utilizarea spectrometriei de masă pentru identificare şi cuantificare.

6.2.1. Dezvoltarea metodei de determinare a reziduurilor de cloramfenicol

Procedura de pregătire a probei este simplă, reziduurile de cloramfenicol se extrag

din miere cu ajutorul sistemului: PBS-acetat de etil-Na2SO4, se separă prin cromatografie

lichidă cu fază inversă şi sunt apoi detectate cu ajutorul spectrometrului de masă echipat

cu sursă de ionizare electrospary şi analizor cuadrupolar.


Pentru separare s-a folosit o coloană cromatografică cu fază inversă Zorbax Eclipse

XDB-C18 , cu dimensiunile 2.1x150mm şi granulaţie 3.5µm. Gradientul de concentraţie al

fazelor mobile utilizat este prezentat în tabelul 5.

9

Tabel 5

Programul de gradient liniar pentru determinarea cloramfenicolului

Timp (min) Faza mobilă A (%) Faza mobilă B (%)

0.7 100 0

0.75 85 15

5 85 15

12 60 40

14 40 60

14.01 100 0


• Temperatură coloană: 25oC

• Temperatură autosampler: 10 oC

• Volum injectat: 50µl

• Debit fază mobilă: 0.3ml/min

• Lungime de undă monitorizare: 278nm

• Durata separării: 28 min

• Voltaj la interfaţă: 4.5KV

• Temperatură la interfaţă: 250oC

• Debit gaz nebulizator: 1.5l/min (N2)

• Selecţie ioni monitorizaţi: m/z 321, 323

• Mod de ionizare: ESI negativ

6.2.2. Validarea metodei de determinare a reziduurilor de cloramfenicol

Protocolul de validare urmat pentru metoda de determinare a reziduurilor de

cloramfenicol din miere este în conformitate cu criteriile Deciziei Comisiei Europene

2002/657/EC. Parametrii de performanţă evaluaţi sunt: curba de calibrare şi linearitatea,

specificitatea, precizia, limita de decizie şi capabilitatea de detecţie, recuperarea.

10


Curba de calibrare obţinută pentru cloramfenicol a fost realizată prin metoda

standardului extern şi a prezentat linearitate pe întreg intervalul de concentraţie. Datele

regresiei lineare prezentate în tabelul 6 indică o bună corelare între răspunsul detectorului

şi concentraţia analitului. Valorile limitei de decizie şi a capabilităţii de detecţie obţinute

îndeplinesc criteriul stabilit de Decizia Comisiei 2002/657/EC, fiind sub nivelul de

concentraţie de 0.3µg/kg.

Tabel 6

Parametrii regresiei lineare şi limitele analitice pentru cloramfenicol

Panta Intercept Coeficient de corelare

R2

Linearitate

(µg/kg)

CCα

(µg/kg)

CCβ

(µg/kg)

0.142 0.035 0.9999 0.3-25 0.11 0.17

Identificarea cloramfenicolului s-a bazat pe timpul de retenţie cromatografic al

etalonului (13.1min). Confirmarea identităţii compusului s-a realizat prin compararea

spectrelor de absorbţie şi de masă obţinute cu cele corespunzătoare etalonului, înregistrate

în biblioteca de spectre şi prin compararea raţiilor intensităţii ionilor.

S-au comparat cromatogramele obţinute pentru standardul de cloramfenicol, o

probă de miere aditivată cu CAP şi o probă lipsită de antibiotic (blanc) (fig. 2). În

cromatograma mierii blanc nu s-a observat prezenţa niciunui semnal la timpul de retenţie

al cloramfenicolului, fapt ce dovedeşte că niciun alt compus chimic sau matriceal nu a fost

coextras. Absenţa semnalului fals pozitiv indică buna performanţă a metodei analitice.

În urma determinărilor efectuate în condiţii de repetabilitate şi reproductibilitate

pentru evaluarea preciziei metodei, s-au obţinut valori ale deviaţiei standard relative

(RSD) situate sub limitele stabilite de UE: 10%, respectiv 20%.

Recuperările mai mari de 85% obţinute arată eficienţa pregătirii probei. Rezultatele

obţinute sunt prezentate în tabelul 7 şi indică acurateţea ridicată a metodei.

11

Fig.2. Cromatogramele LC-MS-SIM obţinute pentru (a) standardul de CAP, (b) proba de

miere aditivată cu CAP şi (c) proba de miere blanc

Tabel 7

Precizia şi gradul de recuperare (n=6)

Repetabilitate Reproductibilitate Concentraţia

teoretică

(µg/kg)

Concentraţia

medie±SD

(µg/kg)

RSD

(%)

Concentraţia

medie±SD

(µg/kg)

RSD

(%)

Recuperare

(%)

0.6 0.48 ± 0.021 3.8 0.51 ± 0.042 4.9 85

2 1.68 ± 0.080 5.6 1.74 ± 0.098 7.1 87

5 4.35 ± 0.211 7.7 4.55 ± 0.401 8.9 91


• Tehnica LC-MS de determinare a reziduurilor de cloramfenicol din miere combină

extracţia simplă, dar eficientă a analitului cu separarea cromatografică adecvată şi detecţia

prin spectrometrie de masă, care asigură certitudine în identificarea acestuia.

6 8 10 12 14


(a)

(b)

(c)

12

• Tehnica analitică dezvoltată prezintă sensitivitate ridicată, fiind capabilă să detecteze

concentraţii de cloramfenicol aflate sub limita impusă de Legislaţia Europeană.

• Procedura de validare a urmat toţi paşii necesari pentru a ne asigura de identificarea şi

cuantificarea corectă a reziduurilor de cloramfenicol.

• Este esenţială monitorizarea nivelelor de contaminare cu cloramfenicol atât în mierile de

provenienţă autohtonă, cât şi de import, pentru a asigura sănătatea consumatorului.

Capitolul 7. DETERMINAREA REZIDUURILOR DE PESTICIDE

ORGANOCLORURATE ŞI ORGANOFOSFORICE DIN MIERE PRIN

TEHNICA GC-MS

Utilizate pe scară largă, într-o gamă extrem de variată, pesticidele pătrund în

circuitul biogeochimic al ecosistemelor, iar efectele lor nocive se regăsesc amplificate la

capătul lanţului trofic (organismul uman). Se impune să se acorde atenţie implementării

metodologiilor performante multireziduale, capabile să detecteze un număr cât mai mare

de pesticide printr-o singură determinare.

7.1. MATERIALE

Dezvoltarea şi validarea metodei cromatografice de identificare şi cuantificare a de

pesticidelor din miere s-a bazat pe determinările efectuate pe probe de miere provenite din

stupina disciplinei de Apicultură din cadrul USAMV Cluj, producţia anului 2010.

7.2. METODĂ

Determinarea GC-MS a reziduurilor de pesticide din miere este o metodă

cromatografică multireziduală, care identifică şi cuantifică simultan 37 de compuşi.

7.2.1. Dezvoltarea metodei de determinare a reziduurilor de pesticide

Se transferă reziduurile de pesticide OCL şi OP din miere prin extracţie cu

acetonitril, în prezenţa unor cantităţi mari de săruri (sulfat de magneziu, clorură de sodiu,

13

citrat de sodiu). Purificarea extractului se realizează prin extracţie dispersivă în fază solidă

(dSPE) şi este urmată de concentrarea probei în scopul îmbogăţirii cu analiţii de interes.

Compuşii sunt separaţi prin cromatografie de gaze şi detectaţi apoi prin

spectrometrie de masă.


Separarea compuşilor a fost realizată de stratul activ al coloanei capilare DB-5MS

(lungime 30m, diametru intern 0.25mm, grosimea filmului 0.25µm) şi de programul de

gradient al temperaturii, prezentat în tabelul 8.

Tabel 8

Program coloană

Rata de creştere (°C/min)

Temperatura (°C)

Timp de stagnare (min)

- 45 1.00 20 150 5.00 4 200 0.00 2 225 0.00 10 260 0.00 20 300 8.25


• Temperatură injector: 250°C

• Temperatură interfaţă GC-MS: 280°C

• Gaz purtător: He, cu debit total de 9 ml/min

• Debit pe coloană: 0.99 ml/min

• Viteza lineară: 36cm/s

• Temperatură coloană: 45oC

• Mod de ionizare: impact de electroni (70eV)

• Mod de detecţie: SIM (monitorizare ioni selectaţi)

• Temperatură sursa ionică: 230°C

• Tensiune la detector: 1.56kV

• Durata separării: 50min

S-a utilizat tehnica de determinare cantitativă în mod SIM (fig. 3).

14

Fig. 3. Cromatograma GC-MS-SIM a unui amestec de standarde de pesticide

7.2.2. Validarea metodei de determinare a reziduurilor de pesticide

Validarea metodei de determinare a pesticidelor organoclorurate şi organofosforice

din miere este în acord cu criteriile stabilite de Decizia Comisiei Europene 2002/657/EC.

Parametrii de performanţă evaluaţi sunt: curba de calibrare şi linearitatea, confirmarea

identităţii şi specificităţii, precizia, limita de detecţie şi cuantificare, recuperarea.


Răspunsul detectorului MS a fost linear pe intervalele de concentraţie specificate în

tabelul 9 pentru fiecare pesticid. Sensitivitatea metodei a fost bună pentru majoritatea

compuşilor, detecţia a 30 de pesticide fiind posibilă la concentraţii mai mici de 10µg/kg.

Valorile limitelor de cuantificare au variat în intervalul 3.44-47.22µg/kg, iar valorile RSD

s-au situat între 1.09 şi 13.01% (tabel 9).

5 10 15 20 25 30 35 40 450

200000

400000

600000

800000

1000000

Abu

nden

ta/A

bund

ance

(%

)


1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

17

16

18

15

19

20

21

2224

23

25

2627

28

29

30

31

32

3334

35

36

37

15

Tabel 9

Parametrii de calibrare şi limitele analitice (limita de detecţie şi limita de

cuantificare) pentru pesticidele organoclorurate şi organofosforice

Pesticid Coeficient de corelare

R2

Linearitate (µg/kg)

Concentraţia ± SD (µg/kg)

RSD %

LOD (µg/kg)

LOQ (µg/kg)

Diclorvos 0.9974 10-500 2.98±0.12 4.06 3.34 3.65 Mevinfos 0.9986 25-500 19.63±0.39 7.08 20.8 21.82

Demeton O 0.9984 10-500 3.91±0.51 13.01 5.44 6.76 Ethoprop 0.9966 10-500 3.33±0.24 7.10 4.03 4.65

Naled 0.9881 50-500 38.57±0.40 10.44 39.78 40.82 Sulfotep 0.9987 10-500 5.46±0.37 6.87 6.59 7.56

Forat 0.9988 10-500 4.49±0.32 7.24 5.46 6.31 α HCH 0.9997 10-500 5.57±0.66 11.94 7.56 9.29

Demeton S 0.9869 25-500 23.43±0.04 1.68 23.55 23.65 β HCH 0.9999 10-500 4.23±0.38 8.98 5.37 6.36 γ HCH 0.9997 10-500 6.56±0.38 5.87 7.71 8.71

Diazinon 0.9984 10-500 4.06±0.40 9.85 5.26 6.30 Disulfoton 0.9988 10-500 4.04±0.28 6.92 4.87 5.60

δ HCH 0.9999 10-500 4.82±0.51 10.57 6.34 7.67 Metil paration 0.9943 25-500 10.44±0.39 3.81 11.63 12.67

Heptaclor 0.9987 10-500 6.00±0.43 7.13 7.28 8.40 Fenclorfos 0.9995 10-500 3.68±0.35 9.42 4.72 5.62

Aldrin 0.9998 10-500 5.79±0.47 8.20 7.22 8.45 Clorpirifos 0.9997 10-500 4.22±0.25 5.97 4.98 5.63

Fention 0.9967 10-500 5.29±0.06 1.09 5.46 5.62 Tricloronat 0.9987 10-500 4.39±0.2 4.54 4.99 5.51

Heptaclor epoxid 0.9999 10-500 5.10±0.25 4.85 5.84 6.49 Stirofos 0.9975 25-500 14.96±0.72 2.89 17.13 19.01

Endosulfan I 0.9998 10-500 5.39±0.30 5.67 6.30 7.10 Tocution 0.9977 10-500 4.21±0.21 5.08 4.85 5.41 4,4’ DDE 0.9999 10-500 4.69±0.36 7.76 5.78 6.73 Dieldrin 0.9999 10-500 5.13±0.35 6.82 6.18 7.09 Endrin 0.9993 10-500 6.57±0.68 9.06 8.62 10.41

Endosulfan II 0.9991 10-500 4.87±0.47 9.66 6.28 7.50 4,4’ DDD 0.9972 10-500 2.24±0.21 9.47 2.88 3.44

Endrin aldehida 0.9979 10-500 4.51±0.28 6.18 5.35 6.07 Bolstar 0.9999 25-500 21.03±0.62 3.42 22.89 24.50

Endosulfan sulfat 0.9938 10-500 4.45±0.45 10.20 5.80 6.98 4,4’ DDT 0.9996 10-500 3.51±0.28 7.84 4.34 5.06

Endrin cetona 0.9996 10-500 6.53±0.41 6.32 7.76 8.84 Metoxiclor 0.9989 10-500 3.04±0.17 5.62 3.55 4.00 Cumafos 0.9939 50-500 45.90±0.24 8.33 46.61 47.22

16

Confirmarea identităţii compuşilor are la bază compararea spectrului de masă şi a

raţiei abundenţei ionilor de referinţă a fiecărui analit identificat în probă, cu cele ale

standardelor utilizând librăria de spectre.

Un procent de 57% din numărul total de pesticide studiate au prezentat recuperări

cuprinse în intervalul 83%-99%, iar 40% s-au încadrat între limitele 102% şi 117%. Cel

mai slab s-a recuperat endrin aldehida, într-o proporţie de 72%, valoarea fiind acceptată.


• Tehnica de extracţie QuEchERS utilizată este înalt competitivă pentru analiza GC-MS,

obţinându-se interferenţe foarte reduse.

• Detectorul de masă are selectivitate ridicată şi oferă importante informaţii spectrale, care

asigură identificarea şi cuantificarea fără echivoc a reziduurilor de pesticide.

• Parametrii de validare evaluaţi indică faptul că metoda furnizează rezultate de înaltă

acurateţe şi precizie, iar recuperările sunt foarte ridicate.

• Este necesar să se monitorizeze şi pesticidele a căror utilizare a fost interzisă, în special

cele organoclorurate, întrucât există posibilitatea ca aceşti compuşi să se regăsească în

miere, datorită remanenţei pronunţate care-i caracterizează.

Capitolul 8. FACTORI EXTERNI CE INFLUEN ŢEAZǍ STABILITATEA

PESTICIDELOR ORGANOCLORURATE ŞI ORGANOFOSFORICE

În mediul ambiant au loc procese care influenţează stabilitatea pesticidelor,

transformându-le în compuşi inactivi, mai puţin toxici. Există trei tipuri de degradare a

pesticidelor: microbiană, chimică şi fotochimică (distrugerea pesticidelor la lumină).

8.1. INFLUENŢA RADIAŢIILOR UV ASUPRA REZIDUURILOR DE PESTICIDE

DIN MIEREA CONTAMINATĂ

Prin analogie cu inactivarea şi scăderea concentraţiilor unor pesticide din mediu

sub influenţa anumitor procese, printre care un rol important îl joacă reacţiile fotochimice,

17

ne-am propus să studiem influenţa radiaţiilor UV asupra stabilităţii unor pesticide

organoclorurate şi organofosforice din mierea contaminată.

8.1.1. Materiale

Pentru realizarea determinărilor, s-au luat în lucru două tipuri de miere: salcâm şi

polifloră, codificate MS, respectiv MP. După aditivarea probelor cu etaloane de pesticide

OCL şi OP, la nivelul de concentraţie 200µg/kg (MSA şi MPA), acestea au fost supuse

acţiunii radiaţiilor UV pentru diferite perioade de timp.

8.1.2. Metodă

Sursa artificială de iradiere cu ultraviolet utilizată a fost lampa UV VL-204.G

(Vilber Lourmat) care emite la lungimea de undă λ=254nm. Timpii de iradiere aplicaţi au

fost: 5, 12, 24, 36, 48, 72 ore.

8.1.3. Rezultate şi discuţii

Pesticidele cu stabilitatea cea mai redusă, îndepărtate din probe în cel mai scurt

timp (36 ore), au fost: stirofos, bolstar, cumafos şi metoxiclor (fig. 4).

Fig. 4. Dinamica degradării, exprimată procentual (%), pentru stirofos, bolstar,

cumafos şi metoxiclor în urma iradierii

19,8

53,8

29,7

16,3

49,4

21,7

27,4

76,5

51,0

4,1

61,0

22,8

0

25

50

75

100

5 12 24 36

Timp de iradiere (ore) Irradiation time (hours)

Pro

cent

deg

rada

re (

%)

Deg

rada

tion

perc

enta

ge (

%)

Stirofos

Bolstar

Cumafos

Metoxiclor

18

După 48 ore de expunere la UV, s-au degradat total alte 5 pesticide, dintre care: 3

compuşi organofosforici (naled, metil paration şi fention), a căror rată de descompunere

este ilustrată în figura 5 şi 2 compuşi organocloruraţi (4,4’ DDE şi 4,4’ DDT).

Fig. 5. Dinamica degradării, exprimată procentual (%), pentru naled, metil paration şi

fention în urma iradierii

Fig. 6. Dinamica degradării, exprimată procentual (%), pentru 4,4’ DDT şi metaboliţii săi

în urma iradierii

5 12 2436

4872

DDT

DDEDDD

99,2

93,5

91,1

69,0

59,7

34,9

68,6

56,6

29,7

11,0

54,1

34,0

10,3

3. 8

0

25

50

75

100

Pro

cent

deg

rada

re (

%)

D

egra

datio

n pe

rcen

tage

(%

)


17,9

62,3

36,3

22,1

44,8

77,8

65,6

58,5

5,1

15,820,5

45,8

0

25

50

75

100

5 12 24 36 48


Pro

cent

deg

rada

re (

%)

Deg

rada

tion

perc

enta

ge (%

)

Naled

Metil paration

Fention

19

În timp ce 4,4’ DDT şi 4,4’ DDE nu s-au mai regăsit în probe după 48 ore de

tratament, 4,4’ DDD s-a degradat parţial, un procent de 34.9% persistând chiar şi în urma

timpului maxim de iradiere aplicat (fig. 6).

Alte 4 pesticide organofosforice (diclorvos, mevinfos, forat, clorpirifos) (fig. 7) şi 3

pesticide organoclorurate (aldrin, dieldrin, endrin) nu s-au mai regăsit în probe la

determinarea analitică GC-MS, atunci când timpul de iradiere UV s-a prelungit la 72 ore.

Fig. 7. Dinamica degradării, exprimată procentual (%), pentru diclorvos, mevinfos,

forat şi clorpirifos în urma iradierii

Aldrinul şi dieldrinul sunt ambii eliminaţi din probe, în urma a 72 ore de iradiere

UV, diferă însă rata de degradare a acestor 2 compuşi (fig. 8).

În timp ce endrinul nu a mai putut fi identificat în proba MSA-72h, izomerii

acestuia, endrin aldehida şi endrin cetona s-au regăsit în proporţie de 28%, respectiv

17.6% din concentraţiile iniţiale de fortificare (fig. 9).

10,7

31,536,6

57,5

5,5

67,8

90,3

58,353,6

29,523,0

35,440,5

61,0

11,2

47,245,0

64,5

85,6

20,3

0

25

50

75

100

5 12 24 36 48 72Timp de iradiere (ore)

Irradiation time (hours)

Pro

cent

deg

rada

re (

%)

Deg

rada

tion

perc

enta

ge(%

)

Diclorfos

Mevinfos

Forat

Clorpirifos

20

Fig. 8. Dinamica degradării, exprimată procentual (%), pentru aldrin şi dieldrin în urma

iradierii

Fig. 9. Dinamica degradării, exprimată procentual (%), pentru endrin, endrin

aldehida şi endrin cetona în urma iradierii

Compusul cel mai stabil a fost sulfotepul, o stabilitate relativ ridicată prezentând şi

pesticidele demeton S, diazinon, α HCH (fig. 10).

5 1224 36

4872

AldrinDieldrin

90,0

64,4

52,8

39,0

26,2

58,0

30,2

27,0

11.7

6,9

0

25

50

75

100

Pro

cent

deg

rada

re (

%)

Deg

rada

tion

perc

enta

ge (

%)


5 12 24 3648

72

EndrinEndrin cetona

Endrin aldehida

91,3

78,6

70,1

50,2

42,0

28,0

83,1

63,1

52,9

36,8

33,2

17,6

82,0

54,3

42,4

21.3

12,7

0

25

50

75

100

Pro

cent

deg

rada

re (

%)

D

egra

datio

n pe

rcen

tage

(%


21

Fig. 10. Dinamica degradării, exprimată procentual (%), pentru sulfotep, demeton O,

demeton S şi diazinon în urma iradierii

Spre deosebire de demeton S, izomerul acestuia, demeton O a suferit scăderi mai

pronunţate ale concentraţiilor, pentru timpi de iradiere mai mari sau egali cu 36 ore.

Variaţia conţinutului de compuşi HCH este redată în figura 11.

Fig. 11. Dinamica degradării, exprimată procentual (%), pentru izomerii HCH în

urma iradierii

95,5 95,1 94,9

94,3

95,3 93,3

85,8

91,191,5

56,649,7

26,3

97,597,6 95,8

89,983,9

68,989,4

98,6

89,6

80,0 65,1

62,2

0

25

50

75

100

5 12 24 36 48 72

Durata de iradiere (ore) Irradiation time (hours)

Pro

cent

deg

rada

re (

%)

Deg

rada

tion

perc

enta

ge (

%)

Sulfotep

Demeton O

Demeton S

Diazinon

5 12 2436

4872

gama HCH

beta HCHdelta HCH

alfa HCH

90.1

84.5

81.3

73.7

76.8

68.3

98.1

94.8

89.6

76.6

57.3

54.0

89.7

82.9

79.5

70.8

68.1

47.7

96.9

85.6

69.9

3. 8

49.8

31.7

0

25

50

75

100

Pro

cent

deg

rada

re (

%)

D

egra

datio

n pe

rcen

tage

(%

)


22

Restul pesticidelor organofosforice (ethoprop, disulfoton, ronel, tricloronat,

tocution) au fost degradate în diferite proporţii sub acţiunea radiaţiilor UV, procentele

eliminate din probe situându-se între 89.4% (tocution) şi 63.4% (ethotrop).

Produsul transformării fotochimice a endosulfanului care se compune din izomerii

endosulfan I şi endosulfan II, este sulfatul de endosulfan. Cei 3 compuşi au prezentat

variaţii ale concentraţiilor asemănătoare, fiind cuantificaţi după 72 ore de tratare cu UV la

valori apropiate (fig. 12).

Fig. 12. Dinamica degradării, exprimată procentual (%), pentru endosulfan I,

endosulfan II şi endosulfan sulfat în urma iradierii

Compuşii organocloruraţi heptaclor şi heptaclor epoxid s-au degradat semnificativ

sub influenţa radiaţiei UV, procente mai mici de 8% menţinându-se în proba după 72 ore

de iradiere.

5 12 24 36 48 72

Endosulfan IIEndosulfan sulfat

Endosulfan I

99,4

75,5

63,2

43,6

41,6

24,4

80,3

76,2

71,0

44.2

41,1

20,3

97,4

74,6

65,2

37,5

28,7

17,7

0

25

50

75

100

Pro

cent

deg

rada

re (

%)

D

egra

datio

n pe

rcen

tage

(%

)


23

8.2. INFLUENŢA TRATAMENTELOR DE IRADIERE UV ASUPRA

PARAMETRILOR DE CALITATE AI MIERII

8.2.1. Metode de determinare a parametrilor fizico-chimici ai mierii

Parametrii urmăriţi în mierile contaminate cu pesticide şi iradiate UV au fost:

conţinutul de hidroximetilfurfural, indicele diastazic, aciditatea şi conţinutul de zaharuri.

8.2.2. Rezultate şi discuţii

Indiferent de timpul de iradiere, radiaţia ultraviolet nu a afectat în niciun mod pH-ul

mierilor sau concentraţiile de zaharuri şi HMF. Aciditatea mierilor s-a menţinut la valorile

iniţiale, înregistrând uşoare creşteri la timpul maxim de iradiere.

Dintre parametrii fizico-chimici evaluaţi, singurul care a suferit modificări

semnificative a fost indicele diastazic. Amilaza este sensibilă la lumină şi după primele 5

ore de tratament UV s-a degradat considerabil, reducându-şi concentraţia la jumătate. Pe

măsură ce timpul de iradiere a crescut, indicele diastazic a continuat să scadă, ajungând la

valori sub limita prevăzută de Comunitatea Europeană.


• Radiaţiile UV acţionează benefic asupra mierii ce conţine reziduuri de pesticide,

diminuându-i gradul de contaminare.

• Fotodegradarea pesticidelor este dependentă de timpul de iradiere, intensitatea radiaţiei

şi structura chimică a acestor compuşi.

• Pentru 44% din pesticidele organoclorurate şi organofosforice luate în studiu s-a obţinut

degradarea totală, restul reducându-şi concentraţiile în diferite proporţii.

• Comportamentul reziduurilor de pesticide la aplicarea tratamentului UV a fost similar în

mierea de salcâm şi polifloră.

• Înlăturarea totală sau parţială a pesticidelor din miere prin expunere la ultraviolet nu

implică alterarea calităţii mierii.

24

Capitolul 9. CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMAND ǍRI

ELEMENTE DE ORIGINALITATE

1. Dezvoltarea, optimizarea şi validarea unor metode analitice de determinare a unor

contaminanţi ai mierii, utilizând tehnici moderne, dintre care se evidenţiază

cromatografia de lichide cuplată cu detector spectrometru de masă (LC-MS).

2. Utilizarea pentru prima dată în ţara noastră a metodei QuEChERS, în scopul izolării

şi purificării reziduurilor de pesticide din miere.

3. Studierea unui protocol experimental de reducere a toxicităţii mierii contaminate cu

pesticide, prin aplicarea radiaţiilor UV, f ără alterarea semnificativă a calităţii mierii.

RECOMANDĂRI ŞI PERSPECTIVE

1. Extinderea monitorizării diferitelor clase de antibiotice şi pesticide la celelalte

produse apicole: polen, păstură, ceară, propolis, lăptişor de matcă.

2. Urmărirea dezvoltării unor metode analitice multireziduale, cu domeniu larg de

aplicare, pentru determinarea unui număr cât mai mare de compuşi într-o singură

analiză.

3. Aprofundarea unei arii de cercetare importante: determinarea metaboliţilor şi

compuşilor de degradare a contaminanţilor din produsele apicole destinate consumului,

în special aceia care sunt consideraţi genotoxici şi cancerigeni.

25

UNIVERSITY OF AGRICULTURAL SCIENCES AND VETERINARY

MEDICINE CLUJ-NAPOCA

DOCTORAL SCHOOL

FACULTY OF AGRICULTURAL SCIENCES AND BIOTECHNOLOGIE S

Chim. VICTORI ŢA BURIAN (BONTA)

CHROMATOGRAPHIC TECHNIQUES FOR

CONTAMINANTS DETERMINATIONS IN HONEY

SUMMARY OF PhD THESIS

Scientific coordinator

Prof. Univ. LIVIU ALEXANDRU M ĂRGHITA Ş, PhD

Cluj-Napoca

2011

26

CONTENT

PhD page

Summarypage

INTRODUCTION 9 29

FIRST PART: BIBLIOGRAPHY STUDY 11

1. THE CONTAMINATION SOURCES OF BEE PRODUCTS 12 30

1.1. CONTAMINATION DUE TO ENVIRONMENTAL

FACTORS 13

1.2. CONTAMINATION DUE TO APICULTURAL

PRACTICES 17

2. CLASSIFICATION AND STRUCTURE OF MAIN

CONTAMINANTS (ANTIBIOTICS AND PESTICIDES) 22

3. METHODS FOR IDENTIFICATION AND

QUANTIFICATION OF ANTIBIOTICS AND PESTICIDES IN

HONEY

31 30

3.1. SCREENING METHODS 32

3.2. HIGH PERFORMANCE LIQUID CHROMATOGRAPHY

(HPLC) WITH DIFFERENT DETECTION TYPES 34

3.2.1. Liquid chromatograpy principle 34

3.2.2. Extraction techniques 37

3.2.3. Detectors used for liquid chromatography 39

3.3. GAS CHROMATOGRAPHY COUPLED WITH MASS

SPECTROMETRY (GC-MS) 47

3.3.1. Gas chromatography principle 47

3.3.2. Interfaces used for GC-MS chromatography 50

3.3.3. Detectors used for gas chromatography 52

3.4. CHROMATOGRAPHIC APPLICATIONS USED FOR

HONEY CONTAMINANTS DETERMINATION 54

3.4.1. State of the art in determining the tetracycline

residues in honey 55

27

3.4.2. State of the art in determining the chloramphenicol

residues in honey 57

3.4.3. State of the art in determining the pesticides residues

in honey 59

SECOND PART: ORIGINAL RESEARCH 64

4. AIM AND OBJECTIVES 65 31

5. TETRACYCLINE RESIDUES DETERMINATION

(TECTRACYCLINE AND OXYTETRACYCLINE) FROM

HONEY BY HPLC-DAD

66 31

5.1. MATERIALS 66 31

5.2. METHOD 67 32

5.2.1. Method development for tetracycline residues

determination 67 32

5.2.2. Method validation in tetracycline residues

determination 76 33

5.2.3. Aplication of the developed and validated method 79

5.3. RESULTS AND DISCUSSIONS 80 33

5.4. PRELIMINARY CONCLUSIONS 91 35

6. DETERMINATION OF CHLORAMPHENICOL RESIDUES IN

HONEY BY LC-MS TEHNIQUE 92 36


6.2. METHOD 93 36

6.2.1. Development of the method for chloramphenicol

residues determination 93 36

6.2.2. Method validation in chloramphenicol residues

determination 101 37

6.2.3. Aplicability of the developed and validated method 103



28

7. DETERMINATION OF ORGANOCHLORINE AND

ORGANOPHOSPHORUS PESTICIDE RESIDUES IN HONEY BY

GC-MS TECHNIQUE

108 40


7.2. METHOD 109 40

7.2.1. Method development for pesticide residues


7.2.2. Method validation for pesticide residues


7.2.3. Aplicability of the developed and validated method 122



8. EXTERNAL FACTORS WHICH INFLUENCE THE

STABILITY OF ORGANOCHLORINE AND

ORGANOPHOSPHORUS PESTICIDES

133 44

8.1. UV RADIATIONS INFLUENCE AGAINST PESTICIDES

RESIDUES IN CONTAMINATED HONEY 134 44

8.1.1. Materials 134 45

8.1.2. Method 135 45

8.1.3. Results and discussions 136 45

8.1.4. Statistical analysis 151

8.2. INFLUENCE OF IRRADIATION TREATMENTS AGAINST

HONEY QUALITY PARAMETERS 162 51

8.2.1. Methods for determination of honey phisico-chemical

parameters 162 51

8.2.2. Results and discussions 166 51

8.3. PRELIMINARY CONCLUSSIONS 170 51

9. GENERAL CONCLUSIONS AND RECOMMENDATION 171 52

REFERENCES 174

LIST OF PUBLISHED PAPERS 189

APPENDIX 193

29

INTRODUCTION

Honey is a natural product with high biological and caloric value. Beekeeping

offers products with great prophylactic and therapeutically values, which contributes to

human health maintaining and economically it brings contribution to population welfare.

Over the last few years, the problem of honey and other bee products contamination

was mentioned regarding the antibiotics and pesticides residues, substances with toxic

acute and chronic effects on human health.

It is required that research structures to develop new and performing methodologies

for antibiotics and pesticides residues control in order to promote free international

circulation of Romanian bee products and their acknowledgement as authentic natural

products.

Present thesis « Chromatographic techniques for contaminants determinations

in honey » contains the following parts: introduction, bibliographic study, objectives,

original research, conclusions, bibliographic references and appendix.

In the present thesis it was followed the development of high precision and

sensitivity chromatographic analytical methods, which can ensure detection and

quantification of antibiotics and pesticides residues from honey, in order to protect the

consumers. It was also studied the possibility to reduce the damage of pesticides on honey

by ultraviolet light treatment.

Bibliographic study, structured in 3 chapters, contains information regarding the

contamination ways of bee products, structure and properties of main contaminants and

also modern chromatographic techniques use for determination of mentioned compounds.

Personal research part, systematized in 4 chapters, describes the analytical proposed

methods for tetracycline, chloramphenicol, organochloride and organophosphorous

pesticides residues in honey, validation algorithm of the techniques and obtained results.

A study which followed the influence of UV radiations against pesticides residues

in contaminated honey and also against honey quality parameters was employed.

30

Chapter 1. THE CONTAMINATION SOURCES OF BEE PRODUCT S

Bee products contamination is due to polluted environment and also to substances

used by beekeepers for diseases control of honeybee colonies.

Main contaminates from environment are heavy metals, radioactive isotopes,

organic pollutants, pesticides, photogene bacteria and genetic modified organisms. Bee

products contamination is mainly due to beekeeping practices by using acaricides and

antibiotics against hive diseases: Varroa, European and American Foulbrood.

Chapter 3. METHODS FOR IDENTIFICATION AND QUANTIFIC ATION

OF ANTIBIOTICS AND PESTICIDES IN HONEY

Development and improvement of analytical methods for antibiotics and pesticides

control levels is required, having detection and quantification limits as low as possible.

Honey samples testing in order to establish possible contaminations with antibiotics

and pesticides residues are realized by the following:

• Screening methods, used identification of positive samples: ELISA, Charm II and

ROSA tests;

• Quantitative determinations of positive samples by HPLC, LC-MS and GC

techniques.

High performance liquid chromatography (HPLC) is the most used

chromatographic technique for antibiotics analysis. Using the liquid chromatography

coupled with mass spectrometer was achieved a performing instrument able to separate,

identify and quantify compounds from complex samples. Over the years, LC-MS systems

were subjected to significant transformations, starting with simple analysis as a

replacement of traditional UV and achieving very precise qualitative and quantitative

analysis.

Pesticide residues are generally analyzed by gas chromatography coupled with

different detectors, such as ECD (electron capture), NPD (nitrogen – phosphor) or MS

(mass spectrometer).

31

Chapter 4. AIM AND OBJECTIVES

Due to negative effects that bee products contaminated with antibiotics and

pesticides residues have on consumers, quality control is necessary by secure methods

which offer confident results.

Main objective was the development and validation of performing and modern

liquid and gas chromatographic methods for antibiotics and pesticides residues

determination in honey.

Established objectives are:

� Tetracycline residues determination by HPLC-PDA (chapter 5)

� Chloramphenicol residues determination by LC-MS (chapter 6)

� Organochloride and organophosphorous pesticides determination by GC-

MS technique (chapter 7)

� Study of possible diminishes of pesticides content from contaminated

honey, by UV irradiation (chapter 8).

Chapter 5. TETRACYCLINE RESIDUES DETERMINATION

(TECTRACYCLINE AND OXYTETRACYCLINE) FROM HONEY BY

HPLC-DAD

Antibiotics residues determination from honey was a major concern over the last

years, because these compounds may reduce the efficacy of honey properties and if they

are found in significant quantities could represent a serious treat on human health.

5.1. MATERIALS

Development and validation of identification and quantification chromatographic

method of tetracycline residues from honey was based on determinations made on honey

samples of beekeeping Department hives of University of Agricultural Sciences and

Veterinary Medicine Cluj-Napoca, production 2007.

32

5.2. METHOD

Tetracycline residues determination by HPLC-PDA was adjusted for “honey”

matrix according to the method described AOAC Official Methods of Analysis (1995) for

antibiotics determination in milk.

5.2.1. Method development for tetracycline residues determination

Extraction and purification of tetracycline residues from honey is done on MCAC

columns (affinity chromatography using metal chelators).

The system used for tetracycline determination was a high performance liquid

chromatograph, Shimadzu model, VP series coupled with UV-Vis detector and photo

diode Array, which allows continuous registration of the spectrum on the whole spectral

domain, in milliseconds time intervals offering a high quantity of information.

Chromatographic determination:

Different concentration gradients of mobile phases were tested. Optimum variant is

showed in table 1, it ensures an efficient separation of tetracyclines, high resolution and

short working time.

Table 1

Linear gradient program for tetracyclines determination

Time (min) Mobile phase A (%) Mobile phase B (%)

0 74 26

11.5 74 26

13 40 60

17 40 60

19 74 26

Operational parameters of the chromatographic system:

• Flow rate of the mobile phase: 1ml/min

• Injection volume: 50µl

33

• Column temperature: 35oC

• Registration at λ 360nm (oxitetracycline) and λ 355nm (tetracycline)

• Separation time: 28 minutes

5.2.2. Method validation in tetracycline residues determination

Performance parameters determination of the used method for tetracycline

determination by HPLC-PDA was realized according to the requirements of Eurachem

Guide for analytical methods validation. Analytical method was validated through the

evaluation of the following parameters: calibration curve, identity and specificity

confirmation, precision, detection limit, quantification limit, recovery rate, robustness,

stability.

5.3. RESULTS AND DISCUSSIONS

Performances of the developed method are shown in table 2. Linearity was

achieved during the whole range of studied concentrations, as indicated by correlation

coefficients R2, very close to unit.

Table 2

Method performances

Compound Regression equation Correlation coefficient

R2 Linearity (µg/kg)

Oxytetracycline Y=0.0135X+0.0 0.9994 5-75

Tetracycline Y=0.0127X+0.0 0.9995 5-75

For tetracycline identification and potential interfering substances, following

chromatograms were overlaid: standards mixture (a), uncontaminated honey extract (b)

and honey extract supplemented with oxitetracycline and tetracycline (c) (figure 1).

Retention times of oxitetracycline (7.1 min) and tetracycline (8.6 min) standards have

34

coincided with the ones from supplemented honey, while for uncontaminated honey no

signal was registered. This fact indicates the absence of interference compounds.

Fig. 1. Chromatogram of a mixture tetracyclines (a), honey sample free of antibiotics (b)

and honey sample spiked with mixture of antibiotics (c)

Method precision was evaluated by standard relative deviation measurement in

conditions of repeatability and reproducibility; determinations were made on honey

samples supplemented with tetracycline standard at 3 different concentrations. Due to the

fact that RSD values were always situated below 10%, we may consider method precision

being satisfactory.

Table 3

Detection and quantification limits of tetracyclines

Compound Mean of concentrations ± SD

(µg/kg)

LOD

(µg/kg)

LOQ

(µg/kg)

Oxytetracycline 3.32 ± 0.39 4.5 5.5

Tetracycline 3.08 ± 0.58 4.8 6.3

0 5 10 15


7.1

8.6

a

b

c

35

Results presented in table 3, show that the analytical method developed for

tetracycline determinations is able to detect and quantify antibiotic concentrations lower

than the limit proposed by European Legislation (10µg/kg). This fact offers a high

sensitivity method.

Tetracyclines recovery in percentage higher than 70% is acceptable, losses during

extraction being reduced a lot for oxitetracycline, comparing to tetracycline (table 4).

Table 4

Recoveries of tetracyclines

Compound Spiked level

(µg/kg)

Recovery (mean ± SD)

(%)

RSD

(%)

10 93.81 ± 3.29 3.50

15 95.89 ± 5.39 5.63 Oxytetracycline

20 98.96 ± 3.19 3.22

10 75.18 ± 3.49 4.65

15 73.75 ± 5.65 7.67 Tetracycline

20 73.67 ± 4.60 6.25

5.4. PRELIMINARY CONCLUSIONS

• Method used for tetracycline determination from honey involves selective extraction of

the analytes by Cu2+ ions complexes, chromatographic separation and detection with UV-

Vis detector with photodiode Array.

• Used extraction technique realizes in a simultaneous way isolation, cleaning and

tetracycline concentration, without being necessary other operations.

• Studied performance parameters during method validation prove that developed method

is characterized by high selectivity, specificity, accuracy, robustness and sensitivity.

• HPLC-PDA technique is efficient for identification and quantification of tetracyclines

residues from different honey types, absence of interferences being independent of

botanical origin of analyzed honey.

36

Chapter 6. DETERMINATION OF CHLORAMPHENICOL RESIDUE S IN

HONEY BY LC-MS TEHNIQUE

Liquid chromatography technique coupled with mass detector (LC-MS) is known

for high selectivity and sensitivity ensured for analytical methods of chloramphenicol

determination from complex matrices.

6.1. MATERIALS

Development and validation of chromatographic method of identification and

quantification of chloramphenicol residue from honey was based on determinations made

on honey samples of beekeeping Department hives of University of Agricultural Sciences

and Veterinary Medicine Cluj-Napoca, production 2009.

6.2. METHOD

Analytical method for chloramphenicol residues determination is based on the

isolation of the antibiotic from honey using the technique described by Shen and Jiang

(2005), with minor modifications and with the help of mass spectrometry for identification

and quantification.

6.2.1. Development of the method for chloramphenicol residues determination

Sample preparation procedure is simple, chloramphenicol residues being extracted

from honey using the PBS-ethyl acetate-Na2SO4 system, after that being separated by

reverse phase liquid chromatography and detected with mass spectrometer equipped with

electrospray ionization source and quadruple analyzer.


Zorbax Eclipse XDB-C18 reverse phase column was used for separation,

2.1x150mm and granulation of 3.5µm. Concentration gradient used for mobile phases is

shown in table 5.

37

Table 5

Linear gradient program for chloramphenicol determination

Time (min) Mobile phase A (%) Mobile phase B (%)

0.7 100 0

0.75 85 15

5 85 15

12 60 40

14 40 60

14.01 100 0

Operational paramaters of the chromatographic system:

• Column temperature: 25oC

• Autosampler temperature: 10 oC

• Injection volume: 50µl

• Flow rate: 0.3ml/min

• Wavelength: 278nm

• Separation time: 28 min

• Interface voltage: 4.5KV

• Interface temperature: 250oC

• Gas flow rate: 1.5l/min (N2)

• Monitored ions selection: m/z 321, 323

• Ionization mode: ESI negative

6.2.2. Method validation in chloramphenicol residues determination

Validation protocol followed for chloramphenicol residues determinationis

according to European Commission Decision 2002/657/EC criteria. Evaluated performant

parameters are: calibration curve and linearity, specificity, precision, detection limit and

detection capability, recovery.

38


Calibration curve obtained for chloramphenicol was realized through external

standard method and presented linearity over the whole concentrations domain. Linear

regression data shown in table 6, indicate a good correlation between detector answer and

analytes concentration. Detection limit and detection capability are according to criteria

established by Commission Decision 2002/657/EC, being below the concentration level of

0.3µg/kg.

Table 6

Linear regression parameters and analytical limits of chloramphenicol

Slope Intercept Correlation coefficient

R2

Linearity

(µg/kg)

CCα

(µg/kg)

CCβ

(µg/kg)

0.142 0.035 0.9999 0.3-25 0.11 0.17

Chloramphenicol identification was made according to chromatographic retention

time of the etalon (13.1min). Compound identity confirmation was realized by comparing

with absorption and mass spectra of the etalon, which were registered in the spectra library

and also by comparing ions intensity ratio.

Obtained chromatograms were compared for chloramphenicol standard, honey

sample supplemented with CAP and an antibiotic free sample (blank) (figure 2). In the

blank chromatogram no signal was registered for chloramphenicol retention time, which

proves that no other chemical or matrix compound was co-extracted. Absence of a fake

positive signal indicates a good analytical method performance.

Relative standard deviation (RSD) obtained were below the limits established by

EU: 10%, and 2% respectively in conditions of repeatability and reproducibility made for

method precision evaluation.

Recovery rate obtained higher than 85% indicate the efficiency of sample

preparation. Results are shown in table 7 and indicate high method accuracy.

39

Fig. 2. LC-MS-SIM chromatograms obtained for (a) CAP standard, (b) honey sample

spiked with CAP and (c) blank honey sample

Table 7

Precision and recovery rate (n=6)

Within-day Between-day Theoretical

concentration

(µg/kg)

Mean

concentration±SD

(µg/kg)

RSD

(%)

Mean

concentration±SD

(µg/kg)

RSD

(%)

Recovery

(%)

0.6 0.48 ± 0.021 3.8 0.51 ± 0.042 4.9 85

2 1.68 ± 0.080 5.6 1.74 ± 0.098 7.1 87

5 4.35 ± 0.211 7.7 4.55 ± 0.401 8.9 91


• LC-MS technique for chloramphenicol residues determinations from honey combines

simple extraction, but efficient with adequate chromatographic separation and mass

spectrometry detection which ensures certainty to compound identification.

• Analytical technique developed shows high sensitivity, is able to detect chloramphenicol

concentrations below the limit established by European Legislation.

6 8 10 12 14


(a)

(b)

(c)

40

• Validation procedure followed all necessary steps to ensure correct identification and

quantification of chloramphenicol residues.

• Chloramphenicol contamination level is essential to be checked for autochthonous honey

and also imported honey, in order to ensure human health.

Chapter 7. DETERMINATION OF ORGANOCHLORINE AND

ORGANOPHOSPHORUS PESTICIDE RESIDUES IN HONEY

BY GC-MS TECHNIQUE

Pesticides, being used on high scale, are part of the ecosystems circuit, and theirs

negative effects are amplified at the end of the trophic chain (human organism). Multi-

residual performing methodologies are necessary to be implemented, able to detect a high

number of pesticides through one determination.

7.1. MATERIALS

Development and validation of the identification and quantification

chromatographic method for pesticides from honey was based on analysis made on honey

samples of Beekeeping Department hives of University of Agricultural Sciences and

Veterinary Medicine Cluj-Napoca, production 2010.

7.2. METHOD

Pesticides residues determination through GC-MS technique is a multi-residual

chromatographic method which identifies and quantifies 37 compounds simultaneously.

7.2.1. Method development for pesticide residues determination

OCL and OP pesticides residues from honey are transferred through acetonitrile

extraction in the presence of high salts quantities (magnesium sulphate, sodium chloride,

sodium citrate). Purification of the extract is realized by solid phase dispersive extraction

41

(dSPE) followed by sample concentration in order to improve the quantity of inters

analytes.

Compounds are separated through gas chromatography and are detected through

mass spectrometry.


Compounds separation was realized by active layer of the DB-5MS capillary

column (30m length, 0.25mm internal diameter, 0.25µm film thickness) and by gradient

temperature program shown in table 8.

Table 8

Column program

Growth rate (°C/min) Temperature (°C) Stagnation time (min)

- 45 1.00 20 150 5.00 4 200 0.00 2 225 0.00 10 260 0.00 20 300 8.25

Operational parameters of the chromatographic system:

• Injector temperature: 250°C

• GC-MS interface temperature: 280°C

• Used gas: He, total flow rate: 9 ml/min

• Column flow rate: 0.99 ml/min

• Linear velocity: 36cm/s

• Column temparature: 45oC

• Ionization mode: electrons impact (70eV)

• Detection system: SIM (selected ions monitoring)

• Ions source temperature: 230°C

• Detector tension: 1.56kV

• Separation time: 50min

SIM quantitative detection technique was employed (figure 3).

42

Fig. 3. GC-MS-SIM chromatogram for a pesticide standards mixture

7.2.2. Method validation for pesticide residues determination

Method validation of organochloride and organophosphorous pesticides residues

determinations is according to European Commission Decision 2002/657/EC criteria.

Evaluated performance parameters are: calibration curve and linearity, identity and

specificity confirmation, precision, detection and quantification limit, recovery rate.


MS detector response was linear through concentration range specified in table 9

for each pesticide. Method sensitivity was good for most compounds, 30 pesticides

detection being possible at concentrations below 10µg/kg concentrations. Quantification

limits ranged between 3.44-47.22µg/kg, while RSDvalues were between 1.09 and 13.01%

(table 9).

5 10 15 20 25 30 35 40 450

200000

400000

600000

800000

1000000

Abu

nden

ta/A

bund

ance

(%

)


1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

17

16

18

15

19

20

21

2224

23

25

2627

28

29

30

31

32

3334

35

36

37

43

Table 9

Calibration parameters and analitical limits (limit of detection and limit of

quantitation) for orghanochlorine and organophosphosphorus pesticides

Pesticide Correlation coefficient

R2

Linearity (µg/kg)

Concentration ± SD (µg/kg)

RSD %

LOD (µg/kg)

LOQ (µg/kg)

Dichlorvos 0.9974 10-500 2.98±0.12 4.06 3.34 3.65 Mevinphos 0.9986 25-500 19.63±0.39 7.08 20.8 21.82 Demeton O 0.9984 10-500 3.91±0.51 13.01 5.44 6.76

Ethoprop 0.9966 10-500 3.33±0.24 7.10 4.03 4.65 Naled 0.9881 50-500 38.57±0.40 10.44 39.78 40.82

Sulfotep 0.9987 10-500 5.46±0.37 6.87 6.59 7.56 Phorate 0.9988 10-500 4.49±0.32 7.24 5.46 6.31 α HCH 0.9997 10-500 5.57±0.66 11.94 7.56 9.29

Demeton S 0.9869 25-500 23.43±0.04 1.68 23.55 23.65 β HCH 0.9999 10-500 4.23±0.38 8.98 5.37 6.36 γ HCH 0.9997 10-500 6.56±0.38 5.87 7.71 8.71

Diazinon 0.9984 10-500 4.06±0.40 9.85 5.26 6.30 Disulfoton 0.9988 10-500 4.04±0.28 6.92 4.87 5.60

δ HCH 0.9999 10-500 4.82±0.51 10.57 6.34 7.67 Methyl parathion 0.9943 25-500 10.44±0.39 3.81 11.63 12.67

Heptachlor 0.9987 10-500 6.00±0.43 7.13 7.28 8.40 Fenchlorphos 0.9995 10-500 3.68±0.35 9.42 4.72 5.62

Aldrin 0.9998 10-500 5.79±0.47 8.20 7.22 8.45 Chlorpyriphos 0.9997 10-500 4.22±0.25 5.97 4.98 5.63

Fenthion 0.9967 10-500 5.29±0.06 1.09 5.46 5.62 Trichloronate 0.9987 10-500 4.39±0.2 4.54 4.99 5.51 Heptachlor

epoxide 0.9999 10-500 5.10±0.25 4.85 5.84 6.49

Stirofos 0.9975 25-500 14.96±0.72 2.89 17.13 19.01 Endosulfan I 0.9998 10-500 5.39±0.30 5.67 6.30 7.10 Tokuthion 0.9977 10-500 4.21±0.21 5.08 4.85 5.41 4,4’ DDE 0.9999 10-500 4.69±0.36 7.76 5.78 6.73 Dieldrin 0.9999 10-500 5.13±0.35 6.82 6.18 7.09 Endrin 0.9993 10-500 6.57±0.68 9.06 8.62 10.41

Endosulfan II 0.9991 10-500 4.87±0.47 9.66 6.28 7.50 4,4’ DDD 0.9972 10-500 2.24±0.21 9.47 2.88 3.44

Endrin aldehyde 0.9979 10-500 4.51±0.28 6.18 5.35 6.07 Bolstar 0.9999 25-500 21.03±0.62 3.42 22.89 24.50

Endosulfan sulfate

0.9938 10-500 4.45±0.45 10.20 5.80 6.98

4,4’ DDT 0.9996 10-500 3.51±0.28 7.84 4.34 5.06 Endrin ketone 0.9996 10-500 6.53±0.41 6.32 7.76 8.84 Methoxychlor 0.9989 10-500 3.04±0.17 5.62 3.55 4.00 Coumaphos 0.9939 50-500 45.90±0.24 8.33 46.61 47.22

44

Compounds identity confirmation is based on comparing mass spectrum and

reference ions abundance ratios of each compound identified in the sample, with standards

using spectra library.

57% of total studied pesticides showed recovery rates within the interval 83%-99%,

40% of them were between the limits of 102% and 117%. Lowest recovery rate was for

endrin aldehyde, 72%, accepted value.


• QuEchERS extraction technique is highly competitive for GC-MS analysis, being

obtained low interferences.

• Mass detector has high selectivity and offers important spectral information, which

ensures identification and quantification of pesticides residues.

• Evaluated validation parameters indicate that the method offers high accuracy and

precision results with very high recovery rates.

• It is necessary to control even pesticides with prohibited use, especially organochloride

ones, because there is the possibility of these compounds to be found in honey, due to

remanence.

Chapter 8. EXTERNAL FACTORS WHICH INFLUENCE THE STA BILITY

OF ORGANOCHLORINE AND ORGANOPHOSPHORUS PESTICIDES

In the environment there are processes which influence pesticides stability,

transforming them into inactive compounds, less toxic. There are three types of pesticides

degradation: microbial, chemical and photo-chemical (destruction under light).

8.1. UV RADIATIONS INFLUENCE AGAINST PESTICIDES RESIDUES IN

CONTAMINATED HONEY

We aimed to study the UV radiation influence against organochloride and

organophosphorous pesticides stability from contaminated honey. It was also made a

45

comparison with the inactivity and concentration diminish of some pesticides from the

environment under the influence of certain processes, of which is played by photo-

chemical reactions.

8.1.1. Materials

Two types of honey were analyzed: acacia (MS) and multiflower (MP). After the

OCL and OP pesticides were added in the honeys at 200µg/kg (MSA and MPA)

concentration, these were subjected to UV radiation action for different time periods.

8.1.2. Method

Artificial irradiation source of UV light was a UV VL-204.G (Vilber Lourmat)

lamp with λ=254nm wavelength. Irradiation times were: 5, 12, 24, 36, 48, 72 hours.

8.1.3. Results and discussions

Pesticides with the lowest stability, removed from the samples in the shortest time

period (36 hours), were: stirofos, bolstar, coumaphos and methoxychlor (figure 4).

Fig. 4. Degradation dynamics, expressed as percentage (%), for stirofos, bolstar,

coumaphos and methoxychlor after irradiation

19,8

53,8

29,7

16,3

49,4

21,7

27,4

76,5

51,0

4,1

61,0

22,8

0

25

50

75

100

5 12 24 36


Pro

cent

deg

rada

re (

%)

Deg

rada

tion

perc

enta

ge (

%)

Stirofos

Bolstar

Cumafos

Metoxiclor

46

After 48 hours exposure time, other 5 pesticides were destroyed, 3

organophosphorous compounds (naled, methyl parathion and fenthion), as shown in figure

5 and 2 organochloride compounds (4,4’ DDE and 4,4’ DDT).

Fig. 5. Degradation dynamics, expressed as percentage (%), for naled, methyl

parathion and fenthion after irradiation

Fig. 6. Degradation dynamics, expressed as percentage (%), for 4,4’ DDT and its

metabolites after irradiation

17,9

62,3

36,3

22,1

44,8

77,8

65,6

58,5

5,1

15,820,5

45,8

0

25

50

75

100

5 12 24 36 48


Pro

cent

deg

rada

re (

%)

Deg

rada

tion

perc

enta

ge (%

)

Naled

Metil paration

Fention

5 12 2436

4872

DDT

DDEDDD

99,2

93,5

91,1

69,0

59,7

34,9

68,6

56,6

29,7

11,0

54,1

34,0

10,3

3. 8

0

25

50

75

100

Pro

cent

deg

rada

re (

%)

D

egra

datio

n pe

rcen

tage

(%

)


47

While 4,4’ DDT and 4,4’ DDE were not present in the samples after 48 hours of

treatment, 4,4’ DDD was only partially destroyed, 34.9% of its concentration being present

even after maximum irradiation time applied (figure 6).

Other 4 organophosphorous pesticides (dichlorvos, mevinphos, phorate,

chlorpyriphos) (fig. 7) and 3 organochloride pesticides (aldrin, dieldrin, endrin) were no

longer present in the samples at GC-MS analysis, when irradiation time was extended to

72 hours.

Fig. 7. Degradation dynamics, expressed as percentage (%), for dichlorvos, mevinphos,

phorate and chlorpyriphos after irradiation

Aldrin and dieldrin were both eliminated from the samples, after 72 hours of UV

irradiation time, but in a different degradation rate (figure 8).

While endrin was no longer identified in sample MSA-72h, its isomers, endrin

aldehyde and endrin ketone were found in 28% concentration level and 17.6%

respectively (figure 9).

10,7

31,536,6

57,5

5,5

67,8

90,3

58,353,6

29,523,0

35,440,5

61,0

11,2

47,245,0

64,5

85,6

20,3

0

25

50

75

100

5 12 24 36 48 72Timp de iradiere (ore)

Irradiation time (hours)

Pro

cent

deg

rada

re (

%)

Deg

rada

tion

perc

enta

ge(%

)

Diclorfos

Mevinfos

Forat

Clorpirifos

48

Fig. 8. Degradation dynamics, expressed as percentage (%), for aldrin and dieldrin

after irradiation

Fig. 9. Degradation dynamics, expressed as percentage (%), for endrin, endrin

aldehyde and endrin ketone after irradiation

Most stable compound was sulfotep, also a relatively high stability showing

demeton S, diazinon and α HCH pesticides (figure 10).

5 1224 36

4872

AldrinDieldrin

90,0

64,4

52,8

39,0

26,2

58,0

30,2

27,0

11.7

6,9

0

25

50

75

100

Pro

cent

deg

rada

re (

%)

Deg

rada

tion

perc

enta

ge (

%)


5 12 24 3648

72

EndrinEndrin cetona

Endrin aldehida

91,3

78,6

70,1

50,2

42,0

28,0

83,1

63,1

52,9

36,8

33,2

17,6

82,0

54,3

42,4

21.3

12,7

0

25

50

75

100

Pro

cent

deg

rada

re (

%)

D

egra

datio

n pe

rcen

tage

(%


49

Fig. 10. Degradation dynamics, expressed as percentage (%), for sulfotep, demeton

O, demeton S and diazinon after irradiation

Unlike demeton S, its isomer, demeton O has suffered a pronounced loss of

concentration for irradiation times higher or equal to 36 hours.

HCH compounds variation is pointed out in figure 11.

Fig. 11. Degradation dynamics, expressed as percentage (%), for HCH isomers

after irradiation

95,5 95,1 94,9

94,3

95,3 93,3

85,8

91,191,5

56,649,7

26,3

97,597,6 95,8

89,983,9

68,989,4

98,6

89,6

80,0 65,1

62,2

0

25

50

75

100

5 12 24 36 48 72

Durata de iradiere (ore) Irradiation time (hours)

Pro

cent

deg

rada

re (

%)

Deg

rada

tion

perc

enta

ge (

%)

Sulfotep

Demeton O

Demeton S

Diazinon

5 12 2436

4872

gama HCH

beta HCHdelta HCH

alfa HCH

90.1

84.5

81.3

73.7

76.8

68.3

98.1

94.8

89.6

76.6

57.3

54.0

89.7

82.9

79.5

70.8

68.1

47.7

96.9

85.6

69.9

3. 8

49.8

31.7

0

25

50

75

100

Pro

cent

deg

rada

re (

%)

D

egra

datio

n pe

rcen

tage

(%

)


50

The rest of organophosphorous pesticides (ethoprop, disulfoton, ronnel,

trichloronate, tokuthion) were destroyed in different proportions under the UV radiations

action, percentages of elimination from samples being between 89.4% (tokuthion) and

63.4% (ethotrop).

Photochemical transformation product of endosulfan which is composed of isomers

endosulfan I and endosulfan II, is endosulfan sulfate. These three compounds showed

concentration variations almost equally after 72 hours of UV treatment (figure 12).

Fig. 12. Degradation dynamics, expressed as percentage (%), for endosulfan I,

endosulfan II and endosulfan sulfate after irradiation

Organochloride compounds, heptachlor and heptachlor epoxide, were significantly

destroyed under UV radiations influence, having lower than 8% concentrations in the

sample after 72 hours of irradiation.

5 12 24 36 48 72

Endosulfan IIEndosulfan sulfat

Endosulfan I

99,4

75,5

63,2

43,6

41,6

24,4

80,3

76,2

71,0

44.2

41,1

20,3

97,4

74,6

65,2

37,5

28,7

17,7

0

25

50

75

100

Pro

cent

deg

rada

re (

%)

D

egra

datio

n pe

rcen

tage

(%

)


51

8.2. INFLUENCE OF IRRADIATION TREATMENTS AGAINST HONEY QUALITY

PARAMETERS

8.2.1. Methods for determination of honey phisico-chemical parameters

Parameters followed for pesticides contaminated honey and UV irradiation were:

HMF content, diastase index, acidity and sugars content.

8.2.2. Results and discussions

Regardless of irradiation time, UV light did not affect the pH of honey samples or

sugars and HMF contents. Honey samples acidity was maintained at initial values, slightly

increased values were registered for maximum irradiation times.

Out of all phisico-chemical followed parameters, the only one which has suffered

significant modifications was diastase index. Amylase is sensitive to light, even after 5

hours of UV treatment the concentration dropped to half of the initial one. As irradiation

time was increased, diastase index continued to drop, reaching values below the limit

proposed by European Community.

8.3. PRELIMINARY CONCLUSSIONS

• UV radiations have a beneficial effect on honey with pesticides residues by diminishing

the contamination level.

• Photo-degradation of pesticides is dependent on irradiation time, radiations intensity and

chemical structure of these compounds.

• For a percentage of 44% of organochloride and organophosphorous pesticides studied,

total degradation was achieved, all others having the concentrations reduced in different

proportions.

• Pesticides residues behavior to UV treatment was similar for the two honey types

investigated.

52

• Total or partial remove of pesticides from honey by ultraviolet exposure does not involve

honey adulteration.

Chapter 9. GENERAL CONCLUSIONS AND RECOMMENDATION

ORIGINAL ELEMENTS

1. Development, optimization and validation of analytical methods for honey

contaminants determination, using modern techniques, out of which are pointed

liquid chromatography coupled with mass spectrometer detector (LC-MS).

2. Use for the first time in our country of QuEChERS method, for pesticides residues

isolation and purification from honey.

3. Experimental protocol for pesticides contaminated honey toxicity decrease, by UV

radiations treatment, without significant honey quality adulteration.

RECOMMENDATIONS AND PERSPECTIVES

1. Expansion of control for different antibiotic classes and pesticides for the other bee

products: pollen, bee bread, wax, propolis and royal jelly.

2. Multi-residual analytical methods development, with large applicability in order to

detect high numbers of compounds in one analysis.

3. Study of an important research area: metabolites and degradation compounds

determination of bee products contaminants, especially those considered toxic and

cancer inducers.

TEHNICI CROMATOGRAFICE PENTRU · PDF filemierea de albine » cuprinde urm ătoarele p...

Documents

Transcript of TEHNICI CROMATOGRAFICE PENTRU · PDF filemierea de albine » cuprinde urm ătoarele p...