Dinastia Tang (Tang Cháo) a fost o dinastie care a condus China între 618 şi 907. Imperiul a reprezentat perioada de apogeu a civilizaţiei chineze. Toleranţa religioasă de care a dat dovadă această dinastie, a cărei ilustru reprezentant a fost Tai-Zong. A permis răspândirea doctrinelor budiste, precum şi a zoroastrismului, a maniheismului şi a misionarilor creştini nestorieni. În această perioadă viaţa culturală asumă un puternic impuls, impuls pe care China îl transmite şi Japoniei. A fost epoca de aur a poeziei, epoca în care au trăit cei mai mari poeţi ai Chinei Li Taibo, Du Fu şi in care au apărut marile şcoli de pictură.